Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2688/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2688/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 2404/2/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2688
Ședința publică de la data de 20.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, având ca obiect „obligare emitere act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, M. C. care se legitimează cu CI valabilă și pârâta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, reprezentată de consilier juridic B. Elfiria cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că reclamantul a depus, la serviciul registratură, la data de 13.09.2013 și 18.09.2013, înscrisuri ajutătoare în clarificarea situației.
Curtea comunică reprezentantului pârâtei un exemplar al înscrisurilor depuse de reclamant.
Reprezentantul pârâtei Romsilva solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate în ședință publică.
Reclamantul învederează că înscrisurile comunicate reprezentantului pârâtei se regăsesc la pag. 64-98 la dosar.
Reclamantul depune înscrisuri- respectiv act de donație și plan de ansamblu al terenului ce a fost propus pentru cu compensare echivalentă și arată că nu mai are încă un exemplar pentru comunicare reprezentantului părții adverse.
Curtea, după deliberare încuviințează cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei Romsilva și pune în vedere reclamantului, ca pentru următorul termen de judecată să mai depună un exemplar al înscrisurilor depuse în ședința publică de astăzi pentru a fi comunicat părții adverse.
Reprezentantul pârâtei învederează că a verificat cu atenție actele dosarului și Ordonanța de la P. de pe lângă Curtea de Apel București nu a regăsit-o la dosar.
Curtea invocă în oficiu excepția necompetenței materiale a prezentei instanțe și acordă cuvântul părților în dezbaterea acestei excepții.
Reclamantul M. C., având cuvântul, învederează că în baza art. 96 din Noul Cod de Procedură Civilă, curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Întrucât Ministerul Agriculturii a avizat prin domnul ministru I. S. această documentație de schimb consideră că este unitate centrală și, de asemenea, R. Națională a Pădurilor care a înaintat documentația de schimb dlui. ministru I. S. care a avizat-o fără a constata că terenurile respective nu se regăsesc conform coordonatelor. A doua motivare este aceea că, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004 referitor la actele administrative emise de autoritățile publice centrale, se repetă aceeași idee de la art. 98 din NCPC. Consideră că prezenta instanță este competentă pentru a judeca acest dosar, mai mult decât atât în ședința de astăzi a depus înscrisuri care dovedesc că dl. I. S. a fost scos de sub urmărire penală pentru această documentație de schimb care a admis-o, nu pentru că fapta nu există ci pentru că faptele s-au prescris. Solicită judecarea la această instanță pentru a nu se mai tergiversa cauza și arată că proprietatea este garantată de Constituție prin art. 44, iar aceste probleme intră tot în atribuțiile Curții de Apel București. Arată că este o deposedare a proprietății și consideră că este Curtea de Apel competentă să judece această cauză.
Reprezentantul autorității pârâte învederează că este ambiguă cererea reclamantului, cele două capete de cerere, din punctul său de vedere, material nu este competentă Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ, ci ar fi Tribunalul București. Lasă la aprecierea instanței.
Reclamantul, în replică, arată că, competența este stabilită prin lege, o competență absolută care nu se mai discută.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.
CURTEA
Asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul M. C. a chemat în judecată pârâta R. Națională a Pădurilor-ROMSILVA, solicitând instanței să constate că pârâta a împădurit, fără drept, o suprafață de 3.556 m.p. din proprietatea reclamantului și să oblige pârâta să întocmească o documentație de schimb, în baza căreia să pună la dispoziția reclamantului, în compensare, un teren în zona UP II C..
În ședința publică din 20.09.2013 instanța a invocat excepția necompetenței materiale, excepție ce urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Corelativ acestor dispoziții, art.18 din aceeași lege prevede (alin.1) “Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
În raport de aceste dispoziții, este evident că acțiunea reclamantului nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de Legea nr.554/2004, fiind irelevantă împrejurarea că pârâta Romsilva are calitatea de autoritate publică centrală, cât timp obligațiile pretinse împotriva sa nu au ca finalitate anularea unui act administrativ ori emiterea unui atare act sau îndeplinirea unei operațiuni administrative.
Constatarea săvârșirii unui fapt ilicit, reprezentat în accepțiunea reclamantului prin împădurirea fără drept a terenului său și obligarea pârâtei la întocmirea unei documentații având ca finalitatea un schimb de terenuri, în compensare, exced cu evidență ipotezelor limitativ prevăzute de art. 8 și 18 din Legea nr.554/2004 și atrag competența de soluționare a instanței de drept comun, în speță Judecătoria Călărași, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul reclamantului și imobilul vizat spre compensare.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 129 coroborat cu art.117 și art.94 C.proc.civ. curtea va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul M. C., domiciliat în Călărași, . 18, tr. 14, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, cu sediul în București, ., sector 2, în favoarea Judecătoriei Călărași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.09.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5441/2013. Curtea de Apel... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
