Despăgubire. Hotărâre din 04-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 1464/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 28 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: G. G.
JUDECĂTOR: E. – C. V.
GREFIER: M. G.
Pe rol soluționarea recursului declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1278 din 03.07.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. I., Z. I. și M. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 04.04.2013.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 martie 2013.
Președinte Judecător Judecător
N. M. G. G. V. E. –
C.
Grefier
G. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1508
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 martie 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
P.: M. N.
JUDECĂTOR: G. G.
JUDECĂTOR: E. – C. V.
GREFIER: M. G.
Pe rol soluționarea recursului declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1278 din 03.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. I., Z. I. și M. N..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 martie 2013, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 4 aprilie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1278 din 03.07.2012, Tribunalul Călărași a admis cererea formulată de reclamanții B. I., Z. I. și M. N. îndreptată împotriva pârâtei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, obligând pârâta la plata către reclamanți a sumei rezultată din actualizarea sumei de 119.458,25 lei, pe perioada de 08.05._12 și la plata dobânzii legale calculată pentru aceeași sumă, pe aceeași perioadă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că potrivit art.7 alin.(3) din Legea nr.9/1998, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a mun.București.
Potrivit art.8 alin.(2), teza a II-a, în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de S. înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior.
În speță s-a observat că deși hotărârea Comisiei Județene Călărași a fost emisă la data de 28.09.2005, validarea acestei hotărâri s-a efectuat abia la data de 08.05.2007, cu mult peste termenul prevăzut de lege, la aceeași sumă stabilită prin Hotărârea nr.92/28.09.2005 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
În mod evident suma de 199.097,0894 lei stabilită de către Comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr.9/1998, ca reprezentând valoarea compensațiilor urmare a Raportului Comisiei tehnice de evaluare a suprafețelor de teren intravilan și agricol, casei de locuit și anexelor gospodărești și contravaloarea recoltelor de porumb și floarea soarelui ce au aparținut defunctului B. I. și au trecut în proprietatea statului bulgar, nu mai aveau aceeași valoare la data de 08.05.2007, ca urmare a inflației.
Or, reclamanții sunt îndreptățiți, atâta vreme cât hotărârea Comisiei Județene Călărași a fost validată la suma stabilită, să primească aceeași valoare economică a compensațiilor stabilite, cu alte cuvinte, aceeași valoare a despăgubirilor așa cum a fost determinată și nu diminuată urmare a procesului inflaționist, la data încasării sumei.
Potrivit art.4 lit.c și g din H.G. nr.1643/2004 Departamentul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 înaintează propunerile de validare/invalidare a hotărârilor Comisiilor județene și ale municipiului București, în termenul prevăzut de lege, către șeful Cancelariei Primului Ministru, care va dispune prin ordin și propune reactualizarea despăgubirilor conform Legii nr.9/1998 la data emiterii ordinului de validare.
De asemenea, art.7 din H.G. nr.1643/2004 stipulează că propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului Ministru, poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară.
Prin urmare, Cancelaria Primului Ministru, deși avea posibilitatea legală să actualizeze despăgubirile stabilite prin hotărârea Comisiei Județene Călărași în raport cu rata inflației, nu a făcut-o.
Tribunalul a reținut că ordinul de validare a fost emis cu mult peste termenul de 60 de zile prevăzut de lege și astfel reclamanților le-a fost cauzat un prejudiciu prin devalorizarea sumei stabilită prin hotărârea Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/19.07.2007 prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că validarea hotărârii comisiei județene cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 atrage actualizarea întregii sume cu indicele de inflație.
Cererea reclamanților este întemeiată și sub aspectul datei de la care poate fi actualizată suma, aceasta devenind certă lichidă și exigibilă ulterior expirării celor 60 de zile prevăzute de art.7 alin.(3) din Legea nr.9/1998, termen pe care autoritatea pârâtă îl are la dispoziție pentru validarea hotărârii comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Referitor la posibilitatea cumulării dobânzilor legale cu actualizarea creanței potrivit inflației, tribunalul a apreciat că actualizarea are caracter compensatoriu, astfel încât este permis cumulul dobânzii legale moratorii cu actualizarea. Caracterul compensatoriu al actualizării rezultă din împrejurarea că prin aceasta se repară parte din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării sumei cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, care să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
În sprijinul admisibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței sunt și dispozițiile O.G.nr.5/2001 privind procedura somației de plată, care prevăd în mod expres posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată, invocând prevederile art. 304 pct.9 și art. 3041 C.proc.civ.
În motivarea recursului arată că prin Ordinul nr. 261/8.05.2007 s-a validat Hotărârea nr. 92/2005 a Comisiei județului Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și s-au acordat despăgubiri în cuantum de 119.458,25 lei.
Plata compensațiilor s-a efectuat în conformitate cu prev. art. 5 din HG nr. 286/2004, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
Opune pretențiilor reclamanților de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate dispozițiile art. 34 lit. h) din HG nr. 753/1998, arătând că prin validarea Hotărârii Comisiei județene a devenit cert, lichid și exigibil cuantumul compensațiilor, pentru actualizare aplicându-se dispoz. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora, în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Cât privește obligarea sa la plata dobânzii, arată că nu există dispoziții legale care să prevadă că obligația de plată a compensațiilor în temeiul Legii nr. 9/1998 este purtătoare de dobânzi. În schimb, prin art. 5 din HG nr. 286/2004, legiuitorul a stabilit calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată, respectiv actualizarea cotei de 60 % în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de INS față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca dispozițiile legii speciale.
Recurenta se referă și la modificările legislative pe care statul urmează să le implementeze în aplicarea Hotărârii pilot a Curții EDO în cauza M. A. și alții împotriva României, care ar urma să fie susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (așa cum este și cazul reclamantei), resursele umane și financiare care să asigure finalizarea dosarelor într-un termen rezonabil.
Mai arată că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, prima instanță a stabilit în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
Analizând recursul, Curtea constată următoarele:
Cererea reclamanților a avut ca obiect obligarea pârâtei la plata actualizării sumei de 119.458,25 lei, reprezentând tranșa a doua a despăgubirilor, achitată reclamanților la data de 9.05.2012, în temeiul Legii nr. 9/1998, respectiv a Hotărârii nr. 92/2005 a Comisiei județului Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 261/8.05.2007, pe perioada dintre data emiterii ordinului de validare și data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aplicată aceleiași tranșe de despăgubiri, pentru aceeași perioadă de timp, cu titlu de daune moratorii.
Prima instanță a admis cererea reclamanților, așa cum a fost formulată.
Criticile recurentei sunt fondate, după cum urmează:
În privința perioadei pentru care s-a acordat actualizarea sumei reprezentând tranșa a doua a despăgubirilor, Curtea reține că, în mod greșit, această actualizare a fost acordată începând cu data emiterii Ordinului de validare 8.05.2007, având în vedere scadența obligației de plată stabilită de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, în forma în vigoare anterior modificărilor intervenite prin OUG nr. 10/2013, și anume la expirarea termenului de un an de la data emiterii Ordinului de validare, iar nu odată cu emiterea acestui Ordin.
Ținând cont de scadența legală a obligației de plată, actualizarea se impune a fi acordată de la această scadență – 8.05.2008 și până la data efectivei plăți a despăgubirilor în cauză, respectiv 9.05.2012.
Cât privește acordarea de către prima instanță și a dobânzii legale aplicată asupra cuantumului despăgubirii, Curtea constată că, în conformitate cu legea specială aplicabilă cauzei (art. 8 alin. 2 Legea nr. 9/1998, în forma în vigoare anterior modificărilor intervenite prin OUG nr. 10/2013 și, respectiv, art. I alin. 4 din OUG nr. 10/2013), prejudiciul cauzat prin întârzierea plății despăgubirii se acoperă prin acordarea actualizării sumei cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Prin urmare, nu există un temei legal pentru acordarea dobânzii solicitate de reclamanți și al cărei scop ar fi acoperirea aceluiași prejudiciu, respectiv lipsa de folosința sumei acordate reclamanților cu titlu de reparație în temeiul Legii nr. 9/1998, între data scadenței obligației de plată și data plății efective.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a cererii, și, în consecință, a obligării pârâtei ANRP să achite reclamanților suma reprezentând actualizarea tranșei a doua de despăgubire de 119.458,25 lei, pe perioada 08.05._12.
Ca un ultim aspect, Curtea constată că modificările legislative antamate prin cererea de recurs s-au produs prin adoptarea OUG nr. 10/2013, în vigoare începând cu data de 28 februarie 2013.
În respectarea prevederilor art. I din actul normativ citat, de imediata aplicare, coroborat cu art. 8 din Legea nr. 9/1998, se impune ca plata să se facă începând cu 1.01.2014, în condițiile prevăzute de textul de lege citat, conform căruia, (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1278 din 03.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. I., Z. I. și M. N., având ca obiect „despăgubire – cota a II a”.
Modifică sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii, și, în consecință:
Obligă pârâta ANRP să achite reclamanților suma reprezentând actualizarea tranșei a doua de despăgubire în sumă de 119.458,25 lei, pe perioada 08.05._12, plata urmând a se face conform art. I din OUG nr. 10/2013, începând cu 1 ianuarie 2014.
Respinge restul pretențiilor reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
N. M. G. G. V. E.-
C.
Grefier
G. M.
Red.VEC/tehnored.SI
Jud. fond - E. T.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1949/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2764/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
