Anulare act administrativ. Decizia nr. 504/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 5788/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 504
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 04.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - G. D.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta - pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 2541/06.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. L. AL COMUNEI 1 DECEMBRIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- la data de 01.02.2013, prin Serviciul Registratură, au fost depuse relațiile solicitate, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și, având în vedere faptul că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționarea acestei excepții.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 28.01._, sub nr._, reclamantul C. L. al Comunei 1 Decembrie, Jud. Ilfov, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: rezilierea contractului de concesiune nr.5/15.08.2005, ca urmare a neîndeplinirii culpabile a prevederilor art.14 și art.21 lit.c din acesta, obligarea pârâtei la plata sumei de 47.380 lei, reprezentând debit total datorat Consiliului L. 1 Decembrie, respectiv 34.272 lei debit și 13.108 lei penalități reprezentând majorări ale redevenței lunare stabilite prin art.4 și art.5 alin.1 și 2 din contractul de concesiune nr.5/15.08.2005 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat de către reclamant că între C. L. al Comunei 1 Decembrie, în calitate de concedent și ., în calitate de concesionar, a intervenit contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, având ca obiect folosința obiectivului Piața „A. I.” din . ulterior, la cererea societății comerciale, prin actul adițional nr.338/01.02.2010, sau modificat părțile contractante, calitatea de concesionar revenindu-i societății M. SRL.
Conform art.4 și 5 alin.1 și 2 din contractul mai sus menționat, plata redevenței se face lunar, la cursul BNR, iar întârzierea cu mai mult de 15 zile de la termenul scadent, care este ultima zi a lunii, atrage aplicarea de penalități, iar în cazul de față, pârâta nu a plătit redevența în perioada aprilie – decembrie 2010, încălcând astfel culpabil prevederile art.4 din contractul menționat.
Ulterior acestei date au fost emise somații de plată, respectiv nr.5742/09.11.2010, pentru suma de 60.190 lei, notificarea nr.6032/25.11.2010, pentru suma de 60.190 lei și înștiințarea de plată nr.61/04.01.2011, pentru suma de 47.380 lei.
Este necesară rezilierea contractului, arată reclamanta, pentru a da posibilitate consiliului local să recupereze debitele, iar, pe de altă parte, să se poată folosi de un bun ce aparține domeniului public al comunei, sens în care se solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată
S-au invocat în drept dispozițiile art.109-113 Cod Proc. Civ., art.48 și 58 din HG nr.168/2007, privind aprobarea Normelor metodologice ale OUG nr.34/2006 și art.57 alin.1, lit.d din OUG nr.34/2006 și s-au atașat acțiunii înscrisuri în legătură cu aspectele menționate în cererea de chemare în judecată: contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, somația de plată nr.5742/09.11.2010, notificarea nr.6032/25.11.2010, și înștiințarea de plată nr.61/04.01.2011.
Prin Încheierea de ședință din data de 20.04.2011, instanța a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat cauza către Secția Comercială a Tribunalului București, iar prin Încheierea de ședință din data de 12.01.2012 Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat cauza spre soluționare Secției a IX-a C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
Reclamanta și-a precizat cuantumul obiectului dedus judecății, respectiv pretenții, prin majorarea acestora la suma de 177.077 lei, din care debit principal 93.198 lei, reprezentând redevență conform contract de concesiune, pentru perioada 01.06.2010 – 01.04.2012, iar 83.879 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pârâta . nu a formulat întâmpinare împotriva acțiunii reclamantei.
Instanța a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2541 din 6 iunie 2012 Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantului și în consecință, a reziliat contractul de concesiune nr.5/2005, a obligat pârâta la 93.198 lei cu titlu de redevență, respingând însă cererea cu privire la plata penalităților de întârziere.
Pentru a dispune astfel, tribunalul reține că între reclamanta C. L. al Comunei 1 Decembrie, jud. Ilfov, în calitate de concedent și ., în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, prin care concedentul a încredințat (concesionat) societății comerciale folosința obiectivului Piața „A. I.” din .. Ilfov, . C, în vederea administrării în bune condiții și realizarea de investiții.
Durata concesionării era de 49 de ani, iar potrivit art.4 din acest contract, redevența era de 12.240 euro/an, urmând a fi plătită lunar, în lei, la cursul comunicat de BNR în ziua precedentă celei în care se face plata.
Conform art.5 alin.2 din contract, plata cu întârziere a redevenței conduce la aplicarea de penalități conform legislației în vigoare, considerându-se întârziere în plata redevenței depășirea cu mai mult de 15 zile a termenului scadent care este ultima zi a lunii, pentru luna respectivă.
Prin Actul adițional nr.338/01.02.2010, la contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, în locul concesionarei . s-a subrogat pârâta din prezenta cauză, ., acestei din urmă societăți incumbându-i drepturile și obligațiile concesionarului din contractul de concesiune nr.5/15.08.2005.
Începând cu luna aprilie a anului 2010, pârâta . nu a achitat redevența, neîndeplinindu-și obligațiile contractuale stipulate în art.4 din contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, acest fapt reieșind din, pe de-o parte, somațiile de plată pe care le-a emis concedenta Primăria Comunei 1 Decembrie către concesionară - înștiințarea de plată nr.5742/09.11.2010, pentru suma de 60.190 lei, notificarea nr.6032/25.11.2010, pentru suma de 60.190 lei și înștiințarea de plată nr.61/04.01.2011, pentru suma de 47.380 lei.
Pârâta nu a dat nici un răspuns cu privire la aceste somații și nici nu a făcut vreo dovadă a efectuării plății acestor redevențe restante, așa cum nu a dovedit nici plata în continuare a fiecărei creanțe lunare, începând cu luna aprilie a anului 2010.
În legătură cu caracterul acestor creanțe, sunt certe, lichide și exigibile, în sensul dispozițiilor art. 379 alin.3 C.Proc.Civ. care arată că ”Printr-o creanță certă se înțelege cea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, dispozițiilor alin.4 al aceluiași art.379 C.pr.civ., în care se menționează că o „creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală” și exigibilă, data scadenței fiind expres prevăzută în contractul de concesiune nr.5/15.08.2005 și în înștiințările de plată nr.5742/09.11.2010, pentru suma de 60.190 lei, notificarea nr.6032/25.11.2010, pentru suma de 60.190 lei și înștiințarea de plată nr.61/04.01.2011, pentru suma de 47.380 lei.
Potrivit art.21 alin.1 lit.c din contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, între cauzele de încetare a acestui contract este și „în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului”.
Potrivit datelor din dosar, pârâta - concesionar . se află în situația nerespectării obligațiilor contractuale pe o perioadă îndelungată de timp, practic, începând cu aprilie 2010 până în prezent, astfel că instanța urmează să dispună rezilierea contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, făcând aplicarea art.21 alin.1 lit.c din contractul de concesiune menționat.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privitoare la debitul principal și penalități, instanța le va admite în parte, respectiv sub aspectul privitor la debitul principal.
Cu privire la debitul principal, în contractul de concesiune nr.5/15.08.2005, așa cum s-a arătat anterior, se menționează cuantumul redevenței anuale – 12.240 Euro și faptul că aceasta se plătește lunar, în lei, la cursul comunicat de BNR, fiind astfel determinabil acest cuantum, în sensul art.379 alin.4 Cod Proc. Civ.. pentru perioada 01.06.2010 – 01.04.2012, respectiv un debit de 93.198 lei, pe care instanța îl va admite.
În ceea ce privește, însă, suma de 83.879 lei reprezentând penalități de întârziere, decurgând ca accesorii din acest debit, instanța a respins solicitarea reclamantei, ca neîntemeiată.
Instanța reține că, în legătură cu penalitățile datorate pentru neplata redevenței la termen, contractul de concesiune menționează că aceste penalități se determină „conform legislației în vigoare”, fără a se preciza căror reguli anume i se supune acest aspect și modul concret de determinare a penalităților.
Pe de altă parte, reclamanta menține această imprecizie, pentru că nu a depus modul de calcul al acestor penalități, actul normativ la care se raportează în stabilirea lor și înscrisurile corespunzătoare, astfel cum dispozițiile art.7203 alin.1 lit.c Cod Proc. Civ solicită: c) obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare;” .
În condițiile în care în contractul de concesiune nu este determinat și nici măcar determinabil, în opinia prezentei instanțe, cuantumul acestor penalități, în condițiile în care reclamantul nu a respectat obligația ce îi revenea, potrivit art.7203 alin.1 lit.c din Codul de Procedură Civilă, cu privire la indicarea calculului și depunerea înscrisurilor aferente, deși este cert că debitul principal există și atrage, ca accesorialitate, plata unor penalități conform contractului, însă în absența unor minime criterii obiective de determinare și probare a cuantumului la care reclamanta a ajuns, va fi respinsă cererea reclamantei cu privire la acest.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs pârâta .., solicitând modificarea în parte a sentinței civile criticate, în sensul respingerii acțiunii formulate de C. L. al comunei 1 Decembrie ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata C. L. al comunei 1 Decembrie a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, arătând că la data de 28.08.2012 Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii insolvenței și trecerea la faliment în procedură simplificată a societății recurentei, precum și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 1.02.2013 lichidatorul judiciar al societății recurente a arătat că nu înțelege să confirme mandatul fostului administrator statutar al societății pentru semnarea cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va admite excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs și în consecință va constata nul recursul civil de față.
Pentru a decide astfel, curtea constată că prezenta cerere de recurs este semnată de fostul administrator al societății recurente, recurs exercitat după deschiderea procedurii insolvenței și trecerea la faliment în procedură simplificată a societății recurentei, precum și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Or, odată ce dreptul de administrare al societății recurente prin organele statutare a fost ridicat, este evident că administratorul statutar nu poate îndeplini acte de procedură prin care să angajeze societatea, exercițiul acestora revenind exclusiv lichidatorului judiciar.
Ca atare, actele procedurale îndeplinite de societatea aflată în procedura de faliment, prin organele statutare, sunt anulabile, cu excepția situației în care lichidatorul confirmă exercițiul acestora, fiind de observat însă, că prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 01.02.2013 lichidatorul judiciar a înțeles să nu confirme mandatul administratorului statutar al societății.
În atare context sunt incidente în cauză dispozițiile art.161 C.proc. civ., în temeiul cărora excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs va fi admisă, cu consecința constatării nulității recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.
Constată nul recursul formulat de către recurenta - pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 2541/06.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. L. AL COMUNEI 1 DECEMBRIE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. H. P. F. G. A.
GREFIER
G. D.
Red. FGA/2ex
Jud. fond: M. D.
Tribunalul București - SCAF
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5600/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2372/2013. Curtea de... → |
|---|
