Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 38/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 38/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 8069/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 38/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. G. R.
GREFIER: M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX, în numele și pentru membrii săi de sindicat - reclamanții B. M., B. C., B. M., C. V. D., D. M., D. G., G. S. E., I. M. M., M. R. I., M. C. C., M. R. I., P. D., R. C., R. L., R. A. G., T. C. O., V. A. M., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. PENTRU IMIGRARI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâtul I. G. pentru Imigrări, prin consilier juridic, C. Ț., cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanții și pârâtul M. Administrației și Internelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar reclamanții V. A. M., R. A., D. G., M. C. C. și R. L. au obligația de a depune la dosar dovada calității de reprezentant a Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor.
De asemenea, învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că reclamanții V. A. M., R. A. G., D. G., M. C. C. și R. L. nu au făcut dovada calității de reprezentant a Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor, Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru acești reclamanți a Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor și pune în discuția părții prezente această excepție.
Pârâtul I. G. pentru Imigrări, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției și anularea cererii formulată de reclamanții V. A. M., R. A., D. G., M. C. C. și R. L..
Deliberând asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor, în temeiul art. 161 Cod procedură civilă Curtea urmează să admită excepția având în vedere că nu s-a făcut dovada că Sindicatul are calitate de reprezentant pentru reclamanții V. A. M., R. A. G., D. G., M. C. C. și R. L..
Curtea pune în discuția părții excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de către doi dintre reclamanți, D. M. și M. R. I., excepție invocată de către pârâta I. G. pentru Imigrări.
Pârâtul I. G. pentru Imigrări, prin consilier juridic, învederează că pe fond s-a pronunțat o hotărâre privitoare la o acțiune identică formulată de cei doi reclamanți și există posibilitatea ca două instanțe diferite să pronunțe hotărâri diferite pe aceeași cauză astfel că solicită admiterea excepției.
Curtea acordă părții prezente cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul M. Administrației și Internelor.
Pârâtul I. G. pentru Imigrări, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Administrației și Internelor.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă prezente cuvântul la dezbateri în fond.
Pârâtul I. G. pentru Imigrări, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform motivelor detaliate în întâmpinare.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțarea asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Administrației și Internelor și autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea formulată de reclamanții D. M. și M. R. I. și pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, Sindicatul N. al Politistilor si Vamesilor "Pro Lex", în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat B. M., B. C., B. M., C. V. D., D. M., D. G., G. S. E., I. M. M., M. R. I., M. C. C., M. R. I., P. D., R. C., R. L., R. A. G., T. C. O., V. A. M., potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, a chemat în judecată pârâții M. Administrației și Internelor și Oficiul Român pentru Imigrări, pentru ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, să dispună obligarea acestora din urmă la plata sumei corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu pe anul 2010, reactualizată cu indicele inflației din momentul plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivare, s-a arătat că reclamanții sunt angajați ai Oficiului Român pentru Imigrări și au calitatea de polițiști funcționari publici cu statut special. M. Administratiei si Internelor are calitatea de angajator ordonator principal de credite, iar O.R.I. are delegata competenta de gestionare a resurselor umane si de efectuare a platii drepturilor salariale, in calitate de ordonator terțiar de credite.
Susțin reclamanții că dreptul lor a de a primi al 13-lea salariu, potrivit art.25 din Legea nr.330/2009, corespunzător anului 2010, s-a născut începând cu 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie.
Art.15 alin.2 din Constituție statuează că " Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile ", iar art.1 din Codul civil că "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", adică pentru trecut. Legea se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la . și până la ieșirea din vigoare, și nu faptelor petrecute anterior."
Până la . Legii nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual, cunoscut și sub denumirea de al 13-1ea salariu, a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea că: "Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea ".
Întrucât Legea nr. 285/2010 nu este o lege interpretativă, care să explice sensul legii anterioare, respectiv Legea nr. 330/2010, pentru a accepta că efectele sale se produc de la data intrării în vigoare a legii anterioare, și nici nu îmbracă forma unei legi penale sau contravenționale noi, mai favorabile, în cauză nu sunt incidente, excepțiile de strictă interpretare menționate mai înainte, de la principiul neretroactivității legii.
Mai susțin reclamanții că principiul constituțional al neretroactivității, nu îngăduie în România nicio deosebire între legi. Astfel, Curtea Constituțională a subliniat, prin Decizia nr. 90/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 489/1999, caracterul universal al principiului la care ne-am referit, arătând că: "Principiul retroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acestuia".
Dreptul de a primi al 13-lea salariu, corespunzător anului 2010, s-a născut începând cu 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie. Se impune a fi făcută distincția clară între momentul nașterii dreptului, care a început să curgă la 1 ianuarie 2010 și s-a epuizat la terminarea acestuia, și un alt moment, cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 1 ianuarie 2011, pentru ca aceasta să nu rămână golit de substanță, de conținut.
Mai mult decât atât, premiul anual reprezentând suma de bani egală cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecută, respectiv anul 2010, prin urmare Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziții sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011, nu poate duce la înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât ar contraveni atât prevederilor art. 53 din Constituție, referitoare la cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, dar și reglementărilor date prin art.1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Într-o situație asemănătoare, instanța supremă a statuat, printr-o decizie de îndrumare că, " ... respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege" (Decizia nr.XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Și instanța de contencios constituțional a reținut faptul că: " soluționarea conflictului legilor în timp face necesară diferențierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; acesta din urmă nu poate, fără a avea efect retroactiv, să aducă atingere modalității în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum"( Decizia nr. 73/19.07.1995 publicată în Monitorul Oficial nr. 177/08.08.1995).
În drept, s-au invocat dispozițiile art.25 din Legea nr. 330/2009.
Pârâtul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, invocând sub un prim aspect excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, iar pe fond solicitând respingerea cererii ca nefondate.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, se arată că plata oricăror drepturi bănești către membrii reclamantului, s-au făcut exclusiv de către Oficiul Român pentru Imigrări, unitate al cărei director are calitatea de ordonator secundar de credite. Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.O. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, "ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite" .
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul Administrației și Internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite. Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile ai căror șefi au calitatea de ordonatori secundari de credite, din Anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile MAI. (în vigoare în perioada de referință), directorul Oficiului Român pentru Imigrări are calitatea de ordonator secundar de credite. Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. Administrației și Internelor. Conform pct. 1 lit. a, ordonatorii secundari de credite aprobă, în conformitate cu prevederile legale, bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor terțiari subordonați, iar potrivit pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli În limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef al instituției în cauză.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea si plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări sunt în competența exclusivă a directorului unității, care este ordonator secundar de credite. În cauza dedusă judecății, O.R.I. este singurul în măsură să achite drepturile bănești solicitate de reclamant, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite care, așa cum am precizat mai sus, aprobă bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite subordonați.
Pe fondul cauzei, s-a arătat de către pârât că, ținând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M. Administrației și Internelor pentru luna respectivă sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie. Această procedură este confirmată și de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr. 330/2009. conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul .potrivit prevederilor prezentei legi".
În consecință, legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul a beneficia de dreptul bănesc în discuție.
De asemenea, trebuie reținut că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului Administrației și Internelor nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Pârâtul I. G. pentru Imigrări (fostul Oficiu Român pentru Imigrări) a formulat, întâmpinare, la rândul său, invocând excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce-i privește pe reclamanții D. M. și M. R. I. având în vedere că aceștia au mai formulat (tot prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX) o acțiune identică, discutându-se același obiect și aceeași cauză, formându-se dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București. La data de 01.10.2012 cauza a fost soluționată prin respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul I. G. pentru Imigrări ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, conform art. 21 alin.1 din Anexa IV la Legea - cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, act normativ în vigoare de la data de 01.01.2010 până la 31.12.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
Având în vedere că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M. Administrației și Internelor pentru luna respectivă sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
Procedura este confirmată și de prevederile art. 25 alin. 4 din Legea-cadru nr.330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Prin urmare, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
Potrivit art.8 din Legea nr.285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, "sumele corespunzătoare premiului annual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
D. urmare, legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție.
În bugetul pentru anul 2011 al Ministerului Administrației și Internelor nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin.2 din Legea nr.5oo/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare. Prin art.22 din același act normativ, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.
De asemenea, conform art.10 alin.4 din Legea nr.69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare, în situația depășirii limitei trimestriale aprobate pentru cheltuieli de personal, ordonatorul principal de credite are obligația că în trimestrul următor celui pentru care a fost majorată limită pentru cheltuieli de personal, să înregistreze economii în cuantumul sumei cu care a fost majorată limita trimestrială precedentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și Internelor, Curtea constată că susținerile acestuia potrivit cu care nu se justifică în cauză chemarea sa în judecată în calitate de pârât, câtă vreme pârâtul I. G. pentru Imigrări are calitate de ordonator secundar de credit, sunt întemeiate
Astfel, potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.O. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, "ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite", iar potrivit art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul Administrației și Internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite. Conform pct. 1 lit. a din Anexa nr. 15 la același ordin, ordonatorii secundari de credite aprobă, în conformitate cu prevederile legale, bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor terțiari subordonați, iar potrivit pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef al instituției în cauză.
De asemenea, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ca atare, stabilirea si plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări sunt în competența exclusivă a directorului unității, care este ordonator secundar de credite.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul IGI cu privire la doi dintre reclamanți, Curtea constată că susținerile acestuia sunt, de asemenea, întemeiate.
Astfel, potrivit dovezilor atașate la dosar, reclamanții D. M. și M. R. I. au avut calitatea de reclamanți într-un proces cu același obiect și întemeiat pe aceeași cauză ( acțiunea fiind formulată tot prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX), dosarul având nr._ și fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București. La data de 01.10.201,2 cauza a fost soluționată prin respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul I. G. pentru Imigrări.
Curtea observă că potrivit dispozițiilor art. 1201 din vechiul cod civil - aplicabil în condițiile art. 230 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 71/2011-, „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”. Reține astfel Curtea, din analiza textului citat, că autoritatea de lucru judecat implică existența unei triple identități - părți, obiect și cauză - între cele două cauze deduse succesiv spre soluționare instanțelor judecătorești. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca, anterior invocării unei astfel de excepții în litigiul în curs de desfășurare, să se fi pronunțat o hotărâre judecătorească prin care să se fi soluționat cel puțin definitiv, o altă cerere implicând aceleași părți, același obiect și întemeiată pe aceeași cauză.
Or, este de observat că identitatea, sub cele trei aspecte menționate, există în cele două cauze, cea cu care această instanță a fost învestită și, respectiv, cea care a fost soluționată (definitiv) prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ . Astfel, reclamanții au avut aceeași calitate în ambele cereri, MAI și IGI figurând în calitate de pârâți în aceste cereri. De asemenea, în ambele cauze, obiectul cererii de chemare în judecată este identic, constând în pretențiile reclamanților de a li se plăti sumele la care consideră că au dreptul cu titlul de premiu anual aferent anului 2010, iar cauza celor două cereri (fundamentul raportului juridic dedus judecății) este aceeași, vizând repararea prejudiciului produs prin refuzul angajatorului de a le plăti aceste sume.
Așa fiind, ținând seama de cele arătate, Curtea constată că existența autorității de lucru judecat împiedică, în mod imperativ, judecarea celei de-a doua cereri formulate de reclamante, având același obiect și fiind fundamentată pe același temei juridic.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată cu care reclamanții, funcționari publici, angajați ai Inspectoratului G. pentru Imigrări au sesizat instanța de contencios administrativ, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata celui de-al 13 - lea salariu pe anul 2010, sumele acordate urmând a fi actualizate cu rata inflației până la momentul plății.
În ce privește sumele solicitate de reclamanți, Curtea constată că potrivit art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (abrogată prin Legea nr. 284/2010) și în temeiul cărora reclamanții și-au formulat pretențiile, (1)Pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfacătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu 01.01.2011, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Curtea constată că referirile reclamanților la principiul neretroactivității sunt fără relevanță în cauză, câtă vreme din modul de reglementare a dreptului la acordarea premiului anual, respectiv a modalității de plată a sumelor corespunzătoare anului 2010 nu rezultă vreun conflict între cele două norme enunțate anterior, sub aspectul invocat de reclamanți.
Astfel, reglementarea ulterioară, adoptată prin Legea nr. 285/2010 nu înlătură dreptul recunoscut de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, ci doar stabilește o altă modalitate de plată, în sensul că nu se mai plătește ca atare, ci sumele corespunzătoare acestui premiu anual urmează a fi avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011.
Ca atare, câtă vreme prevederea legală în temeiul căreia angajatorul nu a mai procedat la plata sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu este în contradicție cu normele constituționale, astfel încât pe perioada cât este în vigoare este obligatorie pentru subiectele de drept cărora li se adresează, pretențiile reclamanțiilor sunt lipsite de temei legal.
În consecință, raportat la considerentele arătate, Curtea constată că cererea nu este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor legale la care s-a făcut referire, urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în ce privește pe reclamanții V. A. M., R. A., D. G., M. C. C. și R. L., invocată din oficiu.
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții V. A. M., domiciliată în București, .. 13, ., ., sector 6, R. A. G., domiciliat în București, .. 42, ., D. G., domiciliat în G., ./853, ., ., M. C. C. domiciliat în Ploiești, ., ., . și R. L.,domiciliata în București, .. 19, ., ., sector 6.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1 și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția autorității de lucru judecat relativă în ce privește cererea formulată de reclamanții D. M. și M. R. I., ambii cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în București, .. 19, . și respinge pentru acest motiv cererea formulată de cei doi reclamanți.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții B. M., B. C., B. M., C. V. D., G. S. E., I. M. M., M. V. V., P. D., R. C., T. C. O., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, cu sediul în București, .. 19, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, . C., nr. 15A, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2013.
Președinte, Grefier
M. G. D. M.
R.
Red. MR/Tehn. MD/MR
| ← Pretentii. Sentința nr. 1021/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
