Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1380/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1380/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 591/2/2013
Dosar nr._ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1380
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: judecător B. C.
Grefier: F. L. V.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul I. G., având ca obiect „constatarea calității de lucrător/colaborator al securității (OUG nr.24/2008)”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII prin consilier juridic M. J. cu delegație la fila 15 dosar și pârâtul I. G. prin apărător ales C. I. cu împuternicire avocațială . nr._/2013 la fila 14 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
La interpelarea instanței, părțile arată că nu au cereri noi de formulat.
Reclamanta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâtul arată că nu se opune.
Curtea, potrivit art. 167 C.pr.civ. (1865), încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca fiind legală, utilă și concludentă soluționării cauzei.
Nefiind alte probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită să se admită acțiunea așa cum a fost formulată și să se constate calitatea pârâtului de lucrător al securității pentru motivele dezvoltate pe larg în cerere.
Pârâtul, prin apărător, solicită să se respingă acțiunea de constatare a calității de lucrător al Securității ca nefondată. Arată că pârâtul și-a desfășurat activitatea profesională în calitate de ofițer de securitate în acea perioadă, dar nu și-a depășit cu nimic fișa postului său care era întocmită în conformitate cu normele legale în vigoare. Pârâtul în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a săvârșit abuzuri. Art. 41 din Constituția României prevedea că încălcarea jurământului militar se pedepsește cu asprime, iar art. 170 C.p. (1973) reglementa infracțiunea de „nedenunțare” care se pedepsea cu închisoare și prin urmare, ca ofițer de securitate era obligat să respecte legile. Mai arată că pârâtul nu a desfășurat activități de violență sau arestări abuzive. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2013 pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, sub dosarul nr._, partea reclamantă C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul I. G..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5590/10/18.05.2011 adresată C.N.S.A.S. de doamna Ș. E., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenta a avut acces în temeiul art. 1 alin. 7 și alin. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, în dosarul nr. I_ (cotă C.N.S.A.S.) solicitat în temeiul legii de către doamna Ș. E., pârâtul figurează în volumul 3, filele 96, 100, 104, 107, 109 și 110. De asemenea, prin cererea nr. P_/10/21.01.2011 adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de d-na A. C., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenta a avut acces în temeiul art. 1 alin. 7 și alin. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, în dosarul nr. I_ (cotă C.N.S.A.S.) solicitat în temeiul legii de către doamna A. C., pârâtul figurează în volumul 4, fila 204. Prin cererea nr. P 970/09/15.05.2009 adresată C.N.S.A.S. de domnul G. Ș., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. 7 și alin. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, în dosarul nr._ (cotă C.N.S.A.S.) solicitat în temeiul legii de către domnul G. Ș., pârâtul figurează în volumul 3, fila 52. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. 7 și alin. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt apreciate ca legale de partea reclamantă.
Arată reclamantul că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr._ /13.11.2012, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul I. G., având gradul de căpitan și funcția de șef al Serviciului 1 și adjunct al șefului Inspectoratului Județean de Securitate V., a participat activ la supravegherea informativă a unui învățător, pensionar, fost deținut pentru constituirea unei organizații subversive, semnalat că "este un element pretabil de activitate dușmănoasă".
Astfel, pârâtul a solicitat "măsuri de supraveghere informativă" asupra persoanei de mai sus, "Întrucât cel în cauză este capabil de a întreprinde acțiuni dușmănoase".
Ulterior, în perioada 1968 - 1972, pârâtul a revenit cu o . adrese de verificare și identificare a urmăritului, "pentru a-l semnala la locul de muncă și a putea fi urmărit în mod corespunzător. De asemenea, vă rugăm să-l încadrați informativ atunci când vine la B. în interes de serviciu și să ne trimiteti materialele spre exploatare”.
Precizează reclamantul că urmărirea informativă a acestei persoane pentru simplul fapt că figura în evidente ca fost condamnat politic, s-a intins peste șapte ani. Din perspectiva Securității, urmarirea persoanelor care facusera parte din miscarea legionara, precum și a descendentilor acestora, nu era motivata de caracterul extremist al acestei grupari, ci de faptul că aceste persoane erau potentiali oponenti ai regimului comunist. Din același motiv și fără nicio diferența față de fostii legionari, erau urmariti și membrii partidelor istorice democratice, precum și descendentii acestora. În plus, pirn termenul legionar, Securitatea desemna și pe cei care în primii ani ai instaurarii puterii comuniste luaseră parte sau sprijinisera rezistenta armata din munți.
Din documentele arătate, se poate observa implicarea ofițerului în obținerea informațiilor respective. De asemenea, simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Secutitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viata privată.
Față de cele arătate, reclamantul face precizarea că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau ingradeau drepturi și libertati fundamentale ale omului. Din punct de vedere al legiuitorului este irelevant dacă aceste incalcari sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității, care respectând instructiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertati fundamentale stipulate de Constitutia de la acea dată, precum și din pactele internationale, la care România este parte, respectivul se inscria în sfera lucratorilor Securității, în sensul OUG nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, pârâtul prin activitățile desfășurate a îngrădit drepturile și libertatile fundamentale garantate de legislația din acea vreme. Astfel, în speță dată, îngrădirea dreptului la viata privată s-a produs în momentul în care Securitatea a patruns în intimitatea persoanei urmărite prin urmărirea pas cu pas în diversele localități în care și-a desfășurat activitatea.
În concluzie, activitățile desfășurate de către domnul I. G., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Pentru argumentele prezentate anterior, consideră partea reclamantă că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată, deoarece domnul I. G. a avut gradele de căpitan (1968, 1969), respectiv maior (1970, 1972) și funcția de șef al Serviciului 1 și adjunct al șefului Inspectoratului Județean de Securitate V. (1968, 1969, 1970, 1972).
2. În calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg anterior. Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată.
În drept, sunt invocate disp. art. 1 alin. 7, alin. 8, art. 2 lit.a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. 5 și art. 35 alin. 5 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Legea nr. 2/2008, precum și art. 112 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a invocat proba cu înscrisuri, respectiv: Nota de Constatare nr. DI/1/2640/13.11.2012, aprobată de Colegiul C.N.S.A.S.; Dosarul nr. I_ (cotă C.N.S.A.S), volumul 3, filele 5, 96, 99, 100, 104, 107, 109, 110; Dosarul nr. I_ (cotă C.N.S.A.S), volumul 4, fila 204; Dosarul nr._ (cotă C.N.S.A.S), volumul 3, fila 52; Cererea nr. P 5590/10/18.05.2011 adresată C.N.S.A.S. de doamna Ș. E.; Cererea nr. P_/10/21.01.2011 adresată C.N.S.A.S. de doamna A. C.; Cererea nr. P 970/09/15.05.2009 adresată C.N.S.A.S. de domnul G. Ș..
Cererea este scutită de obligația de plată a taxei de timbru în cond. art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008.
La data de 06.03.2013, prin serviciul registratură, a fost atașată la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul I. G., prin care a solicit respingerea acțiunii în constatare promovată de C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat pârâtul că într-adevăr și-a desfășurat activitatea profesională in calitate de ofițer de securitate in perioada adusa in discuție, subliniind însă că în desfășurarea activității sale nu a depasit cu nimic fisa postului său, care era intocmita in comformitate cu normele legale in vigoare la acea data, repectiv cu Legea de organizare si functionare a Ministerului de Interne, a Departamentului Securitatii Statului cu Ordinele ministrului de interne, cu regulamentele militare (aceleași pentru MApN, cat si pentru Ministerul de Interne), cu Codul penal si, nu in ultimul rand, cu prevederile constituționale.
Paratul a fost in serviciu ordonat, fiind militar sub juramant pana la trecerea în rezerva. In aceasta calitate, in exercitarea atributiilor de serviciu, paratul nu a dat dovada in vreun fel de exces de zel), nu a savarsit abuzuri, in sensul ca nu a batut, nu a schingiuit, nu a torturat, nu a retinut ilegal nicio persoana, încadrându-se strict in prevederile legale in vigoare de la acea vreme.
Arată pârâtul că art.29 din Constituția României din perioada adusa in discutie arăta caă „propaganda cu caracter fascist sau antidemocratic sunt pedepsite de lege”, iar art. 41 din aceeasi constituie arata "... călcarea jurământului militar, trădarea de patrie, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacitații de aparare a statului constituie crimele cele mat grave față de popor si sunt pedepsite cu toata asprimea". In sfarsit art.170 C.p. (1973) reglementa infracțiunea de nedenunțare. Conform textului amintit „Omisiunea de a denunța de îndată săvârșirea vreuneia dintre infracțiuni prevăzuta la art. 155 - 165 si 167 C.p. se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani”. Daca toate aceste prevederi normative se adresau cetatenilor romani fără vreo calitate oficiala, cu atat mai mult un militar sub juramant care avea prevazuta in fisa postului său desfășurarea de activități informative pentru prevenirea si descoperirea unor astfel de fapte, avea obligatia sa ia toate masurile legale, pentru aducerea la indeplinire a continutului normativ al legilor amintite.
A mai susținut pârâtul că OUG 24/2008 ridică o problemă de constituționalitate întrucât califică și fapte petrecute sub imperiul unor legi anterioare, încălcând astfel principiul de drept, privind acțiunea legilor in timp si spatiu. Este clar ca legea dispune pentru viitor. Aceasta nu poate retroactiva, cu excepția legii penale mai blânde. Legea activează de la . pana când este abrogata in mod expres ori cade in desuetudine. Acțiunea ei se desfasoara strict in acest interval de timp, pentru un simplu motiv. Oamenii nu pot avea altă conduita decât cea prescrisa la un moment dat de legile in vigoare. In perioada analizata OUG 24/2008 evident ca nu exista. De altfel, acest act normativ intra in contradicție cu art. 53 din actuala Constituție a României, care arata ca „Exercițiul unor drepturi sau a unor libertăți poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenire a consecintelor unor calamități naționale, ale unui dezastru ori de un sinistru deosebit de grav”.
Si in prezent este in vigoare Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in legislatia penala in vigoare exista o . de masuri prin care se restrang drepturi si libertati care ar corespunde celor din declaratia aratata. Toate acestea sunt necesare pentru functionarea normala a statului. De aceea nu poate fi primita afirmația din cererea introductiva, ca " Din punct de vedere al legiuitorului, este irelevant daca aceste incalcari sau limitari aveau sustinere legala sau regulamentara". Daca s-ar accepta aceasta ipoteza ar însemna punerea pe același plan a actelor legale cu cele ilegale. Or, în acest sens consideră pârâtul că legiuitorul a dorit sa sanctioneze actele si faptele abuzive care excedeau normelor in vigoare la acea dată.
Concluzionează pârâtul că nu poate fi calificat ca "lucrator al Securitatii" in sensul pe care il dă OUG nr.24/2008, chiar daca si-a desfasurat activitatea in structurile de securitate ale vremii, deoarece o asemenea calificare o pot primi acele cadre de securitate (ofiteri sau subofițeri) care au incalcat normele legale in vigoare la acea data, desfasurand activități abuzive, care excedau atribuțiunilor de serviciu conform fișei postului.
Cât despre regimul comunist totalitar, acesta a fost condamnat de Președintele României in plenul Parlamentului României, act aprobat atât de Parlament, cât si de cetățenii acestei țări.
In drept au fost invocate disp. art. 115 -118 C.pr.civ., OUG nr.24/2008.
În dovedire, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea a încuviințat în cond. art. 167 proba cu înscrisurile atașate la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Constatându-și competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în cond. art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008, respectiv art. 3 pct. 4 C.pr.civ., Curtea reține următoarele cu privire la cererea de față:
În fapt, pârâtul I. G. a activat ca ofițer, având gradele de căpitan (1968, 1969), respectiv maior (1970, 1972) și funcția de șef al Serviciului 1 și adjunct al șefului Inspectoratului Județean de Securitate V. (1968, 1969, 1970, 1972); încadrarea pârâtului ca ofițer de Securitate este confirmată de înscrisurile aflate la filele 27, 31, 36,37, 38, 40, 42 din dosar.
În drept, art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008 definește noțiunea de lucrător al Securității, ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.
Totodată, se impune a se menționa și preambulul OUG nr. 24/2008, cu valoare de scurtă expunere de motive, legiuitorul arătând că „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității”. De asemenea, Curtea va reține și definiția dată noțiunii de colaborator la art. 2 alin. 1 lit. b) prima teză din OG nr. 24/2008, în sensul de „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (…)”.
Astfel, în lămurirea noțiunii de « lucrător al Securității » trebuie avute în vedere atât «litera» normei juridice, dar și «spiritul» acesteia, care se regăsește în primul rând în scurta expunere de motive cuprinsă în preambulul OUG nr. 24/2008, de unde rezultă că rațiunea reglementării deconspirării Securității se regăsește în „permanenta teroare [exercitată de puterea comunistă, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice] împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale”.
Pe cale de consecință, din interpretarea textelor rezultă că, pentru a se constata în privința unei persoane calitate de lucrător al Securității, este necesară întrunirea a două condiții cumulative, respectiv (1) să fi fost ofițer sau de subofițeral Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989 și (2) să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În ceea ce îl privește pe pârâtul I. G., îndeplinirea primei condiții este evidentă, după cum s-a arătat mai sus acesta având gradele de căpitan (1968, 1969), respectiv maior (1970, 1972) și funcția de șef al Serviciului 1 și adjunct al șefului Inspectoratului Județean de Securitate V. (1968, 1969, 1970, 1972).
Apreciază Curtea că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prin prisma activităților pe care pârâtul le-a desfășurat și a consecințelor acestora.
În acest sens, constată Curtea că pârâtul a dispus măsuri pentru supravegherea informativă a numitului I.V. (filele 27 și urm. dosar).
Or, prin prisma unei astfel de activități a intervenit o atingere a vieții private, drept afirmat de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, respectarea vieții private este menită să asigure dezvoltarea, fără interferențe exterioare, a personalității fiecărui individ, inclusiv în relație cu alte ființe umane, existând o zonă de interacțiune a persoanei cu ceilalți, chiar și într-un spațiu public, care poate intra în aria vieții private; or, cunoașterea relațiilor și conduitei persoanei respective privea tocmai această zonă de interacțiune într-un spațiu care intra în zona vieții private.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că prin acele activități și-a îndeplinit sarcinile profesionale, legale la acea dată, căci dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008 nu exclud de sub incidența sa situațiile în care lucrătorul Securității acționa în limitele „fișei postului”. Altfel spus, voința legiuitorului este de a se constata că este lucrător al Securității nu doar acel ofițer/subofițer care a acționat cu nerespectarea drepturilor conferite cetățenilor de normele legale recunoscute de statul comunist, ci și acela care acționând în limitele și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În plus, față de formularea art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008, era suficient ca prin respectivele activități să se producă doar o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.
În cauza de față, activitatea expusă prin adresele existente la filele 27, 31, 36, 37, 38 din dosarul Curții, astfel cum emană de la partea pârâtă I. G., tocmai acest aspect de fapt îl conturează, anume îngrădirea dreptului la viață privată al unui cetățean, prin solicitarea supravegherii sale informative, având consecința urmării persoanei vizate în planul profesional și personal.
Cât despre susținerile pârâtului că astfel de activități se desfășoară și în prezent, Curtea subliniază că acesta ignoră pe de o parte contextul diferit, iar pe de altă parte că, în ipoteza în care astfel de activități s-ar desfășura, ele pot fi justificate în prezent în măsura în care sunt orientate spre apărarea securității naționale, văzută ca bine colectiv al tuturor cetățenilor, spre deosebire de perioada regimului comunist, când Securitatea, după cum arată și legiuitorul în preambulul OUG nr. 24/2008, constituia un instrument de permanentă teroare exercitată împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale; în acest context, incumba părții pârâte să probeze că activitatea în discuție era în mod obiectiv justificată de rațiuni de securitate națională, câtă vreme lectura rezultatului activității sale nu oferă sub nicio formă vreun indiciu de fapt că acest lucru s-ar fi urmărit.
În acest din urmă sens, se observă din înscrisurile atașate la dosar că rațiunea verificărilor dispuse rezida în faptul că numitul I.V. «este capabil de a întreprinde acțiuni dușmănoase (…)» (fila 38 dosar), reținându-se în adresa de la fila 21 dosar despre I.V. «fost învățător și membru al organizației legionare, condamnat de 2 ori pentru inițierea și constituirea de organizații subversive»; totodată, potrivit Hotărârii de luare în evidență a Consiliului Securității Statului, I.V. «în anul 1937 s-a înscris în organizația legionară activând ca membru în . rebeliune. În anul 1950 a inițiat constituirea unei organizații subversive „Ț.” fapt pentru care a fost condamnat la 7 ani închisoare. În anul 1959 a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru activitate contra-revoluționară organizată».
Pe cale de consecință, din înscrisurile arătate, Curtea concluzionează că rațiunea luării în evidență și a supravegherii informative a numitului I.V. nu a constituit-o în mod determinant fosta sa activitate de legionar, despre care de altfel se arată că a încetat la nivelul anului 1941, odată cu Rebeliunea legionară, ci activitățile ulterioare îndreptate direct împotriva regimului comunist, care au atras și condamnarea la pedeapsa închisorii pentru persoana respectivă. Or, acțiunile desfășurate de Securitate ca efect al activităților sau atitudinilor, pretinse sau reale, potrivnice regimului totalitar comunist, intră sub incidența OUG nr. 24/2008.
În ce privește criticile de neconstituționalitate formulate prin întâmpinare de partea pârâtă relativ la OUG nr. 24/2008, Curtea constată că actul normativ în discuție, în forma actuală, nu a fost declarat ca fiind neconstituțional. În plus, competența de verificare a constituționalității revine Curții Constituționale potrivit art. 146 alin. 1 lit. d) din Constituția României, iar nu instanței de contencios administrativ; or, partea pârâtă nu a învestit Curtea cu vreo excepție de neconstituționalitate, declarând expres la termenul din 07.03.2013 că nu înțelege să invoce o astfel de excepție. Mai arată Curtea de apel că prin decizia Curții Constituționale nr. 1380/26.10.2010 s-a arătat că „acțiunile promovate de Consiliu nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești” (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011). Totodată, Curtea Constituțională a statuat că „prevederile art. 2 din ordonanța de urgență criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanța judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).
Față de cele arătate în precedent, Curtea urmează a admite acțiunea și a constata calitatea pârâtului I. G. de lucrător al Securității potrivit art.2 alin.1 lit.a) din O.U.G.nr.24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București, sector 3, ..55-57, în contradictoriu cu pârâtul I. G., cu domiciliul în București, sector 4, ., nr. 3, ., .>cu domiciliul ales la C..Av. C. I. cu sediul în București, sector 4, ., ., .>
Constată calitatea pârâtului I. G. de lucrător al Securității potrivit art.2 alin.1 lit.a) din O.U.G.nr.24/2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
Președinte, Grefier,
B. CristeaFelicia L. V.
Red.tehnored.jud.BC/4ex./2012
| ← Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 38/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 626/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
