Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1880/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 1880/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1469/2/2013

ROMÂNIA

DOSAR NR._

C. DE APEL BUCURESTI

SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR.1880

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.06.2013

C. COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: M. C. I.

GREFIER: D. Ș.

Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. S. AL MAGISTRATURII în contradictoriu cu pârâtul C. DE C. A ROMÂNIEI având ca obiect „litigii C. de C.”.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul C. S. AL MAGISTRATURII prin consilier juridic M. M. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar și pârâtul C. DE C. A ROMÂNIEI prin consilier juridic A. S. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,

Reprezentantul reclamantului învederează că din întâmpinarea depusă în cauză de pârâtă se invocă nelegalitatea hotărârii și anume la pagina 6, pct b 5.3, astfel că din partea reclamantului se înțelege că se invocă excepția de nelegalitate.

Interpelat, reprezentantul pârâtei solicită a se lua act că nu se invocă excepția de nelegalitate, ci ceea ce s-a invocat reprezintă un motiv de fond.

Reprezentantul reclamantului învederează că nu mai sunt alte probe de solicitat.

Reprezentantul pârâtei, de asemenea precizează că nu mai sunt alte cereri de formulat.

C. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosarul cauzei, ia act că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cererii de chemare în judecată.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației nr._/1154/2012 astfel cum a fost formulată, anularea în parte a Deciziei nr.9/26.11.2012 emisă de C. de C. –Departamentul XII cu referire la constatarea nr.3, B3, constatarea nr.5, B.5.3, constatarea nr.7 și constatarea 6, II.3. În susținerea contestației solicită a se avea în vedere că în cazul concursurilor organizate de C.S.M nu pot fi angajate cheltuieli pentru plata comisiilor de concurs decât după întocmirea statelor de plată care au la bază documentele întocmite după validarea de către Plenul Consiliului a concursului. Validarea acestuia conformă faptul că toate aceste servicii au fost prestate. Membrii comisiilor de examinare nu întocmesc fișe de prezență ci fișe de activitate, așa cum prevede în cuprinsul contractelor încheiate între părți. În concluzie, plata membrilor comisiei de concurs se face în baza statelor de plată, acestea fiind documente care stau la baza atât a angajării, cât și a lichidării cheltuielilor. Totodată arată că Plenul CSM poate invalida aceste concursuri când se încalcă dispozițiile regulamentare, precizează că au fost cazuri când membrii ai comisiilor au fost sancționați. Pot fi depune înscrisuri în acest sens.

C. acordă lămuriri reprezentantului reclamantului că în faza dezbaterilor pe fond nu se mai administrează probe cu înscrisuri.

Reprezentantul reclamantului continuă în sensul că Plenul CSM are atribuții în organizarea și dispunerea măsurilor privind formarea judecătorilor. Solicită a se constata că nu a fost încălcat nici un principiu invocat de pârâtă și că consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 256 Codul muncii.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată și pe cale de consecință menținerea ca temeinice și legale actele contestate, respectiv încheierea nr.4/31.01.2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României și Decizia nr.9/26.11.2012 emisă de C. de C. a României. În combaterea acțiunii solicită a se avea în vedere că acțiunea formulată de reclamant nu se bazează pe argumente și probe legale care să modifice sau să infirme constatările consemnate în decizie.

C. constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 21.02.2013 reclamantul C. S. AL MAGISTRATURII în contradictoriu cu pârâtul C. DE C. A ROMÂNIEI a formulat sesizare împotriva încheierii nr. 4 din 31.01.2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României prin care solicită admiterea contestației nr._/1154/2012 formulată de C. S. al Magistraturii și anularea, în parte, a Deciziei nr. 9 din 26.11.2012, emisă de C. de C. - Departamentul XII, cu referire la constatarea nr.3, B.3., constatarea nr.5, B.5.3., constatarea nr. 7 și constatarea 6, II.3, pentru considerentele expuse în continuare:

Prin Decizia nr. 9/26.11.2012, C. de C. a stabilit obligația ce îi incumbă Consiliului S. al Magistraturii, în temeiul art. 43 lit.a) din Legea nr. 94/1992, republicată, de a suspenda măsurile care contravin reglementărilor legale în domeniul financiar, contabil și fiscal și, în temeiul art. 33 alin.(3) din aceeași lege, de a stabili întinderea prejudiciului și recuperarea acestuia, referitor la mai multe constatări.

Cu privire la constatarea nr.3, B.3:

S-a reținut, în respingerea contestației, că legislația financiar-contabilă nu condiționează înregistrarea cheltuielilor de personal rezultate din organizarea de concursuri în anul 2010 de validarea sau nevalidarea acestora, care este o operațiune legată de rezultatele concursului și nu de desfășurarea lui.

Apreciază reclamantul că o astfel de motivare nu se susține întrucât conform principiului contabilității pe bază de angajamente, acesta se bazează pe independența exercițiului potrivit căruia toate veniturile și toate cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, tară a ține seama de data încasării veniturilor, respectiv data plății cheltuielilor.

In conformitate cu ordinul M.F.P. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, propunerile de angajare a cheltuielilor trebuie însoțite de toate documentele justificative aferente și, dacă este cazul, de orice alte documente și informații solicitate de către persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu. Angajarea unei cheltuieli nu se poate face tară a fi cunoscut cuantumul acesteia.

În situația concursurilor, faza angajării cheltuielilor reprezentând sumele aferente plății membrilor comisiilor de concurs coincide cu faza lichidării acestora care, conform O.M.F.P. nr. 1792/2002. este statul de plată.

In cazul concursurilor organizate de C. S. al Magistraturii nu pot fi angajate cheltuieli pentru plata comisiilor de concurs decât după întocmirea statelor de plată care au la bază documentele întocmite după validarea, de către Plenul Consiliului a concursului. Validarea acestuia confirmă faptul că toate aceste servicii au fost prestate.

Cauza nerespectării principiului contabilității pe bază de angajamente, reținută și anume: „faptul că fișele de prezență ale membrilor comisiilor semnate de președintele comisiei de organizare ce reprezintă documentele justificative pe baza cărora se înregistrează în contabilitate cheltuielile de personal (plata cu ora) precum și contribuțiile aferente datorate bugetului de stat consolidat se centralizează la nivelul Direcției resurse umane și organizare și sunt transmise ulterior validării concursului/examenului. Direcției economice și administrativ" nu poate fi reală din următoarele considerente:

Membrii comisiilor de examinare nu întocmesc fișe de prezență ci fișe de activitate, așa cum se prevede în cuprinsul contractelor încheiate între părți.

Punctul de vedere al echipei de audit față de argumentele reprezentanților Consiliului, în sensul că „angajarea cheltuielilor cu plata comisiilor se face în baza contractelor (prevăzute de Regulamentele de organizare a concursurilor/examenelor) încheiate între C.S.M. și membrii comisiilor respective conform O.M.F.P. nr. 1792/2002 actualizat pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, angajamentul legal și bugetar fiind anterior fazei de lichidare a cheltuielilor conform aceluiași Ordin", de asemenea nu poate fi acceptat din următoarele motive:

Contractele de prestări servicii încheiate cu membrii comisiilor nu conțin sume care să poată fi angajate, acestea conțin la art. 3.3. precizarea: „pentru activitatea desfășurată, prestatorul va fi remunerat cu o sumă ce rezultă din împărțirea indemnizației brute lunare a funcției în care este încadrat la 170, sumă care se va înmulți cu numărul de ore efectiv prestate, conform obligațiilor prevăzute la art. 3 punctele 3.1 și 3.2."

Față de această precizare, suma ce se cuvine prestatorului nu poate fi stabilită decât în baza fișei de activitate pentru numărul de ore efectiv prestate.

In concluzie, plata membrilor comisiei de concurs se face în baza statelor de plată, acestea fiind documente care stau la baza atât a angajării, cât și a lichidării cheltuielilor.

În ceea ce privește organizarea concursurilor, solicită instanței să rețină caracterul particular, unic, al concursurilor de admitere la Institutul Național al Magistraturii și în magistratură și al celor de promovare în cadrul sistemului judiciar, care decurge din faptul că un organism reglementat constituțional, respectiv C. S. al Magistraturii, gestionează întreaga carieră a magistraților, fară însă a fi și angajatorul acestora.

Din această situație reglementată legal apar o . aspecte atipice pentru funcționarea obișnuită a instituțiilor publice din perspectiva reglementărilor financiar-fiscale. Această particularitate a organizării sistemului judiciar și raportul inedit dintre atribuțiile Consiliului și accesul în magistratură sau promovarea magistraților angajați în instanțe și parchete nu a putut fi înțeleasă de către consilierii de conturi atunci când au considerat că principiul anualității se răsfrânge asupra tuturor concursurilor organizate de Consiliu pe parcursul unui an.

C. S. al Magistraturii are ca una dintre principalele atribuții organizarea de concursuri, în medie desfășurându-se circa zece concursuri obișnuite pe an, cu mii de candidați înscriși, plus alte concursuri ca urmare a suspendării unor proceduri prin hotărâri judecătorești. Durata de desfășurare a acestora este de câteva luni de zile pentru fiecare, multe desfășurându-se pe parcursul a doi ani calendaristici (încep în ultimele luni ale unui an și continuă în cursul anului următor). în consecință este artificial a se considera că un concurs s-a desfășurat la o anumită dată (care poate fi corespunzătoare unei anumite probe), realitatea fiind aceea că de la declanșarea concursului și până Ia validarea rezultatelor acestuia funcționează diferite comisii.

O altă particularitate este aceea că membrii comisiilor de concurs nu sunt angajați ai Consiliului, astfel încât pentru sumele necesare plății membrilor comisiilor nu se poate pune problema similar situației înregistrării în contabilitate a sumelor pentru cheltuielile de personal aferente angajaților din aparatul propriu al Consiliului.

Sub acest aspect solicită a se observa că, în ceea ce privește angajații proprii, nu s-a constatat nici o abatere de la reglementările financiar-fiscale, toate cheltuielile cu personalul propriu fiind corect înregistrate în contabilitate și corect plătite.

In privința membrilor comisiilor, care pot fi angajați ai instanțelor, parchetelor sau altor instituții publice, arătăm că aceștia au doar un raport contractual cu C., în calitate de organizator al concursurilor iar plata activității prestate de ei se face după momentul validării rezultatelor concursurilor, pe baza documentelor întocmite de aceștia și de către Institutul Național al Magistraturii, validarea de către Plenul Consiliului reprezentând momentul final al concursurilor, care atestă legalitatea și regularitatea organizării acestora.

Invalidarea de către Plen a unui concurs ar pune C. în situația de a recupera banii plătiți membrilor comisiilor prin acțiuni civile în instanță, care ar presupune o afectare reală a bugetului instituției, datorită intervalului mare de timp în care s-a pronunța instanța și cheltuielilor judiciare.

Cu privire Ia constatarea nr. 5, B.5.3:

S-a reținut, în respingerea contestației, că Plenul Consiliului S. al Magistraturii are atribuții de aprobare a programelor de pregătire profesională a magistraților și nu de derulare a acestora. în sensul de a suporta cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională sau cariera magistraților, fiind încălcate astfel prevederile art. 21 alin.(l) și art. 22 alin.(l) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, actualizată.

Consideră că toate cheltuielile cu deplasările externe ale Institutului Național al Magistraturii au fost efectuate pentru judecători și procurori, în privința cărora C. S. al Magistraturii are atribuții referitoare la carieră și pregătire profesională, nu pentru personalul propriu al Institutului Național al Magistraturii.

Fundamentarea și elaborarea proiectului de buget pentru deplasări externe se face în conformitate cu prevederile Regulamentului privind drepturile și obligațiile personalului din cadrul Consiliului S. al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 424A/2006 și a atribuțiilor direcțiilor implicate din cadrul Consiliului S. al Magistraturii (Direcția economică și administrativ și Direcția afaceri europene, relații internaționale și programe) conform Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 326/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului S. al Magistraturii.

Regulamentul privind drepturile și obligațiile personalului din cadrul Consiliului S. al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii și Scolii Naționale de grefieri trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 424A/2006 a fost elaborat în conformitate cu prevederile art. 30, alin.(l) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, care precizează: "...Judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, trimiși în străinătate pentru acțiuni în interesul serviciului, au drepturile și obligațiile stabilite prin regulamentul aprobat, după caz, de ministrul justiției. Plenul Consiliului S. al Magistraturii, președintele înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția situațiilor în care prin lege specială se prevede altfel, cu respectarea dispozițiilor în vigoare referitoare la drepturile și obligațiile personalului trimis în străinătate...."

Împărțirea bugetului pentru deplasări externe între aparatul propriu și unitățile subordonate, se face în funcție de numărul de magistrați care vor fi trimiși în străinătate, sumele nefiind destinate personalului Institutului Național al Magistraturii sau Școlii Naționale de Grefieri, ci judecătorilor și procurorilor.

Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri au sarcina selectării personalului trimis în străinătate.

Față de cele precizate, consideră că nu a fost încălcată nici una din prevederile invocate.

Atribuțiile compartimentelor din cadrul Consiliului S. al Magistraturii implicate în desfășurarea activităților privind deplasările externe sunt în strictă concordanță cu Hotărârea Plenului nr. 424A/2006 privind aprobarea Regulamentului privind drepturile și obligațiile personalului din cadrul Consiliului S. al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii și Scolii Naționale de grefieri trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

Punctul de vedere al echipei de audit față de argumentele reprezentaților Consiliului.: „... în contabilitatea C.S.M. aparat propriu au fost înregistrate facturi emise de organizații internaționale pe numele I.N.M., au fost plătite aceste facturi din bugetul C.S.M. aparat propriu și au fost angajate, lichidate, ordonanțate și plătite cheltuieli ce nu au legătură cu activitatea și atribuțiile C.S.M. ci cu activitatea și atribuțiile instituției aflate în coordonarea C.S.M., respectiv I.N.M., toate acestea fiind făcute cu nerespectarea O.M.F.P. nr. 1792/2002", nu poate fi reținut din următoarele considerente:

Facturile emise de organismele internaționale pentru participarea la seminarii au fost emise pe numele Institutului Național al Magistraturii, dar această activitate se încadrează în pregătirea profesională a judecătorilor și procurorilor.

Pregătirea profesională este parte integrantă a carierei profesionale a acestora și se realizează de către C. S. al Magistraturii prin Institutul Național al Magistraturii, situație în care facturarea taxelor de participare la seminarii în străinătate pe numele Institutului poate fi plătită de Consiliu, ca gestionar al carierei judecătorilor și procurorilor.

Cu privire la constatarea nr. 7:

Contractele de închiriere au fost încheiate în baza Hotărârii Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 474/2007, de aprobare a Normelor procedurale interne pentru cumpărarea sau închirierea de imobile, prin orice mijloace financiare.

Condițiile privind încheierea contractelor pentru anul 2011 au fost aprobate prin Hotărârea Plenului nr. 1010/18.11.2012 care prevede inclusiv plata comisionului de administrare.

Punctul de vedere al echipei de audit față de punctul de vedere al conducerii Consiliului: "aprecierea ca absolut normală a creșterii valorii costului de administrare în condițiile în care intervin necesități de cheltuieli suplimentare odată cu uzura instalațiilor și echipamentelor din dotarea imobilului denotă o necunoaștere a conținutului contractelor de închiriere, respectiv a obligațiilor ce revin proprietarului, respectiv chiriașului. Cheltuielile cu uzura instalațiilor și echipamentelor sunt, conform celor 17 contracte de închiriere, obligații ale proprietarilor ne având cum să justifice o creștere a costului de administrare care este obligația chiriașului" nu poate fi reținut din următoarele motive:

Reprezentanții Consiliului, ca parte în contract, cunosc conținutul contractelor, respectiv obligațiile ce-i revin în calitate de chiriaș, necesitățile de cheltuieli suplimentare ca urmare a uzurii instalațiilor fiind invocate de proprietari cu ocazia negocierilor anuale și acceptate de chiriaș. Apreciem că, față de nivelul costurilor din anul 2005, este justificată creșterea pe parcursul următorilor ani întrucât valorile reale s-au majorat urmare creșterii progresive a tuturor prețurilor la materiale și servicii.

Recomandările făcute la această constatare nu pot fi implementate în totalitate din următoarele considerente:

Constatarea: "efectuarea unui punctaj cu administratorul în vederea identificării tuturor activităților din Anexa 2 care nu au fost efectuate, cuantificarea valorii acestora și recuperarea sumei respective și virarea la bugetul statului" nu poate fi implementată având în vedere prevederile contractului de închiriere valabil pentru anul 2011, care reprezintă voința părților și nu conține prevederea cu privire la cuantificarea prestațiilor cuprinse în comisionul de administrare.

Cu privire la constatarea nr. 6, II.3:

Apreciază reclamantul că, în ceea ce privește prestarea efectivă a activității peste programul normal de lucru, C. de C. nu a constatat și nu a afirmat că personalul din aparatul propriu al Consiliului S. al Magistraturii nu ar fi efectuat această activitate peste programul normal de lucru.

Având în vedere acest aspect, trebuia să se țină seama de faptul că un număr de posturi din aparat sunt vacante iar munca personalului care lipsește față de schema optimă aprobată de Plenul Consiliului, este efectuată de către personalul efectiv angajat. Astfel, dintr-un număr total de 200 de posturi finanțate în prezent sunt vacante un număr de 32 de posturi.

După cum se cunoaște, restricțiile bugetare au determinat nefinanțarea tuturor posturilor pentru personalul care nu este de specialitate juridică, neexistând nici o derogare de la prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență nr. 34/2009, care interzic ocuparea prin concurs a posturilor vacante din cadrul autorităților și instituțiilor publice, ceea ce a însemnat preluarea unor sarcini suplimentare de către personalul angajat.

Prin sentința civilă nr. 2880/15.06.2010, funcționarilor publici și personalului contractual li s-a recunoscut, de la data introducerii acțiunii, dreptul la plata sporului pentru activități desfășurate peste durata normală a timpului de lucru. în consecință la stabilirea drepturilor salariale conform legilor de salarizare pentru personalul plătit din fonduri publice s-au avut în vedere sumele aflate în plată la momentul recalculării lor.

De asemenea, aceste legi impun, în cazul noilor angajați, raportarea la modalitatea de calcul a drepturilor salariale pentru salariații angajați pe funcții similare.

În ceea ce privește „identificarea” de către C. de C. a unor activități care nu trebuiau desfășurate de către personalul Consiliului S. al Magistraturii, trebuie observat că mențiunile de la pagina 8 a Deciziei nr. 9/2012 se referă la activități ale unei singure direcții și care au o pondere minoră în volumul de activitate al acesteia și, evident, în cea a întregului aparat al Consiliului.

Urmează ca în interiorul termenului de realizare stabilit să se calculeze și să se dispună recuperarea sumelor reprezentând sporul pentru muncă sistematică peste programul normal de lucru, acordat prin decizia nr. 75/30.06.2010 și Decizia nr. 572/30.11.2011.

Se apreciază însă că pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială care au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, respectiv până la data de 01.01.2011, urmează a se face aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul exonerării acestora de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.

Cu privire însă la calculul foloaselor nerealizate aferente acestui spor, apreciem că nu poate fi implementată această constatare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 256 alin. (1) din Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

Art. 254 alin. (1) din același act normativ statuează că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

(2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

In cazul personalului din cadrul Consiliului care a primit sporul pentru lucrul, în mod sistematic, peste durata normală a timpului de lucru ne aflăm în situația obligației de restituire, reglementată de art. 256 alin. (1), care este o instituție distinctă de cea a răspunderii patrimoniale, instituită de art. 254, evocat anterior. Astfel, răspunderea patrimonială se întemeiază pe o faptă săvârșită cu vinovăție, pe când obligația de restituire are la baza plata lucrului nedatorat. Prin urmare, obligația de restituire vine să acopere cazurile când, fară a fi reținută vinovăția salariatului, acesta este obligat la restituirea sumelor încasate de la angajator, întrucât nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză pentru încasarea acestora.

Or, nefiind în situația unei pagube produse cu vinovăție angajatorului și întrucât art. 256 stabilește foarte clar că obligația salariatului de restituire privește numai „suma nedatorată*" (damnum emergens) încasată de la angajator, opinăm că nu există temei pentru instituirea în sarcina salariaților a obligației de plată a foloaselor nerealizate. Obligația de reparare atât a daunelor efective, cât și a beneficiului nerealizat există numai în cazul răspunderii patrimoniale (situație în care nu ne aflăm), câtă vreme art. 254 alin. (1) din Codul muncii, care reglementează acest tip de răspundere, face trimitere la normele și principiile răspunderii civile contractuale.

De asemenea, situația este similară și în cazul funcționarilor publici, referitor la care art. 84 din Legea nr. 188/1999. republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a)pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției

publice în care funcționează;

b)pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c)pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de

comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile.

Art. 85 alin. (1) din același act normativ prevede că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei,sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit.c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta C. de C. a României s-a solicitat respingerea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea ca temeinice și legale actele contestate, respectiv încheierea nr.4/31.01.2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României și Decizia nr.9/26.11.2012 emisă de C. de C. a României.

În motivare se arată că neregulile reținute de către auditorii publici externi, contestate de reclamant, sunt, în esență, următoarele:

„ 3. Nerespectarea principiului contabilității pe bază de angajamente 5. Angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare privind deplasările în străinătate cu nerespectarea prevederilor legale.

6. Stabilirea eronată a drepturilor salariate, respectiv a salariilor de bază, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul CSM, în care a fost inclus, fără temei legal, sporul pentru lucru sistematic peste durata normală a timpului de lucru.

7. Principiile și practicile managementului entității auditate nu au asigurat minimizarea costului resurselor alocate închirierii de imobil."

B. în procedura de valorificare a constatărilor echipei de audit s-a emis Decizia nr.9/26.11.2012 ce cuprinde 20 măsuri.

Măsurile dispuse în sarcina conducerii entității verificate, prin Decizia nr.9/2012 emisă de Departamentul XII al Curții de C. a României, în temeiul dispozițiilor art.33 alin.(3) și art.43 lit.c) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, privesc:

- înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar - contabilă sau fiscală controlată (măsuri prevăzute la B.3, B.5.3, B.7.1-B.7.4, subpct. 1-2) cu termene de realizare 31 aprilie 2013.

-abaterile de la legalitate și regularitate care au determinat producerea unor prejudicii (măsuri prevăzute la pct.II.6) cu termene de realizare 31 aprilie 2013.

C. Reclamantul, în temeiul prevederilor cuprinse la pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități {RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010, a formulat contestația nr._/1154/2012, înregistrată la C. de C. a României sub nr. 107.088/17.12.2012.

În baza prevederilor Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, în urma examinării Procesului verbal de constatare nr. 1/_/1154/26.10.2012 cu anexele aferente, a Deciziei nr. 9/26.11.2012 și a Contestației nr._/1154/2012 formulată la aceasta de către C. S. al Magistraturii, Comisia de soluționare a contestațiilor a decis conform încheierii nr. 4 din 31 ianuarie 2013: "Respingerea Contestației nr._/1154/2012 formulată de către C. S. al Magistraturii împotriva măsurilor dispuse la pct. B.3., B.5.3., B.7.2., B.7.3., 11,3., H.4., 115. și II.6. din Decizia nr. 9 din 26.11.2012 ca neîntemeiată, întrucât aceasta nu se bazează pe argumente legale sau documente care să modifice sau să infirme constatările consemnate în Procesul verbal de constatare nr. 1/_/1154/26.10.2012.^//

Din analiza motivelor de fapt invocate în acțiunea introductivă de C. S. al Magistraturii în se remarcă faptul că reclamantul nu aduce argumente legale care să modifice sau să infirme constatările echipei de audit consemnate în Raportul de audit nr. 104.738/29.10.2012, împreună cu anexele sale, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 9 din 26.11.2012 de către C. de C. - Departamentul XII, motivele fiind aceleași cu cele invocate în contestație.

Solicită pârâta să se înlăture ca neîntemeiate susținerile reclamantului referitoare la constatarea nr.3 pentru care a fost dispusă măsura prevăzută la pct.B.3 din Decizia nr.9/2012, prin care se solicită „să se rețină caracterul particular unic, al concursurilor de admitere la Institutul Național al Magistraturii și în magistratură și al celor de promovare în cadrul sistemului judiciar, care decurge din faptul că un organism reglementat constituțional, respectiv C. S. al Magistraturii, gestionează întreaga carieră a magistraților, fără însă a fi și angajatorul acestora.

O particularitate este aceea că membrii comisiilor de concurs nu sunt angajați ai Consiliului, astfel încât pentru sumele necesare plății membrilor comisiilor nu se poate pune problema similar situației înregistrării în contabilitate a sumelor pentru cheltuielile de personal aferente angajaților din aparatul propriu al Consiliului. Sub acest aspect solicită a se observa că, în ceea ce privește angajații proprii, nu s-a constatat nici o abatere de la reglementările financiar-fiscale, toate cheltuielile cu personalul propriu fiind corect înregistrate în contabilitate și corect plătite."

2.1. Cheltuielile cu membrii comisiilor de concurs trebuie să fie angajate la momentul prestării serviciilor de către aceștia, pentru exercițiului financiar în care se efectuează, în baza angajamentelor legale (contractele prevăzute de Regulamentele de organizare a concursurilor/examenelor încheiate între C.S.M și membrii comisiilor respective) și a fișelor de activitate (sau fișă de prezență - documente în care se consemnează activitatea prestată). Astfel că, nu trebuie făcută confuzie între angajarea unei cheltuieli și plata acesteia.

Cauza care a determinat nerespectarea principiului contabilității pe bază de angajamente, de altfel reținută și în Procesul - verbal de constatare, a fost aceea că, documentele justificative în baza cărora trebuie înregistrate cheltuielile cu membrii comisiilor de concurs au fost transmise Direcției economice și administrativ ulterior validării

concursului/examenului și nu la momentul prestării activității în exercițiul financiar corespunzător.

Cele susținute de reclamant demonstrează o necunoaștere și neînsușire a contabilității de angajamente de către managementul financiar contabil, precum și o neînțelegere a obiectivului general al auditului financiar, acela de a obține asigurarea că:

a) modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, precum și execuția bugetelor de venituri și cheltuieli de către entitatea verificată sunt în concordanță cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele normative prin care a fost înființată entitatea verificată și respectă principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității;

b) situațiile financiare auditate sunt întocmite de către entitate în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil în România, respectă principiile legalității și regularității și oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de entitatea respectivă.

Situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, sunt documentele oficiale de prezentare a situației económico-financiare a entității supuse auditului financiar, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la entitatea auditată.

Astfel, în momentul întocmirii situațiilor financiare trebuie să se cunoască exact datoriile și creanțele plătite și încasate dar și cele ce urmează a fi plătite sau încasate în perioade viitoare, determinându-se astfel resursele instituției în viitor.

2.2. Pe lângă argumentele redate anterior, vă învederăm și considerentele pentru care Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României a apreciat în mod corect faptul că măsura dispusă la pct. B.3. din decizie este întemeiată, după cum urmează:

a. instituția nu a întocmit documente justificative lunare în vederea respectării principiului pe bază de angajamente. în fapt, s-a procedat la întocmirea de documente justificative numai după validarea concursurilor fără a fi înregistrate cheltuieli la momentul la care au fost prestate activitățile;

Atât pentru Concursul de admitere în magistratură organizat conform Hotărârii Plenului CSM nr. 829/2010 cât și pentru Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari organizat conform Hotărârii Plenului CSM nr. 581/2010, rezultatele au fost validate în anul 2010 prin Hotărârile Plenului CSM nr. 1156/2010, respectiv Hotărârea Plenului CSM nr. 1160/2010 și prin urmare a fost posibilă înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor de personal rezultate din organizarea acestor concursuri, în anul 2010.

Neregulile constatate sunt rezultatul nerespectării de către reclamant a dispozițiilor art.6 alin. (1) din Legea nr.82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale pct. 2.7.1.1 al CAP. II „Aprobarea, depunerea și componența situațiilor financiare" și prevederilor pct. 1.2. „Momentul recunoașterii cheltuielilor", CAP. IV,

referitoare la elementele din contul de rezultat patrimonial, prevederi generale din Anexa la OMFP nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea

contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de

aplicare a acestuia.

III. Prin măsura dispusă la pct.B.5.3 din decizie s-a stabilit în sarcina conducerii entității verificate „obligația de a amenda Regulamentul privind drepturile și obligațiile personalului din C. S. al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 424A/2006, modificată, astfel încât prevederile acestuia să fie în concordanță cu prevederile legale privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor și cu prevederile Legii nr. 500/2002 actualizată privind finanțele publice referitoare la responsabilitățile ordonatorului de credite."

În apărarea sa, reclamantul susține nelegalitatea acestei măsuri și a abaterilor pentru înlăturarea căreia a fost dispusă, pe considerentul că „toate cheltuielile cu deplasările externe ale Institutului Național al Magistraturii au fost efectuate pentru judecători și procurori, în privința cărora C. S. al Magistraturii are atribuții referitoare la carieră și pregătire profesională, nu pentru personalul propriu al Institutului Național al Magistraturii. „

Poziția noastră este de respingere ca netemeinică și nelegală a motivației reclamantului, având în vedere considerentele de mai jos, care au stat și la baza emiterii de către Comisia de soluționare a contestațiilor a încheierii nr.4/31.01.2013:

3.1. Potrivit prevederilor art.9 alin.(2) din Regulamentul privind drepturile și obligațiile personalului din C. S. al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 424A/2006, "Procurarea biletelor de călătorie, rezervarea la hotel, preluarea de la aeroport și alte asemenea activități se realizează prin grija Biroului registratură, secretariat și protocol, cu respectarea reglementărilor specifice în acest domeniu", iar conform celor ale art. 10 alin. (2) ale aceluiași Regulament, "Direcția economică și administrativ va asigura, în timp util, sumele de bani, în valută, necesare, la nivelul haremurilor din actele normative elaborate în România în acest domeniu".

Din analiza acestor prevederi, rezultă că înscrierea în buget a cheltuielilor cu pregătirea profesională se face doar la nivelul CSM, inclusiv pentru Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri.

În aceste condiții, prevederile Regulamentului privind drepturile și obligațiile personalului din C. S. al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar contravin dispozițiilor alin. (1) al art. 21 și alin. (1) al art. 22 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, actualizată, potrivit cărora „ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii și au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale."

Este indubitabil faptul că prevederile unui regulament, act juridic inferior, nu pot să contravină dispozițiilor unei legi, având în vedere principiului fundamental de drept al supremației legii, regulamentul fiind dat în executarea și aplicarea legii.

3.2.Conform prevederilor Legii nr.317/2004 privind C. S. al Magistraturii,

republicată, Plenul Consiliului S. al Magistraturii are atribuții de aprobare a

programelor de pregătire profesională și nu de derulare a acestora, respectiv nu de a

suporta cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională sau cariera magistraților.

Potrivit prevederilor Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, actualizată, responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor revine Institutului Național al Magistraturii, conducătorilor instanțelor sau parchetelor la care aceștia își desfășoară activitatea, precum si fiecărui judecător si procuror, prin pregătire individuală, iar C. S. al Magistraturii aprobă anual, la propunerea Institutului Național al Magistraturii, programul de formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, actualizată, Institutul Național al Magistraturii este instituția publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului S. al Magistraturii, care realizează formarea inițială a judecătorilor si procurorilor, formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor în funcție, precum și formarea formatorilor, în condițiile legii.

3.3.Abaterile constatate au fost reținute urmare nerespectării de către entitatea verificată a dispozițiilor art. 21 alin. (1), art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 60 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, precum și a prevederilor pct. 1, pct. 2 și pct. 4 al Anexei 1 la OMFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și completările ulterioare.

Apreciază pârâta ca susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, pentru următoarele

considerente:

a)justificarea creșterii valorii comisionului de administrare pe parcursul anilor urmare a creșterii progresive a tuturor prețurilor la materiale nu poate fi reținută deoarece valoarea acestuia este în EUR și nu în monedă națională;

b)nu se contestă faptul că, în anul 2011 prin plata către proprietari a costului de administrare, s-au achitat și servicii ce nu au fost prestate conform Anexei 2 la contractele de închiriere (paza incintei, a spațiilor comune și a parcării, servicii de curierat intern). Toate aceste plăți s-au făcut cu prejudicierea bugetului de stat, prin urmare ordonatorul de credite trebuie să ia măsuri de recuperare a sumelor, de calculare a foloaselor nerealizate și de virare a acestora la bugetul statului;

c)comisionul de administrare a fost stabilit de către părți prin contractul de închiriere prin care au fost menționate toate activitățile prestate de către proprietar în schimbul contravalorii acestui comision și deci pot fi identificate cu claritate activitățile care nu au fost prestate;

d)prin comisionul de administrare plătit de CSM pentru serviciile cuprinse în Anexa 2 s-au plătit și cheltuieli ale proprietarului fără legătură cu administrarea imobilului (amortizarea spațiilor comune). De asemenea aceste plăți s-au făcut cu prejudicierea bugetului de stat prin urmare ordonatorul de credite trebuie să ia măsuri de recuperare a sumelor, de calculare a foloaselor nerealizate și de virare a acestora la bugetul statului;

e) evaluarea prețului costului de administrare se poate efectua și de către personal al CSM prin consultarea pieței imobiliare;

f) cu toate că a fost renegociată chiria pentru spațiul necesar desfășurării activității instituției, iar comisionul de administrare a fost redus la 1,9 Euro/mp fără TVA cu efectuarea tuturor serviciilor de mentenanță și administrare stabilite prin contractele anterioare, reducerea s-a datorat scoaterii din cadrul acestui comision a serviciilor mentenanță lifturi și spălatul exterior al geamurilor care se vor refactura în sarcina CSM, așa cum rezultă din Procesul verbal de negociere nr. 23/_/1154/2012, anexat la contestația formulată.

g)din analiza contractelor de închiriere încheiate de către CSM cu proprietarii spațiilor închiriate și a modului de derulare a acestora, s-a constatat pe de o parte că acestea conțin clauze contrare prevederilor Codului civil și defavorabile entității, iar pe de altă parte s-a constatat o derulare defectuoasă a acestor contracte, în sensul că prin plata comisionului de administrare au fost plătite servicii care nu au fost prestate;

h)în aceste condiții se impune reanalizarea prevederilor contractuale, în speță a celor ce produc efecte nefavorabile CSM, precum și analizarea posibilităților de recuperare a sumelor plătite fără contra prestație și luarea măsurilor ce se impun pentru recuperarea efectelorfinanciare negative produse CSM.

Neregulile constatate au fost reținute urmare a nerespectării de către entitatea verificată a dispozițiilor pct. 1. „Angajarea cheltuielilor" al Anexei OMFP nr. 1.792/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale, coroborate cu cele ale art. 1.786 și art. 1.788 din Codul Civil republicat.

Susținerile reclamantului sunt nefondate, și, mai mult decât atât, după cum se poate observa acesta și-a însușit constatarea echipei de audit a Curții de C., a inițiat demersurile în vederea ducerii la îndeplinire a măsurii dispuse prin decizie, respectiv de recuperare a sumelor reprezentând sporul pentru muncă sistematică peste programul normal de lucru, dar consideră că nu există temei pentru instituirea în sarcina salariaților a obligației de plată a foloaselor nerealizate.

Argumentele invocate de reclamant nu pot fi reținute, deoarece prin acordarea acestui spor pentru activități desfășurate peste durata normală a timpului de lucru salariaților CSM, fără ca aceștia să aibă acest drept, de către persoanele cu atribuții în administrarea patrimoniului, de la data înaintării recursului și până la încetarea acordării sporului pentru lucrul, în mod sistematic, peste durata normală a timpului de lucru, funcționarilor publici, personalului conex detașat și personalului contractual din cadrul aparatului propriu al Consiliului S. al Magistraturii prin emiterea și punerea în aplicare a Deciziei nr.525/06.12.2012 de către Președintele CSM, au fost indisponibilizate importante sume de bani de la bugetul statului, pentru care se vor calcula beneficiile nerealizate.

5.3.Neregulile constatate au fost reținute urmare a nerespectării de către entitatea

verificată a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul

2011 a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu cele ale art. 6 din O.U.G. nr.

1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, art. 6 din ANEXA I " Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual din administrația publică" a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

5.4.Reclamantul mai susține că pentru drepturile de natură salarială plătite angajaților CSM, reprezentând sporul pentru muncă sistematică peste programul normal de lucru,acordate înainte de . Legii - cadrul nr.284/2010, urmează să se facă aplicarea prevederilor art.2 alin.(l) din Legea nr.84/2012.

Chiar și în aceste condiții, potrivit art.2 (1) din Legea 84/14.06.2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.

Față de prevederea legală arătată, reiese că ratio legis este exonerarea de la plată, ca o măsură de clemență acordată de legiuitor în beneficiul categoriei de salariați arătată, măsură de clemență ce face să înceteze anumite demersuri dispuse de entitățile auditate față de personalul acestora, urmare a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, C. a respins, ca nefondată,cererea reclamantului pentru următoarele considerente:

C. a constatat că în fapt prin Decizia nr. 9/26.11.2012, C. de C. a stabilit obligația ce îi incumbă Consiliului S. al Magistraturii, în temeiul art. 43 lit.a) din Legea nr. 94/1992, republicată, de a suspenda măsurile care contravin reglementărilor legale în domeniul financiar, contabil și fiscal și, în temeiul art. 33 alin.(3) din aceeași lege, de a stabili întinderea prejudiciului și recuperarea acestuia, referitor la mai multe constatări.

C. a apreciat că petenta nu aduce argumente legale care să modifice sau să infirme constatările echipei de audit consemnate în Raportul de audit nr. 104.738/29.10.2012, împreună cu anexele sale, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 9 din 26.11.2012 de către C. de C. - Departamentul XII.

C. a apreciat că cheltuielile cu membrii comisiilor de concurs trebuie să fie angajate la momentul prestării serviciilor de către aceștia, pentru exercițiului financiar în care se efectuează, în baza angajamentelor legale (contractele prevăzute de Regulamentele de organizare a concursurilor/examenelor încheiate între C.S.M și membrii comisiilor respective) și a fișelor de activitate (sau fișă de prezență - documente în care se consemnează activitatea prestată). Astfel că, nu trebuie făcută confuzie între angajarea unei cheltuieli și plata acesteia.

concursului/examenului și nu la momentul prestării activității în exercițiul financiar corespunzător.

Din cele afirmate de reclamant se constată că, în baza contractelor de prestări servicii încheiate de către CSM cu membrii comisiilor și a fișelor de activitate în care este consemnat numărul de ore efectiv prestate, se poate stabili cuantumul cheltuielilor ce pot fi angajate cu fiecare dintre membrii comisiilor de examen/concurs și prin urmare nu există nici un impediment în angajarea cheltuielilor cu membrii comisiilor la momentul prestării activităților respective. Cele susținute de reclamant demonstrează o necunoaștere și neînsușire a contabilității de angajamente de către managementul financiar contabil, precum și o neînțelegere a obiectivului general al auditului financiar. Atât pentru Concursul de admitere în magistratură organizat conform Hotărârii Plenului CSM nr. 829/2010 cât și pentru Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari organizat conform Hotărârii Plenului CSM nr. 581/2010, rezultatele au fost validate în anul 2010 prin Hotărârile Plenului CSM nr. 1156/2010, respectiv Hotărârea Plenului CSM nr. 1160/2010 și prin urmare a fost posibilă înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor de personal rezultate din organizarea acestor concursuri, în anul 2010.

În Notele explicative ce însoțesc situațiile financiare încheiate de CSM la finele exercițiului financiar 2011, atât pentru aparatul propriu cât și la nivelul ordonatorului principal, nu sunt prezentate abaterile de la principiul contabilității de angajamente, motivele care le-au determinat și evaluarea efectului acestora asupra valorii activelor, datoriilor, poziției financiare și a rezultatului patrimonial. Neregulile constatate sunt rezultatul nerespectării de către reclamant a dispozițiilor art.6 alin. (1) din Legea nr.82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale pct. 2.7.1.1 al CAP. II „Aprobarea, depunerea și componența situațiilor financiare" și prevederilor pct. 1.2. „Momentul recunoașterii cheltuielilor", CAP. IV,

referitoare la elementele din contul de rezultat patrimonial, prevederi generale din Anexa la OMFP nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea

contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de

aplicare a acestuia.

Potrivit prevederilor art.9 alin.(2) din Regulamentul privind drepturile și obligațiile personalului din C. S. al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 424A/2006, "Procurarea biletelor de călătorie, rezervarea la hotel, preluarea de la aeroport și alte asemenea activități se realizează prin grija Biroului registratură, secretariat și protocol, cu respectarea reglementărilor specifice în acest domeniu", iar conform celor ale art. 10 alin. (2) ale aceluiași Regulament, "Direcția economică și administrativ va asigura, în timp util, sumele de bani, în valută, necesare.

C. a considerat că dreptul de administrare este un drept derivat din dreptul de proprietate publică, întrucât doar titularul dreptului de proprietate publică poate constitui și atribui dreptul de administrare. Astfel, între titularii celor două drepturi există raporturi de subordonare ce se nasc din acte administrative cu caracter individual. Ele sunt de fapt și sursa dreptului de administrare, motiv pentru care proprietarul poate retrage sau revoca acest drept, printr-un act de putere, fără ca titularul lui să se poată apăra prin mijloace de drept civil (acțiunea în revendicare, acțiunea posesorie, etc).

Practic, cele trei atribute ale dreptului de administrare (posesia, folosința și dispoziția) nu se exercită în mod absolut ca în cazul dreptului de proprietate, ci cu anumite restricții impuse prin actul de dare în administrare. Astfel, spre deosebire de posesia proprietarului, posesia ca atribut al dreptului de administrare nu presupune intenția titularului de a se comporta ca un proprietar și de a stăpâni bunul pentru sine. Folosința bunului primit în administrare conferă titularului acestuia posibilitatea dar și obligația de a-l utiliza pentru realizarea scopului activității sale, cu respectarea uzului și interesului public. Cât privește atributul dispoziției, titularul dreptului de administrare are doar un drept de dispoziție materială asupra bunului primit, condiționat însă de respectarea destinației acestuia. Prin Decizia nr. 9/26.11.2012, la pct. 6, s-a constatat: „ Stabilirea eronată a drepturilor salariate, respectiv a salariilor de bază, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul CSM, în care a fost inclus, fără temei legal, sporul pentru lucru sistematic peste durata normală a timpului de lucru."

Pentru înlăturarea abaterii de la legalitate și regularitate, la pct. II.3. din decizie s-a dispus următoarea măsură în sarcina conducerii entității verificate: "11,3. Calculul foloaselor nerealizate aferente cuantumului sporului pentru muncă sistematică peste programul normal de lucru acordat salariaților, încasarea acestora de către CSM și virarea la bugetul statului."

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamantul C. S. AL MAGISTRATURII cu sediul în București, Calea Plevnei, nr.141B, sector 6 în contradictoriu cu pârâtul C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ..22-24, sector 1, ca nefondată.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.06.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. - C. I. D. Ș.

Red. M.C.I

Tehnodact.D.Ș. /4ex

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3355/2013. Curtea de...		Anulare act administrativ. Decizia nr. 5441/2013. Curtea de Apel... →

Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1880/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1880/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI