Anulare act administrativ. Sentința nr. 3355/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3355/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 4464/2/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.3355
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 01.11.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, M. JUSTIȚIEI având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,
Curtea, după verificare, încuviințează pentru părți probele solicitate ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei. Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat precum și solicitarea reclamantei de judecare a cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal la data de 26.06.2013 sub nr._ reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, M. JUSTIȚIEI a formulat contestație împotriva Ordinului Ministrului Justiției nr.965/C/20.03.2013 emis de M. Justiției și Libertăților Cetățenești din următoarele motive:
Prin acest ordin i s-a comunicat că începând cu data de 01.02.2013 este încadrată cu grad profesional de judecător de judecătorie, gradația 5, clasa de salarizare 101, ca urmare a trecerii în tranșă de vechime în funcție de la 5 ani la 10 ani.
La data de 04.04.2013, a contestat Ordinul Ministrului Justiției nr.965/C/2013, numai în ce privește clasa de salarizare, care se referă la vechimea în magistratură, nu și în ce privește gradația, care se referă la vechimea în muncă, în cazul său de peste 25 de ani, respectiv, gradația 5, corect calculată.
Arată reclamanta că potrivit cap.I nr.crt. 1 din anexă, un judecător definitiv grad de judecătorie cu vechime între 15 și 20 ani în magistratură va fi încadrat la gradația 5, clasa 103, coeficient de multiplicare 12,41.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 74 din Legea nr.303/2004, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
Din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă . nr._ și adeverinței emisă de Baroul Argeș, rezultă că în perioada 01.03._08 ( 11 ani și 10 luni) a îndeplinit funcția de avocat în cadrul Baroului Argeș, iar din data de 17.01.2008, în baza decretului nr.177/14.01.2008 publicat în M.O al României, a funcționat cu grad profesional de judecător la Judecătoria Ploiești, până la data de 01.04.2009, când în baza Hot. Nr.121/25.02.2009 a Plenului C.S.M a fost transferată la Judecătoria Câmpulung, jud.Argeș, unde funcționează și în prezent ca judecător cu grad profesional de judecătorie..
Având în vedere disp.art. 86 din Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, mai sus invocat, la data de 01.02.2013, la care face referire ordinul avea o vechime în magistratură de peste 15 ani, astfel că începând cu această dată trebuia să fie încadrată la gradația 5, clasa de salarizare 103, coeficient de multiplicare 12,41, corespunzătoare unei vechimi de la 15 ani la 20 de ani în magistratură.
La data de 23.05.2013 M. Justiției i-a transmis răspunsul înregistrat sub numărul_/2013 prin care i s-a comunicat faptul că solicitarea sa a fost respinsă întrucât între noțiunile vechime în funcție și vechime în magistratură nu există identitate de conținut.
Din interpretarea juridică a art. 86 din Legea nr.303/2004, singurul text de lege ce stabilește statutul judecătorilor și procurorilor, text invocat de chiar M. Justiției, rezultă că legiuitorul a prevăzut în mod expres doar noțiunea de vechime în magistratură, fiind aplicabil principiul de drept potrivit căruia „unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem”.
Norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei.
Mai precizează reclamanta că, noțiunea de vechime în funcție este o noțiune recent folosită în scopul de a nu se mai recunoaște vechimea în magistratură, că interpretarea dată de M. Justiției a creat o discriminare, între magistrați cărora în situații similare, anterior le-a fost recunoscută vechimea în funcții juridice și cei cărora în prezent nu l-i se mai recunoaște discriminare ce trebuie să înceteze de îndată, fiind încălcate în mod flagrant dispozițiile art. 14 din Convenția Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul M. Justiției se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că prin vechimea în funcție, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent.
Menționează pârâtul că, potrivit prevederilor OUG nr.27/2006, prin vechime în funcție se înțelege vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor.
Având în vedere aceste dispoziții legale, în calculul vechimii în funcție necesare pentru încadrarea în clasa de salarizare, respectiv pentru stabilirea drepturilor salariale, nu pot fi luate în considerare și alte funcții (avocat) decât cele prevăzute, în mod expres, de lege.
Reclamanta face o confuzie între vechimea în funcție necesară pentru încadrarea în clasa de salarizare, respectiv pentru stabilirea drepturilor salariale și vechimea în magistratură care nu poate fi valorificată la acordarea drepturilor salariale pentru vechimea în funcție, la stabilirea clasei de salarizare în raport cu vechimea în funcție.
Potrivit Legii nr.303/2004 privind statul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, perioada în care judecătorul a fost avocat constituie vechime în magistratură, vechime care poate fi valorificată la acordarea unor drepturi prevăzute de lege, iar nu la acordarea tuturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare în beneficiul magistraților (exemplu: la acordarea drepturilor salariale pentru vechimea în funcție, la stabilirea clasei de salarizare în raport cu vechimea în funcție, etc.)
Astfel, solicită pârâtul ca instanța să observe că reclamanta face confuzie între noțiunile „vechime în funcție” și „vechime în magistratură”, între aceste două noțiuni neexistând identitate de conținut.
În ceea ce privește starea de discriminare invocată de reclamantă menționează pârâtul că nu se poate reține o încălcare a principiului nediscriminării și legalității de tratament, practica CEDO fiind constantă în a considera că diferența de tratament devine discriminare, în înțelesul art. 14 din Convenție doar atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea, prin Decizia nr.820/2006 Curtea Constituțională a reținut că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autoritățile publice fără privilegii și discriminări”.
Prin răspunsul la întâmpinare formulată în cauză de către reclamantă se învederează că își menține punctul de vedere exprimat prin contestație.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins cererea reclamantei, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
În fapt a arătat petenta că prin ordinul atacat i s-a comunicat că începând cu data de 01.02.2013 este încadrată cu grad profesional de judecător de judecătorie, gradația 5, clasa de salarizare 101, ca urmare a trecerii în tranșă de vechime în funcție de la 5 ani la 10 ani. La data de 04.04.2013, a contestat Ordinul Ministrului Justiției nr.965/C/2013, numai în ce privește clasa de salarizare, care se referă la vechimea în magistratură, nu și în ce privește gradația, care se referă la vechimea în muncă, în cazul său de peste 25 de ani, respectiv, gradația 5, corect calculată.
Curtea a constatat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.965/C/20.03.2013 s-a comunicat petentei că începând cu data de 01.02.2013 e încadrată cu grad profesional de judecător de judecătorie, gradația 5, clasa de salarizare 101, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de la 5 la 10 ani, dar petenta a apreciat că trebuia încadrată în clasa de salarizare 103, gradația 5, coeficient de multiplicare 12, 41, pentru că ar avea o vechime în magistratură între 15 și 20 de ani.
Cu privire la normele legale incidente, Curtea a constatat că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege (art.74 din Legea nr.303/2004).
Dar potrivit art.8 din Capitolul VIII al Legii nr.284/2010 “Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Curtea a constatat unele diferențe terminologice folosite de cele două legi: „remunerație”, respectiv „indemnizație de încadrare”; vechime în magistratură, respectiv vechime în funcție.
Petenta a afirmat că „vechimea în funcție este o noțiune recent folosită cu scopul de a nu se mai recunoaște vechimea în magistratură, că interpretarea MJ a creat o discriminare între magistrați cu situații similare”, iar Curtea a constatat că Înalta Curte are cel puțin o opinie în sensul că „la calculul vechimii în funcție, necesară pentru încadrarea în clasa de salarizare, respectiv pentru stabilirea drepturilor salariale, pot fi luate în considerare exclusiv funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent” (fila 31 verso, decizia nr.5225/09.05.2013 pronunțată de ICCJ în dosarul nr._ ).
Ceea ce ar însemna că vechimea ca avocat nu va fi luată în considerare.
Curtea a apreciat că în acest climat legal și jurisprudențial nu se poate vorbi clar de o sinonimie între expresiile de „vechime în magistratură” și „vechime în funcție”.
Cu privire la argumentul discriminării între magistrați aflați in situații similare, Curtea a constatat că petenta nu a depus dovezi în acest sens. Nu au rezultat date privind faptul că unii colegi aflați în aceeași situație juridică beneficiază de alt tratament juridic.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că cele două argumente principale ale petentei (diferența noțională și de efecte juridice dintre cele două vechimi), respectiv discriminarea în raport cu alți magistrați nu sunt sprijinite de dovezi și nici de o jurisprudență favorabilă.
Curtea va respinge cererea ca nefondată, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât petenta nu a demonstrat nelegalitatea ordinului nr.965/C/2013 și nici că se încadrează în noțiunea de persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta P. I. cu domiciliu ales la sediul Judecătoriei Câmpulung cu sediul în Câmpulung, ..2, județ Argeș în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5 , M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, .,sector 5, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - C. I. D. Ș.
Red. M.C.I
Tehnodact.D.Ș. /4ex
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2275/2013.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
