Conflict de competenţă. Sentința nr. 2873/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2873/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 38/1748/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 2873
Ședința din Camera de Consiliu de la 1.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ș. A.
GREFIER: M. G. - D.
Pe rol este soluționarea conflictului negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA CORNETU și JUDECĂTORIA FETEȘTI constatat prin sentința civilă nr. 3547/18.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 6 București sub nr._/303/2012 la data de 28.05.2012, contestatorul C. P. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție nr._/02.05.2012 emis de intimată, ca netemeinic și nelegal, exonerarea de aplicarea sancțiunii dispusă prin respectivul proces verbal, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Prin sentința civilă nr._ din 23.11.2013, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Cornetu sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2839 din 18 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.
Judecătoria Cornetu a reținut în considerente că prin Legea nr. 2/2013, a fost modificată OG 15/2002, și a fost Introdus art 10 ind 1 potrivit căruia „Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.", iar potrivit art XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi. 2) Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
Procedând la interpretarea art XXIII din Legea 2/2013, se constată că legiuitorul prin art. XXIII nu a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin 3 al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.
Din moment ce competența proceselor în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ a fost tratată distinct, prin alin 3, rezultă că alin 1 al art XXIII prin sintagma „procesele în primă instanță" acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor, civilă, contravențională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au modificat dispozițiile legale referitoare la instanța competentă să le judece.
Ca urmare, se reține că prin Legea 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Mai constată instanța că dispozițiile art XXIII alin 1 din Legea 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care se apreciază că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Conform 159 pct. 3 din C.pr. civ. necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Prin sentința civilă nr. 3547 din 18.09.2013, Judecătoria Fetești a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov. A constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
În considerente, Judecătoria Fetești a reținut că din procesul-verbal de constatare a contravenției rezultă că locul efectuării controlului și locul săvârșirii este Autostrada A2 Km 12+450m Glina jud. Ilfov, loc situat pe raza de competență a Judecătoriei Cornetu.
Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor competența de soluționare a plângerilor contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În ceea ce privește prevederile art. XXIII alin. 1 din Capitolul III al Legii nr. 2/2013 instanța constată că se referă la materia contenciosului administrativ și nu la materia contravențională.
Pe cale de consecință modificarea competenței în materie contravențională nu are ca efect aplicarea prevederilor art. XXIII alin. 4 din Capitolul III al Legii nr. 2/2013, acestea aplicându-se strict materiei contenciosului administrativ.
În acest sens instanța constată chiar în denumirea Secțiunii 2 din Legea nr. 2/2013 ( prin care s-a schimbat competența în ceea ce privește contravențiile constatate în baza OG 15/2002) se face distincție între materia contravențională și materia contenciosului administrativ și fiscal.
Astfel prezenta cauză fiind un proces început sub imperiul vechii reglementări respectiv art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, data inregistrării actiunii la instanta initial investită fiind data de 28 mai 2012, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză rămâne Judecătoria Cornetu, raportat la locul comiterii faptei, neoperând prevederile art. XXIII alin. 4 din Capitolul III al Legii nr. 2/2013.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de casație și Justiție prin Decizia nr. 3769/13.09.2013 în dosarul_ .
Astfel, se constată că este vorba de o normă legală imperativă ce reglementează un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Cornetu.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 2/2013, se constată că prevederile art. XXIII alin. 1: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.", coroborat cu disp. alineatului 2 („Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscalla data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel”) și 3 („Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscalaflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.") se aplică doar cauzelor de contencios administrativ date în competența instanțelor specializate, nu și celor din materia contenciosului contravențional, date prin lege în competența instanțelor de drept comun.
Interpretarea Judecătoriei Cornetu nu se poate reține, în aprecierea Curții, în condițiile în care nu s-ar justifica reglementarea la alin. 3 al art. XXIII doar a situațiilor trimiterii cauzelor aflate în curs de judecată la prima instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal de la Curtea de Apel la tribunale, nu și a celorlalte cauze aflate în curs de judecată la prima instanță (în materie contravențională), de la judecătoria în a cărei rază de competență se află locul săvârșirii contravenției, la judecătoria devenită competentă potrivit legii noi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de petentul P. V. C., cu domiciliul în Fetești, Calea Călărași, ., ., în contradictoriu cu pârâta C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
Ș. A. M. G.-D.
Red. A.Ș.
2 ex./25.10.2013
| ← Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Decizia nr. 1592/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1218/2013. Curtea de... → |
|---|
