Anulare act administrativ. Decizia nr. 525/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 1215/87/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 525
Ședința publică din data de 4 februarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător E. I.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 345/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. T. AB.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – reclamantă S. T. AB, prin avocat U. G., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta – pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Teleorman.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata – reclamantă a depus la data de 22.01.2013, prin serviciul „registratură”, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata – reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. Arată că mandatul dat domnului P. R. a fost dovedit pe deplin, susținerea recurentei nefiind de natură să conducă la admiterea recursului. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată față de culpa acesteia.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de fată, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamanta S. T. AB a chemat în judecată pe pârâta DGFP Teleorman, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 350/27.09.2011, prin care a fost respinsă contestația formulată pe cale administrativă împotriva Deciziei nr. 33148D/11.04.2011 pentru suma de 65.038 lei, reprezentând TVA de rambursat.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 345/17 aprilie 2012, prin care a dispus: admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 350/27.09.2011 emisă de pârâta DGFP Teleorman și obligarea pârâtei să procedeze la soluționarea pe fond a contestației administrative.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin Decizia nr. 350/27.09.2011 DGFP Teleorman a respins contestația formulată de dl. R. P. în numele reclamantei S. T. AB Suedia sub nr._/11.07.2011 împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 33148D/11.04.2011, întocmită de Activitatea de Inspecție Fiscală Teleorman ca fiind formulată de o persoană care nu deține calitatea procesuală de contestator pentru suma de_ lei, reprezentând TVA suplimentar de plată.
S-a reținut că împuternicirea nr. 143/10.08.2011 a fost întocmită ulterior depunerii contestației (14.07.2011) și nu poate produce efecte retroactive.
Calitatea procesuală a d-lui R. P. rezultă din calitatea de mandatar, dobândită în urma emiterii de către reclamantă a unei procurii generale la 27.02.2009.
Din conținutul acestui înscris rezultă că dl. P. M. R. are dreptul de a reprezenta compania în fața autorităților fiscale române.
Pe de altă parte, prin emiterea împuternicirii nr. 144/10.08.2011 nu s-a făcut altceva decât să se reconfirme calitatea dl. P. M. R. de reprezentant al reclamantei S. T. AB Suedia.
Atâta timp cât reclamanta S. T. AB Suedia nu a contestat calitatea de reprezentant a d-lui R. P., respingerea de către DGFP a contestației ca fiind depusă de o persoană fără calitate procesuală este neîntemeiată.
Deoarece reclamanta a înțeles să confirme prin împuternicirea nr.144/2011 calitatea de reprezentant a d-lui R. P., pârâta trebuia să soluționeze pe fond contestația.
Împotriva Sentinței nr. 345/17 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale C. Administrativ și Fiscal a declarat recurs, în termen legal, pârâta DGFP Teleorman, susținând ca este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
În mod greșit instanța de fond a admis în parte contestația formulată de contestatoarea S. T. AB, în contradictoriu cu intimata DGFP Teleorman.
Prin cererea de rambursare nr._/30.06.2009, S. T. AB, persoană juridică rezidentă în Suedia, a solicitat rambursarea TVA în sumă de 65.038 lei aferentă unor operațiuni economice desfășurate în România.
AIF Teleorman a întocmit Decizia nr. 33148D/11.04.2011, prin care a respins la rambursare suma de 65.038 lei, pentru considerentele prezentate în detaliu la pct. II al deciziei de soluționare a contestației.
Urmare a întocmirii acestei dispoziții, reclamanta a formulat și a depus, prin împuternicit R. P., contestație la MFP – DGFP – MB, care a fost redirecționată la DGFP Teleorman, unde a fost înregistrată sub nr._/11.07.2011.
Analizând dosarul cauzei, organul de soluționare a contestației a constatat lipsa documentului potrivit căruia reclamanta l-a împuternicit pe d-l R. P. să o reprezinte, în ceea ce privește formularea și depunerea contestației, respectiv reprezentare în fața organului de soluționare a contestației.
Autorul cererii a fost atenționat de faptul că neprezentarea împuternicirii în termen de 5 zile de la primirea solicitării, va atrage sancțiunea respingerii contestației, fără a se mai antama fondul cauzei.
Reclamanta a comunicat împuternicirea în original care poartă nr. 143/10.08.2011, acest document fiind înregistrat la DGFP Teleorman sub nr._/23.09.2011.
În condițiile date, organul de soluționare a contestației a reținut în mod corect faptul că împuternicirea în cauză este datată 10.08.2011, ulterior formulării și depunerii contestației, astfel că nu poate produce efecte juridice decât de la data întocmirii acesteia ulterior.
În consecință, în mod corect contestația a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală de contestator.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 299 – 316 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei S. T. AB.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod legal instanța de fond a admis acțiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 350/27.09.2011 emisă de DGFP Teleorman și obligarea pârâtei DGFP Teleorman să procedeze la soluționarea pe fond a contestației administrative.
Astfel, contestația împotriva Deciziei nr. 33148D/11.04.2011 emisă de DGFP Teleorman nu a fost formulată în nume propriu de către d-l R. P., ci de contestatoarea S. T. AB Suedia, prin împuternicit R. P..
În aceste condiții, în mod eronat organul de soluționare a contestației a dispus respingerea contestației ca fiind formulată de o persoană care nu deține calitatea de contestator.
Eventuala neprezentare a dovezii calității de reprezentant ar fi determinat analiza contestației sub aspectul lipsei dovezii calității de reprezentant și nu pe temeiul lipsei identității între titularul contestației și titularului dreptului în raportul de drept administrativ fiscal dedus judecății.
În privința dovezii calității de reprezentant, în mod legal instanța de fond a reținut că împuternicirea nr. 144/10.08.2011 reprezintă o confirmare a calității de reprezentant a d-lui R. P., dobândită de acesta în urma emiterii de către reclamantă a unei procuri generale la data de 27.02.2009.
Prin urmare, obligația autorității pârâte era aceea de soluționare pe fond a contestației și nu de respingere a acesteia pe excepție, astfel că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 345/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. T. AB, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. E. I.
GREFIER,
C. M.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./2 ex./27.03.2013
Tribunalul Ialomița – jud. fond N. T.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2805/2013. Curtea de... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 884/2013.... → |
|---|
