Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 1423/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1423/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 2125/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1423
Ședința publică din data de 22.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. G.
Pe rol se află judecarea acțiunii promovată de reclamantul N. M.-O. în contradictoriu cu pârâții S. NAȚIONALĂ A SĂRII SALROM SA și M. E., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2013 și apoi la data de astăzi, 22.04.2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
În cadrul motivelor de apel formulate de reclamantul N. M. O. în contradictoriu cu pârâții S. Națională a Sării SALROM S.A. și M. E. (fost M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri) împotriva sentinței civile nr. 7845/01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a civilă în dosarul nr._/3/2011, a fost invocată excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 198/11.02.2009 emis de M. E..
În consecință, prin Încheierea pronunțată la data de 06.02.2013 Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a suspendat judecarea apelului și a înaintat cauza Secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea menționatei excepții de nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
La primul termen de judecată, 08.04.2013, pârâtul M. E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, prematurității acțiunii, dar și excepția tardivității formulării acesteia, solicitând în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca tardivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În temeiul disp. art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.
În contextul amânării pronunțării, pârâtul M. E. a formulat concluzii scrise prin care a reiterat solicitarea de respingere a acțiunii având ca obiect excepție de nelegalitate.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Asupra excepției de inadmisibilitate, de prematuritate
Conform disp. art. 7 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, M. Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă”.
În raport de acest text de lege, instanța constată că nu trebuia parcursă procedura plângerii prealabile de către reclamant prealabil invocării excepției de nelegalitate.
În ce privește necontestarea Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 1/26.09.2009, aceasta este lipsită de relevanță.
Pe de o parte susținerea pârâtului nu are niciun temei legal, iar pe de altă parte se observă că nu poate fi condiționată contestarea Ordinului nr. 198/2009 de contestarea Hotărârii nr. 1/2009 pentru simplul motiv că acest din urmă act nu a stat la baza emiterii ordinului, ci este emis pentru aducerea ordinului la îndeplinire, având și o dată ulterioară de emitere.
Asupra excepției tardivității
Potrivit art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.
Așa fiind, susținerea că ar fi fost depășit vreun termen este vădit neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității invocate de pârâtul M. E. ca fiind neîntemeiate.
Pe fondul cauzei
Excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului E. nr. 198/11.02.2009 a fost ridicată de reclamant în cadrul motivelor de apel formulat împotriva sentinței civile nr. 7845/01.06.2012 a Tribunalului București – Secția a VI-a comercială.
Sub aspectul motivelor invocate în susținerea excepției, reclamantul menționează că un act administrativ are valoare obligatorie pentru orice persoană căreia i se adresează însă Ordinul nr. 198/11.02.2009 nu i se adresează în exclusivitate, având mai multe prevederi referitoare la eliberarea sa din funcție numai după emiterea Hotărârii Consiliului de Administrație al SALROM S.A., în conformitate cu statutul societății naționale, la numirea unui director general, contractul de mandat încheiat între reclamant și intimata pârâtă (S. Națională a Sării SALROM S.A.) încetând prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 20/26.02.2009.
Curtea remarcă inexistența unui motiv de nelegalitate a ordinului, aspectele mai sus învederate de reclamant nejustificând admiterea demersului său judiciar și constatarea caracterului nelegal al ordinului.
Un act administrativ poate conține o singură dispoziție sau mai multe, în ambele cazuri bucurându-se de aceleași prerogative, prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Ambele acte sunt obligatorii și executorii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că unul are caracter complex, față de celălalt.
În speță, actul contestat dispune eliberarea din funcția de director general a reclamantului (art. 1 alin. 1), numirea în aceeași funcție a unei alte persoane (art. 1 alin 2), momentul de la care ordinul își produce efectele, respectiv eliberarea și numirea din/în funcție, condițiile concrete pentru punerea acestuia în executare, inclusiv competența și modalitatea de aducere la îndeplinire a dispozițiilor art. 1 (art. 2 și 3).
Împrejurarea deci că actul administrativ nu i se adresează reclamantului în exclusivitate, ci și Societății Naționale a Sării SALROM S.A., nu conferă ordinului caracter nelegal și nici facultativ.
În plus, argumentul reclamantului nu are nici temei legal.
Nu aceeași este însă soluția în ceea ce privește argumentele invocate în continuare de către reclamant.
Astfel, potrivit disp. art. 12 din HG nr. 1720/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului E. „Prin ordin al ministrului economiei se numesc, în condițiile legii, directorii generali și directorii din unitățile din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului E., după caz”.
Deci, numai numirile se pot face prin ordin al ministrului, în timp ce pentru demiteri este necesară hotărârea A. a societății naționale aflată în subordinea Ministerului E., după cum s-a precizat în art. 2 al ordinului contestat.
Prin ordinul contestat, menționează reclamantul, în art. 2 s-a precizat că „prevederile art. 1 vor produce efecte numai după emiterea hotărârii Consiliului de Administrație al Societății Naționale a Sării S.A.” – lucru care s-a și întâmplat la data de 26.02.2009 când a fost emisă Hotărârea nr. 20 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director general al intimatei pârâte.
Susținerile reclamantului sunt întemeiate, și prezenta instanță constatând lipsa unui temei legal pentru emiterea Ordinului Ministerului E. nr. 198/11.02.2009 în contextul inexistenței unor atribuții ale acestei entități pentru eliberarea din funcție.
Așa cum a arătat reclamantul și în acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, ordinul contestat nu este motivat.
Motivele sunt arătate de M. E. abia în întâmpinarea depusă în ședința publică din 08.04.2013 însă acestea nu susțin legalitatea și temeinicia ordinului contestat, ci, în esență, împrejurarea că reclamantul a fost eliberat din funcție de către Consiliul de Administrație, ceea ce s-a și întâmplat în speță, conform disp. art. 1431 alin. 1 și 4 și art. 142 alin. 2 lit. c din Legea nr. 31/1990.
Pârâtul M. E. nu invocă deci niciun moment competența sa de eliberare din funcție, nu expune niciun temei legal pentru o astfel de prerogativă, ci doar că revocarea din funcție s-a făcut de către Consiliul de Administrație.
În consecință, atât art. 1 alin. 1 cât și art. 2 și art. 3 de aducere la îndeplinire a dispoziției de la art. 1 alin. 1 sunt nelegale, în lipsa unui temei legal în baza căruia M. E. să poată elibera din funcție un director general.
Nu se va constata nelegalitatea și a disp. art. 1 alin. 2, prin care este numită în aceeași funcție o altă persoană, întrucât aceasta are temei legal – respectiv art. 12 din HG nr. 1720/2008, invocat de reclamant.
Nu poate fi primită susținerea pârâtului M. E. în sensul că revocarea din funcție a fost dispusă de Consiliul de Administrație al Societății Naționale a Sării S.A. și că Ordinul nr. 198/2009 nu a avut decât un caracter de recomandare.
Ordinul în discuție este un act administrativ obligatoriu nu doar pentru reclamant dar și pentru pârâta S. Națională a Sării S.A., aceasta având deci obligația, prin Consiliul de Administrație, de aducere la îndeplinire a prev. art. 1 (de eliberare din funcție).
Au un caracter imperativ, iar nu de recomandare, dispozițiile potrivit cărora „Reprezentanții statului în Adunarea Generală a Acționarilor de la S. Națională a Sării S.A. și membrii Consiliului de administrație al Societății Naționale a Sării S.A. vor aduce la îndeplinire prevederile art. 1 în conformitate cu statutul societății naționale”.
Însuși pârâtul menționează că potrivit prevederilor art. 11 coroborate cu cele ale Anexei nr. 2 lit. C pct. 6 din HG nr. 1634/2009 S.C. S. Națională a Sării Salrom S.A. este o unitate care funcționează sub autoritatea Ministerului E., Comerțului și Mediului de Afaceri.
Tot astfel, HG nr. 1720/2008 enumeră societatea pârâtă - S. Națională a Sării S.A. București printre unitățile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului E., Anexa nr. 2.
În aceste condiții, date fiind aceste raporturi dintre cele două instituții pârâte, văzând și dispozițiile ordinului contestat, instanța apreciază că aducerea acestuia la îndeplinire de către pârâtă a constituit o obligație pentru aceasta.
În acest context, nu pot fi primite apărările pârâtului, și se constată în egală măsură lipsa unui temei legal în baza căruia Ordinul nr. 198/2009 de eliberare din funcție a reclamantului a fost emis în contextul în care această prerogativă era numai a Consiliului de Administrație.
În condițiile în care actul a fost emis deci cu încălcarea competenței unei alte autorități, precum și în contextul inexistenței unei competențe proprii, instanța apreciază întemeiată acțiunea având ca obiect excepție de nelegalitate, constatând nelegalitatea Ordinului Ministerului E. nr. 198/11.02.2009, mai puțin în ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. 2 ale acestui act.
Mai precizează deopotrivă reclamantul că încetarea contractului său putea să aibă loc numai în condițiile prevăzute în acest document agreat de părți, ce reglementa drepturile și obligațiile acestora. Astfel, art. 9 alin. 1 din contractul de mandat, stipulează la lit. b „revocarea mandatarului din calitatea de director general prin Hotărârea Consiliului de Administrație pentru motive ce țin de neexecutarea/executarea defectuoasă a contractului”.
Acest argument, precum și cele privind culpa proprie a SALROM S.A. nu pot fi avute în vedere, dat fiind obiectul acestei cauze, decât în contextul nemotivării Ordinului nr. 198/2009.
Având în vedere clauzele pe care acesta le conține, reținând deci că actul nu este motivat, deși motivarea este obligatorie, instanța constată că, într-adevăr, nu se poate determina dacă au fost sau nu respectate condițiile legale și convenționale referitoare la încetarea contractului de mandat, dacă s-a apreciat că reclamantul și-a îndeplinit sau nu corespunzător obligațiile ori dacă această împrejurare nu a fost avută în vedere, deci dacă se justifica revocarea pentru neexecutarea/executarea necorespunzătoare a contractului.
Într-adevăr, nu reiese temeiul pentru care a fost emis ordinul contestat, acesta necuprinzând nicio motivare în fapt și în drept adecvată.
În ce privește susținerea pârâtului M. E. în sensul că directorul general al societății poate fi revocat de către Consiliul de Administrație oricând, astfel că nici legea și nici contractul de mandat nu condiționează revocarea directorului general de existența anumitor motive, aceasta este neîntemeiată.
În speță, nu este vorba de revocarea de către Consiliul de Administrație pentru a se susține că măsura poate interveni oricând și nu trebuie motivată, ci este vorba de un ordin al Ministerului E., nejustificat în fapt și în drept, obligatoriu pentru pârâtă.
Referitor la argumentul că reclamantul a fost numit în funcție la recomandarea ministrului de resort, respectiv prin Ordinul nr. 3300/11.05.2005, acesta este lipsit de relevanță de moment ce s-a stabilit, potrivit considerentelor ce preced, competența ministrului de numire și a consiliului de administrație de revocare din funcție.
În raport de acestea, Curtea va admite în parte acțiunea având ca obiect excepție de nelegalitate și va constata nelegalitatea Ordinului Ministerului E. nr. 198/11.02.2009, mai puțin în ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. 2 ale acestui act.
Pentru aceste motive, apreciind întemeiată în parte acțiunea,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității invocate de pârâtul M. E. ca fiind neîntemeiate.
Admite în parte acțiunea promovată de reclamantul N. M.-O. cu domiciliul ales la cabinet de avocat U. M.-S. cu sediul în București, ., ., . în contradictoriu cu pârâții S. NAȚIONALĂ A SĂRII SALROM S.A. cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 220, sector 1 și M. E. cu sediul în București, calea Victoriei nr. 152, sector 1, având ca obiect excepție de nelegalitate.
Constată nelegalitatea Ordinului Ministerului E. nr. 198/11.02.2009, mai puțin în ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. 2 ale acestui act.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. G.
Red./Dact. MMP
24.04.2013 – 2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3938/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2524/2013. Curtea de... → |
|---|
