Anulare act administrativ. Decizia nr. 5441/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5441/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 44730..01/3/2007
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5441
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 20 din data de 03.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă S.C. M. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal sub nr._/3/CA/2007, reclamanta S.C. M. I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ. (A.P.I.A.) - sucursala municipiului București, solicitând anularea Deciziei nr. 113 /27.09.2007 și a Deciziei nr. 72 /12.11.2007 emise de aceasta.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 113/27.09.2007 emisă de A.P.I.A. Sucursala municipiului București, s-a stabilit că societatea deține un stoc excedentar la data de 01.01.2007 la produsul „ciuperci din genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte” de 50,437 tone, stabilindu-se o taxă pentru stoc de 404.756,93 lei. Împotriva aceste decizii reclamanta a formulat contestație administrativă, în temeiul art.11 alin.1 și art.26 alin.1 din OUG nr.124/2006, aprobată prin Legea nr.229/2007, criticând-o sub următoarele aspecte: creșterea stocurilor la produsul ciuperci conservate provizoriu s-a realizat ca urmare a vânzărilor realizate în 2006 și creșterii prognozate pentru anul 2007, pe baza dezvoltării rețelei de desfacere bazate pe relații comerciale cu 85 de clienți noi, introducerea unui nou sortiment numit „Cody” ce cunoaște o mare cerere pe piața de profil (în primele 8 luni ale anului 2007 s-au comercializat 56 tone de ciuperci conservate provizoriu). A arătat în cuprinsul contestației că mărirea stocurilor are drept cauze; creșterea comenzilor pentru anul 2007, caracterul produselor comercializate, țara de origine, durata transportului și a formalităților vamale, modul de transport containerizat, depunând înscrisuri doveditoare în susținerea contestației.
Mai arată reclamanta că apariția OUG nr.124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase și alte produse agroalimentare a fost un șoc pentru distribuitori, în sensul că legiuitorul nu a ținut seama nici un moment de realitatea economică din țară, stabilind obligații injuste pentru operatorii economici. Astfel, în anul 2006 reclamanta și-a asigurat stocurile necesare onorării contractelor pentru anul 2007, iar la data de 29.12.2006 intră în vigoare OUG nr.124/2006 care stabilește criteriile de determinare a stocurilor excedentare, funcție de cantitatea deținută în stoc la 01.01.2007, din care se scad mediile de stoc lunar din anul anterior, intervalul de 3 zile dintre data intrării în vigoare a ordonanței și data de referință a stocurilor fiind insuficient pentru ca un operator economic să își revizuiască politica de stocuri sau să renunțe la anumite contracte în derulare.
Chiar și legiuitorul, în preambulul OUG nr.124/2006, aduce drept argument al apariției acestui text de lege următoarele: „luarea din timp a măsurilor de adaptare a activității economice pentru a evita acumularea de stocuri de zahăr și alte produse de stocuri agroalimentare, care ar putea fi considerate ca având un caracter speculativ, ceea ce ar atrage obligații de plată din partea operatorilor economici și a României la bugetul comunitar”, născându-se întrebarea de unde putea reclamanta ști, în tot cuprinsul anului 2006, că va apărea acest text de lege, astfel încât să evite acumularea stocurilor de ciuperci conservate provizoriu?
Susține reclamanta că, pe de altă parte, a demonstrat cu înscrisuri să stocurile sale nu au caracter speculativ, fiind determinate de creșterea volumului vânzărilor probate prin contracte comerciale, a creșterii portofoliului de clienți și a faptului că transportul acestui gen de produs, cât și țara de origine impun importul numai în cantități mari (un container având 15 tone).
Un alt aspect de nelegalitate a deciziei atacate rezidă în următoarele: Decizia nr.113 este emisă la data de 27.09.2007 și privește stocurile de ciuperci din genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte, deținute de reclamantă la data de 01.01.2007, deci pentru o dată anterioară momentului emiterii actului administrativ. Or, OUG nr.124/2006 a fost modificată la data de 15.07.2007 de Legea nr.229/2007. Decizia atacată este un act administrativ de control care ar fi trebuit să facă referire la situația existentă în momentul emiterii sale și nu retroactiv, la perioada anterioară existenței actului administrativ. În iulie 2007 are loc deja modificarea datei de raportare a stocurilor, însă decizia A.P.I.A. se raportează tot la data de 01.01.2007, dată modificată prin Legea nr.229/2007.
Mai arată reclamanta că în Decizia nr.72/12.11.2007, A.P.I.A. motivează respingerea contestației și pe faptul că nu a depus informațiile solicitate conform adresei nr._/06.11.2007 pentru a se putea justifica și calcula eventualele deduceri, prin urmare nu s-au acordat deduceri, or nu este așa, prin adresa nr._/07.11.2007, reclamanta a predat Comisiei de Stocuri datele solicitate, respectiv situații privind importurile și vânzările din 2006, precum și situații privind vânzările din anii 2004, 2005, 2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.26 alin.1, art.13 alin.5 din OUG nr.124/2006, aprobată prin Legea nr.229/2007.
Pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ a formulat întâmpinare, prin care a solicitata respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 3275 /26.11.2008, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din data de 01.04.2009, tribunalul a admis acțiunea și a anulat în parte Decizia nr. 113 /27.09.2007 și Decizia nr. 72 /12.11.2007 emise de A.P.I.A. în ceea ce privește diferența de sumă, de la 404.756,96 RON la 48.987, 84 RON, reținând, pe baza probatoriului administrat, în speță expertiza contabilă, că reclamanta nu datora întreaga sumă stabilită prin decizie, ci o sumă net inferioară celei calculate inițial de pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 557/08.02.2010, pronunțată în dosarul nr._/3/2007, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de A.P.I.A. și a casat sentința sus-menționată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, soluție în motivarea căreia s-a reținut că expertiza administrată în cauză nu a răspuns pe deplin obiectivului stabilit de către instanța de judecată, referitor la stabilirea stocurilor excedentare de ciuperci Agaricus, expertul raportându-se exclusiv la poziția 41 din Anexa la ordonanță și în această direcție, doar la produsele importate și totodată, acesta nu a verificat situația referitoare la ciupercile din genul Agaricus codul 0711 51 – poziția 17 din aceeași anexă, supuse aceluiași regim juridic reglementat de OUG nr.124/2006. În consecință, s-a apreciat că se impune refacerea raportului de expertiză, aspect care, coroborat cu caracterul restrictiv al probelor care pot fi administrate în recurs conform art.305 C.pr.civ., a condus în baza art.312 alin.3 C.pr.civ. la soluția casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În fond după casare, pe rolul acestei secții s-a constituit dosarul nr._..01.C/CA/2007.
Față de considerente deciziei de casare și în raport de dispozițiile art.315 alin.1 C.pr.civ., tribunalul a ordonat refacerea raportului de expertiză contabilă (f.10) care a fost întocmit și depus la dosarul cauzei pentru termenul din 01.11.2011 (24-115), ulterior fiind depuse completări la acesta (f.118-119), solicitate de instanță (f.116).
Prin Sentința civilă nr. 20 din data de 03.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea de majorare a onorariului de expert.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
O precizare se impune, raportat la considerentele deciziei amintite, în legătură cu obiectivele expertizei contabile, care au fost următoarele: stabilirea stocurilor excedentare de ciuperci din genul „Agaricus” la 01 ianuarie 2007, având în vedere sistemul de calcul prevăzut de art.22 rap. la art.20 din OUG nr.124/2006; compararea stocului excedentar stabilit de expert cu calculul pârâtei, prin care s-a stabilit stoc excedentar de 50,437 tone; verificarea corectitudinii stabilirii taxei pentru stoc excedentar.
Astfel, deși în decizia C.A.B. s-a reținut că expertul nu a verificat și situația referitoare la ciupercile genul Agaricus codul 0711 51 – poziția 17 din Anexa la OUG nr.124/2006, este totuși de netăgăduit că actele contestate în speță au avut în vedere numai stocul excedentar reprezentat de produsele cu codul tarifar 2003 10 20 (subsumat codului 2003 10 - poziția 41 din anexă), adică ciuperci conservate provizoriu, complet fierte, pentru care, de altfel, a și depus reclamanta la A.P.I.A. „Declarația privind stocurile de produse agroalimentare”, astfel că cercetarea evidențelor societății referitoare la produse ce s-ar încadra la alte poziții tarifare nu privește obiectul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la susținerile părților și la prevederile legale aplicabile speței și ținând seama că în decizia instanței de control judiciar se stipulează expres că instanța de rejudecare va aprecia suveran, în baza tuturor probelor care s-au administrat și se vor administra, precum și a dispozițiilor legale incidente, nefiind date dezlegări asupra problemelor de drept care să lege instanța de fond conform art.315 alin.1 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.113 emisă la data de 26.09.2007 (f.113 din primul dosar de fond), s-a constatat că reclamanta, în calitate de operator economic, deține stoc excedentar la data de 01.01.2007 la produsul ciuperci din genul Agaricus, conservate provizoriu, complet fierte, cod tarifar_, cantitatea de 50,437 tone, cu o taxă aferentă de 8025 lei/tonă, iar suma totală de plată este de 404.756,93 lei.
Prin Hotărârea Comisiei Centrale pentru Stocuri constituită la nivelul A.P.I.A. nr.75/09.11.2007 (f.120-123 prim dosar fond), a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă și s-a dispus în sensul menținerii deciziei nr.113/27.09.2007 emisă de Centrul A.P.I.A. al Municipiului București privind stabilirea taxei.
Aceste acte administrative, pe care reclamanta le contestă în speță, au fost emise în temeiul prevederilor OUG nr.124/1006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase și alte produse agroalimentare, act normativ care a fost emis în vederea aplicării politicii comerciale a Uniunii Europene și a stabilirii tarifului vamal comun, a aplicării măsurilor de apărare comercială a Uniunii Europene, începând data de 01.01.2007 (data aderării României la UE) și prin care s-a urmărit descurajarea tranzacțiilor speculative și a constituirii de stocuri anormale și identificarea operatorilor economici implicați în tranzacții de această natură, ordonanța de urgență fiind aprobată prin Legea nr.229/04.07.2007.
Potrivit art.19 alin.1 din OUG nr.124/2006, operatorii economici aveau obligația să transmită, până la data de 15 martie 2007 inclusiv, pe suport hârtie și electronic, prin e-mail sau dischetă, sucursalei A.P.I.A. din județul/municipiul București în a cărui rază teritorială își au domiciliul fiscal, declarații privind situația stocurilor de produse agroalimentare prevăzute în anexă. Textul a fost ulterior modificat prin articolul unic, pct. 8 din Legea nr. 229/2007, în privința termenului de depunere a acestor situații, fiind stabilită data de 27 iulie 2007 inclusiv.
Prin Ordinul MAPDR nr.5/12.01.2007 s-a stabilit lista cantităților specifice ale produselor agroalimentare deținute în stoc la data de 01.01.2007 a căror depășire creează obligația transmiterii declarațiilor de stoc, sub nr.crt.68 fiind menționat codul tarifar 2003 10 20 – ciuperci de genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte.
Prin Ordinul comun MAPDR și M.E.F. nr.439/31.05.2007 au fost aprobate taxele pentru stocuri excedentare de produse agroalimentare, taxele menționate la poziția tarifară 2003 10 20 fiind de 8025lei/1000 kg/net.
În vederea executării obligațiilor stipulate în aceste acte normative, prin adresa nr._ /20.09.2007, reclamanta a comunicat pârâtei A.P.I.A. – Sucursala municipiului București „Declarația privind stocurile de produse agroalimentare” pentru codul tarifar 2003 10 20 – ciuperci conservate provizoriu (anexă), cu specificarea la poziția 3 – Nivelul stocului la 1 ianuarie 2007 – 146,597 (f.97-98 prim dosar fond).
Pe baza acestei declarații pârâta a întocmit și emis Hotărârea nr.113/26.09.2007.
În Hotărârea Comisiei Centrale pentru Stocuri privind soluționarea contestației depuse la Hotărârea nr.113 se reține faptul că societatea a completat greșit declarația privind stocurile de produse agroalimentare, înțelegând prin termenul de „punere în liberă circulație” vânzări în loc de import (f.121-122). De asemenea, la solicitarea nr._/06.11.2007, de depunere a unor informații precise, s-a constatat că societatea nu s-a conformat, neputând depune informațiile solicitate, prin urmare nu au putut fi acordate deduceri.
Verificând conținutul declarației reclamantei și al hotărârilor contestate, tribunalul reține că reclamanta a declarat cantitatea de 146,597 tone ca stoc la data de 01.01.2007 pentru ciupercile încadrate la codul tarifar 2003 10 20 – ciuperci din genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte.
Potrivit răspunsului și clarificărilor expertului contabil (f.29), cantitatea specificată în declarație cuprinde toate sortimentele de ciuperci, stocul de ciuperci corespunzător codului tarifar 2003 10 20 fiind inferior acesteia, respectiv de 22,8898 tone.
Concluziile expertizei judiciare, chiar dacă ar fi însușite de instanță, nu pot justifica prin ele însele o soluție favorabilă cererii reclamantei, de vreme ce în mod corect, față de depunerea unei declarații greșite și față de nerectificarea acesteia datorată în mod evident culpei reclamantei, Comisia Centrală pentru Stocuri a A.P.I.A. a respins contestația și a decis menținerea Hotărârii nr.113, mai ales că A.P.I.A. a depus toate diligențele pentru soluționarea legală a declarației depuse, precum și a contestației formulate, invitând reprezentantul reclamantei la discuții și solicitând clarificări și documente. Mai mult, din procesual-verbal nr.10/26.09.2007 încheiat în cadrul ședinței Comisiei pentru stocuri de la nivelul Sucursalei A.P.I.A. a Municipiului București reiese că aceasta a analizat documentele doveditoare și argumentele prezentate de reclamantă pentru solicitarea de deduceri (f.110).
De asemenea, tribunalul sesizează că între documentele solicitate de expert a fi prezentate de S.C. M. I. S.R.L. și de care acesta a ținut cont la întocmirea lucrării se numără Declarația privind situația stocurilor de produse agroalimentare, respectiv ciuperci Agaricus cod 2003 10 20, conform art.20 și 21 din OUG nr.124/21.12.2006 pentru datele 01.01.2005, 01.01.2006 și 01.01.2007, pe formularele prevăzute de legislația în vigoare la data respectivă (f.32), de altfel, această declarație a fost și depusă în original la dosar ca Anexa 2 la raportul de expertiză (f.39-40), constituind o declarație nouă, dată la data de 12.10.2011 și în conținutul căreia reclamanta completează diferit față de declarația inițială rubrica 3 – Nivelul stocului la 1 ianuarie 2007, indicând cantitatea de 22,888 tone, în condițiile în care aceasta nu a rectificat la A.P.I.A. declarația dată pentru stocul de 146,597 tone până la emiterea hotărârilor. Or, legalitatea actelor administrative se analizează prin raportare la circumstanțele, dovezile și dispozițiile legale contemporane emiterii lor, însă expertul a ținut seama de documente care emană de la reclamantă fără ca ele să fi fost depuse de aceasta la autoritatea emitentă.
Cât privește susținerile din acțiunea introductivă, motivul de nelegalitate referitor la faptul că Hotărârea nr.113 privește stocurile de ciuperci din genul Agaricus deținute de reclamantă la data de 01.01.2007, deși această dată a fost modificată prin Legea nr.229/2007, nu poate fi primit ca întemeiat de tribunal, de vreme ce prin apariția Legii nr.229/2007 a fost modificată numai data de raportare a stocurilor din art.19 alin.1 al OUG nr.124/2006 (din 27.03.2007 inclusiv, în 27.07.2007 inclusiv), nu și data de referință în ceea ce privește stocurile deținute și pentru care opera obligația transmiterii declarațiilor - 1 ianuarie 2007 (art.19 alin.2), prin urmare, în mod legal pârâta s-a raportat la această dată.
În legătură cu apărarea în sensul că stocurile reclamantei nu au avut caracter speculativ, se reține că, așa cum rezultă din preambulul OUG nr.124/2006, prin elaborarea acestui act normativ s-a urmărit a se evita acumularea de stocuri care ar putea fi considerate ca având acest caracter și ar putea astfel atrage obligații de plată din partea operatorilor economici și a României la bugetul comunitar, prin urmare tribunalul apreciază că, pentru aplicarea acestei reglementări, nu trebuie demonstrate acțiuni în scopuri speculative ale agenților economici, ci simpla constituire de stocuri excedentare de către aceștia la 01.01.2007, cum a fost și cazul reclamantei.
Referitor la critica formulată în acțiune în ceea ce privește oportunitatea adoptării OUG nr.124/2006 la data de 29.12.2006, tribunalul reține că prin acest act normativ s-a realizat numai transpunerea în legislația națională a Regulamentului (CE) nr.1683/2006 al Comisiei privind măsurile tranzitorii care urmează să fie adoptate în ce privește schimburilor de produsele agricole în contextul aderării Bulgariei și României care prevede că noile state membre vor percepe taxe păstrătorilor de stocuri de produse de liberă circulație deținute în surplus la 01.01.2007, așadar nu se poate aprecia că OUG nr.124/2006 a prevăzut obligații injuste pentru comercianții din România, având în vedere că, odată cu data aderării, regulamentele comunitare, având forță obligatorie, sunt direct aplicabile în drept intern. Cu alte cuvinte, statul român putea percepe această taxă direct în baza normelor comunitare, fără ca reclamanta să se poată prevala de necunoașterea acestora.
Pentru toate considerentele arătate, tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Cât privește cererea de majorare a onorariului formulată de expertul cauzei conform devizului depus la fila 115 din dosar, tribunalul apreciază că onorariul de 1000 lei este corespunzător muncii prestate, în raport de numărul obiectivelor și complexitatea verificărilor implicate de acestea și ținând cont de faptul că în sarcina părților nu există nicio obligație de a acoperi contravaloarea contribuțiilor legal datorate de expert pentru sumele încasate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M. I. S.R.L, prin care a solicitat sa dispună admiterea recursului ca fiind fondat și modificarea hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, recurenta a solicitat recalcularea taxei datorate in temeiul Ordinului MAPDR nr. 5/12.01.2007 si Legii nr. 124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase si alte produse agroalimentare, întrucât, la baza emiterii celor doua Decizii de către A.P.I.A. au stat anumite informații eronate transmise de către recurenta din pricina carenței legislative din domeniu. Astfel, pentru calcularea stocului excedentar in privința căruia urma sa se stabilească obligația de plata in sarcina recurentei, aceasta trebuia sa întocmească declarația privind situația stocurilor de produse alimentare cuprinzând cantitățile de produse ce intra sub incidența respectivelor reglementari. Se arată că, la întocmirea acestei declarații, recurenta a avut in vedere toate cantitățile de ciuperci aflate pe stocul său si nu numai cele care se încadrau la codurile tarifare in privința cărora reglementările respective stabileau obligația de plata atunci când operatorii economici acumulau stoc excedentar.
In baza acestei declarații, stocul excedentar a fost stabilit in mod eronat in cantitate de 50,437 tone si astfel a fost emisa Hotărârea A.P.I.A. nr. 113/26.09.2007 prin care s-a decis ca recurenta are obligația de a achita suma de 404.756,93 lei . Deși recurenta a făcut eforturi in sensul rectificării declarației conform art. 11 alin. 3 din OUG nr. 124/2006, intimata nu a luat in considerare informațiile respective, respingând contestația pe care recurenta a formulat-o, epuizând, in acest mod, toate căile de contestație disponibile.
Referitor la dispozițiile legale care au stat la baza întocmirii declarațiilor de către recurentă se arată că in vederea armonizării legislației romane cu legislația comunitara, legiuitorul a emis dispoziții ce nu au beneficiat de norme metodologice, urmând ca operatorii economici sa se conformeze dispozițiilor respective pe baza interpretărilor proprii. Având in vedere faptul ca reglementările care stabilesc obligația de declarare a stocului excedentar, împreuna cu modalitatea de calcul a acestuia si cu taxa aferenta cantităților ce depășesc pragul impus, au fost introduse in vederea aderării României la Uniunea Europeana, este de reținut faptul ca interpretarea greșita a acestor prevederi s-a datorat lipsei unor norme metodologice.
Prin sentința civila nr. 3275 /26.11.2008, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din data de 01.04.2009, Tribunalul a admis acțiunea si a anulat in parte Decizia nr. 113/ 27.09.2007 emisa de A.P.I.A. in ceea ce privește diferența de suma, de la 404.756,93 lei la 48.987,84 lei, reținând, pe baza probatoriului administrat, inclusiv a raportului de expertiza contabila, faptul ca recurenta nu datora întreaga suma înscrisa in Decizia contestata, ci o suma net inferioara, întrucât, aceasta a declarat in mod greșit cantitatea de 146,597 tone ca stoc la data de 01.01.2007 pentru ciupercile încadrate la codul tarifar 2003 10 20 - ciuperci de genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte.
Astfel, cantitatea indicata in declarație cuprindea, de fapt, toate sortimentele de ciuperci, astfel încât stocul de ciuperci de genul Agaricus - cod tarifar 2003 10 20 - ce făceau obiectul obligației de plata stabilita in sarcina Recurentei de către Intimata era cu mult inferior stocului declarat. Astfel, Tribunalul a conchis faptul ca stocul excedentar de care dispunea Recurenta la data de 01.01.2007 era de 5,786 t in loc de 50, 437 t (cantitate stabilita de Intimata).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, si, prin decizia civila nr. 557/08.02.2010, pronunțata in dosarul nr._/3/2007, Curtea de Apel București a admis recursul si a casat sentința sus-menționata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Soluția a fost motivata faptul ca expertiza administrata in cauza nu a răspuns pe deplin obiectivului stabilit de către instanța de judecata referitor la stabilirea stocurilor excedentare de ciuperci de genul Agaricus, defalcate pe coduri tarifare, dispunând lărgirea obiectivului expertizei si stabilind in sarcina instanței de rejudecare includerea in raport a altor poziții tarifare ce nu au fost avute in vedere de către expert cu ocazia elaborării raportului, poziții tarifare ce nu fac obiectul taxării, dar sunt concludente pentru a determina cantitatea care face obiectul taxării. In urma casării sentinței, soluționarea dosarului a revenit Tribunalului București care a respins acțiunea formulata de recurenta, arătând in motivarea sa ca nu retine concluziile raportului de expertiza si chiar daca ar face acest lucru, concluziile nu pot justifica prin ele insele o soluție favorabila cererii recurentei, de vreme ce, fata de depunerea unei declarații greșite si fata de nerectificarea acesteia datorata culpei sale (fapt reținut in mod greșit având in vedere faptul ca recurenta a identificat pe calea contestației din întregul stoc de ciuperci, sortimentul si cantitatea ce intrau in componenta stocului), Comisia Centrala pentru stocuri a A.P.I.A. a respins contestația si a decis menținerea Hotărârii nr. 113.
Se arată că instanța de fond nu a reținut concluziile raportului de expertiza. Este adevărat ca instanța poate retine numai acele probe pe care le considera relevante, îndepărtându-le pe celelalte, insa considera ca in mod nejustificat raportul a fost înlăturat. Este, de asemenea, de reținut, faptul ca, celelalte instanțe au considerat raportul de expertiza, ca mijloc de proba, relevant pentru fundamentarea opiniei lor; mai mult decât atât, Curtea de Apel București a casat sentința Tribunalului si a dispus rejudecarea cauzei, cu îndrumarea instanței de rejudecare de a efectua doar completări la raportul de expertiza, care, in opinia Curții, nu a răspuns pe deplin la nelămuririle instanței. Indica instanței prevederile imperative ale art. 315 alin. 1 C. proc. civ., in caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Aduce in atenția instanței prevederile art. 129 alin. 5, care stabilesc faptul ca judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Mai mult decât atât, se arată că expertiza tehnica judiciara reprezintă acel mijloc de proba prin care, in baza unei cercetări metodice folosind procedee științifice, expertul aduce la cunoștința organului care l-a împuternicit concluzii motivate științific cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoștințe specializate. Expertiza folosește mijloacele științei si tehnicii pentru a furniza organelor judiciare probe concludente pentru ca aceștia sa poată formula opinii pertinente si juste. Expertul desemnat de instanța furnizează judecătorului cunoștințele de specialitate pe care acesta nu le deține, aspectele ce urmează a fi lămurite prin efectuarea expertizei fiind dincolo de limita cunoștințelor judecătorului. Din aceste motive considera ca, daca Ia momentul dispunerii efectuării expertizei, instanța a considerat proba ca fiind necesara si oportuna, nu se justifica înlăturarea acesteia, in final, din probatoriu si nedispunerea efectuării unei noi expertize de natura a aduce lămuriri instanței.
In al doilea rând, nu se poate retine faptul ca recurenta încearcă sa obțină o soluție mai favorabila folosindu-se de propria turpitudine ori ca nu a rectificat declarația data, întrucât, prin contestarea Hotărârii nr. 113 si prin punerea la dispoziția A.P.I.A. a tuturor informațiilor solicitate, recurenta si-a dovedit bună-credința. In vederea rectificării declarației date anterior, la solicitarea intimatei de a-i prezenta informații legate de: importurile si exporturile de ciuperci având cod tarifar 2003 10 20 efectuate lunar in anul 2006, vânzările de ciuperci având cod tarifar 2003 10 20 in perioada_, cantitățile de ciuperci având același cod tarifar care fac obiectul deducerilor solicitate de Recurenta ca urmare a extinderii obiectului de activitate in perioada_, solicitare ce s-a concretizat prin Adresa nr. 4362 /06.11.2007, recurenta a răspuns prin: Adresa nr._ /07.11.2007 prin care aceasta a pus in vedere punctual toate informațiile solicitate de Intimata prin Adresa nr. 4362/06.11.2007 și Adresa nr._ /08.11.2007 prin care aceasta justifica motivele si procesul extinderii obiectului de activitate.
De asemenea, se arată ca prin reticenta de care a dat dovada intimata de a primi rectificările Recurentei se poate concluziona ca aceasta este de rea credința astfel încât se poate ajunge la încasarea pe nedrept a unor sume fără temei legal. Totodată, este de reținut faptul ca, in urma îndeplinirii obligațiilor de plata stabilite in mod eronat in sarcina recurentei, i s-au adus acesteia atingeri in ceea ce privește bunul mers al activității comerciale. La acest lucru a contribuit si nesoluționarea . a cauzei, toate acestea ducând ca, in luna noiembrie 2012, societatea sa intre in procedura insolvenței cu intenția reorganizării. Indica faptul ca îndreptarea acestei situații este unul din obiectivele reorganizării societății.
S-a solicitat judecarea in lipsa in baza dispozițiilor Codului de procedura civila.
Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.IA), a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
Potrivit art.19 alin.(l) din O.U.G. nr. 124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase și alte produse agroalimentare, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 229/, "Operatorii economici au obligația să transmită, pana la data de 27 iulie 2007 inclusiv, pe suport de hârtie și electronic, prin e-mail sau dischetă, sucursalei A.P.I.A. din județul/municipiul București în a cărei raza teritorială își au domiciliul fiscal, declarații privind situația stocurilor de produse agroalimentare prevăzute în anexa"".
In temeiul dispozițiilor prevăzute în actul normativ precizat, recurenta - reclamantă a transmis în data de 15.03.2007 Centrului A.P.I.A. București, Declarația privind stocurile de produse agroalimentare, cu privire la care A.P.I.A. București a solicitat prin adresa nr. 1250/18.07.2007 depunerea de urgență a declarației precum și a anexelor, conform codurilor tarifare prevăzute în O.M.A.D.R. nr.439/31.05.2007. Recurenta - reclamantă S.C. M. INTS.R.L. a depus, conform celor solicitate, Declarația privind stocurile de produse agroalimentare din 26.07.2007. Pe baza declarației depuse, astfel cum a fost modificată, Centrul A.P.I.A. București a solicitat recurentei - reclamante prin adresele nr. 1996/17.09.2007 și nr.2110/23.09.2007, o . documente justificative, în vederea analizării declarației de către Comisia pentru stocuri constituită la nivelul Centrului A.P.I.A. București.
In data de 26.09.2007, s-a desfășurat ședința Comisiei pentru stocuri constituită la nivelul Centrului A.P.I.A. București, analizându-se în cadrul acesteia informațiile din declarația depusă și documentele justificative transmise de către recurenta - reclamantă. Din analiza efectuată s-a stabilit de către Comisie faptul că recurenta - reclamantă S.C. M. I. S.R.L. prezintă pentru produsul agroalimentar „Ciuperci din genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte", încadrat în Anexa la O.U.G. nr. 124/2006 la codul tarifar 2003 10 20, un stoc excedentar de 50,437 tone, pentru care urmează să plătească o taxă pentru stoc excedentar de 8025 lei/tonă, valoarea totală stabilită conform prevederilor legale incidente în materie fiind de 404.756,93 lei.
Conform celor stabilite, Comisia pentru stocuri constituită la nivelul Centrului A.P.I.A. București a adoptat Hotărârea nr. 113 /26.09.2007 iar în baza acestei hotărâri Directorul Centrului județean A.P.I.A. București a emis Decizia nr. 113/27.09.2008. Împotriva Deciziei menționate, recurenta - reclamantă a formulat contestație în conformitate cu prevederile art. 26 din O.U.G. nr. 124/2006, înregistrată la A.P.I.A. cu nr._/16.10.2007.
In vederea soluționării acestei contestații, Comisia centrala pentru stocuri constituită la nivelul A.P.I.A., în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr.l24/2006. precum și ale art. l din Anexa nr.2 la O.M.A.D.R. nr.333/17.04.2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si funcționare a comisiilor pentru stocuri constituite la nivelul sucursalelor A.P.I.A. și a Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Comisiei centrale pentru stocuri constituită la nivelul A.P.I.A., a solicitat prin adresele nr._ /26.10.2007 si nr._ /06.11.2007 prezentarea de date și informații suplimentare, invitând totodată reprezentanții contestatoarei la sediul instituției, în datele stabilite și comunicate prin aceste adrese.
Se arată că instituția intimată a depus toate diligentele pentru analizarea și soluționarea în bune condiții și în deplină cunoștință de cauză a declarației depuse precum și a contestației formulată împotriva Deciziei nr. 113 /27.09.2008. Astfel, la solicitările repetate ale acesteia, recurenta - reclamantă a depus adresele nr._ /07.11.2007 si nr._ /08.11.2007, care au fost luate în considerare de către Comisia centrala pentru stocuri în soluționarea contestației, efectuată prin Hotărârea nr. 75 /09.11.2007, prin care aceasta a fost respinsă. In baza documentelor aflate la dosar și a analizării contestației, Comisia centrală pentru stocuri a hotărât în unanimitate, respingerea contestației formulate si menținerea Deciziei nr. 113 /27.09.2007, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei un stoc excedentar de 50,437 t la produsul "Ciuperci din genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte", cod tarifar 2003 10 20, cu o taxa de 404 756,93 lei. Având în vedere Hotărârea adoptată de Comisia centrală pentru stocuri, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 124/2006 si ale art.4 alin.3 si 4 din Legea nr.1/2004 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției de Plați si Intervenție pentru Agricultura, Industrie Alimentara si Dezvoltare Rurala, cu modificările și completările ulterioare, Directorul General al A.P.I.A. a emis Decizia nr. 72/12.11.2007, prin care a fost respinsa contestația formulată de către recurenta - reclamantă S.C. M. INTS.R.L.
Prin Hotărârea Comisiei centrale pentru stocuri se reține faptul că societatea a completat greșit „Declarația privind stocurile de produse agroalimentare", înțelegând prin sintagma „punere în libera circulație" (semnificând „import"), cu totul alta noțiune, și anume aceea de „vânzări".
De asemenea, la solicitarea nr._ /06.11.2007, de depunere a unor informații precise, s-a considerat că recurenta - reclamantă nu a dat curs solicitărilor, nedepunând informațiile solicitate și prin urmare nu au putut fi acordate deduceri.
Potrivit art. 30 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 124/2006, constituie contravenție la prevederile prezentei ordonanțe de urgență "transmiterea de către operatorii economici de date eronate cu privire la stocurile deținute și/sau cu privire la modul de eliminare de pe piață a stocurilor excedentare de zahăr, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, care se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei".
Constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute la art. 30 se face de către comisarii Gărzii Financiare, iar "A.P.I.A., prin sucursalele sale, în baza situației transmise de Garda Financiară, va solicita în scris operatorilor economici contravenienți să depună declarațiile privind situația stocurilor sau, după caz, să efectueze corecturile necesare în termenul prevăzut la art. 32, aceștia fiind obligați să se prezinte în termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor" conform prevederilor art. 34 din O.U.G. nr. 124/2006.
Prin elaborarea acestui act normativ, în speță, O.U.G. nr. 124/2006, se încearcă a "se evita acumularea de stocuri de zahăr, produse zaharoase și alte produse agroalimentare, care ar putea fi considerate ca având un caracter speculativ, ceea ce ar atrage obligații de plata din partea operatorilor economici și a României la bugetul comunitar".
In concluzie, atât Decizia nr. 113/27.09.2007, emisa de Directorul fostei sucursale A.P.I.A. București cât si Decizia Directorului General al A.P.I.A. nr. 72/12.11.2007, acte a căror anulare a fost solicitata prin acțiunea dedusa judecații, sunt acte administrative care beneficiază de prezumția de legalitate fiind emise cu respectarea actelor normative în vigoare.
In drept, au fost invocate prevederile art. 308 alin. (2) din C.proc.civ, prevederile O.U.G. nr. 124 /2006, privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase și alte produse agroalimentare cu modificările si completările ulterioare și Regulamentul (CE) nr. 1683/2006.
Intimata a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art. 242 alin. (2) din C.proc. civilă.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, a apărărilor invocate de intimată și a ansamblului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt:
Prin Hotărârea nr. 113 emisă la data de 26.09.2007 (f.113 din primul dosar de fond), s-a constatat că reclamanta, în calitate de operator economic, deține stoc excedentar la data de 01.01.2007 la produsul ciuperci din genul Agaricus, conservate provizoriu, complet fierte, cod tarifar _, cantitatea de 50,437 tone, cu o taxă aferentă de 8025lei /tonă, iar suma totală de plată este de 404.756,93 lei.
Prin Hotărârea Comisiei Centrale pentru Stocuri constituită la nivelul A.P.I.A. nr. 75 /09.11.2007 (f.120-123 prim dosar fond), a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă și s-a dispus în sensul menținerii deciziei nr. 113 /27.09.2007 emisă de Centrul A.P.I.A. al Municipiului București privind stabilirea taxei.
Aceste acte administrative, pe care reclamanta le contestă în speță, au fost emise în temeiul prevederilor OUG nr. 124 /1006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase și alte produse agroalimentare, act normativ care a fost emis în vederea aplicării politicii comerciale a Uniunii Europene și a stabilirii tarifului vamal comun, a aplicării măsurilor de apărare comercială a Uniunii Europene, începând data de 01.01.2007 (data aderării României la UE) și prin care s-a urmărit descurajarea tranzacțiilor speculative și a constituirii de stocuri anormale și identificarea operatorilor economici implicați în tranzacții de această natură, ordonanța de urgență fiind aprobată prin Legea nr. 229 /04.07.2007.
Potrivit art. 19 alin. 1 din OUG nr.124/2006, operatorii economici aveau obligația să transmită, până la data de 15 martie 2007 inclusiv, pe suport hârtie și electronic, prin e-mail sau dischetă, sucursalei A.P.I.A. din județul/municipiul București în a cărui rază teritorială își au domiciliul fiscal, declarații privind situația stocurilor de produse agroalimentare prevăzute în anexă. Textul a fost ulterior modificat prin articolul unic, pct. 8 din Legea nr. 229/2007, în privința termenului de depunere a acestor situații, fiind stabilită data de 27 iulie 2007 inclusiv.
Prin Ordinul MAPDR nr. 5 /12.01.2007, s-a stabilit lista cantităților specifice ale produselor agroalimentare deținute în stoc la data de 01.01.2007 a căror depășire creează obligația transmiterii declarațiilor de stoc, sub nr. crt. 68 fiind menționat codul tarifar 2003 10 20 – ciuperci de genul Agaricus conservate provizoriu, complet fierte.
Prin Ordinul comun MAPDR și M.E.F. nr. 439 /31.05.2007, au fost aprobate taxele pentru stocuri excedentare de produse agroalimentare, taxele menționate la poziția tarifară 2003 10 20 fiind de 8025 lei /1000 kg /net.
În vederea executării obligațiilor stipulate în aceste acte normative, prin adresa nr._ /20.09.2007, reclamanta a comunicat pârâtei A.P.I.A. – Sucursala municipiului București „Declarația privind stocurile de produse agroalimentare” pentru codul tarifar 2003 10 20 – ciuperci conservate provizoriu (anexă), cu specificarea la poziția 3 – Nivelul stocului la 1 ianuarie 2007 – 146,597 (f. 97-98 prim dosar fond), iar pe baza acestei declarații pârâta a întocmit și emis Hotărârea nr. 113/26.09.2007.
Împotriva Deciziei menționate, recurenta - reclamantă a formulat contestație în conformitate cu prevederile art. 26 din O.U.G. nr. 124/2006, înregistrată la A.P.I.A. cu nr._ /16.10.2007.
In vederea soluționării acestei contestații, Comisia centrala pentru stocuri constituită la nivelul A.P.I.A., în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 124/2006. precum și ale art. l din Anexa nr. 2 la O.M.A.D.R. nr. 333 /17.04.2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si funcționare a comisiilor pentru stocuri constituite la nivelul sucursalelor A.P.I.A. și a Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Comisiei centrale pentru stocuri constituită la nivelul A.P.I.A., a solicitat prin adresele nr._ /26.10.2007 si nr._ /06.11.2007 prezentarea de date și informații suplimentare, invitând totodată reprezentanții contestatoarei la sediul instituției, în datele stabilite și comunicate prin aceste adrese.
Recurenta - reclamantă a depus adresele nr._ /07.11.2007 si nr._ /08.11.2007, iar în baza documentelor aflate la dosar și a analizării contestației, Comisia centrală pentru stocuri a hotărât în unanimitate, respingerea contestației formulate prin Decizia nr. 72/12.11.2007. Prin Hotărârea Comisiei centrale pentru stocuri se reține faptul că societatea a completat greșit „Declarația privind stocurile de produse agroalimentare", înțelegând prin sintagma „punere în libera circulație" (semnificând „import"), cu totul alta noțiune, și anume aceea de „vânzări".
Motivele de recurs și analiza acestora
Recurenta a invocat faptul că la baza emiterii celor doua Decizii de către A.P.I.A. au stat anumite informații eronate transmise de către recurenta din pricina carenței legislative din domeniu; se invocă faptul că, la întocmirea acestei declarații, recurenta a avut in vedere toate cantitățile de ciuperci aflate pe stocul său si nu numai cele care se încadrau la codurile tarifare in privința cărora reglementările respective stabileau obligația de plata atunci când operatorii economici acumulau stoc excedentar. Deși recurenta a făcut eforturi in sensul rectificării declarației conform art. 11 alin. 3 din OUG nr. 124/2006, intimata nu a luat in considerare informațiile respective, respingând contestația pe care recurenta a formulat-o, epuizând, in acest mod, toate căile de contestație disponibile.
Curtea constată că nu se poate reține legătura de cauzalitate între carența legislativă invocată și comunicarea eronată a stocurilor de către recurentă. Pe de altă parte, prin Legea nr. 229/2007 a fost modificată numai data de raportare a stocurilor din art. 19 alin. 1 al OUG nr. 124 /2006 (din 27.03.2007 inclusiv, în 27.07.2007 inclusiv), dar nu și data de referință în ceea ce privește stocurile deținute și pentru care opera obligația transmiterii declarațiilor - 1 ianuarie 2007 (art. 19 alin. 2), obligație care era cunoscută recurentei de la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 124/ 2006.
Lipsa normelor metodologice invocată de reclamantă nu este de natură să fie relevantă pentru situația recurentei, deoarece menționarea eronată a altor produse care nu corespundeau codului tarifar nu putea fi împiedicată sau agravată de întârzierea apariției normelor metodologice, nefiind un fapt al intimatei, ci un fapt al reclamantei recurente. Faptul că recurenta a avut in vedere toate cantitățile de ciuperci aflate pe stocul său si nu numai pe cele care se încadrau la codurile tarifare in privința cărora reglementările respective stabileau obligația de plata atunci când operatorii economici acumulau stoc excedentar nu este culpa intimatei, iar acest aspect putea fi reglementat de către recurentă prin înregistrarea declarației rectificative la instituția intimată.
De altfel, recurenta a avut posibilitatea îndreptării acestei pretinse erori și cu ocazia soluționării contestației administrative, dar nu a înțeles să folosească această posibilitate. Astfel, atât la ședința din 31.10.2007, cât și termenele din 02.11.2007 și 07.11.2007, recurenta putea depune declarația rectificativă, în sensul corectării cantităților din stoc, comisia solicitând expres acesteia să depună: importurile și exporturile de ciuperci efectuate în anul 2006; vânzările de ciuperci în perioada_; cantitățile de ciuperci care fac obiectul deducerilor solicitate ca urmare a extinderii obiectului de activitate în perioada 2004-2006. Astfel, între documentele solicitate de expert a fi prezentate de S.C. M. I. S.R.L. și de care acesta a ținut cont la întocmirea lucrării se numără Declarația privind situația stocurilor de produse agroalimentare, respectiv ciuperci Agaricus cod 2003 10 20, conform art.20 și 21 din OUG nr.124/21.12.2006 pentru datele 01.01.2005, 01.01.2006 și 01.01.2007, pe formularele prevăzute de legislația în vigoare la data respectivă (f.32), dar această declarație constituie o declarație nouă, dată la data de 12.10.2011 și în conținutul căreia reclamanta completează diferit față de declarația inițială rubrica 3 – Nivelul stocului la 1 ianuarie 2007, indicând cantitatea de 22,888 tone, în condițiile în care aceasta nu a rectificat la A.P.I.A. declarația dată pentru stocul de 146,597 tone până la emiterea hotărârilor. Or, în mod corect a reținut tribunalul că legalitatea actelor administrative se analizează prin raportare la circumstanțele, dovezile și dispozițiile legale contemporane emiterii lor, acesta fiind motivul pentru care instanța nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză.
În ceea ce privește critica legată de nereținerea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, nu pot fi reținute criticile legate de încălcarea prevederilor imperative ale art. 315 alin. 1 C. proc. civ..
Astfel, conform acestor dispoziții, „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”; această obligativitate privește administrarea probelor, dar nu și evaluarea acestora, la rejudecarea cauzei, judecătorul urmând a da soluția conform convingerii sale în raport de probele administrate.
Astfel, instanța de casare a reținut că expertiza administrată în cauză nu a răspuns pe deplin obiectivului stabilit de către instanța de judecată, referitor la stabilirea stocurilor excedentare de ciuperci Agaricus, expertul raportându-se exclusiv la poziția 41 din Anexa la ordonanță și în această direcție, doar la produsele importate și totodată, acesta nu a verificat situația referitoare la ciupercile din genul Agaricus codul 0711 51 – poziția 17 din aceeași anexă, supuse aceluiași regim juridic reglementat de OUG nr.124/2006. În consecință, s-a apreciat că se impune refacerea raportului de expertiză, aspect care, coroborat cu caracterul restrictiv al probelor care pot fi administrate în recurs conform art.305 C.pr.civ., a condus în baza art.312 alin.3 C.pr.civ. la soluția casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Noua expertiză efectuată în cauză a verificat aceste aspecte, astfel că au fost respectate prev. art. 315 din Codul de Procedură Civilă; însă, evaluarea în concret a concluziilor raportului de expertiză reprezintă un aspect ce ține de o dezlegare a unei probleme de drept, care nu a fost impusă prin decizia de casare. De asemenea, casarea a fost dispusă ca urmare a recursului declarat de pârâtă, astfel că nu se poate reține o încălcare a principiului neagravării situației reclamantei. Nu se confundă aspectele legate de relevanța probei la momentul încuviințării acesteia cu concludența concluziilor raportului de expertiză administrat în cauză; cele două aspecte pot fi disociate și nu există o contradicție în acest sens.
Cât privește invocarea bunei credințe a reclamantei, Curtea constată că, atâta vreme cât aceasta nu a înțeles să formuleze declarație rectificativă cu privire la cantitățile de ciuperci, dar a depus la efectuarea expertizei în cauză această declarație neînregistrată la instituția intimatei, nu poate fi reținută o asemenea apărare.
Aspectele legate de agravarea situației financiare a recurentei ca urmare a plății acestei taxe nu este relevant, câtă vreme nu s-a putut reține caracterul nelegal al acestor taxe.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 20 din data de 03.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă S.C. M. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02 decembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. A.V. /2 ex./
Data red. 21.01.2014
T.B. S.9 – jud. fond B. S.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2688/2013.... → |
|---|
