Anulare act administrativ. Hotărâre din 13-12-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 1195/2/2009*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la 04 decembrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - G. I. C.

GREFIER - A. C.

Pe rol se află judecarea acțiunii formulată de reclamanta . SA Bacău SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, reclamantul prin apărător, avocat T. S. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 04.12.2013, prin serviciul registratură, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a depus note scrise, după care:

Reclamanta, prin apărător, precizează că forma excepției de neconstituționalitate depusă la dosar este cea finală nemaifiind necesară o completare a acesteia.

Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Reclamanta, prin apărător, precizează că, lasă la aprecierea instanței necesitatea sesizării Curții Constituționale, învederând totodată că această excepție a fost invocată de un alt reprezentant al reclamantei.

Arată că, sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea 47/1992, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței incidenței art. 222 indice 1 invocat de către client.

Curtea, pune în vedere reclamantei că urmează a se pronunța asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale prin hotărâre, nefiind necesară suspendarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și excepția inadmisibilității capătului de cerere ce vizează cererea de restituire a sumei de la bugetul de stat și în subsidiar pe fondul cererii.

Reclamanta, prin apărător, susține că dosarele conexate la data de 04.11.2011 au avut un ciclu procesual anterior, fiind soluționate deja excepțiile invocate.

Recursurile nu au vizat aceste aspecte, fiind definitiv soluționate de instanța de fond.

De asemenea, consideră că admiterea acțiunii are ca și consecință directă restituirea sumelor de bani de la bugetul de stat, motiv pentru care apreciază că nu sunt întemeiate excepțiile.

Pe fondul cauzei, cu privire la cadru procesual învederează instanței că urmare a Raportului de Inspecției Fiscale nr. 5546 s-a impus în sarcina reclamantei suma de 9.302.687 lei, compusă din impozit pe T.V.A si impozit pe profit.

Arată reclamanta că, prin decizia de soluționare a contestației nr. 1551 s-a dispus refacerea raportului de inspecție fiscală cu privire doar la T.V.A.

Susține că prima decizie de soluționare a contestației nr. 3541, face obiectul dosarului nr._, iar a doua decizie de soluționare a contestației, face obiectul dosarului nr._, acestea fiind conexate la data de 4.11.2011 fiind constituit un singur dosar, cu privire la întreaga sumă contestată.

Învederează reclamanta, că în cauză procedura prealabilă a fost legal îndeplinită, nefiind contestată.

Arată aceasta că în ciclul procesual anterior a fost administrată proba cu expertiză contabilă (filele 442-447) asupra căruia părțile au avut obiecțiuni, precizând că această probă a fost pe deplin câștigată în cauză de către reclamantă.

Urmare a celor 21 obiective administrate în cadrul expertizei contabile, reclamanta apreciază că a avut un parțial câștig de cauză.

Învederează reclamanta, că problema fundamentală a cauzei este reprezentantă de aplicarea dispozițiilor legale în timp și depune la dosar înscrisuri în dovedirea susținerilor sale.

Apreciază că, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 23 alin. 5 Cod fiscal la momentul emiterii raportului de inspecție fiscală pentru anii 2007-2008.

Menționează reclamanta, că legiuitorul, înainte de luna mai 2009, a avut o logică juridică, materializată și prin HG nr. 488/2009 pentru completarea normelor metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, prin care se aduc precizări asupra aplicabilității dispozițiilor OUG nr. 34/2009.

Cu privire la stabilirea impozitului pe profit, reclamanta susține că s-au interpretat greșit dispozițiile legale, acest lucru rezultând din primul răspuns la obiecțiunile raportului de expertiză.

Cu privire la deductibilitatea cheltuielilor efectuate cu comisionul plătit agentului imobiliar, reclamanta susține că acesta are un temei legal, rezultând chiar din contractul încheiat în formă autentică cu agentul.

Susține că acest comision a fost negociat cu agentul imobiliar extern pentru că societatea reclamantă a vrut să controleze prețul tranzacției, precizând că a fost încheiat un contract de comision, un antecontract precum și o minută de negociere.

Totodată, arată că există un raport de credibilitate în ceea ce privește agenția imobiliară externă, contractul de comision fiind încheiat în formă autentică.

Mai mult, reclamanta învederează instanței că T.VA-ul acestei operațiuni a fost colectat de pârâtă, deși ulterior nu s-a recunoscut operațiunea în sine.

Menționează dispozițiile art. 21 alin. 4 pct. 48 din HG 44/2004, precizând că acesta a fost un serviciu legal, efectuat în baza unui contract.

Totodată, invocă și practica C.J.U.E respectiv Decizia nr. 182/30.06.2006, solicitând instanței că aibă în vedere în special răspunsul expertului de la pct. 2.

Apreciază că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. e) din Codul fiscal.

Precizează reclamanta, că raportat la situația de fapt, răspunsul la obiecțiuni pct. 1-8 sunt fundamentale, motiv pentru care solicită instanței să le aibă în vedere și să constate că suma de 521.000 lei este cea datorată, astfel cum a fost defalcată și de către expert.

În temeiul art. 150 Cod proc. civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea asupra cererii de suspendare, astfel că,

DISPUNE :

Amână pronunțarea pentru data 11 decembrie 2013.

Pronunțată în ședința publică, azi 04 decembrie 2013.

Președinte, Grefier,

G. I. C. A. C.

Încheiere

Ședința din data de 11 decembrie 2013

Curtea, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE :

Amână pronunțarea pentru data 13 decembrie 2013.

Pronunțată în ședința publică, azi 11 decembrie 2013.

Președinte, Grefier,

G. I. C. A. C.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4008

Ședința publică din data de 13 decembrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - G. I. C.

GREFIER - A. C.

Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . SA Bacău SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 septembrie 2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11 decembrie 2013 și ulterior la data de 13 decembrie 2013, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând în condițiile art. 260 Cod proc. civilă constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta S.C. U. R. INDUSTRIALE S.A, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrate Fiscala - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Bacău, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău și Activitatea de Inspecție Fiscală Persoane Juridice Bacău a solicitat anularea Deciziei nr. 351 din 27.10.2008 emisa de către Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Economiei si Finanțelor - Agenția Naționala de Administrare Fiscala, privind soluționarea contestației formulate de reclamantă prin care a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 51 din 30.05.2008 emisă de Direcția Generala a Finanțelor Publice Bacău - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, anularea raportului de inspecție fiscală (RIF înregistrat cu nr. 5046/30.05.2008 ca act premergător deciziei de impunere nr. 51/30.05.2008, si a celorlalte acte subsecvente si pe cale de consecința, restituirea sumelor achitate in baza deciziei de impunere nr. 51/30.05.2008. in cuantum de 9.080.904 lei.

Arată reclamanta că în fapt, la începutul anului 2006 a luat decizia înstrăinării mai multor active (terenuri) aflate in patrimoniul sau. In acest sens, după mai multe încercări nereușite de a tranzacționa terenurile respective, situate in Bacău, Calea Republicii, nr.199, jud. Bacău, Societatea a intrat in contact cu agenția imobiliară UNIQUE INVESTMENTS LIMITED cu sediul în Irlanda, pe care a angajat-o printr-un contract de exclusivitate încheiat la 23 mai 2007 (ANEXA 1). In baza acestui contract UNIQUE INVESTMEN LIMITED s-a angajat sa identifice un cumpărător care sa dorească achiziționarea terenurilor deținute de Societate la un preț de cel puțin 115,69 euro/mp. Comisionul agenției a fost stabilit în contract, ca diferență între prețul solicitat de Societate, in calitate de vânzător și prețul, mai mare, pe care agenția l-ar putea obține de la cumpărătorul pe care îl va identifica.

In luna iulie 2007 agenția imobiliara UNIQUE INVESTMENTS LIMITED a prezentat Societății un potențial cumpărător, respectiv . SRL, cu aceasta ocazie încheindu-se o „minuta" semnata de către Societate, agenția imobiliara si respectiv potențialul cumpărător.

In perioada următoare reclamanta a încheiat cu . SRL(„0ptim"), in calitate de promitent cumpărător prezentat de către UNIQUE INVESTMENTS LIMITED, un antecontract de vânzare cumpărare, in baza căruia Optim a efectuat mai multe plați cu titlu de avans, urmând ca încheierea contractului de vânzare cumpărare precum si plata restul de preț sa fie făcute pana la sfârșitul lunii noiembrie 2007.

Văzând ca promitentul cumpărător Optim nu se încadrează in termenele stabilite in antecontract, la finele anului 2007, Societatea a procedat la somarea acestuia in vederea achitării restului de preț si încheierii contractului de vânzare cumpărare, totodată emițând factura fiscala pentru diferența de preț rămas neachitată.

După o perioada de negocieri, la sfârșitul lunii ianuarie 2008 promitentul cumpărător a achitat o parte din restul de preț, necesara pentru plata creditorilor care aveau înscrise sarcini asupra terenului, iar la 7 februarie 2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare in baza cârma Societatea a transferat către . SRL proprietatea asupra terenului .

Totodată a fost stabilit un nou grafic de plata a restului de preț.

In perioada aprilie-mai 2008 D.G.F.P Bacău -Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii -Activitatea de inspecție fiscala a efectuat o inspecție fiscala la Societate in urma căreia au fost emise: Decizia de impunere nr. 51/30.05.2008 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală (ANEXA 6), Raportul de inspecție fiscală (RIF) (ANEXA 7) înregistrat la AFP pentru Contribuabili Mijlocii sub nr._/30.05.2008, Decizia nr.52 din 30.05.2008 privind nemodificarea bazei de impunere (ANEXA 8), S.C. U. R. INDUSTRIALE S.A. Bacău fiind obligata la plata sumei de 9.302.687 lei reprezentând:3.657.604 lei - TVA de plată, 607.645 lei majorări de întârziere TVA 4.438.796 lei - impozit pe profit; 598.642 lei, majorări de întârziere impozit pe profit, împotriva documentelor menționate mai sus si a celorlalte documente subsecvente Societatea a formulat contestație solicitând anularea acestora.

Prin Decizia nr.351 din 27.10.2008, Ministerul Economiei si Finanțelor, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația noastră cu privire la suma totala de 5.288.281 RON

a dispus desființarea parțiala a Deciziei de impunere nr.51/30.05.2008 pentru suma totala de 3.979.354 RON reprezentând:

Cu privire la primul capăt de cerere, reclamanta arată că suma de 4.438.796 lei impozit pe profit stabilit suplimentar de plata se compune, potrivit celor menționate in RIF la pag. 16-17, din:

-24.470 lei impozit pe profit aferent anului 2005, care provine din:

- Impozit pe profit nedeclarat 9.913 lei:

- Impozit pe profit calculat eronat si nedeclarat de către contribuabil 14.557 lei:

- 102.721 lei impozit pe profit aferent anului 2006, care provine din:

- Impozit pe profit calculat prin majorarea cheltuielilor nedeductibile fiscal 45.380 lei:

- Impozit pe profit nedeclarat 1.271 lei:

- Impozit pe profit calculat eronat aferent sumei de 350.438 lei, rate credit si nu dobânzi, 56.070 lei:

-4.311.605 lei impozit pe profit aferent anului 2007, care provine din:

- impozitarea comisionului aferent intermediarului din tranzacția imobiliara desfășurata in luna decembrie 2.825.860 lei din impozitarea reverențelor din reevaluare aferenta aceleiași tranzacții 3.192.621 lei, influențată cu pierderea deductibila fiscal -1.706.876 lei, adică 1.485.745 lei.

In cuprinsul pag. 16-17 opinia organului de inspecție fiscala este contradictorie in sensul ca detaliind modul de calcul a impozitului pe profit pentru anul 2005 in suma de 21.320 lei de către societate, aceasta a avut in vedere: - profitul brut de 29.787 lei

- cheltuieli nedeductibile in sumă de 103.553 lei, care la rândul lor sunt formate din 21.320 lei cheltuieli cu impozitul pe profit si 82.233 lei cheltuieli cu amenzi, penalități datorate bugetului, iar atunci când detaliază modul sau de calcul al impozitului pe profit in suma de 35.877 lei are in vedere:

- profitul brut de 29.787 lei

- cheltuieli nedeductibile in suma de 194.445 lei, care la rândul lor sunt formate din 21.320 lei cheltuieli cu impozitul pe profit si 84.123 lei cheltuieli cu amenzi, penalități datorate bugetului, 89.002 lei cheltuieli nedeductibile fiscal (cod fiscal eronat, lipsa document justificativ-anexa 17 la RIF)

Se poate observa impozitul in suma de 14.557 lei privire din majorarea de către organul fiscal al cheltuielilor nedeductibile ( 89.002 lei x 16 % ) si 1.890 lei [ (84.123-82.233 lei )x 16%] si numai 14 lei din calcul eronat societate ( 29.787+103.553}x 16% =21.334 lei fata de 21.320 lei

Din aceasta suma de 4.438.796 lei societatea își însușește drept obligație de plata numai suma de 57.341 lei (1.241 lei +56.070 tei).

(i) Cu privire la impozitul pe profit aferent comisionului datorat intermediarului

Așa cum am mai arătat, pentru vânzarea construcțiilor și a terenului deținute de Societate in Bacău Calea Republicii, nr.199. jud. Bacău, aceasta a încheiat, la 23 mai 2007, un contract de exclusivitate cu agenția imobiliară UNIQUE INVESTMENTS LIMITED {societate înregistrata la Registrul comerțului din Dublin, Irlanda sub numărul_, având codul de înregistrare în scopuri de TVA IE6427693S).

Conform prevederilor acestui contract agenția imobiliară s-a obligat să identifice un cumpărător și să intermedieze tranzacția în schimbul unui comision calculat ca diferența între prețul cerut de vânzător de 115,69 euro pe mp și prețul pe care îl va impune agenția cumpărătorului, mai mare, în baza abilităților și experienței sale în tranzacții imobiliare.

Agenția irlandeză a efectuat demersurile specifice, identificând în Irlanda pe cetățeanul irlandez Alan P. Torpev. asociat la . SRL, interesat să cumpere terenul și clădirile oferite de S.C. U. R. INDUSTRALE S.A.

Tranzacția a fost finalizată cu succes, la prețul de 200 euro pe mp. Ca urmare, conform contractului de exclusivitate, agentul imobiliar a întocmit factură pentru comisionul ce i se cuvine în sumă de 5.054.410 euro. în factură, acesta a consemnat taxare inversă pentru TVA (ANEXA 10).

Organul de control, DGFP Bacău, a considerat că această operațiune de prestări de servicii este supusă TVA, este aferentă unei operațiuni scutită de TVA și deci fără drept de deducere, operațiunea agenției imobiliare irlandeze a avut loc pe teritoriul României, fiind legată de livrarea unui bun imobil situat în România sau fiind legată de o operațiune de bază care are loc in România, cheltuiala înregistrată de S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. pe seama comisionului plătit agenției imobiliare irlandeze, nu este deductibilă la calculul impozitului pe profit, pe considerentul că S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. nu a prezentat nici un document prevăzut de pct. 48 din HG nr. 44/_ care să facă dovada prestației efective a agenției imobiliarei?!!) FĂRĂ A INDICA VREUN ANUME DOCUMENT CONCRET, și pe considerentul că, din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu . SRL București nu rezultă că vânzarea s-a făcut prin intermediarul UNIQUE INVESTMENTS LIMITED și în aceste

Pct.48: „Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie sa se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

-serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare:

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate." condiții și TVA-ul este nedeductibilă.

Soluționând contestația noastră împotriva actelor de control emise de către DGFP Bacău -AFPCM, Direcția Generala de,Soluționare a Contestațiilor;retine ca:

„... organele de inspecție fiscala au calculat taxa pe valoarea adăugata in sarcina contestatoarei in baza art. 150 alin .l lit. g)2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal care se refera la taxarea persoanelor beneficiare ale unor livrări de bunuri sau prestări de servicii care au loc in România, către o persoana care nu este stabilita în România si care nu este înregistrata in România, prin aceasta implicit recunoscând prestarea serviciului de către firma intermediara..." „

Soluționând acest capăt de cerere, solicită seama si de următoarele argumente:

In motivarea Deciziei nr.351, Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor retine următoarele: „ ... nu prezintă (n.n. S.C. U. R. INDUSTRALE S.A.) niciun document din care sa rezulte demersurile întreprinse de intermediar in vederea vânzărilor active, implicarea sa directa in realizarea tranzacției, modul de prezentare si negociere a ofertei cu potențialii cumpărători ai activelor scoase la vânare de . SA, respectiv punerea în executare a contractului atestata pe baza de documente."

Potrivit contractului de exclusivitate încheiat de Societate cu UNIQUE INVESTMENTS LIMITED, obligația agenției imobiliare era de a identifica un cumpărător care sa achite prețul minim solicitat de către Societatea noastră.

Nu putem fi noi obligați sa facem probatorii cu privire la fapte la care Societatea nu a participat, respectiv negocierile si modalitatea de identificare a potențialilor clienți de Către agenția imobiliara.

Or, potrivit celor reținute in motivarea Deciziei nr.351, prin care a fost soluționata contestația noastră, se retine tocmai faptul ca S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. „nu prezintă nici un document din care sa rezulte demersurile Întreprinse de intermediar in vederea vânzării activelor".

Se arata, de asemenea, referindu-se le Minuta întâlnirii din 31 iulie 2007, faptul ca: „... nu rezulta elementele menționate mai sus, care sa ateste rolul activ al firmei irlandeze UNIQUE INVESTMENTS LIMITED in prestarea efectiva a serviciului de intermediere a vânzării activelor".

Dorim sa precizam si faptul ca pe toata durata inspecției fiscale nu s-a solicitat prezentarea unor documente referitoare la modalitatea in care s-a derulat contractul de intermediere încheiate intre Societate si agenția imobiliară UNIQUE INVESTMENTS LIMITED.

Singurele solicitări ale organelor de control au fost cu privire le eventuale acte adiționale contractul de vânzare cumpărare, contractul de intermediere si eventualele acte ale acestora (ANEXA 11).

In cadrul contestației, văzând motivarea din cadrul Raportului de Inspecție Fiscala cu privire la neprezentarea unor astfel de documente justificative am depus următoarele documente aflate in posesia S.C. U. R. INDUSTRIALE S.A. referitoare la derularea contractului de intermediere;

- art. 150 (1) din Codul Fiscal: „Următoarele persoane sunt obligate la plata taxei, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu:

g) persoana impozabilă acționând ca atare sau persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor livrări de bunuri sau prestări de servicii care au loc în România, conform art. 132 sau 133, altele decât cele prevăzute la lit. b) - e), dacă sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România și care nu este înregistrată în România,.conform art.

-minuta întâlnirii din data de 31 iulie 2007; t.

-prezentarea societății UNIQUE INVESTMENTS LIMITED;

-prezentarea făcuta de UNIQUE INVESTMENTS LIMITED cu privire la terenurile din Bacău, pentru care urma sa identifice un potențial cumpărător.

Consideră ca documentele menționate (singurele aflate, in posesia societății noastre cu privire la derularea contractului de intermediere), alături de contractul de intermediere, sunt suficiente pentru a demonstra existenta raporturilor contractuale dintre Societate si UNIQUE / INVESTMENTS LIMITED.

Consideră ca reținere in sarcina sa a obligației de a proba „rolul activ" al/firmei irlandeze in prestarea efectiva a serviciului de intermediere imobiliara excede prevederilor. Codului de Procedura Fiscala si a Codului de Procedura Civila referitoare la sarcina probei.

Apreciază reclamanta că a dovedit prin înscrisurile menționate" mai sus efectiva prestare a serviciilor de intermediere, ori, consideram ca exista cel puțin o prezumție relativa cu privire la acest fapt.

Potrivit ajt.65(2) organul fiscal trebuia sa motiveze decizia cu privire la neprestarea efectiva a serviciilor de intermediere pe baza de probe sau constatări proprii.

Or, acest fapt nu s-a întâmplat, atât organul fiscal cat si cel de soluționare a contestației . nu au produs astfel de dovezi, mai mult impunând Societății sa demonstreze fapta unui terț fata de raportul juridic in discuție (respectiv „... rolul activ al firmei irlandeze..."). Organul fiscal ne pretinde practic sa facem, o veritabila „probatio diabolica", deși, in aceasta materie, regulile probațiuni sunt, așa cum am arătat mai sus, in alt sens decât cel indicat de organele fiscale.

Precizează că nu sunt in posesia altor documente referitoare la modalitatea in care agenția imobiliara UNIQUE INVESTMENTS LIMITED a identificat cumpărătorul or cu privire la negocierea prețului cu cumpărătorul identificat. Cu toate acestea, deși consideră ca am probat existenta raporturilor contractuale cu agenția imobiliara cat si efectiva prestare de servicii a acesteia, daca instanța va considera necesar va putea solicita clarificări intermediarului UNIQUE INVESTMENTS LIMITED sau cumpărătorului . SRL cu privire la modalitatea in care intermediarul l-a identificat pe cumpărător or cu privire la „rolul activ" al intermediarului.

In același sens, vom solicita cumpărătorului, societatea comerciala Optim Real Imob SRL, sa ne furnizeze date referitoare la modalitatea in care agenția imobiliara UNIQUE INVESTMENTS LIMITED i-a prezentat oferta de vânzare a terenului proprietatea societății precum si la modalitatea in care a fost identificat

Nu este mai puțin relevant si faptul, de altfel binecunoscut, ca practica tuturor agențiilor imobiliare din România este de a încheia un simplu contract de intermediare, fara a prezenta beneficiarului alte documente si situații referitoare la modalitatea de identificare a potențialilor clienți.

Mai arată reclamanta că operațiunea de care este legat serviciul agenției imobiliare irlandeze, respectiv vânzarea de clădiri și terenuri construibile în cazul de față, nu este scutită fără drept de deducere ci, fiind taxabilă din punct de vedere al TVA, are drept consecință tratarea TVA-ului generat de operațiunea agenției, în sumă de 3.355.708 RON, ca fiind deductibil/colectat.

În cazul în care se aplică prevederile art.l33(2)litera i (invocat de altfel și de Organul de control), în urma analizei operațiunii agenției imobiliare, locul operațiunii agenției irlandeze urmează jocul operațiunii de bază de care este legată (livrări în România), este supusă TVA, persoana impozabilă este UNIQUE INVESTMENTS LIMITED, plătitor este S.C. U. R. INDUSTRALES.A. conform art. 150(l) lit. g).

Conform art. 146(l) lit. b) S.C. U. R. INDUSTRALE SA a procedat corect înregistrând TVA ca deductibil și colectat, în concordanța și cu interpretarea partenerului irlandez care în factură a specificat „taxare inversă".

Cu privire la deductibilitatea fiscală a cheltuielilor cu comisionul plătit agenției imobiliare irlandeze, arătă că S.C. U. R. INDUSTRALES.A. a respectat întocmai prevederile și spiritul codului fiscal și a normelor de aplicare a codului fiscal pe baza următoarei argumentări:

- operațiunea a generat costuri legate direct de veniturile pe care le-a produs vânzarea de care sunt legate, la nivelul proiectat de S.C. U. R. INDUSTRALE SA,

- necesitatea de a apela la o agenție imobiliară pentru o operațiune de vânzări imobiliare de o asemenea anvergură, nu numai că este firească și uzuala (sau ar trebui argumentată inutilitatea existenței agențiilor imobiliare de către Organul de control), dar se putea constata că aceasta operațiune este o operațiune de excepție pentru S.C. U. R. INDUSTRALE S.A., pentru care sunt necesari specialiști, sunt necesare experiență și renume sau tradiție și logistică (baze de date) și că S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. nu face față acestor cerințe, neavând personal sau departament de specialitate,

- pentru derularea operațiunii s-a încheiat contract de exclusivitate în formă scrisă cu prestatorul, iar contractul conține toate datele prevăzute de legislația fiscală,

- prestarea agenției a fost una efectivă, probată prin:

- vânzarea s-a făcut în perioada de exclusivitate, către clientul identificat de agenție și la un preț negociat de agenție, peste cel cerut de S.C. U. R. INDUSTRALE S.A., astfel încât el nu afectează profitul avut în vedere să fie obținut de S.C. U. R. INDUSTRALE SA, agenția, vânzătorul și cumpărătorul certifică tranzacția ca rezultată în baza contractuală existentă între ei printr-o minută între cele trei părți implicate în tranzacție, iar organul de control nu indică ce alt document concret ar putea deține Societatea pentru a proba prestarea efectiva a serviciilor agenției.

- indicarea intermediarului într-un contract de vânzare cumpărare nu este necesară si nu este nici uzuala, cu atât mai mult cu cat nu exista nici o prevedere legala care sa impună un astfel de fapt;

- necesitatea efectuării cheltuielilor cu agenția este intrinsecă operațiunii și logică pentru aproape orice tranzacție comercială de acest gen. De vreme ce operațiunea este necesară, este firesc să genereze si anumite cheltuieli. JMÜ vedem cum ar argumenta Organul de control, faptul ca agenția imobiliară nu trebuie să își acopere costurile cu venituri, venituri care în mod firesc sunt cheltuieli, necesare pentru clienții lor (ai agențiilor imobiliare respectiv vânzători/cumpărători de proprietăți imobiliare).

Având în vedere cele prezentate, consideră că atât organul de control cat si DGSC nu au indicat în mod concret nici un document concret care ar fi dovedit prestarea efectiv a serviciilor sau o motivație care să probeze starea de culpă a S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. cu privire la nerespectarea prevederilor codului fiscal si ale normelor de aplicare ale codului fiscal.

Pe baza celor prezentate, solicită admiterea acestui capăt de cerere si, in consecința, anularea Deciziei nr.351 pronunțata de DGSC precum si actele întocmite de organele de control din cadrul DGFP Bacău, cu consecința restituiri sumelor achitate in baze actelor menționate, si a recunoașterii deductibilității fiscale pentru cheltuiala înregistrată de S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. în sumă de 17.661.626 RON, aferentă comisionului achitat către UNlQUE INVESTMENTS LIMITED și refacerea RIF și a deciziei de impunere si a celorlalte documente subsecvente;

Referitor la diferențele din reevaluare, cu privire la impozitul pe profit aferent diferențelor din reevaluare eferente imobilelor vândute, reclamanta arată că:

Imobilele vândute de . SA au fost reevaluate (in perioada deținerii lor de către societate ) conform reglementarilor legale in vigoare de către evaluatori autorizați .Surplusul din reevaluare a fost înregistrat in capitalurile proprii (rezerve ) in suma de 19.953.879 RON, nefiind distribuit.

Organul de control a majorat venitul impozabil al societății pentru calculul profitului din anul 2007 cu această sumă.

In motivarea Deciziei nr.351/2008, Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, soluționând contestația noastră, retine drept temei legal al impozitării rezervelor din reevaluare art. 22 alin. 5 din CF coroborat cu prevederile pct.57 Al din H.G nr. 44/2004 si cu pct. 111 alin. l, alin. 3, alin. 8 din OMFP nr. 1452/2005 dar si cu prevederile art. 19 alin. 1 CF coroborate cu pct. 12 din H.G. nr. 44/2004 . DGSC motivează ca „ din interpretarea coroborata a prevederilor art. 18 alin. CF, art. 22 alin. 5 si ale pct. 12 din H.G nr. 44/2004 rezulta ca aceste sume provenite din rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale la cedarea activelor sunt elemente similare veniturilor" si ca in mod legal organele de inspecție fiscala au impozitat veniturile rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, considerate drept un câștig realizat prin valorificarea activului, valorificare ce s-a realizat in luna decembrie 2007, conform facturii nr._/20.12.2007 si a bilanțului contabil încheiat la data de 31.12.2007, din care rezulta scoaterea acestora din gestiunea societății"

În soluționarea acestui capăt de cere solicită instanței să țină cont de următoarele argumente:

- atât societatea cat si organele fiscale sunt de acord ca rezervele provenite din reevaluarea activelor sunt elemente similare veniturilor la determinarea profitului impozabil conform art. 19 alin. 1 din CF " Profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile .

La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare ." si pct. 12 din H.G. nr. 44/2004 " Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile data in baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare . precum si orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din CF . Exemple de elemente similare veniturilor: [....1 rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, m situația in care au fost deductibile din profitul impozabil " numai ca diferă momentul la care se face aceasta impozitare.

- art. 22 alin. 5 din CF si; pct. 57A 1 din H.G. nr. 44/2004 precizează in mod expres care este momentul la care aceste rezerve din reevaluare (elemente considerate similare veniturilor) devin impozabile, deci efectiv impozitate .Astfel, art. 22 alin. 5 din CF prevede "Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusa se include in veniturile impozabile . indiferent daca reducerea este datorata modificării destinației provizionului sau rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanți sub orice forma .lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplica daca un alt contribuabil preia un provizion sau o rezerva in legătura cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se in continuare acelui provizion sau rezerva ." si pct. 57A 1 din H.G. nr. 44/2004 prevede "In aplicarea art. 22 alin. 5 corelate cu dispozițiile art. 19 din CF, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale care a fost anterior deductibil, evidențiat potrivit reglementarilor contabile in contul " Rezultatul reportat " sau in contul "Alte rezerve " . analitice distincte, se impozitează la momentul modificării destinației rezervei . distribuirii rezervei către participanți sub orice forma . lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare pierderilor contabile. Pentru veniturilor"

Se poate constata ca art. 22 alineat 5 CF stipulează clar că nu deducerea rezervei conduce la asimilarea ei cu veniturile ci reducerea sau anularea ei datorată modificării destinației rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv de distribuire).

In cazul reclamantei, aceasta a decis păstrarea rezervei din reevaluare (pentru ca nu exista o obligație de a anula rezerva la vânzarea bunurilor) . in contul 1068 " Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare " . In acest mod societății ii este permis sa folosească profitul obținut din vânzare fără a fi diminuat de impozitul pe profit pentru a face alte investiții.

Procedura organului de control încalcă dreptul legal al acționarilor de a capitaliza aceste rezerve și de a amâna impozitarea până la distribuirea ei.

Legat de legislația in materie de reevaluare a imobilelor corporale (H.G. nr. 500/1994, H.G. nr. 1983/1998 ) din 1990 pana la apariția CF trebuie menționat faptul ca permitea, dar nu obliga majorarea capitalului social cu aceste diferențe, fără a fi impozitate.

Acest fapt creează condițiile aplicării prevederile fiscale in materie de impozitare a rezervelor din reevaluare, așa cum sunt ele interpretate de organele fiscale o discriminare.

Astfel, societățile care și-au majorat capitalul social cu aceste diferențe din reevaluare au dedus prin amortizare o valoare mai mare/nu mai au evidențiata in contabilitate aceste diferențe in contul de "Rezerve din reevaluare""ci in "Capital social "(ambele conturi făcând parte din grupa capitalurilor proprii), nu mai pot fi urmărite aceste diferențe de organele fiscale pentru a fi impozitate chiar daca vând bunurile respective . Societățile care insa nu au optat pentru majorarea capitalului social cu aceste rezerve din reevaluare, păstrându-le evidențiate in continuare in conturi decapitai propriu dar de rezerve si nu de capital social suporta impozitare la vânzarea activelor lucru care este profund inechitabil.

- Conform contractului de vânzare cumpărare cedarea folosinței bunurilor are loc in termen de 4 luni de la data efectuării plații integrale a prețului .Aceasta este data la care apare dreptul cumpărătorului"de a dispune de bunuri ca și un proprietar, de a le folosi. Nici pana la data prezentei cumpărătorul nu a plătit integral prețul, si deci nu s-a predat folosința bunurilor.

Referitor la impozitul pe profit aferent exercițiului financiar 2005, reclamanta arată că:

Organul fiscal atunci când analizează impozitul pe profit are in vedere:

a)Impozitul calculat si evidențiat in contabilitatea societății la finele anului 2005 in suma de 21.320 lei

b)Impozitul declarat de societate in anul 2005 prin declarațiile trimestriale in suma de 11,407 lei

Astfel, impozitul pe profit calculat de societate pentru anul fiscal 2005 a fost de 21.320 lei iar cel stabilit in urma controlului a fost de 35.877 lei, cu o diferența de 24.470 lei. Aceasta diferența stabilita de control are următoarea proveniența:

- 9.913 lei au fost calculați, reflectați in evidenta contabila a societății dar au fost omiși a fi declarați, calculați ca diferența dintre 21.320 lei din bilanțul contabil încheiat la 31.12.2005 și așa zisa sumă declarată de 11.407 lei,

- 14 lei rezultați din calcul matematic eronat făcut de societate [(29.787 profit brut+103.553 lei cheltuieli nedeductibile] 16 % = 21.334 lei si nu 21.320 cat a reflectat societate evidenta contabile. "

- 302 lei provin din identificarea de către organul de control a unor cheltuieli nedeductibile suplimentare provenite din amenzi, penalități in suma de 1.890 lei . Societatea a considerat la calculul impozitului pe profit cheltuieli cu amenzi penalități in suma de 82.233 lei iar organul fiscal a stabilit ca acestea sunt in suma de 84.123 lei ( 84.123 lei-82.233 lei = 1.890 lei; 1890 lei x l6%= 302 lei)

- 14.241 lei provin din impozitarea unor cheltuieli considerate de organul fiscal drept nedeductibile, întrucât facturile furnizorilor in baza cărora au fost contabilizate aceste cheltuieli menționau un cod fiscal eronat sau lipsea documentul justificativ . Aceste facturi sunt in valoare de 89.002 lei si se regăsesc in anexa nr. 17 la RIF (89.002 lei x 16%=14.241 lei).

Organul de control in mod eronat susține ca impozitul declarat de societate este in suma de 11.407 lei, acesta fiind in realitate 35.968 lei (9.278 lei+3.876+11.407+11.407 lei ) conform fisei plătitorului emisa de organul fiscal si declarații trimestriale 2005 (ANEXA 13 ) . Societatea a declarat acest impozit in cursul anului, trimestrial, iar la finele anului ar fi trebuit sa regularizeze impozitul declarat de 35.967 lei, rectificându-l pana la valoarea de 21.320 lei cat era evidențiat situațiile financiare încheiate la 31.12.2005 (ANEXA 14), regularizare care nu a mai fost făcuta .

In condițiile erorii in care s-a aflat organul fiscal cu privire la impozitul declarat, observam ca, impozitul ce cade in sarcina societății pentru anul 2005 este de 60.438 lei( 35.968 lei impozit declarat real de societate si 24.470 lei impozit stabilit suplimentar), in condițiile in care organul fiscal stabilește ca suma datorata de societate pentru anul 2005 este 35.877 lei. Daca ar fi verificat atent sumele declarate de societate, chiar in condițiile nerecunoașterii deductibilității cheltuielilor in suma de 89.002 lei si stabilirii drept impozit datorat de societate suma de 35.877 lei, organul de control nu mai putea cuprinde in RIF si in Decizia de impunere suma de 24.470 lei.

In acest fel societatea este obligata la o plata dubla in suma de 24.470 lei

Legat de constatarea organului de control, prin care a stabilit cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit in suma de 89.002 RON prin invocarea erorilor de cod fiscal din facturile emise de furnizori, lipsa documentului justificativ reclamata menționează că societatea si-a exercitat legal dreptul de deducere a cheltuielilor din facturile fiscale emise de furnizori, facturi care conțin informațiile obligatorii prevăzute de art.155 alin 5 din Legea nr. 571/2003.

Organul fiscal a menționat în anexa nr. 17 la RIF cheltuieli nedeductibile de 89,002 RON motivând ca in facturile fiscale emise furnizorii au menționat coduri neconforme cu realitatea, sau a lipsa documentul justificativ, (documente descrise de organul de control in RIF.ca neavând calitate de documente justificative }.

Referitor la forma documentelor fiscale prezentate la control este de precizat faptul ca organul de control nu a prezentat corect situația documentelor verificate la care face trimitere in anexa nr. 17 din următoarele considerente:

- toate facturile fiscale menționate in anexa nr. 17 au fost puse la dispoziția organului de control, iar confuzia in care s-a situat controlul reiese din explicațiile formulate in anexa ,(pentru fiecare factura acesta consemnează motivul pentru care nu a fost luat in considerație ca document justificativ si care se refera la codul fiscal eronat înscris ), si motivația din RIF (TVA deductibila - pag. 17 ) unde respingerea dreptului de deducere a cheltuielilor din aceste facturi este atribuita prezentării facturilor ce au menționat "cod fiscal eronat si înregistrarea fără documente justificative .

- constatările organul de control referitoare la informațiile obligatorii din facturile fiscale, așa cum au fost prezentate in anexa nr. 17 privesc doar înscrierea codului de înregistrare fiscala a cumpărătorului in mod eronat, situație care se explica astfel:

S.C U. R. Industriale S.A a luat naștere prin divizarea societății R. Industriale S.A, care la rândul ei a dezvoltat relații comerciale cu o parte din furnizorii societății mama, furnizori care fiind obișnuiți cu codul fiscal al vechii societăți ,au continuat sa-l utilizeze in relațiile comerciale cu societatea fiica, chiar daca aceasta avea un cod fiscal nou

Menționarea de către emitent pe facturile fiscale din anexa nr. 17 a codului fiscal aparținând S.C. U. Comercial S.A (alta entitate rezultata din divizarea S.C. R. Industriale S.A ) in loc de codul fiscal al S.C. U. R. Industriale S.A. se explica prin faptul ca achitarea facturilor acestor furnizori se făcea cu prin girarea de instrumente de plata (bilete la ordin, cec-uri ), pe care U. R. Industriale S.A. le primea de la U. Comercial S.A pentru marfa livrata,

De asemenea, unii furnizori au menționat eronat codul fiscal al U. R. Industriale S.A inversând involuntar cifrele de la terminația codului

In Decizie nr. 351/27.10.2007 emisa de DGSC se mențin aceleași motivații, facturile furnizorilor nu au calitatea de documente justificative, pentru o . facturi ale furnizorilor menționându-se codurile de înregistrare fiscala ale S.C U. R. Industriale S.A (_ ) si cele înscrise in facturile furnizorilor, si de unde se pot observa ușor inversările de cifre ce pot apărea in mod inerent la scriere ( ex :_,_ in loc de_ ), organul de soluționare nefăcând nici un fel de referire la faptul ca pentru bunurile menționate in facturi existau Note de recepție, ca bunurile, serviciile menționate in facturi au fost utilizate pentru obținerea de produse finite care la rândul lor au fost supuse impozitării . Prin aplicarea acestui tratament (de a. nu recunoaște din punct de vedere al deductibilității o . cheltuieli care au avut loc pentru obținerea de venituri impozabile ) suntem impozitați ca si cum veniturile obținute si deci impozitate s-au obținut fără efectuarea de cheltuieli sau eventual cu mai puține cheltuieli (pentru ca a sa considera organul fiscal) de cit cele efectuate in mod real.

Organul fiscal atunci când analizează impozitul pe profit are in vedere:

a) Impozitul calculat si evidențiat in contabilitatea societății la finele anului 2006 in suma de 10.183 lei

b) Impozitul declarat de societate in anul 2006 prin declarațiile trimestriale in suma de 8.912 lei

Impozitul pe profit calculat de societate pentru anul fiscal 2006 a fost de 10.183 lei iar cel stabilit în urma controlului a fost de 102.721 lei . Aceasta diferența stabilita de control are următoarea proveniența:

- 1.271 lei au fost calculați, reflectați in evidenta contabila a societății dar au fost omiși a fi declarați (10.183 lei conform contului de profit si pierdere - 8.912 lei declarați)

- 45.380 lei provin din impozitarea unor cheltuieli considerate de organul fiscal drept nedeductibile, întrucât facturile furnizorilor in baza cărora au fost contabilizate aceste cheltuieli nu aveau menționat codul fiscal, menționau un cod fiscal eronat sau lipsea documentul justificativ . Aceste facturi sunt in valoare de 283.627 lei si se regăsesc in anexa nr. 17 la RIF (283.627 lei X 16%=14.241 lei).

- 56.070 lei impozit calculat pentru plați reprezentând rate credite bancare in suma de 350.438 lei si nu dobânzi bancare așa cum au fost ele contabilizate in anul 2006, dar asupra cărora societatea a revenit in anul 2007 in sensul reluării acestor sume la venituri iar organul de control a ținut conț la calculul impozitului pe profit pentru anul 2007 in sensul ca a veniturile totale au fost influențate cu veniturile neimpozabile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere in suma de 350.438 lei in anul 2006.

Din aceasta suma stabilita suplimentar de 102.721 lei societatea își însușește ca fiind de plata suma de 57.341 lei ( 1.271 lei ca fiind contabilizata dar nedeclarata si suma de 56.070 lei calculata de organul fiscal pentru anul 2006 dar scăzuta apoi in anul 2007)

Legat de constatarea organului de control, prin care a stabilit cheltuieli nedeductibile la calculul, impozitului pe profit in suma de 283.627 RON prin invocarea erorilor de cod fiscal din facturile emise de furnizori, lipsa documentului justificativ menționam ca societatea si-a exercitat legal dreptul de deducere a cheltuielilor din facturile fiscale emise de furnizori, facturi care conțin informațiile obligatorii prevăzute de art.155 alin 5 din Legea nr. 571/2003.

Organul fiscal a menționat in anexa nr. 17 la RIF cheltuieli nedeductibile de 283.627 RON motivând ca in facturile fiscale emise furnizorii nu au menționat coduri fiscale, au coduri fiscale dar acestea sunt neconforme cu realitatea, sau lipsește documentul justificativ..

- toate facturile fiscale menționate in anexa nr. 17 au fost puse la dispoziția organului de control, iar confuzia in care s-a situat controlul reiese din explicațiile formulate in anexa ,(pentru fiecare factura acesta consemnează motivul pentru care nu a fost luat in considerație ca document justificativ si care se refera la codul fiscal eronat înscris, factura in copie xerox, suma fără document justificativ}/ si motivația din RIF (TVA deductibila - pag. 18 ) unde respingerea dreptului de deducere a cheltuielilor din aceste facturi este atribuita prezentării facturilor ce au nu au menționat cod fiscal eronat, au menționat cod fiscal eronat sau nu au la baza documente justificative .

- constatările organul de control referitoare la informațiile obligatorii din facturile fiscale, așa cum au fost prezentate in anexa nr. 17, privesc doar înscrierea codului de înregistrare fiscală a cumpărătorului in mod eronat, situație care se explica astfel:

Menționarea de către emitent pe facturile fiscale din anexa nr. 17 a codului fiscal aparținând S.C. U. Comercial S.A (alta entitate rezultata din divizarea^S.C. R. Industriale S.A ) in loc de codul fiscal al S.C. U. R. Industriale S.A se explica prin faptul ca achitarea facturilor acestor furnizori se făcea cu prin girarea de instrumente de plata (bilete la ordin, cec-uri), pe care U. R. Industriale S.A. le primea de la U. Comercial S.A pentru marfa livrata,

De asemenea, unii furnizori au menționat eronat codul fiscal al U. R. Industriale S.A inversând involuntar cifrele de la terminația codului

In Decizie nr. 351/27.10.2007 emisa de DGSC se mențin aceleași motivații, facturile furnizorilor nu au calitatea de documente justificative, pentru o . facturi ale furnizorilor menționându-se codurile de înregistrare fiscala ale S.C U. R. Industriale S.A (_ ) si cele înscrise in facturile furnizorilor, si de unde se pot observa ușor inversările de cifre ce pot apărea in mod inerent la scriere ( ex: 169^0559,_ in loc de_ ), organul de soluționare nefăcând nici un fel de referire la faptul ca pentru bunurile menționate in facturi existau Note de recepție, ca bunurile, serviciile menționate in facturi au fost utilizate pentru obținerea de produse finite care la rândul lor au fost supuse impozitării. Prin aplicarea acestui tratament (de a nu recunoaște din punct de vedere al deductibilității o . cheltuieli care au avut loc pentru obținerea de venituri impozabile ) suntem impozitați ca si cum veniturile obținute si deci impozitate s-au obținut fără efectuarea de cheltuieli sau eventual cu mai puține cheltuieli (pentru ca așa considera organul fiscal) decât cele efectuate in mod real.

In ce privește cheltuielile contabilizate de societate in baza facturilor in xerocopie la care face referire organul fiscal in anexa nr. 17 aceasta motivație nu exprima realitatea - in contextul in care factura nr._/27.04.2006 in valoare de 2.692, 24 RON a fost prezentata controlului in original iar in anexa se precizează a fi un document prezentat in xerocopie .

In contestația formulata de societate s-a anexat acesta factura in copie legalizata (tocmai pentru a face dovada deținerii ei in original), insa DGSC a interpretat acesta ca fiind un document reconstituit care nu întrunea condițiile cerute de lege in cazul reconstituirii si deci nu a luat in considerare punctul de vedere exprimat de societate .

Cu privire la cel de al doi-lea capăt de cerere prin care a solicitat anularea actului administrativ contestat cu privire la suma totala de 4.100.807 RON reprezentând: 3.493.162 RON TVA, 607.645 RON majorări de întârziere, reclamanta arată că suma de 3.657.604 lei TVA stabilit suplimentar de plata se compune din:

- 70.799 lei TVA deductibila înscrisa in deconturile de TVA, care nu respecta condițiile de deductibilitate, care provine din: Cod fiscal eronat (anexa 17 la RIF) 22.210 lei; Facturi in copie xerox {anexa 17 la RIF) 48.589 lei. 60.396 lei TVA deductibila declarata eronat in decont trim. 4/2005, 211.512 lei TVA colectata aferenta avansurilor încasate in contul 419 "Clienți creditori". 28.178 lei TVA colectata aferenta facturilor fiscale lipsa (anexa 16 la RIF), 147.761 lei TVA colectata conform jurnalelor de vânzări, neraportata prin decontul lunii decembrie 2004(82.122 lei) si trim 4/2006 (65.539 lei). 216.750 lei TVA colectata raportata in plus in deconturile de TVA din trim 4/2005(177.994 lei), luna februarie 2007(38.756 lei), 3.355.708 lei TVA colectata aferenta serviciilor prestate de firma irlandeza UNIQUE INVESTMENTS LIMITED.

Totodată, arată că, suma de 3.493.162 lei TVA nerecunoscuta de societate ca fiind datorata se compune din: 3.355.708 lei TVA colectata aferent comisionului de intermediere pentru tranzacția imobiliara din decembrie 2007, 22.210 lei TVA deductibila nerecunoscuta de organul fiscal, 13.537 lei TVA deductibila nerecunoscuta de organul fiscal (48.589 lei -35.052 lei recunoscuți ca fiind datorați), 28.178 lei TVA colectata aferenta facturilor lipsa, 8.593 lei TVA declarat in plus /minus: 60.396 lei tva deductibil declarat in plus in decont trimestrul 4/2005, 147.761 lei TVA colectata nedeclarata in deconturile de TVA din trim. 4/2004 și trim 4/2006,177.994 lei tva colectata declarata in plus in trim. 4/2005 si 38.756 lei in luna februarie 2007.

Cu privire la TVA aferent comisionului datorat intermediarului, reclamanta susține că:

In contestația împotriva RIF a arătat ca S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. a înstrăinat o parte din imobilele pe care le deținea in Bacău, Calea republicii, nr. 199, in acest scop emițând factura fiscala nr._ pentru suma de 42.267.797 RON, la care a aplicat regimul simplificat de TVA, conform art. 160 alineat 2 litera b din Legea 571/2003 (CF) cu modificările și! completările până la acea dată. Transferul proprietății asupra terenului si clădirilor înstrăinate a avut loc la data de 07.02.2008, data încheierii in forma autentica a contractului de vânzare-cumpărare.

S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. a derulat tranzacția prin intermediul agenției imobiliare UNIQUE INVESTMENTS LIMITED cu sediul în Irlanda, pe care a angajat-o printr-un contract de exclusivitate, anterior lansării ofertei, acesteia revenindu-i sarcină de a studia piața, de a obține prețul stabilit de vânzător de 115,69 euro/mp și de a identifica cumpărător. Comisionul agenției a fost stabilit în contract, ca diferență între prețul cerut de vânzător și prețul, mai mare, pe care agenția îl va obține de la cumpărător.

Notificarea organelor fiscale cu privire la taxarea operațiunilor de înstrăinare a imobilelor din Bacău. Calea Republicii, nr.199 jud. Bacău organul de control fiscal a considerat operațiunea de vânzare cumpărare ca fiind încadrată eronat sub regimul simplificat de TVA, și a retratat operațiunea încadrând-o la operațiuni scutite fără drept de deducere prevăzute de art. 141, alineat 2 litera b,"pe considerentul că S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. nu a depus notificarea prevăzută de punctul 39 din HG nr.44/2004.

Menționează că societatea a depus către autoritățile fiscale locale la data de 6 iunie 2008 notificarea numărul_ exercitându-și astfel opțiunea de taxare pentru livrarea de bunuri imobile (ANEXA 15).

Distincția pe care legiuitorul înțelege sa o facă referitor la regimul notificării in cazul închirierii de imobile (caz in care este precizat; momentul de la care notificarea isi produce efectele) si in cazul vânzării de imobile (extras din prevederile Normelor Metodologice la Codul Fiscal in vigoare la data emiterii facturii - decembrie 2007):

In cazul vânzării (art.142 alîn.2 pct. f), art. 142 alîn.3): Norme Metodologice

"39. (1) în sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea livrării bunurilor imobile prevăzute la art. 141 alin. (21 lit. fi din Codul fiscal, în condițiile prevăzute la alin. (2)-(6). Pentru bunurile imobile sau părți ale acestora/construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării se aplică prevederile tranzitorii de la art. 161 din Codul fiscal.

Opțiunea prevăzută la alin. (1) se notifică organelor fiscale locale pe formularul prezentat în anexa 3 la prezentele norme metodologice si se exercită pentru bunurile imobile, menționate în notificare."

In cazul închirierilor (art.142 alin.2 pct. e), art.142 alin.3): Norme Metodologice:

" 38. (1) în sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal și fără să contravină prevederilor art. 161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia din operațiunile { scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. el din Codul fiscal, în ceea ce privește un bun ; imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat la sau după / data aderării, în condițiile prevăzute la alin. (2)-(9)...

Opțiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa 1 la prezentele norme metodologice și se va exercita de la data depunerii notificării sau de la o altă dată ulterioară înscrisă în notificare."

Din analiza textelor legale de mai sus rezulta foarte clar intenția legiuitorului de a diferenția momentul de la care operațiunile de închiriere, respectiv de vânzare, pot fi supuse TVA.

Astfel, in cazul închirierii Codul Fiscal precizează ca opțiunea se va exercita de la data depunerii notificării sau de la o data ulterioare înscrisă in notificare.

In cazul vânzării Codul Fiscal nu face aceeași precizare limitându-se ia precizarea ca opțiunea prevăzută la alin, (11 se va notifica organelor fiscale.

Ca argument important cu privire la interpretarea de la paragrafelor precedente, atragem atenția ca jurisprudența Curții Europene de Justiție, în speță cazul Uudenkaupungin kaupunkiț C-184/04) a precizat că unui stat membru nu îi este permis să restricționeze dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor efectuate de o persoana impozabilă în legătură cu proprietăți imobiliare, atât timp cât același stat membru permite persoanei impozabile dreptul de a opta pentru taxarea operațiunilor cu proprietăți imobiliare, chiar dacă achizițiile respective au fost efectuate înainte ca persoana impozabilă să-și fi exercitat opțiunea de taxare pentru operațiunile efectuate cu bunurile imobiliare respective.

Momentul la care poate fi depusa notificarea organelor fiscale cu privire la taxarea operațiunilor de înstrăinare a imobilelor.

Potrivit argumentelor prezentate mai sus rezulta ca notificarea, cu privire la taxarea operațiunilor de înstrăinare a imobilelor poate fi făcuta oricând.

In cazul său, reclamanta apreciază că notificarea in discuție a fost depusa de la autoritățile fiscale înainte de comunicarea oricăror aspecte legate de lipsa acestei notificări, precum si înainte de comunicarea raportului de inspecție fiscala la care se refera prezenta contestație.

De asemenea, precizează că Raportul de inspecție fiscala a fost comunicat societății la data de 9 iunie 2008, așa după cum rezulta din documentul de la ANEXA 16.

Pe de o parte, in decizia nr.351 prin care este soluționata contestația noastră DGSC face trimitere la adresa nr._/11.07.2008 emisa de către Direcția de legislație in domeniul taxei pe valoarea adăugata din cadrul Ministerului Economiei si Finanțelor (ANEXA 17), potrivit căreia: „notificarea opțiunii de taxare a livrării de bunuri imobile a fost depusa după efectuarea acțiunii de inspecție fiscala

Adresa menționata nu precizează care este temeiul juridic pe baza căruia Direcția de legislație in domeniul TVA a ajuns la concluzia ca depunerea notificării după „efectuarea acțiunii de inspecție fiscala" nu mai poate fi luata in considerare.

Mai mult decât atât, emitentul nici nu definește care este momentul la care acțiunea de inspecție fiscala se considera efectuata.

Consideră ca adresa menționata este eliptica, neclara si elaborata mai degrabă in sensul de a oferi organelor fiscale o motivare pentru deciziile acestora, in condițiile in care alte temeiuri juridice nu exista.

Pe de alta parte, rezulta din adresa menționata faptul ca in cazul in care notificarea ar fi fost depusa înainte de efectuarea acțiunii de inspecție fiscala, aceasta ar schimba regimul de scutire aplicabil tranzacției.

In opinia noastră, sintagma „după efectuarea acțiunii de inspecție fiscala" definește momentul comunicării Raportului de Inspecție Fiscala, adică 9 iunie 2008. Or, S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. a depus notificarea prevăzuta de lege la 6 iunie 2008, adică înainte "de efectuarea acțiunii de inspecție fiscala"7.

Mai mult decât atât, pe tot parcursul desfășurării inspecției fiscale, organele de control nu au solicitat si nu au făcut referire la existenta/inexistentă unei astfel de notificări.

Ținând cont de cele precizate mai sus consideram ca societatea a îndeplinit condițiile menționate de prevederile fiscale romanești cu privire la exercitarea opțiunii de taxare a livrării de bunuri imobile. In sprijinul argumentației noastre menționam si prevederile fiscale intrate in vigoare la data de 1 ianuarie 2008, conform cărora depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opțiunii de taxare depuse de vânzător. In acest sens, consideram ca noile prevederi fiscale aduc doar o clarificare in legătura cu modul de exercitare a opțiunii de taxare, care este valabila pentru bunurile expres menționate in notificare.

Tratamentul fiscal din punct de vedere al TVA aplicabil ..terenurilor construibile".

Pentru categoria „terenurilor construibile" Codul Fiscal instituie o excepția de la regula generala potrivit căreia „livrarea de către orice persoana a unei construcții, a unei părți a acesteia si a terenului pe care este construit..." este o operațiune scutita de TVA.

Potrivit aceluiași articol: „Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil. dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil"

Așadar, ne aflam . excepție, înstrăinarea terenurilor construibile fiind considerata o operațiune taxabila, pe cale de consecința, notificarea prevăzuta la pct.39 din HG nr.44/2004 nemaifiind necesara.

In acest sens DGSC a reținut, la pag.47 alin.2 din Decizia nr.351, ca o parte importanta din terenul tranzacționat este teren construibil: „vânzarea in valoare totala de 42.262.797 lei a avut ca obiect teren construibil in suma de 33.410.861lei, teren cu construcții in suma de 6.033.288 lei si construcții in suma de 2.818.648 lei".

Referitor la suma de 22.210 ron TVA dedusă de societate din facturile fiscale de achiziție a bunurilor si serviciilor pe care furnizorii au trecut eronat codul de înregistrare fiscala, operațiune care in opinia organului fiscal a fost efectuata cu nerespectarea prevederilor art. 145 alin. 8 lit. c si art.155 alin. 8 din Legea 571/2003 cu modificările si completările ulterioare.

Legat de constatarea organului de control, fata de care societatea este ținuta răspunzătoare pentru suma de 22.210 RON dedusa la T.V.A din facturile fiscale de achiziție a bunurilor si serviciilor, aceasta constatare contravine dispozițiilor art. 145 alin. 1 si alin. 8, lit. b din Legea. nr. 571/2003 privind codul, unde se stipulează:

„art.145 alin. 1 din Legea nr. 571/2003:

„Dreptul de deducere i-a naștere in momentul in care T.V.A. deductibila devine exigibila".

art. 145 alin. 8, lit. a, din Legea nr. 571/2003:

„Pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere in funcție de felul operați unei, cu unul din următoarele documente:

„Pentru taxa pe valoare adăugata datorata sau achitata aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmează sa-i fie livrate de o alta persoana impozabila cu factura fiscala care cuprinde informațiile de la art.155 alin 8 si este emisa pe numele persoanei de către o persoana, impozabila înregistrata ca plătitor de taxa pe valoare adăugata".

Constatările organul de control referitoare la informațiile obligatorii din facturile fiscale, așa cum au fost prezentate în anexa nr. 17, privesc doar înscrierea codului de înregistrare fiscala a cumpărătorului in mod eronat, situație care se explica astfel:

Menționarea de către emitent pe facturile fiscale din anexa nr. 17 a codului fiscal aparținând S.C. U. Comercial S.A (alta entitate rezultata din divizarea S.C. R. Industriale S.A ) in loc de codul fiscal al S.C. U. R. Industriale S.A se explica prin faptul ca achitarea facturilor acestor furnizori se făcea cu prin girarea de instrumente de plata (bilete la ordin, cec-uri ), pe care U. R. Industriale S.A. le primea de la U. Comercial S.A pentru marfa livrata,

De asemenea, unii furnizori au menționat eronat codul fiscal al U. R. Industriale S.A inversând involuntar cifrele de la terminația codului.

Aprecierile organului fiscal nu sunt fundamentate si susținute cu argumente legale si cu date certe, in contextul in care nu a fost expir ci tata modalitatea de verificare si de identificare a codurilor de înregistrare fiscala din documentele de livrare {daca au fost efectuată verificări încrucișate la furnizori, ce masuri au fost luate in acest sens la furnizori, daca constatările au fost aduse la cunoștința societății pe timpul verificării fiscale, etc).

In Decizie nr. 351/27.10.2007 emisa de DGSC se mențin aceleași motivații ca ale organului de control, facturile furnizorilor considerându-se a nu avea calitatea de documente justificative, si ca „ societatea avea posibilitate sa prezinte facturile corectate in conformitate cu prevederile legale " insa acest lucru nu a fost posibil întrucât pe parcursul verificării nu a fost înștiințată asupra constatărilor la care se face referire, luând act de acestea abia la comunicarea RIF-ului. De altfel, pct. 81 al. 2 din H. G. nr. 44/2004 prevede " Organele de control vor permite deducerea taxei pe valoarea adăugata in cazul in care documentele controlate aferente achizițiilor nu conțin toate informațiile prevăzute de art. 155 alin. 5 din CF sau/si acestea sunt incorecte, daca pe perioada desfășurării controlului documentele respective vor fi corectate in conformitate cu art. 159 din CF " . In decizia nr. 351/27.10.2008 este înlăturat argumentul societății ca pentru bunurile menționate in facturi existau Note de recepție, ca bunurile, serviciile menționate in facturi au fost utilizate pentru obținerea de produse finite care la rândul lor au fost supuse impozitării, motivat de faptul ca Notele de recepție nu constituie documente justificative.

Prin obligarea societății la plata tva de 22.210 RON in condițiile in care societatea a decontat integral contravaloarea facturilor la furnizori (inclusiv taxai organul fiscal nu a respectat prevederile de la art.!51z alin. l lit. b) si alin.2 din legea nr. 571 /2003 unde se stipulează:

Art.l512-(1) ..Beneficiarul este ținut răspunzător individual si in solidar pentru plata taxei in situația in care persoana obligata la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art.150 alin(.î) lit a daca factura prevăzuta la art.155 atin.5

b) cuprinde date incorecte/ incomplete in ceea ce privește una din următoarele informații: denumire/numele, adresa, codul de înregistrare T.V.A. a părtilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elemente necesare calculării bazei de impunere.

12) Prin derogare de ta prevederile alin .l daca beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligata la plata taxei, nu mai este ținut răspunzător individuali și în solidar pentru plata taxei"

F. de aspectele prezentate, S.C. U. R. Industriale SA nu poate fi ținuta răspunzătoare pentru TVA dedusa din facturile înscrise in anexa nr. 17 motivat de faptul ca societatea a plătit in totalitate contravaloarea facturilor, inclusiv TVA la furnizori, fiind opozabile societății dispozițiile de la art. 151A2 alin (2) din CF si punctul 60 din H.G. nr. 44/2004. Forma in care s-a realizat plata facturilor la furnizori a făcut obiectul instrumentelor de plata primite de U. R. Industriale S.A de (a U. Comercial S.A si girate furnizorilor.

Prin raportare la dispozițiile legii, in cazul de fata societatea si-a exercitat legal dreptul de deducere a T.V.A. din facturile fiscale emise de furnizori. (iii) Cu privire la TVA in suma de 13.537 lei

Referitor la 13.537 lei aceasta este o parte din debitul de 48.589 RON (anexa nr. 17) stabilit de organul fiscal, din care societatea a recunoscut ca fiind TVA datorat in suma de 35.052 lei, T.V.A. dedusa de societate din facturile fiscale de achiziție a bunurilor si serviciilor la care lipsesc formularele originale (societatea contabilizând facturile in xerocopie), operațiune care in opinia organului fiscal a fost efectuata cu nerespectarea prevederilor art. 145 alin. 8 lit. a, art.155 alin. 8 din Legea 571/2003 cu modificările si completările ulterioare si art. 51 alin 1 si alin 2 din HG 44/2004 cu modificările ulterioare.)

Legat de răspunsul dat de DGSC in decizia nr. 351/27.10.2008 suma de 13.537 lei reprezentând TVA, cu privire, la TVA de 430 lei dedus de societate din factura fiscala nr._/27.04.2006 în valoare de 2.692, 26 lei din care TVA 430, organul de control menționează ca aceasta factura a fost prezentata in copie xerox, afirmație care nu este adevărata, documentul menționat fiind prezentat organului de control in original .

Mai mult decât atât, din acesta factura, societatea si-a dedus (din cauza unei erori umane la contabilizarea documentului numai TVA in suma de 237,97 lei si nu 430 lei cum susține organul fiscal . Si DGSC nu a analizat cu suficienta atenție apărările societății privitoare la aceasta factura in sensul ca chiar daca societatea a anexat la contestație copie legalizata după factura originala deținuta de societatea, aceasta a fost interpretata ca fiind document reconstituit, dar care nu respecta reglementările legale in materie de reconstituire.

Faptul ca societatea a anexat la contestație si copii după jurnalele de TVA prezentate organului de control in dovedirea taxei de 237 lei deduse nu a convins, DGSC neargumentând in nici un fel acest lucru .

Cu privire la TVA de 1.598 lei dedus de societate din factura fiscala nr._/05.10.2005 reprezentând parte din cheltuielile ocazionate de reevaluarea patrimoniului societății nou înființate prin divizare.

Cu toate ca organul fiscal de control cuprinde aceasta factura in anexa nr. 17 „ Situația cheltuielilor nedeductibile fiscal din punct de vedere al TVA înregistrate la S.C. U. R. Industriale S.A. in perioada 08.12._07", explicând ca reprezintă „ Evaluare 129 miji. Fixe, gr. 1" DGSC motivează in decizia nr. 351/27;10.2008 „ ca societatea nu a prezentat in justificare contractul nr. 10/17.01.2005 încheiat cu firma de evaluare Sierra Quadrant Consulting Group S.A, si nici o situație din care sa rezulte modul de repartizare a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugata aferenta ocazionate de raportul de reevaluare a imobilizărilor corporale pe societățile nou înființate, astfel cum rezulta din constatările organelor de inspecție fiscala exprimate prin referatul cu propuneri de soluționare a contestației nr._/01.10.2008 înregistrat sub nr._/10.10.2008" . Este de criticat punctul de vedere al organului fiscal exprimat in referatul_, întrucât neaga prezentarea de către societate a contractului nr. 10/17.01.2005 si a explicitării sumei facturate, dar neacceptat de organul de control întrucât „ nu era încheiat intre U. R. Industriale S.A si Sierra Quadrant Consulting Group S.A - dar si punctul de vedere al DGSC care ar fi trebuit sa solicite societății lămuriri si documente ce priveau aceasta factura așa cum a procedat si pentru alte sume contestate, avându-se in vedere ca soluționarea acesteia s-a derulat in perioada 04.07._08, deci aproape 4 luni.

Cu privire la TVA de 11.509 lei dedus de societate din factura fiscala nr._/28.10.2005 reprezentând c/v lucrări modernizare cf. deviz nr. 266, si reprezintă parte din lucrările in derulare ce privea imobilizările in curs ale societății divizate (R. Industriale S.A (care prin divizare fie au ajuns in patrimoniului altei entități (U. Comercial S.A), fie erau lucrări facturate de furnizori dar priveau investițiile in curs derulate de S.C. U. R. Industriale S.A. Facem mențiunea ca la data divizării societatea U. R. Industriale S.A. in curs de execuție si punere in funcțiune un cuptor de medie frecventa si lucrările executate erau pentru partea electrica a acestui cuptor.

Cu toate ca organul fiscal de control cuprinde aceasta factura in anexa nr. 17 „ Situația cheltuielilor nedeductibile fiscal din punct de vedere al TVA înregistrate la S.C; U. R. Industriale S.A. in perioada 08.12._07" t explicând ca reprezintă. „ c/v lucrări modernizare " DGSC motivează in decizia nr. 351/27.10.2008 „ potrivit constatărilor din Raportul de inspecție fiscala, organele de inspecție fiscala nu au admis la deducere taxa pe valoarea adăugata in suma de 13.107 lei, pe motiv ca au fost înregistrate sume pentru care societatea nu a prezentat documente care sa ateste faptul ca serviciile in cauza au fost utilizate in folosul operațiunilor taxabile al. contestatoarei "

Este de criticat punctul de vedere al organului fiscal, întrucât a înlăturat orice aparar;i ale societății (factura inițiala de facturare a serviciilor si devizele emise pentru aceasta de către S.C U. Comercial S.A ), dar si punctul de vedere al DGSC care ar fi trebuit sa solicite societății lămuriri și documente ce priveau aceasta factura așa cum a procedat si pentru alte sume contestate, avându-se in vedere ca soluționarea acesteia s-au derulat . 115 zile, deci aproape 4 luni.

Cu privire la TVA in suma de 28.178 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugata stabilita de organul de control ca TVA colectata este menționata in RIF la pagina 12 unde se precizează faptul ca taxa colectata a făcut obiectul estimării TVA, conform art. 67, alin 1 din O.G. nr. 92/2003, pentru 3 (trei) formulare de facturi (nr._,_,_) pe care organul de control le-a identificat ca fiind lipsa din carnețele de facturi si ca situația privind estimarea este prezentata in anexa nr. 16 la RIF .

Un prim aspect criticat de societate in contestația RIF a fost acela ca in RIF la pagina 12 unde se menționează sumele stabilite suplimentar de organul de control, suma de 28.178 lei este explicitata ca fiind TVA aferent celor trei facturi lipsa, iar in anexa nr. 16 la care se fac trimitere explicațiile apare suma de 16.001 lei, societatea fiind astfel obligata la plata unei sume nedatorate de 12.177 lei dintr-o eroare de preluare la întocmirea RIF a sumelor din anexe de către organul fiscal, eroare ce ii aparține.

Decizia nr. 351/27.10.2008 emisa de DGSC in loc sa îndrepte aceasta eroare vizibila numai citind cele doua documente, respinge contestația societății pentru suma de 12.177 lei întrucât "societatea nu motivează in nici un fel, nu aduce nici un argument si nu prezintă in susținere documente referitoare ta taxa pe valoare adăugata in suma de 12.177 iei . " ca si cum societatea este obligata sa justifice si sa plătească orice greșeala umana a organelor fiscale .

Al doilea aspect criticat de societate este acela ca pentru suma de 16.001 lei menționata in anexa nr. 16 la RIF, organul de control nu a detaliat în ce condiții a constatat lipsa facturilor din carnetul nr._-_ si daca aceasta lipsa trebuia să facă legal obiectul unei taxări estimative fără a vorbi despre existenta unor indicii de utilizare a facturilor (ștraif la cotor sau existenta exemplarelor 2 si 3 la cotor, distrugerea formularelor la cotor fără posibilitate de utilizare ).

Societatea atribuie aceasta lipsa a exemplarelor din carnet unor erori de fabricare a tipizatelor la furnizorul de imprimate ce s-ar fi putut strecura la numerotarea filei or si legarea acestora in carnete, care nu a fost sesizata la recepția tipizatelor.

Organul fiscal a estimat baza de impozitare (prețul de piața a potențialelor tranzacții) după aprecieri proprii fără să specifice daca la estimarea prețului de piața al tranzacțiilor a fost utilizata una din metodele prevăzute la art. 11 alin 2 din Legea 571/2003 cu următoarele din HG 44/2004 cu modificările si completările ulterioare, de asemenea metodele prevăzute la pct. 23.

Referitor la aceasta suma de 16.001 lei prin Decizia nr. 351/27,10.2008 emisa de DGSC se dispune reverificarea aspectelor legate de aceste facturi de către o alta echipa de control.

Cu privire la TVA in suma de 8.593 lei, această suma s-a diminuat totalul taxei pe valoare adăugata stabilita de organul de control in sarcina societății si s-a datorat declarării in decontul de TVA a unor valori măi mari sau mai mici decât cele din jurnalele lunare de TVA, in următoarele perioade: 60.396 lei TVA deductibil declarat in plus in decont trimestrul 4/2005, 82.122 lei TVA colectata nedeclarata in decontul de TVA din trim. 4/2004, 65.539 lei TVA colectata nedeclarata in trim 4/2006, 177.994 lei TVA colectata declarata in plus in trim. 4/2005 si 38.756 lei TVA colectata declarata in plus în luna februarie 2007.

Având în vedere aceste diferențe dintre atribuite reclamanta precizează:

Perioada supusa inspecției fiscale a coincis cu cea in care Ministerul de Finanțe nu a mai permis «(repunerea unor deconturi rectificative de TVA, practica asupra căreia a revenit in prezent si care excludea din decontul unei perioade acele facturi primite de la furnizori după data depunerii decontului de TVA sau pe cele pe care societatea prin efectuarea reverificărilor ulterioare le-a depista fiind omise a fi înregistrate .întrucât trebuiau sa înregistreze . perioada respectiva, sa evidențieze efectuarea unor cheltuieli ale perioadei si sa-si corecteze propriile erori depistate, societățile contabilizau totuși aceste documente si TVA I aferent era declarat in perioada următoare, așa explicându-se diferențele constatate de inspecția fiscala.

- organele de, inspecție fiscală au verificat punctual pentru fiecare perioada, TVA contabilizat de societate si cel declarat in decont, verificare care scoate in evidenta tocmai situațiile descrise mai sus, stabilindu-se diferențe ce diminuează sau adaugă TVA de plata .

In componenta algebrica a sumei de 8.593 lei cu care s-a diminuata TVA total stabilita in sarcina societății este menționata suma de 82.122 lei TVA colectata, conform jurnalelor de" vânzări dar, neraportata prin decontul de TVA din luna decembrie 2004, conform opiniei organului de control ( suma care mărește obligația de plata a societății ) facem următoarele precizări:

- Acest TVA de 82.122 RON provine din vânzarea unui imobil al societății conform facturii nr._/16.12.2004, vânzare efectuata cu acordul organului fiscal si a fost achitata cu OP 1/16.12.2004.

- TVA colectat pentru aceasta factura a fost declarat imediat la organul fiscal (obligație imperativa pentru vânzările făcute sub supravegherea organelor fiscale pentru achitarea datoriilor fiscale ), așa cum rezultă de altfel si din fisa plătitorului emisa la 30.09.2005 (pentru perioada_05 ) dar si din Adresa nr. 42.893/21.12.2004 prin care organele fiscale comunica distribuirea restului de preț de 432.230 RON obținut din valorificare pentru stingerea datoriilor fiscale.

- In decontul de TVA întocmit pentru luna decembrie 2004 societatea nu mai putea declara încă o data TVA aferenta facturii_/16.12.2004, intru-cât o declarase la vânzare -conform fisa plătitor_05 ((ANEXA 19), motiv pentru care din totalul jurnalului de vânzări de 248.634 RON a scăzut suma de 82.122 RON (ANEXA 19). Daca nu ar fi procedat astfel, societatea ar fi datorat de doua ori acest TVA.

Organul de inspecție fiscala nu ține cont de faptul ca TVA colectat pentru luna decembrie 2004 in suma de 248.634 RON a fost declarat in doua etape: 82.122 RON la vânzarea imobilului si 166.512 RON prin decont si stabilește ca societatea a declarat numai suma de 166.512 RON iar suma de 82.122 RON este considerata nedeclarata (anexa 1 la RIF). . Societatea se considera îndreptățită a fi exonerata de plata sumei de 82.122 lei.

Față de aspectele prezentate, solicită admiterea acțiunii formulate si anularea Deciziei nr. 351 din 27.10.2008 emisa de către Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Economiei si finanțelor, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, privind soluționarea contestației formulate de aceasta, anularea deciziei de impunere nr. 51 din 30.05.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Bacău Pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, anularea raportului de inspecție fiscală (RIF) înregistrat cu nr._/30.05.2008, si a celorlalte acte subsecvent si pe cale de consecința, restituirea sumelor achitate in baza deciziei de impunere nr. 51/30.05.2008, in cuantum de 9.080.904 lei.

Printr-o altă cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr._, reclamanta . SA a solicitat anularea Deciziei nr. 82 din 16.03.2009 emisa de către Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, din cadrul Ministerului Economiei si Finanțelor - Agenția Naționala de Administrare Fiscala, privind soluționarea contestației formulate de aceasta prin care a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 107 din 28.11.208 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Bacau - Administrația Finanțelor Publice Bacău Pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, anularea raportului de inspecție fiscală (RIF) înregistrat cu nr._/28.11.2008 ca act premergător deciziei de impunere nr. 107/28.11.2008 și a celorlalte acte subsecvente, și cale de consecința, restituirea sumelor achitate în cuantum de 3.979.354 lei, reprezentând: 3.371.709 lei - TVA de plată și 607.645 lei - majorări de întârziere TVA .

Arată reclamanta că sumele menționate fac, parte din obligațiile suplimentare stabilitele organul fiscal in RIF nr._/30.05.2008 si decizia de impunere nr. 51/30.05.2008, pe care aceasta le-a contestat ca fiind debite nedatorate, situație asupra căreia s-a pronunțat Direcția G. de Soluționare a Contestaților soluționare a contestațiilor prin Decizia nr. 351/27.10.2008 in care-a fost respinsa contestația pentru suma de 5.288.281 lei (constând in TVA, impozit pe profit si majorări), fiind admisă suma de 3.979.354 lei (constând in 3.371.709 lei TVA si 607.645 lei majorări de întârziere la TVA) pentru care s-a dispus reanalizarea operațiunilor de intermediere a vânzării bunurilor imobile efectuate de societate pentru acest capăt de cerere .

In urma reverificării operațiunilor de intermediere si vânzare a imobilelor societății, fără nici o explicație suplimentara, organul fiscal a încheiat RIF nr._/28.11.2008, in care a preluat concluziile din vechiul RIF nr._/30.05.2008, fiind menținută ca obligație suplimentara de plata suma de 3.979.354 lei debit pe care societatea nu îl datorează fiind contestat in termenul legal.

Menționează reclamanta că Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor a soluționat contestația respingând ca neîntemeiata contestația formulata pentru suma de 16.001 Iei reprezentând TVA de plata si pentru suma de 12.500 lei reprezentând majorări de întârziere aferente, a respins ca nemotivata contestația formulata pentru suma de 188.318 lei reprezentând majorări de întârziere si pentru suma de 786 lei reprezentând penalități de întârziere și a suspendat soluționării cauzei referitoare la suma totala de 3.761.749 lei reprezentând: 3.355.708 lei TVA si 406.041 lei majorări de întârziere aferente TVA

Reclamanta menționează că, în Decizia nr. 351/27.10.2008 (pag. 52 alin. 2 si 3 ) se menționează ca „ Având in vedere ca in ceea ce privește calculul taxei pe valoare adăugata pentru operațiunea de intermediere, organele de inspecție fiscala au făcut afirmații contradictorii urmează ca in temeiul prevederile art. 216 alin. 3 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, sa se desființeze parțial Decizia nr. 51/30.05.2008 pentru suma de 3.355.708 lei, cu consecința reverificării de către o alta echipa decât cea care a întocmit Raportul de inspecție fiscala nr._/30.05.2008 pentru aceeași taxa, ținând cont de considerentele prezentei decizii.

Deoarece majorările de întârziere aferente taxei pe valoare adăugata desființată nu pot fi defalcate din totalul majorărilor de întârziere stabilite in sarcina societății prin Decizie de impunere contestata, urmează sa se desființeze parțial Decizia nr. 51/30.05.2008 pentru suma totala de 607.645 Iei, organele de inspecție fiscala urmând sa stabilească majorările de întârziere datorate . "

Consideră ca organul fiscal ar fi trebuit sa efectueze o analiza completa a stării de fapt fiscale, neomițând nici un document, informație etc. care sa conducă la corecta aplicare a legii.

Astfel, menține același punct de vedere privitor la încadrarea tranzacției de vânzare de imobile ca fiind o operațiune scutita fără drept de deducere chiar daca punctul de vedere argumentat al societății a fost altul, punct exprimat in cele ce urmează:

Cu factura fiscala nr._ S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. a înregistrat o vânzare de clădiri și terenuri în sumă de 42.267.797 RON, la care a aplicat regimul simplificat de TVA, conform art. 160 alineat 2 litera b din Legea 571/2003 (CF) cu modificările și completările până la acea dată., motivat de următoarele considerente:

Pe baza centralizării datelor din documentațiile cadastrale, din PUG/2000 - UTR 12, a datelor din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu cumpărătorul, au fost tranzacționate terenuri si clădiri:

-teren cu construcții în suprafață de 9.169,41 mp cu valoarea de 8.851.936 RON, și teren construibil în suprafață de 50.777,82 mp cu valoarea de 33.410.861 RON.

Aspectele prezentate mai sus au fost însușite de Direcția generala de soluționare a contestațiilor prin Decizia nr. 351/27.10.2008 la pag. 27 alin. 2 unde se precizează „ se retine ca vânzarea către S.C. OPTIM REAL IMOB S.R.L din București cu factura nr._/20.12.2007 în valoare totala de 42.267.797 lei a avut ca obiect teren construibil in suma de 33.410.861 lei, teren cu construcții in suma de 6.033.288 lei si construcții in suma de 2.818.648 lei „

Avându-se in vedere faptul ca s-a tranzacționat si teren construibil consideram ca ne sunt aplicabile prevederile excepției prevăzute de articolul 141(2)lit.f: "...Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care si-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-si exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. In sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare; ..." întrucât, conform actelor legal întocmite de persoane autorizate de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară (documentația cadastrală pentru imobilele și terenurile vândute) pentru stabilirea destinației pentru care se pot folosi terenurile vândute (atașate contractului de vânzare cumpărare deci implicit facturii) reiese că acestea sunt terenuri construibile, și nu există restricții în ceea ce privește gradul de ocupare cu construcții a acestor terenuri.

Conform excepției prevăzute de CF și a destinației acestor terenuri, stabilită potrivit legislației în vigoare, pentru terenurile în suprafață de 50.777,82 mp în valoare de 33.410.861 RON, S.C. U. R. INDUSTRÂLE S.A. a aplicat corespunzător prevederile legale, întrucât vânzarea de terenuri construibile nu este scutită de TVA ci i se aplică prevederile privind regimul simplificat de TVA.

Faptul ca parte din imobilele vândute erau închiriate la momentul vânzării, iar societatea avea înregistrate notificările la organul fiscal pentru aceste închirieri inca din luna mai 2007 conform art. 141 alin. (2) CF si pct. 38 alin 1 și alin. 3) din Normele metodologice de aplicare a CF, pentru vânzarea imobilelor (cu taxare -TVA ) sunt aplicabile prevederile pct. 39 alin(2) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal care stipulează « cu excepția situațiilor in care se aplica prevederile art. 141 alin. (2) lit. g din Codul Fiscal, si prin exceptare de la prevederile alin. (1), persoana impozabila care si-a exercitat opțiunea de taxare conform pct.38 alin.(l), pentru o construcție, o parte a unei construcții, sau a unui teren, altul decât terenul construibil, nu poate aplica regimul de scutire prevăzut de art. 141 lit. f din Codul Fiscal, pana la sfârșitul anului calendaristic următor celui in care si-a anulat opțiunea prevăzuta la pct. 38 alin. (1) sau in care aceasta opțiune si-a încetat aplicabilitatea din cauza livrării «

In consecința vânzarea clădirilor nu putea fi o operațiune scutita de TVA, întrucât societatea se afla sub incidența dispozițiilor pct. 39 alin (2) din H.G. nr. 44/2004,neputând înregistra o alta opțiune de taxare a vânzării imobilelor fata de opțiunea existenta inițial -privind închirierea - aceasta in contextul in care bunurile vândute realizau la momentul vânzării, operațiuni taxabile cu drept de deducere si nu operațiuni scutite fără drept de deducere.

Aspectul prezentat mai sus clarifica inclusiv tratamentul fiscal al TVA aferent comisionului de vânzare a bunurilor facturat de comisionarul Unique Investments Limited pentru care operațiunea a fost taxabilă la S.C. U. R. INDUSTRIALE S.A. fiind aplicata legal taxarea inversa in conformitate cu dispozițiile art. 150 alin.(l) lit. g si art. 133 alin. (2) lit. i.

De menționat este faptul ca toate notificările depuse la organul fiscal privind închirierea bunurilor au fost verificate de organul de control care a intocmit RIF nr._/30.05.2008 (despre care se face referire la pag. 10 alin. 3 din RIF ) . De asemenea aceste documente au fost anexate si la contestația efectuata împotriva deciziei de impunere nr. 51/30.05.2008 la RIF nr._/30.05.2008, documente pe care inclusiv Direcția generala de soluționare a contestațiilor nu le-a recunoscut in Decizia nr. 351/27.10.2008 prin care s-a soluționat contestația unde se menționează la pagina 49, alin. 1 ca « nu au fost prezentate organelor de inspecție fiscala in timpul verificării « si ca « se retine ca aceste notificări nu privesc opțiunea de taxare prevăzuta de art. 141 alin. 2 lit f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ci ele se refera la opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute de art. 141 alin. 2 lit. e din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal referitoare la arendarea, concesionarea, închirierea si leasingul de bunuri imobile.

Legat de dispozițiile pct. 39 alin .( 2) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, ținem sa precizam faptul ca legiuitorul a prevăzut in mod expres situația vânzării bunurilor imobile ca fiind operațiuni taxabile din punct de vedere a TVA daca bunurile respective realizau la momentul vânzării operațiuni taxabile (cum este cazul de fata ) in care societatea notificase anterior organul fiscal pentru taxarea operațiunilor de închiriere a bunurilor respective .

Deși societatea avea depuse Ia organul fiscal notificările privind închirierea bunurilor la momentul vânzării (potrivit cărora operațiunile efectuate erau taxabile ), situație din care reiese ca bunurile vândute realizau operațiuni taxabile cu drept de deducere si nu operațiuni scutite fără drept de deducere (societatea nemaiavând obligația depunerii altei notificări de taxare ). In urma confuziilor create de organul de control pe timpul verificării fiscale privind vânzarea bunurilor imobile ca operațiuni scutite de TVA fără drept de deducere, a determinat societatea sa depună suplimentar la autoritățile fiscale o notificare de taxare a operațiunilor privind vânzarea imobilelor (Înregistrata cu nr._/06.06.2008 ), situație care s-a consumat peste dispozițiile pct. 39 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004.

Mai mult, dorim sa precizam ca societatea noastră a avut in mod clar intenția de a supune TVA tranzacția de vânzare de clădire si teren la care se referea serviciul de intermediere in discuție, aplicând in acest sens pentru vânzarea de bunuri imobile masurile de simplificare prevăzute de

Codul Fiscal. In acest scop se pot avea in vedere factura emisa de către societatea noastră pentru vânzarea de bunuri imobile (care atesta ca s-a aplicat TVA pentru tranzacția respectiva) si decontul de TVA al societății noastre din perioada respectiva.

Consideră reclamanta că a îndeplinit condițiile menționate de prevederile fiscale romanești cu privire la exercitarea opțiunii de taxare a livrării de bunuri imobile. In sprijinul argumentației noastre menționam si prevederile fiscale intrate in vigoare Ia data de 1 ianuarie 2008, conform cărora depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opțiunii de taxare depuse de vânzător. In acest sens, consideram ca noile prevederi fiscale aduc doar o clarificare in legătura cu modul de exercitare a opțiunii de taxare, care este valabila pentru bunurile expres menționate in notificare.

De altfel, va rugam sa observați si distincția pe care legiuitorul înțelege sa o faca referitor la regimul notificării in cazul închirierii de imobile si in cazul vânzării de imobile (extras din prevederile Normelor Metodologice Ia Codul Fiscal in vigoare la data emiterii facturii -decembrie 2007):

In cazul vânzării (art.142 alin. pct. t), art.142 alin.3): Norme Metodologice

"39. (1) în sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea livrării bunurilor imobile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, în condițiile prevăzute Ia alin. (2)-(6). Pentru bunurile imobile sau părți ale acestora, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării se aplică prevederile tranzitorii de la art. 161 din Codul fiscal...

In cazul închirierilor (art.142 alin.2 pct. e), art.142 alin.3): Norme Metodologice

" 38. (1) în sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal și fără să contravină prevederilor art. 161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia din operațiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. o) din Codul fiscal, în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat la sau după data aderării, în condițiile prevăzute Ia alin. (2)-(9)...

Din analiza textelor legale de mai sus rezulta foarte clar intenția legiuitorului de a diferenția momentul de la care operațiunile de închiriere, respectiv de vânzare, pot fi supuse TVA.

Astfel, in cazul închirierii. Codul Fiscal precizează ca opțiunea se va exercita de ia data depunerii notificării sau de la o data ulterioare înscrisă in notificare.

In cazul vânzării, Codul Fiscal nu face aceeași precizare limitându-se la precizarea ca opțiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale.

Având însă în vedere că notificarea prevăzută de punctul 39 din HG nr. 44/2004:

- nu are un termen prevăzut pentru înregistrare,

- nu este un motiv de anulare a dreptului de opțiune pentru taxarea operațiilor pentru persoana impozabilă întrucât nu este prevăzut ca atare un astfel de efect nici în CF nici în HG nr. 44/2004, și luând in considerare că începând cu ianuarie 2008 este recunoscut că depunerea cu întârziere a notificării nu conduce Ia anularea opțiunii de taxare, consideră ca, cel mult societatea poate fi sancționată contravențional pentru nedepunerea notificării în termen.

Ca argument important cu privire la interpretarea de la paragraful precedent, atragem atenția că jurisprudența Curții Europene de Justiție, în speță Decizia n.C.183/30.03.2006-Sectiunea 1. Chiar Direcția de legislație in domeniul TVA, direcție de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finanțelor, precizează ., prin adresa nr._/21.11.2007 ca „In conformitate cu prevederile pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 cu modificările gi completările ulterioare, aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007, opțiunea prevăzuta la alin. (1) se notifica organelor fiscale locale pe formularul prezentat in anexa 3 la norme si se exercita pentru bunurile imobile, menționate in notificare .Opțiunea se poate exercita si numai pentru o parte a acestor bunuri . Subliniem ca prevederile pct. 39 alin (4) din norme nu condiționează dreptul persoanelor impozabile de a exercita opțiunea de taxare in cazul vânzării de bunuri imobile de data depunerii notificării. Prin urmare, in aceasta situație sunt aplicabile prevederile Deciziei n.C. 183/30.03.2006 Secțiunea 1 pronunțat de Curtea Europeană de Justiție cu privire la principiul de drept fiscal potrivit căruia statele membre au dreptul de a impune termene de opțiune a taxării (TVA ) insa aceste termene nu pot crea contribuabililor subiecți ai impunerii o situație mai grea decât in absenta opțiunii, fiind admisa si opțiunea exprimata in afară termenului [.....]In ceea ce privește vânzarea de bunuri imobile, conform celor menționate, prevederile Deciziei nr.183/30.03.2006, la are am făcut referire mai sus, nu sunt in contradicție cu legislația națională, prin urmare, opțiunea de taxare prevăzuta de art. 141 lin. (3) din codul fiscal rămâne valabil exercitata chiar daca notificare s-a depus ulterior livrării bunurilor, conform hotărârii Curții Europene de Justiție „

Pentru vânzarea construcțiilor și a terenului construibil, S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. a încheiat un contract de exclusivitate cu o agenție imobiliară din alt stat membru CEE, respectiv contractul din 23.05.2007 cu UNIQUE INVESTMENTS LIMITED ( societate înregistrata la Registrul comerțului din Dublin, Irlanda sub numărul_, având codul de înregistrare în scopuri de TVA IE6427693S).

Conform prevederilor acestui contract agenția imobiliară s-a obligat să identifice un cumpărător și să intermedieze tranzacția în schimbul unui comision .

Agenția irlandeză a efectuat demersurile specifice, identificând în Irlanda pe cetățeanul irlandez Alan P. Torpev, acționar majoritar în . SRL interesat să cumpere terenul și clădirile oferite de S.C. U. R. INDUSTRALE S.A.

Tranzacția a fost finalizată cu succes, Ia prețul de 200 euro pe mp. Ca urmare, conform contractului de exclusivitate, agentul imobiliar a întocmit factură pentru comisionul ce i se cuvine în sumă de 5.054.410 euro. în factură, acesta a consemnat taxare inversă pentru TVA ..

Legat de comisionul de vânzare a bunurilor imobile, opinia organului de control consemnata in RIF nr._/28.11.2008 se limitează la faptul ca:

- operațiunea de prestări de servicii este supusă TVA, si ca aceasta este aferentă unei operațiuni scutită de TVA și deci iară drept de deducere,

-operațiunea agenției imobiliare irlandeze a avut loc pe teritoriul României, fiind legată de livrarea unui bun imobil situat în România sau fiind legată de o operațiune de baza care are loc in România,

-societatea nu a cuprins taxa colectata de 3.355.708 Iei aferenta serviciilor de intermediere in decontul de TVA aferent lunii decembrie 2007.

Acest tratament fiscal este surprinzător și incorect in contextul următoarelor aspecte:

a)Așa cum am arătat la punctul A. din prezenta contestație, operațiunea de care este legat serviciul agenției imobiliare irlandeze, respectiv vânzarea de clădiri și terenuri construibile, în cazul de față, nu este scutită tară drept de deducere ci, fiind taxabilă din punct de vedere al TVA, are drept consecință tratarea tva-ului generat de operațiunea agenției, în sumă de 3.355.708 RON, ca fiind deductibil/colectat.

b)Activitatea agențiilor imobiliare trebuie tratată ca nefiind legată direct de bunuri imobile, ea nefiind capitalizabilă în valoarea imobilelor, conform tratamentelor comunitare, și din interpretarea ad fiteram a prevederilor codului fiscal. Textul CF în vigoare până Ia 31.12.2006 identifica activitatea agențiilor imobiliare ca fiind în legătură cu un bun imobil și nu dădea o detaliere a acestui fel de operațiuni în normele de aplicare a Codului fiscal. In Codul fiscal în vigoare la data operațiunii analizate, decembrie 2007, activitatea agențiilor imobiliare a fost scoasă din textul articolului 133(2) lit.a. Operațiunile legate direct de bunurile imobile fiind prezentate detaliat prin intermediul Normelor de aplicare a CF, punctul 13.(4), introdus prin HG 1861/2006, operațiuni între care nu se regăsește activitatea agențiilor imobiliare, cu atât mai mult cu cât în acest punct organul de reglementare nu dă nici o posibilitate de extindere sau restrângere de operațiuni față de cele pe care el Ie identifică. Ar rezulta astfel ca locul operațiunii nu este pe teritoriul României și nu ar fi supusă TVA în România.

c)în cazul în care se aplică prevederile art.l33(2)litera i, în urma analizei operațiunii agenției imobiliare, locul operațiunii agenției irlandeze urmează locul operațiunii de bază de care este legată (livrări în România), este supusă TVA, persoana impozabilă este UNIQUE INVESTMENTS, plătitor este S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. conform art. 150(l) lit. g).

Conform art. 146(l)lit. b S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. a procedat corect înregistrând TVA ca deductibil și colectat, în concordanță și cu interpretarea partenerului irlandez care în factură a specificat „taxare inversă".

d)Daca societatea nu a declarat in decontul lunii decembrie 2007 taxa pe valoarea adăugata aferenta facturii de comision ar fi trebuit ca sumele declarate de societate sa fie mai mici decât cele stabilite de organul de control, insa chiar organul fiscal in RIF nr._/30.05.2008 (pag. 7 ) menționează TVA colectata si deductibila stabilita de control mai mica decât cea declarata de societate.

Pe baza celor prezentate la punctele A și B de mai sus, solicităm:

Recunoașterea corectitudinii încadrării operațiunilor de vânzare, construcții și terenuri ca fiind taxabile din punct de vedere al TVA-ului și reconsiderarea tuturor aspectelor cu privire la corectarea declarațiilor și obligațiilor S.C. U. R. INDUSTRALE S.A. pe această temă;

Recunoașterea deductibilității TVA în sumă de 3.355.708 RON aferentă serviciilor prestate de UNIQUE INVESTMENTS LIMITED si exonerarea societății de la plata sumei de 3.355.708 lei si a majorărilor aferente ;

In ce privește suma de 16.001 iei reprezentând taxa pe valoarea adăugata stabilita de rangul de control ca TVA colectata si accesoriile aferente acestei sume, este de menționat faptul ca taxa colectata a făcut obiectul a 3 (trei ) formulare de facturi (nr._,_,_) pe care organul de control le-a identificat ca fiind lipsa din carnetele de facturi.

Organul de control nu a detaliat in ce condiții a constatat lipsa facturilor din carnetul nr._-_ si daca aceasta lipsa trebuia sa facă legal obiectul unei taxări estimative fără a vorbi despre existenta unor indicii de utilizare a facturilor (ștraif la cotor sau existenta exemplarelor 2 si 3 la cotor, distrugerea formularelor la cotor fără posibilitate de utilizare ) . Societatea atribuie aceasta lipsa exemplarelor din carnet pe fondul unor erori de fabricare a tipizatelor la furnizorul de imprimate ce s-ar fi putut strecura la numerotarea filelor si legarea acestora in carnete, care nu a fost sesizata la recepția tipizatelor, argumente neacceptate de organul de inspecție fiscala .

In ce privește modul de calcul a TVA pe principiul estimării bazei de impozitare ce putea fi constituita, in raport cu cele 3 formulare de factura lipsa, societatea nu poate fi de acord cu taxarea unor operațiuni ce priveau documente care poate nu au existat fizic niciodată, sau daca au existat este in imposibilitatea identificării unor anume operațiuni taxabile care sa determine stabilirea unei sume de plata la TVA .

Prin întâmpinarea depusă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea sumelor de la bugetul de stat.

Cu privire la impozitul pe profit aferent cheltuielilor in suma totala de 116.898 lei (20.019 lei in anul 2005 si 96.879 lei in anul 2006) acesta a fost stabilit in mod legal si corect de organele de control având in vedere următoarele:

In fapt, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a dedus in perioada 2005 - 2006 cheltuieli aferente unor facturi de achiziție de bunuri si servicii care prezentau cod fiscal eronat la rubrica cumpărător. F. de aceasta situație organele de inspecție fiscala nu au acordat deductibilitate la calculul impozitului pe profit pentru aceste facturi.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.21 alin.4 lit. f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare nu sunt deductibile "cheltuielile înregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, dupa caz, potrivit normelor" iar conform pct.44 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 "înregistrările in evidenta contabila se fac cronologic si sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementarilor contabile in vigoare".

Totodată potrivit dispozițiilor H.G. nr.831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora, factura (cod 14-4-10/A) reprezintă un formular cu regim special de înseriere si de numerotare care servește ca document justificativ de înregistrare in contabilitatea furnizorului si a cumpărătorului.

Iar in Anexa 4 la OMFP nr.2185/2001 pentru aprobarea unor formulare tipizate cu regim special este reglementat modelul de factura fiscala, potrivit căruia la rubrica "cumpărător" se trebuiesc completate următoarele date: "denumire, forma juridica, cod fiscal, sediul, județul, contul, banca.

F. de dispozițiile legale invocate mai înainte va rugam sa constatați ca simpla înregistrare in contabilitate a cheltuielilor inscrise in documente nu este suficienta pentru ca aceste cheltuieli sa fie deductibile la calculul profitului impozabil, documentele justificative (facturile) trebuind sa conțină toate elementele completate in mod corect.

Astfel cum se poate constata, la filele 19 si 20 din Decizia nr. 351/27.10.2008 organul de soluționare a contestațiilor a analizat facturile pentru care nu s-a acordat deductibilitate la calculul impozitului pe profit constatând, in mod legal si corect, faptul ca aceste facturi au cod fiscal eronat înscris la rubrica cumpărător, diferit de codul fiscal al reclamantei care este R_, reclamanta deducând cheltuieli pentru facturi de achiziție care nu ii aparțineau.

Având in vedere ca, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, pentru a putea fi considerate documente justificative facturile trebuie sa conțină toate elementele completate in mod corect, in mod legal si corect, organul de soluționare a contestației a constat, la fila 20 paragraful 3 din Decizia nr. 351/27.10.2008, faptul ca "facturile prezentate de societate [...] nu au calitatea de documente justificative pentru acordarea dreptului de deducere a respectivelor cheltuieli".

De asemenea prin Decizia nr.V/15.01.2007 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite s-a stabilit faptul ca "taxa pe valoarea adăugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situația in care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale [...]".

Referitor la impozitul pe profit aferent cheltuielilor in suma totala de 518.759 lei, compusa din:68.983 lei - aferenta unor facturi din anul 2005 ;142.870 lei - aferenta unor facturi din anul 2006 ;41.616 lei - cheltuieli fara document justificativ din anul 2006 ;133.744 lei - cheltuieli cu impozitul pe profit din anul 2004;21.320 lei - cheltuieli cu impozitul pe profit pe anul 2005;84.123 lei - cheltuieli cu amenzi din anul 2005 ;10.183 lei - cheltuieli cu impozitul pe profit pe anul 2006;5.799 lei - cheltuieli cu amenzi din anul 2006 ;461 lei - cheltuieli de protocol din 2007 ;9.660 lei - cheltuieli cu amenzile din 2007.

Acesta a fost stabilit in mod legal si corect de organele de control având in vedere următoarele:

Organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a dedus in perioada 2005 - 2006 cheltuieli aferente unor facturi de prestări servicii, neînsoțite de documente justificative, după cum urmează: facturile nr._/28.10.2005 si nr._/05.10.2005 in valoare totala de 68.983 lei, facturile nr._/25.07.2006 si nr._/12.07.2006 in valoare totala de 142.870 lei, precum si suma de 41.616 lei înregistrata in contabilitate fara document justificativ, asa cum rezulta din anexa nr.17 la Raportul de inspecție fiscala.

De asemenea, s-a mai constatat ca reclamanta a înregistrat in perioada verificata la cheltuieli deductibile fiscal, o . cheltuieli cu amenzile, cu impozitul pe profit si cu protocolul in suma totala de 265.290 lei.

Organele de inspecție fiscala au constatat ca fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul profitului impozabil, cheltuielile aferente facturilor fiscale care nu au la baza documente justificative, fata de dispozițiile art.21 alin.4 lit.f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

De asemenea, organele de inspecție fiscala au constatat ca fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul profitului impozabil, o . cheltuieli cu amenzile, cu impozitul pe profit si cu protocolul, fata de dispozițiile art.21 alin.4 lit.a) si lit.b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Astfel cum, in mod legal si corect, a constatat organul de soluționare a contestației (fila 21 paragraful 7 din Decizia nr. 351/27.10.2008) desi prin contestația administrativa societatea a arătat ca înțelege sa conteste in totalitate sumele reprezentând impozit pe profit si accesoriile aferente stabilite in sarcina acesteia prin Decizia de impunere nr.51/30.05.2008 reclamanta nu a motivat contestația in ceea ce privește impozitul pe profit aferent cheltuielilor in suma totala de 518.759 lei.

F. de aceasta situație organul de soluționare a contestației, in mod legal si corect a respins ca nemotivata contestația administrativa in conformitate cu dispozițiile art.206 alin.l lit.c) si lit.d) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata si ale pct.12.1 lit.b) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.519/2005.

Referitor la impozitul pe profit aferent cheltuielilor in suma de 2,262 lei din anul 2006 acesta a fost stabilit in mod legal si corect de organele de control având in vedere următoarele:

Organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a dedus in anul 2006 cheltuieli in suma de 2.262 lei aferente facturii nr._/27.04.2006 prezentata in copie xerox la inspecția fiscala.

Astfel, cum am arătat mai înainte potrivit dispozițiilor art. art.21 alin.4 lit.f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare nu sunt deductibile "cheltuielile înregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune, după caz, potrivit normelor"

În ceea ce privește reconstituirea documentelor justificative si contabile aceasta este reglementata de lit.E pct.27-34 din Anexa 1 la OMFP nr.1850/14.12.2004 privind registrele si formularele financiar-contabile.

Astfel, dispozițiile legale sus menționate impun ca operațiunile economico-financiare trebuie sa fie justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite, pentru a putea fi înregistrate in contabilitate.

De asemenea, se prevede faptul ca reconstituirea documentelor se face pe baza unui "dosar de reconstituire" care trebuie sa conțină toate lucrările efectuate in legătura cu constatarea si reconstituirea documentului dispărut (sesizarea scrisa a persoanei care a constatat dispariția documentului, procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii si declarația salariatului respectiv, dovada sesizării organelor de urmărire penala sau dovada sancționării disciplinare a salariatului vinovat, dupa caz, dispoziția scrisa a conducătorului unității pentru reconstituirea documentului, o copie a documentului reconstituit).

Totodată, dispozițiile legale sus menționate dispun ca documentele reconstituite sa poarte in mod obligatoriu si vizibil mențiunea "RECONSTITUIT", cu specificarea numărului si datei dispoziției pe baza

In ceea ce privește factura nr._/27.04.2006 emisa de S.C. STAMPA y S.R.L. organul de soluționare a contestației a constatat (fila 23 ultimul paragraf din 4 Decizia nr. 351/27.10.2008) faptul ca "aceasta factura nu poarta mențiunea "RECONSTITUIT", cu specificarea numărului si datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea, ea neîndeplinind calitatea de document justificativ.

F. de aceasta situație, in mod legal si corect organul de soluționare a contestației a respins ca neîntemeiata contestația administrativa.

Referitor la impozitul pe profit aferent anului 2005 in suma de 14.557 lei, la filele 3-4 din acțiune reclamanta arata faptul ca in cuprinsul Raportul de inspecție fiscala nr._/30.05.2008, la filele 16-17 organul fiscal ar fi făcut afirmații contradictorii in sensul ca inițial, ar fi avut in vedere cheltuieli nedeductibile in suma de 103.553 lei pentru ca, ulterior sa indice cu titlul de cheltuieli nedeductibile suma £ de 194.445 lei.

Va rugam sa constatați ca susținerea reclamantei este nefondata.

Astfel cum se poate observa din cuprinsul Raportului de inspecție fiscala nr._/30.05.2008 la fila 16, paragraful 6 s-a menționat „la stabilirea profitului impozabil pentru acest an (2005) societatea a luat in calcul cheltuieli nedeductibile in suma de 103.553 RON" iar la fila 16, paragraful 10 s-a menționat ..organul de inspecție fiscala, la calculul impozitului pe profit aferent anului fiscal 2005, a stabilit cheltuieli nedeductibile in suma de 194.445 RON"

Va rugam sa observați ca nu exista o contradicție in sensul celei arătate de reclamanta întrucât suma de 103.553 lei este suma avuta in vedere de societatea reclamanta iar suma de 194.445 lei este cea avuta in vedere de organul de inspecție 0 fiscala.

In ceea ce privește impozitul pe profit aferent diferențelor din reevaluare in suma de 19.953.879 lei [filele 24 - 29 Cap.l pct.D din Decizia nr.351/27.10.2008, respectiv filele 8-10 Cap.l pct.ii) din acțiune] solicitam respingerea cererii ca neîntemeiata având in vedere următoarele:

In fapt, astfel cum se poate constata din Raportul de inspecție fiscala nr._/30.05.2008, filele 18-19, reclamanta a raportat in anul 2007 venituri in suma de 51.262.783 lei iar organele de inspecție fiscala au constatat ca in anul 2007 veniturile reclamantei au fost de 71.216.662 lei.

Astfel cum se menționează la fila 19 paragraful 4 din Raportul de inspecție fiscala nr._/30.05.2008 diferența de 19.953.879 lei reprezintă surplus din reevaluarea imobilizărilor corporale, concretizat in câștig realizat din vânzarea de active in luna decembrie 2007, înregistrat la momentul scoaterii din evidenta a activelor cedate.

Astfel cum, in mod legal si corect a constatat organul de soluționare a contestației (fila 27 paragraful 1 din Decizia nr. 351/27.10.2008) din interpretarea coroborata a prevederilor art.19 alin.l, art.22 alin.5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si ale pct.12 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 rezulta ca sumele provenite din rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale la cedarea activelor sunt elemente similare veniturilor.

De altfel chiar reclamanta arata ca este de acord cu faptul ca rezervele din reevaluarea activelor sunt elemente similare veniturilor, (fila 9 paragraful 1 din acțiune).

Este nefondata susținerea reclamantei potrivit căreia "nu deducerea rezervei conduce la asimilarea ei cu veniturile, ci reducerea sau anularea ei datorata modificării destinației rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice forma, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv (motiv de distribuire) " (fila 9 paragraful 5 din acțiune).

F. de aceasta susținere a reclamantei va învederam următoarele:

Suma de 19.953.879 lei reprezentând surplus din reevaluarea imobilizărilor corporale vândute cu factura nr._/20.12.2007, concretizat in castig realizat din vânzarea respectivelor active pentru care s-a constituit rezerva, a fost înregistrata la rezerve la momentul scoaterii din evidenta a activelor vândute, respectiv luna decembrie 2007 (fila 27 paragraful 3 din Decizia nr. 351/27.10.2008 si fila 19 paragraful 5 din Raportul de inspecție fiscala nr._/30.05.2008).

De asemenea organul de soluționare a contestației a constatat, in mod legal si corect, faptul ca operațiunea de cedare a activelor reevaluate in luna decembrie 2007, conform raportului de reevaluare nr.5614/05.12.2007 si de scoatere din patrimoniu a activelor pentru care s-a constituit rezerva este consemnata si in bilanțul contabil încheiat la 31.12.2007, înregistrat la organul fiscal sub . nr.36/30.05.2008 (fila 27 paragraful 4 din Decizia nr. 351/27.10.2008).

F. de aceasta situație va rugam sa constatați ca in mod legal si corect organele de inspecție fiscala au impozitat veniturile rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, considerate drept un câștig realizat prin valorificarea activului, valorificare ce s-a efectuat in luna decembrie 2007, conform facturii nr._/20.12.2007 si bilanțului contabil încheiat la data de 31.12.2007, din care rezulta scoaterea acestora din gestiunea societății.

In ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia ar fi decis păstrarea rezervei din reevaluare in contul 1068 "Rezerve" (fila 9 paragraful 6 din acțiune) nici aceasta nu este întemeiată deoarece asimilarea rezervelor cu veniturile impozabile se face in anul 2007 la data cedării activelor vândute cu factura nr._/20.12.2007 si nu la o data ulterioara vânzării (data predării folosinței bunurilor).

Referitor la invocarea de către reclamanta a legislației in materie de reevaluare a imobilizărilor corporale (fila 9 paragraful 8 din acțiune) aceasta nu are relevanta in cauza întrucât se refera la reevaluarea imobilizărilor corporale, iar in cazul in speța nu se pune problema legalității reevaluării activelor vândute, ci impozitarea in anul 2007 a surplusului din reevaluarea activelor vândute in suma de 19.953.879 lei, speța care este reglementata de art.19 alin. l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si pct.12 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr.44/2004.

In ceea ce privește impozitul pe profit aferent cheltuielilor in suma de 17.661.626 lei reprezentând servicii facturate de agenția imobiliara irlandeza UNIQUE INVESTMENTS LIMITED [filele 29 - 32 Cap.l pct. e din Decizia nr.351/27.10.2008, respectiv filele 4-8 Cap.l pct.i) din acțiune] solicitam respingerea cererii ca neîntemeiata având in vedere următoarele:

In fapt, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a înregistrat la cheltuieli deductibile fiscal, suma de 17.661.626 lei plătită firmei UNIQUE INVESTMENTS LIMITED cu sediul in Dublin Irlanda, conform facturii(Invoice) UN 113/21.12.2007 in suma de 5.054.410 euro.

De asemenea organele de inspecție fiscala au constatat ca respectiva prestare de servicii este legata de intermedierea livrării unor bunuri imobile, iar pentru ca aceste cheltuieli sa fie deductibile fiscal, trebuiau sa fie efectiv justificate prin situații de lucrări, studii de fezabilitate, de piața si sa fie dovedita necesitatea efectuării lor.

Conform dispozițiilor art.21 alîn.4 lit.m) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile in perioada in care a fost emisa factura nu sunt deductibile "cheltuielile cu serviciile de management, consultanța, asistenta sau alte prestan de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora in scopul desfășurării activității proprii si pentru care nu sunt încheiate contracte" iar potrivit pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr.44/2004:

"48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestări de servicii trebuie sa se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate in baza unui contract care sa, cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum si tarifele percepute, respectiv valoarea totala a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceasta natura sa se facă pe întreaga durata de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectiva a serviciilor se justifica prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piața sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie sa dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate".

Astfel, conform dispozițiilor legale sus menționate, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de intermediere trebuie Îndeplinite cumulativ condițiile referitoare la existenta contractelor si prestarea efectiva a serviciilor.

Organul de soluționare a contestației a constatat, in mod legal si corect, faptul ca "desi societatea prezintă un contract de exclusivitate încheiat cu firma £ irlandeza UNIQUE INVESTMENTS LIMITED [...] nu prezintă nici un document din care sa rezulte demersurile întreprinse de intermediar in vederea vânzării activelor, implicarea sa directa in realizarea tranzacției, modul de prezentare si negociere a ofertei cu potențialii cumpărători ai activelor scoase la vânzare de S.C. U. R. INDUSTRIALE SA., respectiv punerea in executare a contractului atestata pe baza de documente." (fila 31 paragraful 1 din Decizia nr. 351/27.10.2008).

De asemenea, in ceea ce privește minuta ședinței din data de 31.07.2007 organul de soluționare a contestației a constatat, in mod legal si corect, faptul ca din aceasta nu rezulta elemente care sa ateste rolul activ al firmei irlandeze UNIQUE INVESTMENTS LIMITED in prestarea efectiva a serviciului de intermediere a vânzării activelor astfel incat aceasta minuta nu poate constitui un document justificativ pentru prestarea efectiva a serviciilor de către UNIQUE INVESTMENTS 0 LIMITED (fila 31 paragrafele 2-3 din Decizia nr. 351/27.10.2008).

In ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia organul fiscal ar fi trebuit sa motiveze decizia cu privire la "neprestarea" efectiva a serviciilor de intermediere pe baza de probe sau constatări proprii (fila 6 paragraful 7 din acțiune) aceasta este nefondata.

Astfel, ceea ce solicita reclamanta este dovedirea unui fapt negativ respectiv "neprestarea" efectiva a serviciilor care se probează prin dovada faptului pozitiv contrar. Or, astfel cum se poate constata din contractul de vânzare cumpărare a imobilelor rezulta ca tranzacția s-a Încheiat de reclamanta cu S.C. OPTIM IMOB REAL S.R.L. fara a apărea ca intermediar firma irlandeza UNIQUE INVESTMENTS LIMITED.

Va rugam sa constatați ca reclamanta nu a prezentat nici un document

justificativ din cele prevăzute in dispozițiile legale sus menționate din care sa rezulte prestarea efectiva a respectivelor servicii de intermediere in domeniul imobiliar, astfel incat, in mod legal si corect, organele de inspecție fiscala nu au acordat deductibilitate fiscala pentru comisionul facturat de firma irlandeza UNIQUE INVESTMENTS LIMITED.

Referitor la majorările de întârziere aferente impozitului pe profit in suma de 598.642 lei acestea reprezintă accesorii in raport cu debitul si, in consecința, având in vedere faptul ca reclamanta datorează obligațiile principale reprezentând impozit pe profit, conform principiului accesorium sequitur principale aceasta datorează si accesoriile aferente in suma de .598.642 lei.

Referitor la taxa pe valoarea adăugata deductibila in suma de 22.210 lei solicita respingerea cererii ca neîntemeiata având in vedere următoarele:

In fapt, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a dedus in perioada 2005 - 2006 taxa pe valoarea adăugata in suma de 22.210 lei aferenta unor facturi de achiziție de bunuri si servicii care aveau înscris un cod fiscal eronat la rubrica cumpărător.

Conform dispozițiilor art.145 alin.8 lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal aplicabile in perioada 2005 - decembrie 2006 pentru a-si putea exercita dreptul de deducere a TVA reclamanta trebuia sa justifice dreptul de deducere cu facturi fiscale, care sa cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8) din Legea nr.571/2003.

Din punctul de vedere al cumpărătorului (situația reclamantei), dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata se justifica cu factura fiscala care trebuie sa conțină, obligatoriu, elementele prevăzute de art.155 alin.8 din Legea nr.571/2003, privind Codul Fiscal, respectiv: . numărul facturii; data emiterii facturii; numele, adresa si codul de identificare fiscala ale persoanei care emite factura; numele, adresa si codul de identificare fiscala ale beneficiarului de bunuri sau servicii; denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate.

Conform dispozițiilor legale sus menționate exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata din facturile de achiziții este condiționat de completarea corecta a tuturor rubricilor din facturi.

Astfel cum am arătat mai înainte, la filele 19 si 20 din Decizia nr. 3521/27.10.2008 organul de soluționare a contestațiilor a analizat facturile de achiziții constatând, in mod legal si corect, faptul ca aceste facturi au cod fiscal eronat înscris la rubrica cumpărător, diferit de codul fiscal al reclamantei care este R16970659.

Pentru a putea beneficia de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata înscrisă in facturile care conțineau codul fiscal al cumpărătorului incorect, organul de soluționare a contestației a constatat, in mod legal si corect, faptul ca reclamanta avea posibilitatea sa prezinte facturile corectate in conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. l lit. b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, insa reclamanta nu a efectuat corectarea acestor documente potrivit dispozițiilor legale (fila 34 paragrafele 2-4 din Decizia nr. 351/27.10.2008).

Referitor la susținerea reclamantei (fila 19 paragraful 2 din acțiune) potrivit căreia nu ar fi avut posibilitatea sa prezinte organelor de control facturile corectate întrucât pe parcursul verificării nu ar fi fost înștiințată asupra constatărilor va învederăm faptul ca reclamanta nu a efectuat corectarea acestor documente potrivit dispozițiilor legale nici ulterior finalizării controlului, data la care avea cunoștința despre aceste constatări ale organelor de control.

Astfel, la fila 34 paragraful 2 din decizia nr. 351/27.10.2008, se menționează faptul ca societatea "prezintă cu adresa nr.6421/23.09.2008, [...] o . facturi înscrise in anexa nr. ll la raportul de inspecție fiscala, [...] facturi din care rezulta codul eronat al societății cumpărătoare, care este contestatoarea, fara sa prezinte modul in care s-a efectuat corectarea acestor documente, așa cum prevede art.159 alin. l lit. b) din Legea nr.571/2003 [...] "

In ceea ce privește notele de intrare-recepție prezentate ca documente justificative de reclamanta organul de soluționare a contestației a constatat, in mod legal si corect, faptul ca "nu pot constitui documente in justificarea deductibilității taxei pe valoarea adăugata înscrisă in facturile constatate cu cod fiscal eronat, deoarece din conținutul acestor note de intrare-recepție nu se poate identifica cine este societatea cumpărătoare"" (fila 34 paragraful 5 din Decizia nr. 351/27.10.2008).

F. de aceasta situație susținerea reclamantei (fila 19 paragrafele 3-7 din acțiune) potrivit căreia organul fiscal nu ar fi respectat dispozițiile art.1512 alin.l lit. b si alin.2 din Legea nr.571/2003 este nefondata.

Astfel, va rugam sa constatați ca facturile care conțin codul fiscal eronat si notele de intrare-recepție, nu au calitatea de documente justificative pentru acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata, deoarece nu conțin toate informațiile corecte prevăzute de dispozițiile legale sus menționate si sa respingeți cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Referitor la TVA deductibila in suma de 13.537 lei, compusa din: 11.509 lei, 1.598 lei si 430 lei (filele 35 - 40 Cap.2 pct.B din Decizia nr.351/27.10.2008, respectiv filele 19 - 21 Cap.II pct.iii) din acțiune solicitam respingerea cererii ca neîntemeiata având in vedere următoarele:

Astfel cum arata chiar reclamanta la fila 19 ultimul paragraf si fila 20 paragraful 1 din acțiune suma de 13.537 lei reprezintă o parte din debitul de 48.589 lei din care reclamanta a recunoscut ca fiind datorata suma de 35.052 lei.

Cu privire la TVA in suma de 430 lei, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a dedus in luna aprilie 2006 taxa pe valoarea adăugata in suma de 430 lei aferenta facturii nr._/27.04.2006, prezentata in copie xerox la inspecția fiscala.

Conform dispozițiilor art.145 alin.8 lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata persoana reclamanta trebuia sa justifice dreptul de deducere cu factura fiscala iar potrivit pct.51 alin. l din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 aplicabil pana la data de 31.12.2006 justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugata se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal.

De asemenea dispozițiile pct.51 alin. l din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 prevăd si posibilitatea ca in cazuri excepționale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea sa poată fi justificata cu documentul reconstituit potrivit legii.

Astfel cum, in mod legal si corect, a constatat organul de soluționare a contestației (fila 38 paragraful 1 din Decizia nr. 351/27.10.2008) pentru a justifica deducerea reclamanta a prezentat factura nr._/27.04.2006, legalizata insa aceasta nu a fost reconstituita potrivit dispozițiilor legale (lit. E pct.27-34 din Anexa 1 la OMFP nr.1850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile).

F. de aceasta situație va rugam sa constatați ca factura in cauza nu îndeplinește calitatea de document justificativ pentru ca reclamanta sa poată beneficia de acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata in suma de 430 lei.

În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia ar fi prezentat factura in cauza in original si nu in copie aceasta nu probează in nici un fel aceasta afirmație.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia ar fi dedus TVA aferent facturii in cauza numai in suma de 237,97 lei si nu 430 lei va învederam ca TVA menționat in factura este in suma de 430 lei.

Referitor la suma de 13.107 lei reprezentând TVA deductibila, compusa din 11.509 lei si 1.598 lei, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a dedus in anul 2005 taxa pe valoarea adăugata in suma totala de 13.107 lei aferenta unor cheltuieli înregistrate cu factura nr._/28.10,2005 cuprinzând lucrări de modernizare si factura nr._/05.10.2005 cuprinzând evaluare mijloace fixe, refacturate după divizarea societății, pentru care nu a prezentat documente doveditoare.

Conform dispozițiilor art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind

Codul Fiscal TVA aferenta serviciilor care au fost prestate sau urmează sa fie prestate este deductibila doar in situația in care serviciile achiziționate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile.

Potrivit dispozițiilor art.156 alin. l lit. c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, reclamanta avea obligația sa furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare in vederea stabilirii operațiunilor realizate iar conform prevederilor art.56 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata "in vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte înscrisuri."

Astfel cum, in mod legal si corect, a constatat organul de soluționare a contestației (fila 39 ultimul paragraf si fila 40 paragraful 2 din Decizia nr. 351/27.10.2008) reclamanta a prezentat factura nr._/28.10.2005 in valoare de 72.078 lei, emisa de S.C. U. COMERCIAL S.A., reprezentând contravaloare lucrări de modernizare conform deviz, fara insa a prezenta in justificare devizul de lucrări care trebuia întocmit de societatea prestatoare de servicii, procese verbale de recepție, situații de lucrări si nici un alt document in justificare.

De asemenea, organul de soluționare a contestației a constatat (fila 40 paragrafele 2-4 din Decizia nr. 351/27.10.2008) ca reclamanta a prezentat factura nr._/05.10.2005 in valoare de 10.011 lei, emisa de S.C. U. COMERCIAL S.A. având ca obiect evaluare mijloace fixe, aceasta reprezentând o refacturare a facturii nr._/21.01.2005 conform contract nr. l0/17.01.2005 încheiat cu SIERRA QUADRANT CONSULTING GROUP S.A.

Reclamanta nu a prezentat insa in justificare contractul nr.10/17.01.2005 referitor la efectuarea reevaluării si nici o situație din care sa rezulte modul de repartizare a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugata aferenta ocazionate de raportul de reevaluare a imobilizărilor corporale pe societățile nou înființate.

F. de aceasta situație va rugam sa constatați ca, in mod legal si corect, organele de inspecție fiscala nu au acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adăugata in suma totala de 13.107 lei, aferenta facturilor constatate ca fiind neinsotite de documente din care sa rezulte prestarea efectiva a serviciilor care sa fie utilizate in folosul operațiunilor taxabile.

Referitor la suma de 28.178 lei reprezentând TVA colectata, compusa din suma de 16.001 lei si suma de 12.177 lei [filele 40 - 44 Cap.2 pct.C din Decizia nr.351/27.10.2008, respectiv filele 21 - 22 Cap.II pct.iv) din acțiune] solicitam respingerea cererii ca neîntemeiata având in vedere următoarele:

Cu privire la TVA in suma de 16.001 lei astfel cum am arătat mai înainte la pct.III.l cererea reclamantei este lipsita de interes având in vedere ca organul de soluționare a contestației a dispus desființarea deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscala având in vedere tocmai susținerile reclamantei,

Cu privire la TVA in suma de 12.177 lei, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta nu a înregistrat taxa pe valoarea adăugata colectata in suma de 12.177 lei aferenta facturii nr._/29.06.2006 emisa către S.C. IDAHO TRADING S.R.L. in valoare de 76.154 lei.

De asemenea, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta nu a colectat taxa pe valoarea adăugata in suma de 12.177 lei aferenta facturii nr._/29.06.2006, constatata anulata si care nu s-a regăsit la cotorul carnetului de facturi in cele trei exemplare.

Astfel cum, in mod legal si corect, a constatat organul de soluționare a contestației (fila 44 paragraful 5 din Decizia nr. 351/27.10.2008) nici prin contestația administrativa si nici prin precizarea la contestație reclamanta nu a motivează in nici un fel si nu a prezentat in susținere documente referitoare la taxa pe valoarea adăugata in suma de 12.177 lei.

F. de aceasta situație organul de soluționare a contestației, in mod legal si corect, a respins ca nemotivata contestația administrativa in conformitate cu dispozițiile art.206 alin. l lit. c) si lit d) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata si ale pct.12.1 lit. b) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.519/2005.

Referitor la suma de 60.396 lei reprezentând TVA deductibila si sumele 147.761 lei si de 211.512 lei reprezentând TVA colectata [filele 45 - 46 Cap.2 pct. D din Decizia nr.351/27.10.2008, respectiv filele 22 - 23 Cap.II pct.v) din acțiune] solicitam respingerea cererii ca neîntemeiata având in vedere următoarele:

In fapt, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a declarat in plus prin decontul de TVA aferent trimestrului IV 2005, fata de evidenta de TVA, suma de 60.396 lei.

De asemenea, s-a mai constatat ca reclamanta a colectat TVA in suma de 147.761 lei, neraportata prin deconturile de TVA din decembrie 2004 si trim. IV 2006. Totodată reclamanta a stornat in anul 2006 TVA in suma de 211.512 lei, fara documente justificative, organele de inspecție fiscala procedând la colectarea acestei sume.

Astfel cum a constatat organul de soluționare a contestației (fila 45 paragrafele 3-5 din Decizia nr. 351/27.10.2008) prin contestația administrativa reclamanta a arătat ca "situația declarării in plus a taxei pe valoarea adăugata s-a creat pe fondul unor erori de înregistrare a sistemului informatic a documentelor privind achizițiile de bunuri si servicii.

Referitor la taxa pe valoarea adăugata in suma de 147.761 lei, societatea a susține ca situația s-a creat pe fondul unor erori de înregistrare cauzate de sistemul informațional privind livrările de bunuri, omise a fi înregistrate in jurnalele de vânzări la momentul efectuării livrărilor, erori nedepistate la momentul respectiv.

Totodată prin precizarea la contestație [...] societatea susține, referitor la taxa pe valoarea adăugata colectata in suma de 211.512 lei, faptul ca suma a fost contestata întrucât organele de inspecție fiscala au motivat aceasta suma ca fiind aferenta veniturilor impozabile înregistrate de societate si pentru care a fost stornata taxa, societatea atribuind aceasta suma ca fiind datorata de societate la bugetul de stat Suma la care face referire s-a datorat unor erori de înregistrare contabila a taxei pe valoarea adăugata la constituirea avansurilor primite de la clienți interni si stornarea taxei aferenta avansurilor de la clienți, unde eronat a fost luat in calcul la stornare, contul sintetic 419 care cuprindea avansurile de la clienții interni si externi".

In fapt astfel cum, in mod legal si corect, a constatat organul de soluționare a contestației "societatea recunoaște prin contestație si precizarea la contestație societatea faptul ca înregistrările de taxa pe valoarea adăugata in suma de 60.396 lei, 147.761 lei si 211.512 lei s-au datorat unor erori de înregistrare a sistemului informatic a documentelor privind achizițiile si livrările de bunuri si servicii, erori nedepistate la momentul respectiv."

F. de susținerile societății din contestația administrativa, in mod legal si corect, organul de soluționare a contestațiilor a constatat ca prin contestație societatea nu a motivat si nu a prezentat in susținere documente referitoare la respectivele înregistrări privind taxa pe valoarea adăugata in suma de 60.396 lei si nici referitor la taxa pe valoarea adăugata in suma de 359.763 lei.

Având in vedere cele arătate va rugam sa constatați ca, in mod legal si corect, organul de soluționare a contestației a respins ca nemotivata contestația administrativa in conformitate cu dispozițiile art.206 alin. l lit. c) si lit. d) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata si ale pct.12.1 Iit. b) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.519/2005.

Referitor la încadrarea tranzacției privind vânzarea de clădiri si terenuri [filele 46 - 50 Cap.2 pct. e din Decizia nr.351/27.10.2008, respectiv filele 15-17 Cap. II pct. v) din acțiune] solicitam respingerea cererii ca neîntemeiată având in vedere următoarele:

In fapt, organele de inspecție fiscala au constatat ca reclamanta a vândut active către S.C. OPTIM REAL S.R.L din București cu factura nr._/20.12.2007 pentru care a aplicat regimul simplificat de taxa pe valoarea adăugata-taxare inversa.

Vânzarea, in valoare totala de 42.262.797 lei a avut ca obiect teren construibil in valoare de 33.410.861 lei, teren cu construcții in valoare de 6.033.288 lei si construcții in valoare de 2.818.648 lei.

Conform dispozițiilor art.141 alin.2 lit. f) si alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile pct.39 alin.l si alin.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr.44/2004, in vigoare la data vânzării activelor, operațiunea de livrare de clădiri si terenuri este scutita fara drept de deducere, iar orice persoana impozabila poate opta pentru taxarea operațiunilor, cu condiția ca opțiunea de taxare a operațiunilor de livrare de bunuri imobile prevăzute la art.141 alin.2 lit.f) din Codul fiscal sa fie notificata organelor fiscale locale.

Organul de soluționare a contestațiilor a constatat ca "organele de inspecție fiscala au încheiat procesul verbal înregistrat la Registrul unic de control la pagina 4, poziția 18, iar la organul fiscal teritorial sub nr._/09,05.2008, [...] din analiza căruia rezulta ca &C R. INDUSTRIALE S.A. nu a depus notificarea prevăzuta la pct39 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru livrările de bunuri pentru care a aplicat măsura de simplificare prevăzuta de art. 160 alin.2 lit. b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal." (fila 48 paragraful 6 din Decizia nr. 351/27.10.2008).

Totodată organul de soluționare a contestației a constatat ca "din analiza bilanțului încheiat la 31.12.2007, depus la organul fiscal teritorial sub nr.36/30.05.2008 [...] rezulta ca societatea a înregistrat scoaterea din evidenta a activelor imobilizate in anul 2007, deci la data vânzării activelor cu factura nr._/20.12._ deci transferul proprietății s-a efectuat in anul 2007 si nu in anul 2008 cum susține contestatoarea." (fila 48 paragraful 7 din Decizia nr. 351/27.10.2008).

F. de aceasta situație este neîntemeiată invocarea de către reclamanta a prevederilor fiscale intrate in vigoare la data de 01.01.2008 (fila 17 paragraful 7 din acțiune) întrucât aceste prevederi nu sunt aplicabile in speța având in vedere faptul ca transferul proprietății s-a efectuat in anul 2007 si nu in anul 2008.

Este nefondata susținerea reclamantei potrivit căreia "in cazul nostru notificarea in discuție a fost depusa de societatea noastră la autoritățile fiscale înainte de comunicarea oricăror aspecte legate de lipsa acestei notificări" (fila 16 paragraful 9 din acțiune).

Astfel cum a constatat organul de soluționare a contestației la fila 49 paragrafele 2 si 3 din Decizia nr.351/27.10.2008 "la data întocmirii facturii fiscale nr._/20.12.2007 in valoare de 42.262.797 lei, pentru vânzarea de bunuri imobile, societatea nu avea întocmita si depusa la organul fiscal teritorial notificarea pentru situația in care optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art.141 alin. 2 Ut f) din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare.

Din analiza notificării depuse de societatea contestatoare la Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii Bacău in data de 06.06.2008 [...], rezulta ca societatea a optat pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. 3 lit.fi din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, pentru "bunurile imobile, construcții si terenuri situate in localitatea Bacău, .".

Aceasta notificare pentru situația in care societatea optează pentru taxarea operațiunilor, a fost depusa de societate la organele fiscale teritoriale la data de 06.06.2008, ulterior datei de 29.05.2008, când s-a susținut discuția finala prin care i s-au comunicat societății rezultatele inspecției fiscale."

Având in vedere cele prezentate mai înainte va rugam sa constatați ca, in mod legal si corect, organele de inspecție fiscala au constatat livrarea de terenuri si clădiri ca fiind operațiune scutita fără drept de deducere si sa respingeți ca neîntemeiata cererea reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice Bacău s-a invocat excepția lipsei de interes, lipsei de obiect și prematurității capătului de cerere privind sumele pentru care a fost admisă contestația reclamantei și s-a dispus recalcularea sumelor.

Cu privire la fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, invocându-se, în esență, aceleași argumente ca cale din întâmpinarea ANAF.

Prin încheierea din 24.06.2009 s-a luat act de precizarea reclamantei privind cadrul procesual în sensul că înțelege să se judece cu ANAF – DGSC și DGFP Bacău, în cadrul acestei din urmă instituții fiind incluse Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău și Activitatea de Inspecție Fiscală pentru persoane Juridice Bacău,

Prin încheierea din 03.02.2010 s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .

În primul ciclu procesual a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică judiciară contabilă.

Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1976 din 09.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a dispus respingerea excepțiilor invocate de pârâți și respingerea contestației formulată de reclamanta . SA, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 685 din 12.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de . SA, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța supremă a reținut, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra contestației reclamantei împotriva Deciziei nr. 351/2008 pronunțată în soluționarea contestației împotriva Decizie de impunere nr. 51/2008 și a RIF nr._/2008, prin care s-a respins contestația pentru suma de 5.288.281 lei, impozit pe profit și majorări, precum și pentru faptul că sentința recurată nu cuprinde motivarea soluției pronunțate.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare, la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 21.08.2013.

Prin încheierea din 23.10.2013, instanța a luat act de precizarea cadrului procesual făcută de reclamantă în sensul că înțelege să se judece cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași (care a preluat atribuțiile fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice Bacău în urma reorganizării ANAF prin HG nr. 520/2013 și a OUG nr. 74/2013) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău (în cadrul căreia se află Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău și Activitatea de Inspecție Fiscală Persoane Juridice Bacău, în urma reorganizării ANAF prin HG nr. 520/2013 și a OUG nr. 74/2013).

În rejudecare, nu au mai fost administrate alte probe, însă la data de 23.10.2013, reclamanta a depus o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. 51 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și a pct. 572 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal introduse prin HG nr. 488/2009.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. 5¹ din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și a pct. 572 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal introduse prin HG nr. 488/2009, Curtea va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții, ca nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 din legea 47/1992, întrucât aceste articole nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei, în condițiile în care organele fiscale nu și-au întemeiat constatările pe aceste prevederi, care, de altfel, au intrat în vigoare ulterior emiterii actelor contestate. Mai mult, pe calea excepției de neconstituționalitate pot fi atacate doar dispoziții din legi, nu și din hotărâri de Guvern, astfel că în ceea ce privește pct. 572 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal introduse prin HG nr. 488/2009, există încă un motiv de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Referitor la celelalte excepții invocate de pârâte, Curtea reține că acestea au fost soluționate în primul ciclu procesual și nu au fost recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție trimițând cauza pentru rejudecarea pe fond a acesteia, motiv pentru care în rejudecare nu vor mai fi analizate.

În ceea ce privește fondul cauzei, în urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată și reține următoarele:

Prin Decizia de impunere nr. 51 din 30.05.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, în urma Raportului de inspecție fiscală nr._/30.05.2008, s-a stabilit în sarcina reclamantei . SA următoarele obligații suplimentare de plată: impozit pe profit – 4.438.796 lei; majorări de întârziere aferente 598.642 lei; taxă pe valoarea adăugată – 3.657.604 lei; majorări de întârziere aferente – 607.645 lei.

Din cuprinsul deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală rezultă că la stabilirea obligațiilor suplimentare de plată s-au avut în vedere următoarele constatări ale organelor fiscale în urma inspecției fiscale referitoare la perioada 08.12.2004 – 31.12.2007:

I. Impozit pe profit:

1) Pentru anul 2005, organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit de 35.877 lei, cu o diferență în plus de 24.470 lei, față de impozitul declarat de societate, de 11.407 lei, considerând că suma de 194.445 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal, cu următoarea componență:

- 21.320 lei – cheltuieli cu impozitul pe profit conform prev. art. 21 alin. 4 lit. a din Legea 571/2003 (Codul fiscal),

- 84.123 lei – cheltuieli cu amenzi și penalități datorate bugetului general consolidat al statului, nedeductibile fiscal conform prev. art. 21 alin. 4 lit. b din Legea 571/2003 (Codul fiscal),

- 89.002 lei – cheltuieli nedeductibile fiscal (cod fiscal eronat, lipsă document justificativ), conform prevederilor art. 21 alin. 4 lit. f din Legea 571/2003 (Codul fiscal).

2) Pentru anul 2006, organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit de 111.633 lei, cu o diferență în plus de 102.721 lei, față de impozitul declarat de societate, de 8.912 lei, considerând că suma de 299.609 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal, cu următoarea componență:

- 10.183 lei – cheltuieli cu impozitul pe profit conform prev. art. 21 alin. 4 lit. a din Legea 571/2003 (Codul fiscal),

- 5.799 lei - cheltuieli cu amenzi și penalități datorate bugetului general consolidat al statului, nedeductibile fiscal conform prev. art. 21 alin. 4 lit. b din Legea 571/2003 (Codul fiscal),

- 283.627 lei – cheltuieli nedeductibile fiscal, conform prev. art. 21 alin. 4 lit. f din legea 571/2003 (Codul fiscal), reprezentând cheltuieli din facturi ce nu au înscris codul fiscal, cod fiscal eronat și respectiv cheltuieli ce nu au la bază documente justificative,

S-a considerat nedeductibilă și suma de 350.438 lei reprezentând cheltuieli înregistrate în contul 666, fără document justificativ, neaferente veniturilor, așa cum prevăd art. 21 alin. 1 și alin. 4 lit. f din Codul fiscal.

3) Pentru anul 2007, organele fiscale au stabilit un impozit pe profit de 4.311.605 lei, reținând un profit impozabil de 26.947.531 lei, față de o pierdere fiscală declarată de societate de 802.975 lei.

Organele fiscale au considerat că trebuie inclusă în categoria veniturilor impozabile și suma de 19.953.879 lei reprezentând surplus din reevaluarea imobilizărilor corporale, concretizat în câștig realizat din vânzarea de active în luna decembrie 2007 (înregistrat la momentul scoaterii din evidență a activelor cedate), pentru care s-a constituit rezerva (în luna decembrie 2007 pe baza raportului de evaluare nr. 56.14/05.12.2007, efectuat în scopul raportării financiare), în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 din Codul fiscal, pct. 12 din HG nr. 44/2004, art. 22 alin. 5 din Codul fiscal, pct. 57¹ din HG nr. 44/2004, art. 24 alin. 15 din Codul fiscal, pct. 71⁵ din HG nr. 44/2004, Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 2/2004 aprobată prin OMFP nr. 576/2004, art. 111 alin.3 și alin. 8 din OMFP nr. 1752/2005.

De asemenea, s-au apreciat ca fiind cheltuieli nedeductibile suma de 17.671.777 lei cu următoarea componență:

- 17.661.626 lei – cheltuieli cu serviciile legate de vânzarea unor bunuri imobile, având la bază Invoice nr. UN113/21.12.2007 emis conform Contractului de exclusivitate încheiat în data de 23.05.2007 cu Unique Investments Limited (înregistrat la Registrul Comerțului din Dublin, Irlanda sub nr._, având cod de înregistrare în scopuri de TVA – IE_ S) întrucât societatea nu a prezentat documente pentru a se analiza realitatea tranzacției conform prev. de art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal și pct. 48 din HG nr. 44/2004,

- 9.690 lei – cheltuieli cu amenzi și penalități datorate bugetului general consolidat al statului, nedeductibile fiscal conform prev. art. 21 alin. 4 lit. b din Legea 571/2003 (Codul fiscal),

- 461 lei – cheltuieli de protocol nedeductibile fiscal conform prev. art. 21 alin. 3 lit. a din Legea 571/2003 (Codul fiscal).

II. Taxa pe valoarea adăugată

1) Cu privire la TVA deductibilă, organele fiscale au considerat că societatea a declarat eronat ca fiind deductibilă TVA în cuantum de 12.815.530 lei, inspecția fiscală stabilind TVA deductibilă în sumă 4.652.485 lei, cu o diferență în minus de 8.163.045 lei reprezentată de:

- 8.029.931 lei TVA aferentă facturii fiscale nr._/20.12.2007 reprezentând vânzare de clădiri și terenuri în valoare de 42.262.797 lei, prin aplicarea eronată a regimului simplificat d e TVA – taxare inversă, conform art. 160 alin. 2 lit. b din Legea 571/2003, pct. 82 din HG nr. 44/2004, art. 160 alin. 3 din Legea 571/2003, considerându-se de către organele fiscale că operațiunea este scutită fără drept de deducere conform prevederilor art. 141 alin. 2 lit. f din Legea 571/2003,

- 70.799 lei TVA deductibilă înscrisă în deconturile de TVA din perioada verificată ce nu respectă prevederile art. 145 alin. 8 lit. c și art. 155 alin. 8 din Codul fiscal (22.210 lei – cod fiscal eronat) sau art. 145 alin. 8 lit. a și art. 155 alin. 8 din Codul fiscal (48.589 lei – facturi în copie xerox, înregistrarea unor sume fără document justificativ),

- 60.396 lei – TVA deductibilă declarată eronat în contul de TVA aferent trimestrului IV 2005 (sume declarate în plus față de evidența de TVA), nerespectându-se prevederile art. 158 alin. 1 din Codul fiscal,

- 1.919 lei TVA aferentă vânzării de deșeuri din perioada noiembrie – decembrie 2007, evidențiată prin aplicarea eronată a regimului simplificat de TVA – taxare inversă, conform art. 160 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, pct. 82 din HG nr. 44/2004, reținându-se că potrivit art. 160 alin. 3 din Codul fiscal „furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea ˂taxare inversă˃, fără să înscrie taxa aferentă”.

2) Cu privire la TVA colectată, organele fiscale au stabilit TVA colectată în sumă de 9.154.458 lei, mai puțin cu 4.505.441 lei față de TVA colectată declarată de societate în sumă de 13.659.899 lei, diferența de 4.505.441 lei, fiind reprezentată de:

- (- 8.029.931) lei aferentă vânzării de clădiri și terenuri pentru care s-a aplicat greșit regimul de simplificare TVA – taxare inversă, operațiunea de livrare de clădiri și terenuri fiind scutită de TVA, fără drept de deducere, conform art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal,

- 211.512 lei TVA colectată cu următoarea componență: 213.718 lei sumă stornată de societate în anul 2006 fără documente justificative, (-2.206 lei calculată la avansurile încasate, înregistrate în contul 419, Clienți creditori, așa cum prevede art. 155 alin. 7 din Codul fiscal și pct. 61 alin. 1 din HG nr. 44/2004,

- 28.178 lei TVA colectată aferentă facturilor lipsă pentru care organele de inspecție fiscală au procedat la estimarea veniturilor conform art. 67 alin. 1 din OG nr. 92/2003 și pct. 65.1 lit. d din HG nr. 1050/2004,

- 147.761 lei, TVA colectată conform jurnalelor de vânzări și neraportată prin deconturile de TVA din decembrie 2004 și trimestrul IV 2006, nerespectând prevederile art. 156 alin. 1 și alin. 2 din Codul fiscal,

-(-216.750) lei, TVA colectată raportată în plus prin deconturile de TVA din trimestrul IV 2005 și luna februarie 2007, nerespectând prevederile art. 156 alin. 1 și alin. 2, art. 158 alin. 1 din Codul fiscal,

- (- 1.919) lei, TVA colectată eronat, aferentă vânzării de deșeuri, stabilită prin aplicarea regimului simplificat de TVA – taxare inversă conform art. 160 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, pct. 82 din HG nr. 44/2004, reținându-se că potrivit art. 160 alin. 3 din Codul fiscal „furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea ˂taxare inversă˃, fără să înscrie taxa aferentă”,

- 3.355.708 lei, TVA colectată aferentă unor servicii pentru care agentul economic a prezentat Contractul de exclusivitate încheiat în data de 23.05.2007 cu Unique Investments Limited (înregistrat la Registrul Comerțului din Dublin, Irlanda sub nr._, având cod de înregistrare în scopuri de TVA – IE_ S), considerându-se că persoana obligată la plata taxei este . SA întrucât locul prestării serviciilor este în România iar persoana obligată la plata taxei este beneficiarul serviciilor și ținându-se cont de faptul că această prestare de servicii este legată de livrarea unor bunuri imobile, operațiune scutită fără drept de deducere și că cheltuielile cu serviciile nu au fost efectiv justificate.

În urma compensării TVA deductibilă în sumă de 4.652.485 lei cu TVA colectată în sumă de 9.154.458 lei, organele fiscale au stabilit un TVA de plată de 4.501.973, din care au scăzut TVA-ul de plată declarat de societate în cuantum de 655.369 lei și viramentul efectuat în sumă de 189.000 lei, rezultând o diferență suplimentară în sumă de 3.657.604 lei.

S-au calculat și majorări de întârziere în sumă de 606.859 lei și penalități de întârziere în sumă de 786 lei.

Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație administrativă ce a fost soluționată prin Decizia nr. 351 din 27.10.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor.

Prin această decizie a fost respinsă ca neîntemeiată și nemotivată contestația reclamantei pentru suma totală de 5.288.281 lei reprezentând: 250.843 lei – taxă pe valoarea adăugată, 4.438.796 lei impozit pe profit și 598.642 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.

Prin aceeași decizie, s-a dispus desființarea parțială a deciziei de impunere contestată pentru suma totală de 3.979.354 lei reprezentând: taxă pe valoarea adăugată în sumă de 3.371.709 lei (din care 16.001 lei TVA aferentă facturilor lipsă estimate de inspecția fiscală și 3.355.708 lei aferentă serviciilor de intermediere legate de vânzarea bunurilor imobile) și majorări de întârziere în sumă de 607.645 lei, organele de inspecție fiscală urmând să reverifice și să recalculeze taxa pe valoarea adăugată datorată și accesoriile aferente.

În urma reverificării, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău a emis Raportul de Inspecție Fiscală înregistrat sub nr._/28.11.2008 și Decizia de impunere nr. 107/28.11.2008, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată reprezentate de TVA în cuantum de 3.371.709 lei și majorări de întârziere în cuantum de 607.645 lei.

Din cuprinsul deciziei de impunere și al raportului de inspecție fiscală rezultă că la stabilirea taxei pe valoarea adăugată suplimentară și a majorărilor de întârziere, organele fiscale au avut în vedere următoarele:

- TVA colectată în sumă de 16.001 lei a fost impusă ca urmare a constatării faptului că societatea nu a justificat un număr de trei facturi fiscale, respectiv_, nr._ din februarie 2006 și nr._ din martie 2006 menționate în carnetul facturier nr._ –_, motiv pentru care s-a procedat la estimarea veniturilor și TVA aferentă facturilor lipsă, conform art. 67 alin. 1 din OG nr. 92/2003 și pct. 65.1 lit. d din HG nr. 1050/2004, folosind metoda mediei aritmetice, prin luarea în considerare a veniturilor aferente lunii anterioare și lunii ulterioare celei în care trebuiau emise facturile constatate lipsă;

- TVA colectată în sumă de 3.355.708 lei aferentă serviciilor de intermediere în valoarea de 5.054.410 euro, echivalentul a 17.661.625 lei, ce au făcut obiectul contractului încheiat cu . Dublin, considerându-se că reclamanta este cea obligată la plata TVA-ului întrucât locul prestării serviciilor este în România (art. 133 alin. 2 lit. i din Codul fiscal) iar persoana impozabilă obligată la plata taxei este beneficiarul serviciilor (art. 150 alin. 1 lit. g din Codul fiscal).

- majorările și penalitățile de întârziere au fost calculate la suma totală de 3.622.552 lei, atât pentru TVA-ul stabilit prin decizia anterioară, desființată în parte, cât și prin decizia de față, invocându-se prevederile art. 115 alin. 1, art. 116 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG nr. 92/2003, calculându-se majorări de întârziere în cuantum de 606.859 lei și penalități de întârziere în cuantum de 786 lei.

Împotriva deciziei de impunere nr. 107/28.11.2008, reclamanta a formulat contestație administrativă, ce a fost soluționată prin Decizia nr. 82 din 16.03.2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor.

Prin această decizie a fost respinsă, ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru TVA în sumă de 16.001 lei și majorări de întârziere în cuantum de 12.500 lei, și, ca nemotivată, pentru suma de 188.318 lei majorări de întârziere și 786 lei penalități de întârziere.

Cu privire la suma de 3.761.749 lei reprezentată de TVA în sumă de 3.355.708 lei și 406.041 lei, s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la soluționarea dosarului Curții de Apel București nr._ (în fapt chiar dosarul de față prin care reclamanta a contestat prima decizie și la care ulterior a fost conexat dosarul nr._ având ca obiect cea de-a doua decizie), considerându-se că stabilirea TVA-ului aferent serviciilor de intermediere facturate de Unique Investments Industriale depinde de calificarea acestora ca nedeductibile, aspect ce formează obiectul dosarului_ .

În continuarea, Curtea va analiza argumentele invocate de reclamantă în cuprinsul contestațiilor formulate atât împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 351/27.10.2008, Deciziei de impunere nr. 51/30.05.2008 și Raportului de inspecție fiscală nr._/30.05.2008 (înregistrată în dosarul nr._ ), precum și împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 82/16.03.2009, Deciziei de impunere nr. 107/28.11.2008 și Raportului de Inspecție Fiscală nr._/28.11.2008 (înregistrată în dosarul nr._, conexat la dosarul nr._ ), având în vedere atât înscrisurile de la dosar, cât și raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

În ceea ce privește impozitul pe profit și majorările aferente stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. 51/30.05.2008, și menținute prin Decizia de soluționare a contestației nr. 351/27.10.2008, Curtea reține următoarele:

Referitor la impozitul pe profit aferent sumei de 19.953.879 lei reprezentat surplusul realizat din reevaluarea imobilizărilor corporale, sumă pe care organele fiscale au considerat că trebuie inclusă în categoria veniturilor impozabile, Curtea apreciază că sunt întemeiate criticile reclamantei.

Astfel, Curtea reține că suma de 19._ lei reprezintă surplus din reevaluarea bunurilor imobile (teren și clădiri) și a fost contabilizată de reclamantă în contul 105 „Rezerve din reevaluare” în baza raportului de reevaluare nr. 5614/05.12.2007. La data de 20 decembrie 2007 prin factura nr._, reclamanta a vândut bunurile imobile respective și a procedat la contabilizarea sumei de 19._ lei în contul 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din reevaluare”.

Organele fiscale au considerat că surplusul din reevaluare reprezintă un câștig efectiv realizat de reclamantă supus impozitului pe profit la momentul realizării acestuia, adică în decembrie 2007.

Reclamanta nu contestă faptul că datorează impozit pe profit pentru respectiva sumă, însă consideră că plata acestuia a fost amânată până la modificarea destinației rezervei.

În sprijinul susținerilor reclamantei sunt chiar și dispozițiile invocate de organele fiscale și anume pct. 57¹din HG nr. 44/2004 dat în aplicarea art. 22 alin. 5 din Codul fiscal potrivit căruia „în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), corelate cu dispozițiile art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidențiat potrivit reglementărilor contabile în contul "Rezultatul reportat" sau în contul "Alte rezerve", analitice distincte, se impozitează la momentul modificării destinației rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.

Înregistrarea și menținerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se consideră modificarea destinației sau distribuție”.

În același sens este și soluția dispusă de Comisia Fiscală Centrală prin pct. 3 al Deciziei nr. 2/2004 aprobată prin OMFP nr. 576/2004 potrivit căruia

„În aplicarea prevederilor art. 19 și ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidențiat potrivit reglementărilor contabile în contul "Rezultatul reportat" sau în contul "Alte rezerve", analitice distincte, se impozitează la momentul modificării destinației rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile.

Înregistrarea și menținerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative, nu se consideră modificarea destinației sau distribuție.

În conformitate cu prevederile art. 19 și ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 și a pct. 12 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aceste sume sunt elemente similare veniturilor.

În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003, cheltuielile înregistrate ca urmare a casării sau cedării unui mijloc fix amortizabil sau terenurilor, calculate ca diferență între valoarea fiscală de intrare a acestora și amortizarea fiscală, după caz, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile”.

Rezultă din reglementările de mai sus și cum în mod corect se reține și în cuprinsul raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză că surplusul din reevaluarea mijloacelor fixe care anterior a fost deductibil, evidențiat în contul de rezerve conform reglementărilor fiscale nu se impozitează dacă este menținut în capitalurile proprii ale societății, urmând a fi impozitat la momentul modificării destinației rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile.

Or, în cazul de față, reclamanta a menținut suma de 19.953.879 lei în categoria rezervelor ca parte componentă a capitalurilor proprii ale societății, motiv pentru care în urma vânzării imobilelor respective, nu se poate considera că a avut loc o modificare a destinației sau o distribuție a rezervei, astfel cum se prevede expres în dispozițiile pct. 57¹ alin. 2 din HG nr. 44/2004 dat în aplicarea art. 22 alin. 5 din Codul fiscal.

Prin urmare, Curtea apreciază că plata impozitului pe profit datorat de reclamantă pentru surplusul rezultat din reevaluarea mijloacelor fixe și contabilizat ca rezerve a fost amânată până la momentul modificării destinației rezervei, distribuirii rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile, astfel că în mod neîntemeiat organele fiscale au stabilit impozit pe profit aferent acestei sume pentru anul 2007, deși impozitul nu era încă scadent.

Referitor la suma de 17.661.626 lei considerată de organele fiscale ca fiind nedeductibilă la calculul impozitului pe profit, Curtea reține că această sumă este reprezentată de comisionul plătit de către reclamantă către Unique Investments Limited Dublin din Irlanda pentru intermedierea vânzării imobilizărilor corporale ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 151/07.02.2008.

Pentru justificarea acestor cheltuieli reclamanta a prezentat Contractul de exclusivitate încheiat cu societatea din Irlanda la data de 23.05.2007, Factura (Invoice) nr. UN133/07 din 21.12.2007 prin care Unique Investments Limited Dublin a facturat comisionul, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.08.2007 cu . SRL, contractul de vânzare nr. 151/07.02.2008 încheiat cu același cumpărător, factura fiscală nr._/20.12.2007 prin care s-a consemnat vânzarea, raportul de prezentare a credibilității intermediarului Unique Investments Limited Dublin, conceptul expunerii pe piața vânzărilor a proprietății reclamantei și minuta ședinței din 31.07.2007 între reclamantă, intermediar și cumpărător.

Dispozițiile legale aplicabile sunt art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal și pct. 48 din HG nr. 44/2004.

Potrivit art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal „următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: … m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte”.

În aplicarea acestui articol, pct. 48 din HG nr. 44/2004 prevede că „pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.

Rezultă din dispozițiile legale de mai sus că pentru a justifica faptul că serviciile respective au fost efectiv prestate nu este suficientă depunerea contractului și a facturii aferente, ci trebuie prezentate și alte documente dintre cele menționate la pct. 48 din HG nr. 44/2004 și anume „situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare”, adică documente din care să rezulte activitățile efectuate în fapt de prestatorul de servicii.

Or, din faptul că s-a încheiat un contract de intermediere vânzare, s-a emis factura aferentă, iar ulterior s-a încheiat vânzarea ce forma obiectul intermedierii, nu rezultă că intermediarul a prestat efectiv serviciile la care s-a obligat, și anume că acesta a desfășurat o activitate specifică găsirii unui cumpărător.

De asemenea, prestarea efectivă a serviciilor nu rezultă nici din minuta ședinței încheiată la 31.07.2007, la care au participat reprezentanții reclamantei, intermediarului și ai cumpărătorului, întrucât la încheierea acestei minute cumpărătorul era deja găsit, în minută neprecizându-se nici vreo activitate efectivă desfășurată de intermediar pentru găsirea cumpărătorului.

În ceea ce privește raportul de prezentare a credibilității Unique Investments LTD, acesta nu face nici o referire la intermedierea vânzării bunurilor reclamantei, neavând relevanță pentru dovedirea prestării efective a serviciilor de intermediere.

Singurul document care ar putea dovedi o prestare efectivă a serviciilor de intermediere îl reprezintă conceptul de prezentare pe piața internă și internațională a imobilului din Bacău, . cuprinsul acestuia nu rezultă data întocmirii și mai ales faptul că respectivul concept a fost folosit efectiv de către Unique Investments Limited pentru găsirea unui cumpărător.

Prin urmare, Curtea apreciază ca fiind întemeiată constatarea organelor fiscale privind neprezentarea de către reclamantă de documente dintre cele prev. la pct. 48 din HG nr. 44/2004, respectiv „situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare” prin care să se facă dovada prestării efective a serviciilor de intermediere de către comisionarul din Irlanda, motiv pentru care în mod corect a fost apreciată suma 17.661.626 lei ca fiind nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

În ceea ce privește impozitul pe profit în sumă de 24.470 lei stabilit suplimentar de organele fiscale pentru anul 2005, în cuprinsul raportului de expertiză, la obiectivele VIII (pct. II), IX și XI, expertul a arătat că organul fiscal și-a însușit această sumă pe care a menționat-o în fișa fiscală a contribuabilului, de unde reiese că societatea a declarat corect acest debit, pe care organul de control în mod eronat l-a considerat ca fiind obligație nedeclarată, preluând-o ca suplimentar de plată, deși societatea nu mai datora aceste sume.

În acest sens, expertul precizează că suma de 24.470 lei a fost menționată de reclamantă în declarațiile privind impozitul pe profit total de 35.968 lei pentru anul 2005 și anume: declarațiile nr. 2073/18.05.2005 (9.278 lei), nr. 4860/04.08.2005 (3.876 lei), nr._/24.01.2006 (11.407 lei) și nr._/25.01.2006 (11.407 lei).

Rezultă că organele fiscale au considerat eronat că impozitul pe profit declarat de reclamantă pentru anul 2005 a fost de doar 11.407 lei, în realitate aceasta declarând un impozit pe profit de 35.968 lei, motiv pentru care stabilirea unui impozit pe profit suplimentar de plată în sarcina reclamantei de 24.470 lei, este rezultatul unei erori de apreciere a organelor fiscale, și prin urmare nelegală.

De altfel, în punctul de vedere exprimat de organele de inspecție fiscală la raportul de expertiză s-a menționat că nu sunt obiecțiuni cu privire la răspunsul expertului.

În ceea ce privește impozitul pe profit în sumă de 102.721 lei stabilit suplimentar de organele fiscale pentru anul 2006, Curtea reține că reclamanta a precizat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că își însușește suma de 57.341 lei, contestând doar impozitul pe profit aferent considerării ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 283.627 lei.

Organele fiscale au reținut că aceste cheltuieli nu sunt deductibile în baza prev. art. 21 alin. 4 lit. f din legea 571/2003 (Codul fiscal), întrucât provin din facturi ce nu au înscris codul fiscal, au cod fiscal eronat sau nu au la bază documente justificative.

Potrivit art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal „următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor”.

În normele de aplicare a acestui articol, la pct. 44 din HG nr. 44/2004 se prevede că „înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare”.

O astfel de reglementare contabilă este și Ordinul MFP nr. 2185/2001 privind aprobarea unor formulare tipizate cu regim special, care în anexa IV reglementează modelul de factură fiscală, din cuprinsul căruia rezultă că factura fiscală trebuie să menționeze inclusiv codul fiscal al cumpărătorului.

Prin urmare, în mod corect au reținut organele fiscale că pentru ca o cheltuială să poată fi considerată deductibilă, este necesară prezentarea de documente justificative iar în cazul prezentării unor facturi acestea trebuie să menționeze codul fiscal al cumpărătorului, evident fiind vorba de codul fiscal real.

În ceea ce privește explicațiile reclamantei privind cauzele erorilor de cod fiscal, Curtea le apreciază ca nefiind relevante, în condițiile în care codul fiscal era trecut eronat sau chiar lipsea, astfel că respectivele facturi fiscale nu sunt întocmite conform reglementărilor contabile, neputând fi considerate documente justificative pentru a se considera respectivele cheltuieli ca fiind deductibile.

De asemenea, Curtea apreciază că pentru a reprezenta document justificativ, factura trebuia prezentată în original, ci nu într-o copie xerox sau copie legalizată, singura excepție fiind cea a prezentării unui document reconstituit după procedura prev. de OMFP nr. 1850/2004, ceea ce reclamanta nu a prezentat cu privire la factura_/27.04.2006.

Curtea mai reține că și expertiza judiciară efectuată în cauză, asumată inclusiv de expertul parte al reclamantei, a apreciat ca fiind legale aprecierile organelor fiscale privind nedeductibilitatea acestor cheltuieli. De altfel, în cuprinsul concluziilor scrise depuse de reclamantă, aceasta a recunoscut că datorează debitul de 102.721 lei reprezentând impozit pe profit.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată stabilită în sarcina reclamantei atât prin decizia de impunere nr. 51/30.05.2008, cât și prin decizia de impunere ulterioară nr. 107/28.11.2008, emisă în urma reverificării dispusă prin Decizia de soluționare a contestației nr. 351/27.10.2008, Curtea reține următoarele:

Referitor la TVA în sumă de 3.355.708 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 406.041 lei, stabilite prin Decizia de impunere nr. 107/28.11.2008, pentru serviciilor de intermediere în valoarea de 5.054.410 euro, echivalentul a 17.661.625 lei, ce au făcut obiectul contractului încheiat cu . Dublin, Curtea constată că prin Decizia de soluționare a contestației nr. 82/16.03.2009 s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la soluționarea cererii de chemare în judecată a reclamantei formulată împotriva primei decizii de impunere, pentru a se lămuri aspectul privind deductibilitatea respectivelor cheltuieli.

Nefiind soluționată pe fond contestația administrativă formulată de reclamantă cu privire la aceste sume, Curtea nu poate analiza pe fond legalitatea impunerii acestor sume, ci doar legalitatea măsurii dispusă prin Decizia de soluționare a contestației nr. 82/16.03.2009 de suspendare a soluționării contestației.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în dosarul_, ce a fost conexat la dosarul_, rezultă că reclamanta aduce critici cu privire la stabilirea obligațiilor suplimentare reprezentate de TVA în sumă de 3.355.708 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 406.041 lei, fără a critica soluția de suspendare a soluționării contestației administrative.

În aceste condiții, Curtea apreciază că nu existe motive pentru a fi anulată soluția de suspendare a soluționării contestației dispusă prin decizia nr. 82/16.03.2009, și neputând proceda la verificarea legalității impunerii acestor sume prin decizia de impunere nr. 107/28.11.2008, în lipsa soluționării pe fond a contestației administrative, urmează a respinge, ca neîntemeiată, contestația reclamantei sub acest aspect.

Cu privire la suma de 8.029.931 lei TVA aferentă facturii fiscale nr._/20.12.2007 reprezentând vânzare de clădiri și terenuri în valoare de 42.262.797 lei, Curtea reține că organele fiscale au considerat-o nedeductibilă întrucât operațiunea respectivă este scutită de TVA fără drept de deducere, invocând prevederile art. 141 alin. 2 lit. f din Legea 571/2003 (Codul fiscal).

Potrivit acestui articol „următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: … f) livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil”.

În cazul de față, din cuprinsul facturii nr._/2012.2007, dar mai ales din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 151/07.02.2008, rezultă că livrarea a avut ca obiect mai multe parcele de teren și a construcțiilor edificate pe acestea, situate în Mun. Bacău, ., jud. Bacău.

Prin urmare, Curtea reține că este corectă aprecierea organelor fiscale privind faptul că operațiunea se încadra în scutirea de TVA prevăzută de art. 141 alin. 2 lit. f din Legea 571/2003, fiind vorba despre livrarea unor construcții și a terenului pe care acestea erau construite, ci nu doar a unui teren construibil.

Reclamanta a mai invocat prevederile alin. 3 al art. 141 din Codul fiscal, potrivit căruia „orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) și f), în condițiile stabilite prin norme”.

În acest sens, reclamanta susține că a făcut o astfel de opțiune, prin notificarea înregistrată la Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii sub nr._ din 06.06.2008.

Reclamanta consideră că nu există nici o dispoziție legală care să prevadă un termen pentru depunerea notificării, astfel că organele fiscale erau obligate să țină cont de această notificare, chiar dacă era făcută ulterior realizării vânzării.

Curtea apreciază că, chiar dacă legea nu prevede expres un termen pentru depunerea notificării, nu înseamnă că aceasta poate fi depusă oricând, ci textul trebuie interpretat în funcție de finalitatea urmărită de legiuitor prin această normă, și anume de a acorda persoanei impozabile posibilitatea de a opta pentru plata taxei, deși legea prevede că operațiunea este scutită. Calificarea operațiunii ca scutită sau nu de taxă, trebuie făcută la momentul realizării acesteia, neputând fi lăsată la aprecierea persoanei impozabile pe o perioadă nedeterminată, motiv pentru care Curtea apreciază că textul trebuie interpretat în sensul că notificarea privind opțiunea pentru taxarea operațiunii trebuia făcută cel târziu la data realizării operațiunii.

Prin această interpretare nu se creează reclamantei o situație mai grea decât în absența notificării, în care se aplică regula scutiri de TVA a respective operațiuni, motiv pentru care nu se poate reține o încălcare a Deciziei CJUE nr. c188/04 pronunțată la 30.03.2006.

Mai mult, o astfel de notificare nu poate fi opusă organelor fiscale în situația în care se depune după începerea inspecției fiscale, și mai ales după ce organele fiscale au încunoștințat persoana verificată asupra greșitei calificări a operațiunii ca fiind supusă TVA-ului.

Or, în cazul de față, notificarea nr._ din 06.06.2008, deși anterioară comunicării deciziei de impunere și a raportului de inspecției fiscală, ea este înregistrată ulterior întocmirii acestor documente și mai ales ulterior discuției finale cu contribuabilul, discuție ce a avut loc la data de 29.05.2008.

Nu pot fi luate în considerare nici notificările înregistrate de reclamantă în luna mai 2007, întrucât acestea se referă la operațiunile prev. de art. 141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal (arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile), ci nu la operațiunea de livrare de teren cu construcții, reglementată de art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal.

În ceea ce privește TVA în sumă de 22.210 lei considerată de organele fiscale ca nedeductibilă întrucât nu respectă prevederile art. 145 alin. 8 lit. c și art. 155 alin. 8 din Codul fiscal, Curtea apreciază că în mod corect organele fiscale nu au luat în considerare ca fiind deductibile sumele din facturile fiscale care aveau menționate un cod fiscal eronat al cumpărătorului.

Așa cum s-a arătat mai sus la impozitul pe profit, prin Ordinul MFP nr. 2185/2001 privind aprobarea unor formulare tipizate cu regim special, anexa IV, a fost reglementat modelul de factură fiscală, din cuprinsul căruia rezultă că factura fiscală trebuie să menționeze inclusiv codul fiscal al cumpărătorului, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare sumele din facturile fiscale ce au indicat un cod fiscal eronat, fiind lipsite de relevanță explicațiile reclamantei privind cauza acestor erori.

În ceea ce privește TVA în sumă de 13.537 lei (ce face parte din suma de 48.589 lei, din care reclamanta a recunoscut doar suma de 35.052 lei), aceasta este compusă din 430 lei aferentă facturii_/27.04.2006, pentru care reclamanta nu a prezentat originalul, și suma de 31.107 lei aferentă facturilor nr._/28.10.2005 cu prinzând lucrări de modernizare și nr._/05.10.2005 cuprinzând evaluare mijloace fixe, refacturate după divizarea societății, pentru care organele fiscale au considerat că nu s-a prezentat documente doveditoare.

Cu privire la suma de 430 lei, pentru motivele arătate mai sus, atunci când a fost analizat același aspect, în cadrul impozitului pe profit, Curtea reține ca fiind corectă constatarea organelor fiscale, în sensul că pentru a putea fi deductibil, TVA-ul trebuie dovedit cu facturi fiscale prezentate în original sau reconstituite prin procedura prev. de OMFP nr. 1850/2004, or factura nr._/27.04.2006 nu fost prezentată de reclamantă nici în original, și nici reconstituită.

Cealaltă sumă de 31.107 lei, provine din facturile nr._/28.10.2005 și nr._/05.10.2005, având ca obiect prestări de servicii.

Potrivit art. 145 alin. 3 din Codul fiscal „dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:

a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă”.

Rezultă că pentru a fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă prestării unor servicii, trebuie prezentat de cumpărător atât factura fiscală, dar și alte documente din care să rezulte că serviciile respective au fost efectiv utilizate în folosul operațiunilor taxabile ale cumpărătorului.

Pentru factura nr._/28.10.2005 (TVA – 11.509 lei) având ca obiect lucrări de modernizare emisă de U. Comercial SA, reclamanta nu a prezenta devizul de lucrări efectuate de prestator, astfel că nu a dovedit că lucrările respective au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.

Cealaltă factură nr._/05.10.2005 este emisă în calitate de vânzător de ., menționându-se că este vorba de o refacturare în urma divizării . a facturii_/2005 conform contract nr. 10/2005 – Sierra Quadrant Bacău. În condițiile în care reclamanta nu a prezentat contractul încheiat cu Sierra Quadrant Bacău de fosta societate, nu se poate stabili dacă respectivele servicii au fost prestate în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei, astfel că, în mod întemeiat, organele fiscale au considerat nedeductibilă și suma de 1598 lei TVA, din factura_/05.10.2005.

În ceea ce privește TVA în sumă de 12.177 lei, Curtea apreciază că în mod greșit reclamanta și expertul judiciar susțin că această sumă provine din preluarea greșită a sumei de 16.001 lei din anexa 6, care în raportul de inspecție fiscală a fost menționată ca fiind de 28.178 lei, întrucât suma provine din factura nr._/29.06.2006 emisă de . Bacău și factura nr._/11.08.2006 emisă de . SRL Bacău, facturi ce au fost anulate întrucât lipseau cele trei exemplare la cotor.

Având în vedere că suma respectivă nu a fost preluată greșit în Raportul de inspecție fiscală și că reclamanta nu a adus alte argumente referitoare la această sumă, Curtea apreciază că în mod întemeiat a fost respinsă contestația reclamantei, cu privire la această sumă, ca nemotivată.

În schimb, Curtea apreciază ca întemeiată acțiunea reclamantei în ceea ce privește TVA în sumă de 82.122 lei, colectată de reclamantă la vânzarea bunului imobil situat în Bacău, .. 10 cu factura fiscală nr._ din 16.12.2004, despre care în raportul de expertiză (a se vedea obiectivul IX) se menționează că a fost declarată de societate la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău în data de 17.12.2004 și achitată la bugetul de stat cu OP din 16.12.2004, fapt pentru care societatea nu mai avea obligația declarării în decontul de TVA din luna decembrie 2004, întrucât organul fiscal și-a însușit suma declarată, care apare în fișa fiscală a plătitorului, atât ca debit de plată, cât și ca sumă achitată.

Prin urmare, organele de control în mod eronat a considerat suma de 82.122 lei ca nefiind declarată de reclamantă, preluând-o ca debit suplimentar de plată, deși societatea nu mai datora aceste sume.

Având în vedere cele reținute în raportul de expertiză, precum și faptul că organele de inspecție fiscală au arătat că nu au obiecțiuni la obiectivul IX al raportului de expertiză, Curtea va admite acțiunea reclamantei pentru TVA în sumă de 82.122 lei, și accesoriile aferente acestei sume.

În ceea ce privește TVA în sumă de 16.001 lei, ce a făcut obiectul reverificării și a fost reținută ulterior și în Decizia de impunere nr. 107/28.11.2008 și raportul de inspecție fiscală nr._/28.11.2008, acte menținute prin Decizia de soluționare a contestației nr. 82/16.03.2009, Curtea reține că organele fiscale au avut în vedere constatarea ca fiind lipsă din carnetul facturier nr._ –_ a trei facturi fiscale, respectiv nr._,_ din februarie 2006, respectiv nr._ din martie 2006.

În această situație, în mod corect, organele fiscale au procedat la estimarea taxei pe valoarea adăugată aferentă celor trei facturi în baza prevederilor art. 67 alin. 1 din Codul de procedură fiscală și pct. 65 alin. 1 lit. d din HG 1050/2004.

Potrivit acestei din urmă dispoziții 65.1. „estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt: d) când au dispărut evidențele contabile și fiscale sau actele justificative privind operațiunile producătoare de venituri și contribuabilul nu și-a îndeplinit obligația de refacere a acestora”.

Reclamanta susține în cuprinsul cererii de chemare în judecată (cea din dosarul conexat nr._ ) că lipsa exemplarelor de facturi s-a datorat unor erori de fabricare a tipizatelor la furnizorul de imprimate, care nu a fost sesizată la recepția tipizatelor.

Însă, cu privire la aceste aspect, existau dispoziții exprese în HG nr. 831/2007 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, fiind necesară declararea acestora ca fiind nule în Monitorul Oficial, Partea a III-a, după sesizarea organelor în drept, astfel cum prevede art. 12 din Anexa 1B din această hotărâre de guvern..

Atât timp, cât reclamanta nu a făcut vreun demers dintre cele prev. de HG nr. 831/2007, Curtea apreciază ca în mod corect organele fiscale nu au luat în considerare argumentele reclamantei legate o eventuală eroare de fabricație a carnetului facturier și a procedat la estimarea taxei pe valoarea adăugată aferentă celor trei facturi lipsă în baza prevederilor art. 67 alin. 1 din Codul de procedură fiscală și pct. 65 alin. 1 lit. d din HG 1050/2004.

Pentru toate considerentele arătat mai sus, Curtea va admite în parte acțiunea reclamantei, va anula parțial Decizia de soluționare a contestației nr. 351/27.10.2008, Decizia de impunere nr. 51/30.05.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr._/30.05.2008, numai în ceea ce privește impozitul pe profit aferent sumei de 19._ lei reprezentând surplusul realizat din reevaluarea imobilizărilor corporale, impozitul pe profit în sumă de 24.470 lei, TVA în sumă de 82.122 lei și accesoriile aferente acestor sume și va respinge cererea privind anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 82/16.03.2009, Deciziei de impunere nr. 107/28.11.2008 și raportului de inspecție fiscală nr._/28.11.2008.

De asemenea, va respinge și cererea de restituire a sumelor achitate în baza Deciziilor de impunere nr. 51/30.05.2008 și nr. 107/28.11.2008, având în vedere că pentru stabilirea exactă a sumelor ce trebuie restituite reclamantei în urma prezentei hotărâri, sunt necesare operațiuni de calcul și depunerea și a altor înscrisuri privind situația exactă a sumelor achitate de reclamantă, ce se pot realiza în procedura administrativă a restituirii de sume prevăzută de art. 117 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. 5¹ din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și a pct. 572 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal introduse prin HG nr. 488/2009.

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta . SA Bacău SRL cu sediul ales la C.. Av. Z. Racoti P. cu sediul în București sector 2, . în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, sector 5, ., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași cu sediul în Iași, .. 26 și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1-3.

Anulează parțial Decizia de soluționare a contestației nr. 351/27.10.2008, Decizia de impunere nr. 51/30.05.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr._/30.05.2008, numai în ceea ce privește impozitul pe profit aferent sumei de 19._ lei reprezentând surplusul realizat din reevaluarea imobilizărilor corporale, impozitul pe profit în sumă de 24.470 lei, TVA în sumă de 82.122 lei și accesoriile aferente acestor sume.

Respinge cererea privind anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 82/16.03.2009, Deciziei de impunere nr. 107/28.11.2008 și raportului de inspecție fiscală nr._/28.11.2008.

Respinge cererile privind restituirea sumelor achitate în baza Deciziilor de impunere nr. 51/30.05.2008 și nr. 107/28.11.2008.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2013.

Președinte, Grefier,

G. I. C. A. C.

Red. Jud. G.I.C 6 ex

Tehnored. A.C.

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4856/2013. Curtea de Apel...		Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1227/2013.... →

Anulare act administrativ. Hotărâre din 13-12-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 13-12-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI