Anulare act administrativ. Decizia nr. 4856/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4856/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 3191/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4856
Ședința publică de la 07.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 6897/09.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, nefiind alte cereri prealabile de soluționat sau înscrisuri noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6397/09.11.2012 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și a fost anulat Ordinul nr. 344/05.03.2012 emis de pârât.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut, în esență, că prin Ordinul contestat s-a dispus ca începând cu data emiterii – 05.03.2012 – reclamantul, având calitatea de director executiv adjunct – activitatea de inspecție fiscală, gradul II, clasa 78 de salarizare în cadrul Direcției generale a finanțelor publice a județului Dâmbovița, să fie împuternicit cu exercitarea atribuțiilor funcției publice de conducere teritorială de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului din cadrul aceleași direcții generale, în baza art. 45 alin. 1 și alin. 2 din Leghea nr. 188/1999 rep. cu menținerea elementelor salariale deținute, respectiv de director executiv adjunct - Activitatea de inspecție fiscală.
S-a reținut că anterior, în baza Ordinului ANAF nr.2939/ 12.08.2011, reclamantul fusese "mutat temporar, începând cu data de 16.08.2011, pe o perioada de maximum 6 luni" in cadrul aceleiași instituții, de pe funcția de Director Executiv Adjunct -Activitatea de Inspecție Fiscala pe funcția de Director Executiv Adjunct - Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului.
Ulterior, Președintele ANAF, a mai emis mai multe ordine în ceea ce îl privește pe reclamant, respectiv:
-Ordinul ANAF nr. 169/16.02.2012, prin care începând cu data de 17 februarie 2012 si pana la data de 30 iunie 2012, reclamantul - Director Executiv Adjunct -Activitatea de Inspecție Fiscala "este mutat temporar"... pe funcția publica de conducere de Director Executiv Adjunct - Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului.
-Ordinul ANAF nr. 342/05.03.2012, de Ordinul nr. 169/16.02.2012, in baza căruia a încetat aplicabilitatea prevederilor Ordinului 169/2012 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, privind mutarea sa temporara în funcția publica de conducere teritoriala vacanta de Director Executiv Adjunct - Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului.
- În aceeași zi – 05.03.2012, a fost emis și ordinul contestat nr. 344/05.03.2012.
A reținut instanța de fond nelegalitatea ultimului dintre aceste acte, pentru aceea că, potrivit alineatului 1 al H.G. nr. 109/2009, mobilitatea funcționarilor publici din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al unităților sale subordonate, inclusiv din cadrul Gărzii Financiare și al Autorității Naționale a Vămilor, se realizează în condițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași categorii, prin modificarea raporturilor de serviciu.
Art. 13 al. 3 din H.G. nr. 109/2009 arătă că delegarea atribuțiilor se va face cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, iar dispozițiile art. 45 din această lege prevăd că: „funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate”.
A constatat instanța de fond că în baza art. 45 din Legea nr. 188/1999, reclamantul trebuie să îndeplinească atât atribuțiile ce îi revin din funcția publică pe care o deține cât și a atribuțiile delegate, însă prin Ordinul contestat s-a dispus la art. 4 că pe perioada împuternicirii cu exercitarea funcției publice de conducere teritoriale de director executiv adjunct - Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului reclamantul nu desfășoară și atribuțiile funcției publice de conducere deținute, respectiv de director executiv adjunct - activitatea de inspecție fiscală din cadrul aceleiași direcții generale.
Față de aspectele învederate, instanța de fond a constatat că Ordinul atacat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, admițând acțiunea și dispunând anularea Ordinului nr. 344/05.03.2012.
Împotriva sentinței civile nr. 6397/09.11.2012 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila modificarea sentinței civile nr. 6397/09.11.2012, ca nelegala, si respingerea acțiunii, ca nefondata.
Arată recurenta că hotărârea instanței a fost data cu aplicarea greșita a legii, deoarece potrivit art. 91 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 a Contenciosului Administrativ: "mutarea temporara pe o alta funcție publica se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității ori instituției publice, pe o funcție publica vacanta echivalenta, de aceeași categorie, clasa si, după caz, de același grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fisa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public, pentru o perioada de maximum 6 luni într-un an calendaristic".
În speță, nu este incidentă situația prevăzuta de acest articol si nu este vorba despre mutarea funcționarului public. Pentru mutarea funcționarului public nu era necesar ca acesta sa fie mutat pe o funcție publica de conducere a activității de control, ci, așa cum prevăd dispozițiile legale, pe o funcție publica echivalenta de aceeași categorie, clasa si grad profesional, condiții care sunt îndeplinite în cauza.
Însă, în speță este vorba despre situația în care acesta a fost împuternicit sa exercite atribuțiile unei alte funcții de conducere echivalenta, de aceeași categorie si clasa.
In ceea ce privește incidența in speța a dispozițiilor prevăzute de ci"t. 45 din Legea nr. 188/1999, arată recurenta că în conformitate cu textul de lege, Președintele ANAF avea posibilitatea sa împuternicească funcționarul public de conducere cu exercitarea altor atribuții prevăzute de lege, iar acesta era obligat sa se conformeze.
De asemenea, textul de lege a cărui încălcare se invoca prevede posibilitatea ca funcționarul public sa refuze in scris si motivat îndeplinirea dispozițiilor, ceea ce nu s-a întâmplat in cazul de fata.
Mai mult, textul de lege menționează, in mod expres, ca funcționarul public poate sa nu execute dispozițiile date in scris de către șeful ierarhic superior, cu condiția ca aceste atribuții stabilite sa fie vădit ilegale.
Ori, in cazul de fata, imputernicirea intimatului - reclamanti cu exercitarea funcției de conducere pentru Activitatea de metodologie si administrare a veniturilor statului, nu poate fi considerata o dispoziție vădit ilegala, cat timp aceasta presupune exercitarea unei funcții publice în mod legal, în scopurile prevăzute de lege.
In consecință, în cauză este vorba despre o împuternicire a funcționarului public cu alte atribuții de către șeful superior, fara ca acestea să fie vădit ilegale, si pe care intimatul reclamant avea obligația de a le ducă la îndeplinire.
Mai mult, potrivit art. 13 alin. 1 lit. a din HG nr. 109/2009, mobilitatea funcționarilor publici se realizează in cadrul aceleiași categorii pentru eficientizarea activității ANAF si a unităților sale subordonate.
In conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 3 lit. a din HG nr. 109/2009, Mobilitatea pentru eficientizarea activității ANAF si a unităților subordonații se dispune prin ordin al Președintelui pentru toate funcțiile publice. In consecința, la emiterea Ordinului nr. 344/05.03.2012, au fost respectate toate prevederile legale incidente in cauza, atat in ceea ce privește prevederile Legii nr. 188/1999 cat si in ceea ce privește prevederile HG nr. 109/2009.
Arată recurenta că în mod eronat, intimatul - reclamant a invocat si faptul ca pentru funcția de conducere a căror atribuții a fost împuternicit sa le exercite, vizează colectarea creanțelor bugetare, si ca ar putea fi oricând făcut răspunzător pentru consecințele nerealizării acestora.
Arată că intimatul - reclamant a invocat practic necunoașterea legii, respectiv necunoașterea prevederilor OG nr. 92/2003 care vizează procedura de încasare si executare a creanțelor fiscale, in condițiile in care, bibliografia pentru examenul de ocupare a celor doua posturi sunt identice, ambele având trecute in bibliografie OG nr. 92/2003.
In aceste condiții, necunoașterea legii de catre funcționarul public nu poate constitui un motiv de nelegalitate a ordinului de împuternicire, cata vreme acesta este obligat sa cunoască prevederile OG nr. 92/2003 atat in ceea ce privește controlul fiscal cat si in ceea ce privește activitatea de încasare si executare silita, iar, in ceea ce privește cerințele privind studiile, acestea sunt identice pentru ocuparea celor doua posturi, intimatul - reclamant îndeplinind toate cerințele impuse de lege.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt, reclamantul a ocupat funcția de Director Executiv Adjunct – Activitatea de inspecție fiscală până la data de 16.08.2011, când în baza Ordinului nr. 2939/12.08.2011 s-a dispus mutarea temporară a acestuia în funcția publică de conducere teritorială de Director Executiv Adjunct – Activitatea de Metodologie și Administrare a Veniturilor Statului, pentru o durată de 6 luni.
Măsura „mutării temporare” a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 91 lit. d din Legea nr. 188/1991 rep care prevede că „mutarea temporară pe o altă funcție publică se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității ori instituției publice, pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public, pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic”.
Termenul de 6 luni ar fi expirat la data de 16.02.2012, motiv pentru care la această dată recurenta a emis un nou Ordin, nr. 169, prin care a dispus din nou mutarea pe același post, pentru o perioadă suplimentară de 4 luni, între 17.02.2012 – 30.06.2012.
Recurenta a revenit însă asupra măsurii dispuse, o lună mai târziu, când a decis încetarea măsurii privind mutarea temporară a reclamantului în funcția publică de conducere de Director Executiv Adjunct – Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului.
Ca efect al încetării măsurii, în mod firesc intimatul reclamant a revenit pe funcția publică de conducere deținută anterior, respectiv de Director Executiv Adjunct – Activitatea de Inspecție Fiscală, începând cu data de 05.03.2012.
Cu toate acestea, la aceeași dată, 05.03.2012, recurenta a emis Ordinul nr. 344 (contestat), prin care începând cu aceeași dată intimatul reclamant a fost împuternicit cu exercitarea atribuțiilor funcției publice de conducere teritorială de Director Executiv Adjunct - Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului.
De remarcat însă, din cuprinsul Ordinului contestat, este mențiunea din finalul acestuia, conform căreia „pe perioada împuternicirii, (..) domnul P. G. nu desfășoară și atribuțiile funcției publice de conducere deținute, respectiv de director executiv adjunct – Activitatea de inspecție fiscală”.
Așadar, așa cum în mod corect a remarcat și reclamantul, prin actul administrativ contestat acestuia nu i s-au suplimentat doar sarcinile de serviciu prin împuternicirea cu executarea altor sarcini, cu caracter temporar, ci au fost modificate integral atribuțiile din fișa postului, în condițiile în care deși a revenit pe funcția de Directior Executiv Adjunct – Activitatea de inspecție fiscală, este împiedicat să exercite aceste atribuții specifice, fiind ținut să îndeplinească exclusiv atribuțiile din funcția de Director Executiv Adjunct – Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului.
Este vorba așadar, de o modificare unilaterală cu caracter definitiv, nu temporar, a raporturilor de serviciu, în condițiile în care conform dispozițiilor art. 84 alin 2 din Legea nr. 188/1991 rep, conform cărora „modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și funcționarilor publici de conducere are loc prin: a) delegare; b) detașare; c) transfer; d) mutarea în cadrul autorității sau instituției publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice, în condițiile prezentei legi; e) exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere”.
Ori, așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, conform art. 87 din Legea nr. 188/1999 mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raporturilor de serviciu în condițiile prevăzute de acest text de lege.
Curtea va reține că, deși a invocat dispozițiile art. 45 din Legea nr.188/1991 rep. chiar recurenta a interpretat trunchiat textul de lege, raportându-se doar la mențiunea din finalul alin 3 al art. 45, fără a privi articolul în ansamblul său.
Astfel, conform dispozițiilor art. 45 alin 1 din legea nr. 188/1999 „funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate”.
Nu prezintă relevanță faptul că funcționarul nu a refuzat în scris îndeplinirea atribuțiilor ce i-au fost încredințate, atâta timp cât acesta a înțeles să-și exprime refuzul prin formularea prezentei contestații.
Prezintă relevanță însă faptul că prin emiterea Ordinului contestat s-a urmărit delegarea unor atribuții suplimentare, deci aplicarea art. 45 din legea nr. 188/1999, dar în același timp s-au și încălcat prevederile acestui text de lege, prin aceea că l-au împiedicat pe reclamant să se achite „de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin”.
Așadar, chiar dacă a inițial a urmărit doar delegarea unor alte atribuții, în mod nelegal autoritatea a dispus prin actul contestat că intimatul reclamant nu va mai desfășura atribuțiile funcției publice de conducere deținute, ceea ce echivalează în fapt cu o modificare cu caracter definitiv a raportului de serviciu în afara dispozițiilor exprese ale art. 87 și 91 din Legea nr. 188/1999.
Se constată așadar că măsura dispusă de recurentă se situează în afara reglementărilor legale, fiind în evidentă contradicție cu dispozițiile speciale din Legea nr. 188/1999 cu privire la delegare de atribuții și modificarea raporturilor de serviciu, astfel că prin raportare la prevederile art. 8 și 18 din legea nr. 554/2004 autoritatea recurentă a emis un act nelegal, care în mod corect a fost anulat de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. rap. la art. 45, 87 și 91 din legea nr. 188/1991 rep. și art. 18 din legea nr. 554/2004 urmează a respinge recursul, ca nefondat, menținând hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 6897/09.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.A.P.
Jud.fond:D. V.,Curtea de Apel București-SCAF
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1486/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 13-12-2013, Curtea de... → |
|---|
