Pretentii. Decizia nr. 2382/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2382/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 3118/116/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2382
Ședința publică de la 30.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. – N. L.
JUDECĂTOR: ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR: J. A.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurentă - pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași, cu sediul în Călărași, .-8, jud. Călărași, împotriva Sentinței civile nr. 2348/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. I., cu domiciliul în Călărași, ., .. 4, ., jud. Călărași, cu intimata - pârâtă Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, și cu intimata - chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, în cauza având ca obiect „pretenții – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că în cauză s-a solicitat judecata și în lipsă, reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2348/19.12.2012, Tribunalul Călărași a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta AFP Călărași, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și a respins acțiunea împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis cererea reclamantului în raport cu pârâta AFP Călărași pe care a obligat-o să restituie acestuia suma de 1183 lei contravaloare taxă de poluare la care se va calcula dobânda legală de la data achitării taxei de către reclamant și până la data plății efective, a anulat decizia_/2012 și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărâ acestea, Tribunalul a reținut că prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi sub nr._ , reclamantul E. I. domiciliat in mun . Calarasi, ., ., ., jud. Calarasi a chemat in judecata pe paratii Administratia Finantelor Publice a mun . Calarasi, cu sediul in mun . Calarasi, . – 8, jud. Calarasi si Administratia F. pentru Mediu cu sediul in mun . Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sector 6, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra sa se dispuna:
- anularea deciziei privind stabilirea taxei de poluare nr._ / 20.11.2012;
- obligarea la restituirea sumei de 1183 lei c/val taxa de poluare ;
- obligarea la plata dobanzii legale aferente sumei achitate ;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea cererii, reclamantul a aratat in esenta ca a achizitionat un autoturism din 2009 iar pentru inmatricularea lui i s-a cerut plata unei taxe de poluare .
Perceperea acestei taxe este nelegala intrucat incalca prevederile art 90 TCE ( 110 TFUE ), lucru retinut si de Curtea Europeana de Justitie spre exemplu in cauza N. .
In drept au fost invocate prevederile art. 90 TCE ; art117alin 1 lit d si art 124 c.pr.fiscala
Parata a formulat intimpinare prin care a solcitat respingerea cererii ca inadmisibila iar pe fond ca neintemeiata .
În motivarea solicitării s-a arătat că reclamantul a formulat cerere de calcul a taxei pe poluare pentru inmatricularea autoturismului marca mercedes benz, fabricat in anul 2009 inmatriculat pentru prima data in 5.02.2010.
Urmare depunerii acestei cereri a procedat la emiterea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/18.04.2012, insotita de referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, comunicate contestatorului in aceeasi zi.
In data de 20.11.2012 reclamantul a formulat o cerere, inregistrata sub nr._, solicitand restituirea taxei pe poluare..
Prin cererea formulata reclamantul nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ci faptul ca, aceasta este ilegala și discriminatorie.
Potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ( Monitorul Oficial nr.17 din 10 ianuarie 2012), in vigoare de la data de 13 ianuarie 2012, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxa cu destinatia de venit la bugetul F. pentru mediu, gestionata de Administratia F. pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Prin urmare, cata vreme legiuitorul prevede in mod expres obligatia de plata a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ,,cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare", aceasta taxa este legal datorata, contestatorul neinvocand prin contestatie faptul ca organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul al taxei corespunzatoare vehiculului in cauza, prevazute de legislatia in vigoare.
In ceea ce priveste prevederile comunitare invocate in sustinerea contestatiei, se retine ca art. 148 din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne „ cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar in conformitate art.I-33 alin.l din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005: ,,Legea cadru europeana este un act legislativ care obligd orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasdnd in acelasi timp autoritătilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor. "
Rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privinta rezultatului, autoritatile nationale avand competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obtinerea rezultatului. Astfel, potrivit art. 110 (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si conform art.III-170 -Sectiunea 6 ,,Dispozitii fiscale" din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr.157/2005, ,,Nici un stat membru nu aplicd, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice naturd mai mari decdt cele care se aplicd, direct sau indirect, produselor nationale similare. "
Potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, astfel acest tratat nu interzice perceperea unei taxe, precum taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Referitor la solicitarea petentei de plata a dobanzii legale pârâta a arătat că in materie fiscala, in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala, care dispune: "ART. 124 Dobânzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanzi din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupd caz.
Acordarea dobdnzilor se face la cererea contribuabililor.
Dobânda datorată este la nivelul majorării de intârziere prevazute de prezentul cod si se suportă din acelasi buget din care se restitute ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C..
În dovedirea susținerilor s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
1) Cu privire la exceptia inadmisibilității actiunii pentru lipsa procedurii prealabile, instanța a respins-o întrucât aceasta nu se aplică în acest caz, asa cum s-a reținut prin Decizia nr . 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești .
2) Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFM a fost admisă întrucât aceasta nu este emitentul actului prin care s-a stabilit taxa de poluare astfel încât nu există identitate între această pârâtă și cel pretins a fi încălcat drepturile părții reclamante .
3) Pe fond, instanța a constatat că pretenția pârâtei de a percepe părții reclamante taxă de poluare contravine dreptului comunitar care are prioritate in fata dreptului national astfel cum s-a reținut in cauzele T. si N. contra Romaniei .
Prin deciziile pronunțate în cauzele sus arătate CJUE a stabilit in mod neechivoc ca taxa pe poluare incalca prevederile art. 34,36 si 110 din TFUE si este, discriminatorie si ilegala.
Noua reglementare a Legii nr. 9/2012 modificata prin OUG nr. 1/2012 preia practic reglementarea anterioara;
În lumina jurisprudentei CJUE in cauza Simmenthal SPA ,
paratul trebuie sa accepte ca legislatia nationala trebuie sa se armonizeze cu cea comunitara, sens in care are obligatia de a aplica direct și nemijlocit, dreptul comunitar.
Ilegalitatea de plata a taxei pentru emisiile poluante reținută de CJUE trebuie privită prin raportare la articolul 148 alin (2) din Constitutia Romaniei și articolul 34 si 110 alin (1) din Tratatul de Functionare al Uniunii Europene.
Potrivit textului constitutional amintit, „ ca urmare a aderarii, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare „.
Potrivit art.34 si 110 alin (1) din TFUE, "restrictiile cantitative la import si alte masuri ca efect echivalent sunt interzise intre statele membre „ respectiv ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produsele altor state de membre impozite directe sau de alta natura mai mari decat cele ce se aplica direct sau indirect, produsele nationale similare".
Raportat la art.34 din TFUE, condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata taxei de poluare instituie un efect echivalent restrictiilor la import.
Sunt astfel discriminate anumite produse care, la momentul tranzactiei, nu existau in Romania, ci in UE, fata de faptul ca aceasta taxa pentru emisiile poluante nu se aplica autovehiculelor de ocazie deja inmatriculate pe teritoriul national in cazul unei noi inmatriculari, in urma transferului proprietatii.
Totodată a fost încălcat și art 110 alin (1) din TFUE, întrucât se dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzactiilor auto din Romania.
Astfel, cei care doresc sa inmatriculeze pe numele lor autovehicule second hand deja inmatriculate pe teritoriul Romaniei si pentru care nu s-a platit niciodata taxa auto, nu sunt obligati la plata taxei pentru emisiile poluante in timp ce altii care sunt proprietari de autovehicule second hand din spatiul comunitar din spatiul comunitar nu pot obtine inmatricularea acestora fata a achita taxa pentru emisiile poluante.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se poate reține o culpă în sarcina pârâtei de a nu aplica cu prioritate dreptul comunitar, contrar dreptului național, pârâta neavând atribuții jurisdicționale iar culpa este un element al răspunderii civile delictuale potrivit dispozițiilor art 1357 c.civ.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 2348/19.12.2012 pronunțata de Tribunalul Călărași in dosar nr._ solicitând admiterea recursului formulat, modificarea in tot a sentinței recurate si, pe cale de consecința, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de E. I..
Se arată că in data de 18.04.2012, contestatoarea a formulat cerere de calcul a taxei pe poluare pentru inmatricularea autoturismului marca MERCEDES BENZ, fabricat in anul, 2009, norma de poluare E5, inmatriculat pentru prima data in 05.02.2010.
Urmare depunerii acestei cereri recurenta a procedat la emiterea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/18.04.2012, insotita de referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, comunicate contestatorului in aceeași zi.
In data de 20.11.2012, reclamantul a formulat o cerere, solicitând restituirea taxei pe poluare in suma de 16.467 lei, actualizata cu dobânda legala.
Prin cererea formulată E. I. nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ci faptul că, aceasta este ilegală și discriminatorie.
In drept, sunt incidente prevederile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ( Monitorul Oficial nr.17 din 10 ianuarie 2012), în vigoare de la data de 13 ianuarie 2012, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu, gestionată de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare", această taxă este legal datorată, contestatorul neinvocând prin contestație faptul că organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul al taxei corespunzătoare vehiculului în cauză, prevăzute de legislația în vigoare. In ceea ce privește prevederile comunitare invocate în susținerea contestației, se reține că art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne „ cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate art.I-33 alin.l din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005: „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului. Astfel, potrivit art.110 (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și conform art.III-170 -Secțiunea 6 „Dispoziții fiscale" din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. "
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, astfel acesMratat nu interzice perceperea unei taxe, precum taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Incidența dispozițiilor art. 110 (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în această cauză este inexistentă. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr.9/2012, aplicată produsului provenind din alte țări membre și cea aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul, având în vedere criterii obiective precum emisiile de C02, capacitatea cilindrică, vechimea sau rulajul autovehiculului, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale si fără a avea efect discriminatoriu.
De asemenea, din cuprinsul art.3 alin.(l) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a taxei - excepțiile prevăzute de același articol, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația lor si nu proveniența.
Mai mult, în speță, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1183 lei a fost stabilită ca urmare a cererii contestatarei depusă la organul fiscal, înregistrată sub nr._/18.04.2012 prin care a solicitat calculul acesteia, pentru autovehiculul marca MERCEDES BENZ an fabricație 2009, data primei înmatriculări 05.02.2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare ".
Față de cele expuse mai sus, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași arată că instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezintă opțiunea legiuitorului român, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art.13 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: "Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege ".
în concluzie, apreciem ca în mod legal organele fiscale au stabilit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, motiv pentru care solicitam respingerea contestației ca neîntemeiata, argumentele de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nefiind de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat.
Referitor la solicitarea petentei de plata a dobânzii legale in materie fiscala, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, care dispune: "ART. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat *de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2)Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitorV
Față de cele menționate anterior, recurenta solicită admiterea recursului si, pe cale de consecinta,modificarea in tot a sentinței prountata de instanța de fond si respingerea cererii de chemare in judecata formulata de E. I..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat prin contract de vînzare-cumpărare un autoturismului marca mercedes benz, fabricat in anul 2009 inmatriculat pentru prima data in 5.02.2010
În vederea înmatriculării autoturismului autoritatea fiscală a obligat reclamantul ca în conformitate cu elementele de calcul prevăzute de OUG nr. 50/2008 să achite o taxă în cuantum de 1183 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Curtea constată pe fondul cauzei caracterul nefondat al celorlalte critici ale recurentei-pârâte având în vedere că în mod corect prima instanță a reținut că art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005, „o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozițiile OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare.
In cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care recurenta-reclamantă a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.”
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare”, așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.
De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale (în acest sens, s-a pronunțat recent Curtea și în cauza T. contra României).
În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi, înmatriculate în perioada 15.12._09, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
În acord cu aceste principii, instanța de control judiciar reține și aplicarea cu prioritate a deciziei pronunțată în cauza C 402/09 T. împotriva României, în cadrul căreia s-a reținut faptul că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel în considerentele acestei decizii de principiu s-au reținut următoarele:
„ Nu este mai puțin adevărat că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (a se vedea în special Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C 47/88, R.., p. I 4509, punctul 9, Hotărârea Brzeziński, citată anterior, punctul 27, și Hotărârea din 3 iunie 2010, Kalinchev, C 2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37).
În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, citată anterior, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C 387/01, R.., p. I 4981, punctul 66).
În acțiunea principală, este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 47).
Pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Neutralitatea taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe
Potrivit unei jurisprudențe constante, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C 345/93, R.., p. I 479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C 393/98, R.., p. I 1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C 101/00, R.., p. I 7487, punctul 55).
În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06, Rep., p. I 7585, punctul 28).
Pentru a obține acest rezultat, deprecierea reală a vehiculelor de ocazie importate trebuie luată în considerare la calcularea valorii taxei. Această luare în considerare nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecărui vehicul.
Astfel, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, și Comisia/G., punctul 29).
Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte într o manieră imperativă (Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar să fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează că baremul reflectă deprecierea reală a acestor vehicule (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 și 29, precum și Comisia/G., punctele 38-42). În special, în lipsa luării în considerare a rulajului, baremul reținut de legislația în cauză nu conduce, ca regulă generală, la o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 43).
Pe de altă parte, în cazul în care apreciază că vechimea și rulajul mediu anual real nu reflectă, în mod corect și suficient, deprecierea reală a vehiculului, contribuabilul poate, în temeiul articolului 10 din OUG nr. 50/2008, să ceară ca aceasta să fie determinată printr o expertiză ale cărei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depăși costul operațiunilor aferente expertizei.
Prin introducerea, în calculul taxei, a vechimii vehiculului și a rulajului mediu anual real al acestuia și prin adăugarea, la aplicarea acestor criterii, a luării în considerare facultative, cu costuri neexcesive, a stării acestui vehicul și a dotărilor sale prin intermediul unei expertize obținute din partea autorităților competente în materie de înregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea în cauză în acțiunea principală garantează că valoarea taxei este redusă în funcție de o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculului.
Această concluzie este confirmată de împrejurarea că, în baremele forfetare care figurează în anexa nr. 4 la OUG nr. 50/2008, s-a ținut seama în mod corespunzător de faptul că diminuarea anuală a valorii autovehiculelor este în general mai mare de 5 % și că această depreciere nu este lineară, în special în primii ani, în care se dovedește mult mai pronunțată decât ulterior (a se vedea Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 43 și jurisprudența citată).
Din considerațiile de mai sus rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C 451/99, R.., p. I 3193, punctul 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C 464/02, R.., p. I 7929, punctul 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører, C 98/05, R.., p. I 4945, punctul 28).
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, punctul 17, precum și Kalinchev, punctele 32 și 40).
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În această privință, trebuie precizat, în lumina principiilor amintite la punctele 50-53 din prezenta hotărâre, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
În cauza T. contra României, CJUE a statuat că actualul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere considerentele și dispozitivul acestei decizii obligatorii nu numai pentru instanțele de judecată, dar și pentru organele puterii executive(inclusiv funcționarii publici care au obligația de a se conforma deciziilor CJUE în aplicarea acestora în raporturile cu particularii) și legislative, conform celor anterior menționate, se constată că instanța europeană a reținut neconformitatea între legislația națională și art. 110 din TFUE, considerente care conduc la concluzia că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile legale naționale și comunitare.
Temeinică și legală este și soluția primei instanțe de acordare a dobânzii fiscale calculate conform dispozițiilor derogatorii ale Codului de procedură fiscală, lege specială în raport cu prevederile Legii nr.554/2004 invocate de recurentă.
Nefiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează ca - în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 - să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Cu majoritate:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentă - pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași, cu sediul în Călărași, .-8, jud. Călărași, împotriva Sentinței civile nr. 2348/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. I., cu domiciliul în Călărași, ., ., jud. Călărași, cu intimata - pârâtă Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, și cu intimata - chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. – N. L. ȘURCULESCU F.
GREFIER,
B. M.
Red./Tehnored./jud.C.N.L../4 iunie 2013
Judecător fond: P. A., Tribunalul Călărași
Opinia separată:
Redactată de judecătorul J. A. în temeiul prevederilor art. 258 și 264 alin.( 2) din Codul de procedură civilă
Contrar punctului de vedere al majorității completului, care și-a găsit expresia în Decizia de mai sus, apreciez că soluția legală și temeinică era de admitere a recursului și de modificare a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule prevazuta de Legea nr.9/2012 a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.
Solutia legislativa adoptata prin Legea nr.9/2012 este similara atat cu cea anterioara prevazuta de OUG nr.50/2008 si aplicata in perioada 01.07._12, cat si cu cea prevazuta de C.fiscal si aplicata in perioada 01.01._08.
De asemenea, criteriile de determinare a cuantumului taxei utilizate de cele acte normative sunt similare, diferentele aparand in special in ceea ce priveste coeficientii si valorile finale.
Compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. contra Romaniei.
In primul rand se impune a preciza ca instanta europeana a facut distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior.
Astfel, in paragraful 38 al hotararii, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.
Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.
In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:
“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).
46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.
Desigur, in hotararea de mai sus, Curtea a analizat numai OUG nr.50/2008, deoarece numai acest act normativ era incident in cauza principala care a generat intrebarea preliminara.
Trebuie retinut insa ca argumentele Curtii sunt perfect valabile si in cazul taxei speciale de prima inmatriculare aplicata in baza C.fiscal, in perioada 01.01._08, precum si in cazul taxei pe emisiile poluante aplicate in baza Legii nr.9/2012, deoarece ambele acte normative au prevazut aceleasi criterii de determinare a taxei ca si OUG nr.50/2008.
Ca atare, in principiu, nu va exista nicio alterare a concurentei in privinta autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in UE in perioada 01.01._12 (cum este cazul masinii reclamantului inmatriculata in data de 05.02.2010) si reinmatriculate in Romania, in comparatie cu autovehiculele similare inmatriculate pentru prima data in Romania in pe aceeasi perioada, in ambele situatii, taxa regasindu-se in valoarea finala a produsului.
Cu alte cuvinte, reclamantul era pus in fata urmatoarei optiuni: fie sa cumpere autovehiculul inmatriculat pentru prima data in U.E. in data de 05.02.2010, fie sa cumpere de pe piata second hand din Romania, un autovehicul identic, inmatriculat pentru prima data direct in Romania in data de 05.02.2010 (numai in conditii de vechime identica-adica de inmatriculare in aceeasi zi- cei doi termeni ai comparatiei fiind similari).
In primul caz, reclamantul ar fi suportat valoarea de circulatie a autovehiculului+ taxa pe emisiile poluante platibila in anul 2012.
In al doilea caz, reclamantul ar fi suportat valoarea de circulatie a autovehiculului+ taxa pe poluare care a fost platita la prima inmatriculare in Romania in data de 05.02.2010 si pe care vanzatorul o introduce in pretul final de vanzare a masinii.
Se observa deci ca, in ambele cazuri, pretul final al autovehiculului include pe langa valoarea de circulatie si taxa pe emisiile poluante sau taxa pe poluare.
Ca atare, in ambele situatii, reclamantul ar fi suportat taxa fiscala in discutie.
Eventuala discriminare intre cele doua situatii, ar fi putut fi determinata doar de suportarea in anul 2012 a unei taxe pe emisiile poluante mai mari decat taxa pe poluare calculata la nivelul anului 2010.
Reclamantul nu a invocat insa un astfel de motiv de discriminare si, evident, nici nu a propus vreun calcul comparativ relevant, critica lui vizand negarea dreptului de principiu al autoritatilor romane de a conditiona inmatricularea masinii de plata taxei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Cu opinie separată în sensul:
Admite recursul formulat de recurentă - pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași, cu sediul în Călărași, .-8, jud. Călărași, împotriva Sentinței civile nr. 2348/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. I., cu domiciliul în Călărași, ., .. 4, ., jud. Călărași, cu intimata - pârâtă Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, și cu intimata - chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
JUDECĂTOR,
J. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4961/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Alte cereri. Decizia nr. 4570/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
