Anulare act administrativ. Decizia nr. 3277/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3277/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 1359/93/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 3277
Ședința publică din data de 09.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți C. L. V. și ORAȘUL V., prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 982/08.10.2012 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. L., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund recurenții-pârâți, prin consilier juridic D. C. I., care depune delegații la dosar, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, Curtea procedând la anularea acestora.
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că are calitatea de recurent-pârât doar C. local V., întrucât Orașul V., prin primar, nu a declarat recurs în cauză.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Recurenul-pârât C. local V., prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, având în vedere că hotărârea nr. 189/2011 a Consiliului L. V. a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 282 din Codul fiscal și art. 30 din Legea finanțelor publice locale. Susține că în mod eronat instanța de fond a reținut că aceste taxe ar fi fost instituite pentru servicii care dublează activitatea altor instituții, după cum a argumentat pe larg în cuprinsul cererii de recurs. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.06.2012 sub nr._, reclamantul A. L. a chemat în judecată C. L. V. și Orașul V., prin Primar, solicitând anularea în parte a hotărârii Consiliului L. nr. 189 din 19.12.2011, respectiv în ceea ce privește taxa de siguranță publică și taxa pentru situații de urgență, precum și restituirea sumei de 70 de lei aferentă taxei de siguranță publică și taxei de situații de urgență aferente anului 2012.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost obligat să achite odată cu impozitul pe proprietate, aferent anului 2012, și două taxe stabilite în mod nelegal de către C. L. V., respectiv taxa pentru siguranță publică în valoare de 40 de lei și taxa pentru situații de urgență în valoare de 30 de lei.
A învederat că din coroborarea dispozițiilor art. 56 din Constituția României, art. 282 din Codul fiscal, pct. 192 al HG nr. 44/2004, art. 26 pct. 3 și 4 din O.U.G. nr. 45/2003 și art. 30 din Legea nr. 273/2006 rezultă că pentru perceperea unei taxe speciale contribuabilul trebuie să beneficieze în mod concret de serviciile finanțate din veniturile realizate în acest mod, condiție care nu este îndeplinită în cauză, precum și să își dea acordul pentru a beneficia de acestea, prin contract semnat cu autoritatea publică ori prin altă modalitate menționată prin regulament.
Susținerea generală în sensul că din aceste taxe sunt finanțate anumite servicii specializate de care beneficiază întreaga comunitate nu poate fi reținută, deoarece este posibil ca anumiți beneficiari ai serviciului să își dorească să asigure aceste servicii în nume propriu, prin semnarea de contracte cu societăți de pază, prin instalarea de sisteme de siguranță sau prin alte modalități, fără să fie forțați să plătească aceste sume la autoritatea locală.
A mai arătat că nu a beneficiat de vreun serviciu aferent taxei instituite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul C. L. V. a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât hotărârea Consiliului local V. nr. 189/29.12.2011 reprezintă actul normativ prin care s-a aprobat nivelul taxelor și impozitelor locale pentru anul 2012, iar la art. 6 se menționează faptul că se mențin taxele speciale pentru finanțarea unor servicii publice de interes local, și anume taxa specială pentru funcționarea serviciului de păstrare a liniștii și siguranței publice, precum și taxa specială pentru funcționarea serviciului pentru situații de urgență.
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, consiliul local are inițiative și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, una din principalele categorii de atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni, în exercitarea acesteia consiliul local asigurând cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice, cum sunt cele de "ordine publică" si "situații de urgență". Aceste taxe au fost instituite pentru desfășurarea a Poliției Comunitare (în prezent Poliția Locală) și a Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență V..
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 982/08.10.2012, Tribunalul Ilfov a admis în parte acțiunea, a anulat în parte hotărârea Consiliului L. V. nr. 189/19.12.2011, respectiv în ceea ce privește taxa de siguranță publică și taxa pentru situații de urgență, și a obligat Orașul V. la restituirea către reclamant a sumei de 70 lei reprezentând contravaloarea acestor taxe speciale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 189/29.12.2011 emisă de C. L. al Orașului V. s-a stabilit cuantumul taxei speciale pentru funcționarea serviciului de păstrare a ordinii și siguranței publice, precum și taxa specială pentru funcționarea serviciului de urgență.
La data de 15.02.2012 a fost emis înscrisul intitulat “sumar notă de plată” unde, pe lângă impozitul pe teren si cladiri, a fost instituita in sarcina reclamantului si obligatia achitarii taxei de siguranta publica de 40 lei si taxa pentru situatii de urgenta de 30 lei.
Reclamantul a formulat plangere prealabila la data de 18.04.2012, aratand ca nu a beneficiat de vreun serviciu local aferent taxelor instituite, iar prin adresa nr. 9696/23.05.2012 paratul O. V. a sustinut legalitatea instituirii celor doua taxe locale, precum si oportunitatea acestora, Serviciul Voluntar pentru Situatii de Urgenta actionand pentru prevenirea si stingerea incendiilor, iar Politia Locala având ca sarcina prioritara asigurarea mentinerii ordinii publice si respectarea regulilor de convietuire sociala.
Analizand situatia de fapt retinuta anterior, tribunalul a constatat că actele administrative reprezinta o modalitate juridica de organizare a executarii legii si de executare in concret a acesteia, iar intre actul administrativ si lege se stabileste un raport de subordonare, fiind necesar ca actul administrativ sa fie emis in baza legii. Organelor administratiei publice li se confera posibilitatea sa aprecieze cu privire la conditiile si imprejurarile adoptarii sau emiterii actelor administrative, acestea avand o competenta de apreciere a oportunitatii acestora, dar posibilitatea de apreciere acordata organelor administratiei publice trebuie sa se realizeze in limitele legalitatii.
Reclamantul a investit instanta de judecata cu controlul de legalitatea actului administrativ cu putere normativa, ceea ce presupune raportarea actului administrativ la dispozitiile legale ce reglementeaza domeniul in care isi produce efectele respectivului act.
In cauza, se contesta legalitatea taxei speciale pentru functionarea serviciului de pastrare a linistii si sigurantei publice, precum si pentru functionarea serviciului pentru situatii de urgenta, instituita prin hotararea Consiliului L. nr. 189/19.12.2011.
Din raspunsul primit de reclamant la plangerea prealabila se retine ca aceste taxe au fost instituite pentru prevenirea si stingerea incendiilor, in cazul producerii de accidente, urgente medicale, fenomene meteorologice periculoase, catastrofe, aparare civila, precum si pentru mentinerea ordinii publice si respectarea regulilor de convietuire sociala, pentru asigurarea ordinii si linistii publice, pazei si protectiei obiectivelor de interes public si privat de pe raza administrativa a localitatii.
Potrivit art. 282 alin. 1 din Codul Fiscal, taxele speciale sunt instituite pentru functionarea unor servicii publice locale create in interesul unor persoane fizice sau juridice, alin. 2 facand trimitere la dispozitiile legii speciale, respectiv OUG nr. 45/2003 privind finantele publice locale. Cum OUG nr. 45/2003 a fost abrogata prin Legea nr. 273/2006, rezulta ca acest din urma act normativ este aplicabil in cazul de fata.
Potrivit art. 2 alin. 1 pct. 55 din Legea nr. 273/2006, taxa este definita ca fiind suma suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public. De asemenea, art. 30 alin. 2 din Legea nr. 273/2006 prevede expres ca scopul adoptarii taxelor speciale este "pentru functionarea unor servicii publice locale", iar alin. 6 precizeaza ca aceste taxe speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice beneficiare ale serviciilor respective.
In cauza, hotararea ce face obiectul controlului de legalitate instituie o taxa speciala pentru paza unor bunuri publice, pentru prevenirea si combaterea infractiunilor si a faptelor ilicite, precum si o taxa speciala pentru prevenirea si stingerea incendiilor, urgente medicale, subiectii platitori fiind agentii economici si persoanele fizice care au sediul, respectiv domiciliul in orasul V..
Din dispozitiile art. 1 din Legea nr. 155/2010 rezulta ca Politia comunitare, ca serviciu public de interes local, a fost infiintata in scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în următoarele domenii: a) ordinea și liniștea publică, precum și paza bunurilor, b)circulația pe drumurile publice; c) disciplina în construcții și afișajul stradal; d) protecția mediului; e) activitatea comercială; f) evidența persoanelor; g) alte domenii stabilite prin lege.
Or, Serviciul de pastrare a linistii si sigurantei publice, pentru care s-a instituit in sarcina fiecarui proprietar obligatia de a plati o taxa de 40 lei/an, dubleaza activitatea Politiei Comunitare, iar in cazul serviciului pentru situatii de urgenta se dubleaza activitatea ISU.
De asemenea, desi de serviciile publice Serviciul pentru situatii de urgenta si Serviciul de pastrare a Linistii si Ordinii Publice beneficiaza in principiu toti locuitorii orasului V., cu toate acestea taxele speciale au fost instituite in favoarea persoanelor care detin proprietati in orasul V., fiind reglementata ca o taxa fixa/pe an/de proprietate.
In consecinta, serviciile publice pentru care s-au instituit taxe speciale nu sunt clar determinate, desi art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 prevede clar ca taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice beneficiare ale serviciilor respective.
3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 21.01.2013, a formulat recurs pârât C. L. V., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În motivare, recurentul a arătat că sentința recurată se impune a fi modificată în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele argumente:
Cele două taxe speciale, destinate să servească funcționării în bune condiții a Poliției Locale și a Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență, au fost instituite cu respectarea dispozițiilor art. 282 din Codul fiscal, art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, și anume: să creeze un serviciu public local, pentru a cărui funcționare se instituie taxa specială; serviciul public să fie creat în interesul persoanelor fizice și juridice, care beneficiază de serviciul public local; taxa să corespundă prestării unui serviciu public de către autoritatea publică; taxa specială să se încaseze de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice respective; taxele speciale să fie utilizate numai în scopurile pentru care au fost înființate, adică pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare a acestor servicii.
În mod eronat instanța de fond a reținut că Serviciul de păstrare a liniștii și siguranței publice dublează activitatea Poliției Comunitare, iar Serviciului pentru situații de urgență pe cea a ISU, întrucât, pe de o parte, la nivelul orașului V. nu există înființat, alături de Poliția Locală și un Serviciu de păstrare a liniștii și ordinii publice, iar, pe de altă parte, gestionarea situațiilor de urgență se realizează de către Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgenta, serviciu înființat în baza hotărârii Consiliului L. V. nr. 11/2007, aflat în subordinea consiliului local, care nu se confundă cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență, care funcționează la nivelul județului Ilfov.
În mod greșit instanța de fond a reținut că serviciile publice pentru care s-au instituit taxele speciale nu sunt clar determinate, deși art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 prevede clar că taxele se încasează numai de la persoanele fizice și juridice beneficiare ale taxelor respective. Astfel, referitor la taxa pentru serviciul de păstrare a liniștii și ordinii publice, prestat de Direcția de Poliție Locală, serviciile publice efectiv prestate sunt cele menționate de art. 6 din Legea nr. 155/2010 a Poliției locale. În ceea ce privește taxa pentru serviciul pentru situații de urgență, prestat de către Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență V., a arătat că prin acest serviciu se asigură intervenția, în caz de situații de urgență, pe întreaga rază administrativ-teritorială a localității V., prin desfășurarea de acțiuni ce au drept scop limitarea urmărilor dezastrelor, asigurarea logistică a populației din zonele afectate, sprijinirea forțelor de intervenție profesioniste (pompierii militari, ambulanța etc), serviciile publice efectiv prestate fiind cele stabilite în Regulamentul de organizare și funcționare a serviciului, și anume apărarea vieții, avutului public și/sau privat în caz de situații de urgență, acordarea de ajutor persoanelor aflate în pericol, în caz de accidente, calamități naturale, catastrofe sau dezastre.
Aceste servicii publice au fost create anterior instituirii taxei speciale, în interesul întregii comunități, vizând asigurarea ordinii publice și gestionarea situațiilor de urgență, beneficiari fiind cetățenii care dețin proprietăți în orașul V.. Taxele nu au fost instituite prin hotărârea nr. 189/2011, ci prin hotărârea nr. 115/29.05.2008, fiind aplicabile începând cu anul 2009 și menținute anual la același nivel, prin hotărârile de aprobare a taxelor și impozitelor locale.
În drept, recurentul a invocat art. 302 și urm. din Codul de procedură civilă, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 273/2006, Legea nr. 571/2003.
La cererea de recurs, au fost atașate înscrisuri (filele 11-13).
Cererea de recurs a fost timbrată cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum a fost argumentat de recurentul-pârât, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt.
Astfel, în ceea ce privește critica recurentului, în sensul că „în mod eronat instanța de fond a reținut că Serviciul de păstrare a liniștii și siguranței publice dublează activitatea Poliției Comunitare, iar Serviciului pentru situații de urgență pe cea a ISU”, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât, indiferent dacă la nivelul orașului V. funcționează sau nu un Serviciu de păstrare a liniștii și ordinii publice, instanța de fond a reținut în mod corect că taxele speciale menținute prin art. 6 alin. 1 lit. c) și d) din HCL nr. 189/2011 nu se justifică, întrucât, pe de o parte, serviciul de păstrare a liniștii și siguranței publice este în competența Poliției locale, conform atribuțiilor prevăzute la art. 6 din Legea nr. 155/2010, iar serviciul pentru situații de urgență este asigurat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență, neavând relevanță că acesta este organizat la nivelul județului Ilfov, și nu al orașului V..
Prin urmare, contrar celor susținute de recurent, Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că nu se justifică finanțarea unor astfel de servicii publice de interes local, întrucât acestea sunt în competența Poliției locale și a ISU „Codrii Vlăsiei” Ilfov.
În al doilea rând, nu poate fi primită nici critica recurentului, în sensul că „instanța de fond a reținut greșit că serviciile publice pentru care s-au instituit taxele speciale nu sunt clar determinate”, întrucât în considerentele sentinței recurate s-a arătat explicit că aceste servicii locale nu sunt clar determinate nu din perspectiva atribuțiilor și competențelor, ci din punctul de vedere al beneficiarilor și, implicit, al plătitorilor celor două taxe speciale. Astfel, instanța de fond a reținut corect că, deși art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 prevede că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective și de serviciile publice de păstrare a liniștii și ordinii publice beneficiază în principiu toți locuitorii orașului V., cu toate acestea taxele speciale au fost instituite doar în sarcina persoanelor care dețin proprietăți în V., fără o justificare rezonabilă.
În al treilea rând, Curtea arată că nu are relevanță împrejurarea că aceste taxe speciale locale nu au fost instituite prin hotărârea nr. 189/2011, ci prin hotărârea nr. 115/29.05.2008, fiind aplicabile începând cu anul 2009 și menținute anual la același nivel, prin hotărârile de aprobare a taxelor și impozitelor locale, întrucât intimatul-reclamant a solicitat restituirea contravalorii taxelor achitate pentru anul 2012, în baza HCL nr. 189/2011, a cărei legalitate a înțeles să o conteste, parțial, în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat (art. 304 pct. 9), astfel cum a fost argumentat de recurentul-pârât, este neîntemeiat și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. L. V., cu sediul în V., ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 982/08.10.2012 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. L., cu domiciliul procesual ales la SCA ,,A. și asociații’’ din București, sectorul 5, .. 35, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
GREFIER
M. B.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 09.10.2013.
Jud. fond: L. G. A., Tribunalul Ilfov.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3460/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4113/2013.... → |
|---|
