Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3460/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3460/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 17285/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3460
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.09.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: G. A. F.
JUDECĂTOR: D. M. B.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 2 împotriva sentințe civile nr. 3823/10.07.2913, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. & P. SRL, având ca obiect – „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat D. I., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea dispune rectificarea denumirii recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice S. 2 în Direcția Generală Regională a Municipiului București - Serviciul Fiscal S. 2.
Avocatul intimatei-reclamante invocă excepția nulității recursului. Totodată, arată că recursul a fost depus la tribunal prin fax și prin e-mail la data de 29.07.2013, iar nu direct la registratură și, prin urmare, a dobândit dată certă de la înregistrare, dar nu cunoaște data înregistrării.
Curtea constată că recursul a fost trimis pe e-mail la data de 30.07.2013 și are viza tribunalului la data de 29.07.2013.
Avocatul arată că, față de această situație, recursul este declarat în termen și nu susține excepția tardivității declarării recursului.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, avocatul intimatei-reclamante arată că litigiul este pornit pe vechiul Cod de procedură civilă și în opinia lor, în mod greșit se indică în recurs dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă. În temeiul art. 489 alin. 2 C.p.c. consideră că nu se face referire la vreun motiv de casare prevăzut de art. 488 C.p.c., nici măcar punctul 8 și, pe cale de consecință, solicită anularea recursului.
În cazul respingerii acestei excepții, pe fond, consideră că recursul este neîntemeiat. Se critică doar dispoziția primei instanțe referitoare la cheltuielile de judecată. Consideră că legea aplicabilă este OUG nr. 80/2013. Textul privind restituirea taxei de timbru este același. Taxa de timbru intră în categoria cheltuielilor de judecată, cum greșit neagă recurenta. Nu este aplicabil cazul special de restituire a taxei judiciare de timbru invocat prin motivele de recurs.
În mod legal și temeinic acțiunea a fost respinsă ca lipsită de obiect de către prima instanță, întrucât culpa procesuală aparține recurentei-pârâte care a desființat din oficiu actele care au format obiectul cererii de suspendare. Nu este vorba despre nicio dispoziție legală care să fi dus la lipsa de obiect a acțiunii, astfel că, în mod corect a reținut prima instanță că autoritatea era în întârziere, intimata-reclamantă formulând contestația administrativă cu mult timp înainte, iar la momentul la care ei au sesizat instanța, actele erau în vigoare. Totodată, depune la dosar și jurisprudență, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe excepția nulității recursului.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 02.05.2013 sub nr._, reclamanta S.C. F. & P. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 2 București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea actelor administrativ-fiscale reprezentând decizii de impunere emise de Ministerul Finanțelor Publice -ANAF - Administrația Finanțelor Publice S. 2 București, în dosarul fiscal nr._, respectiv:
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 10/2007 privind TVA în cuantum de 8.948 lei
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 2/2007 privind TVA în cuantum de 5.709 lei
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 4/2007 privind TVA în cuantum de 6.171 lei
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 7/2007 privind TVA în cuantum de 8.309 lei
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 5/2007 privind TVA în cuantum de 6.171 lei
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 11/2007 privind TVA în cuantum de 8.948 lei
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 8/2007 privind TVA în cuantum de 8.309 lei
• Decizia de impunere din oficiu nr._/13.12.2012 pentru perioada de raportare 1/2007 privind TVA în cuantum de 5.709 lei
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004.
Prin cererea precizatoare din data de 25.07.2012 (f.139), reclamanții au completat motivele cererii inițiale în susținerea existenței cazului bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ.
Prin sentința civilă nr.3823 din 10 iulie 2013 instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere în discuție și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că actele administrativ-fiscale au fost desființate prin Deciziile de desființare a deciziilor de impunere din oficiu nr. R3607000/21.05.2013, nr. R3607001/21.05.2013 nr. R3607002/21.05.2013, nr. R3607003/21.05.2013, nr. R3607004/21.05.2013, nr. R3607005/21.05.2013, nr. R3607006/21.05.2013, nr. R3607007/21.05.2013, astfel că, în aplicarea art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată. Pârâta a emis Deciziile de desființare a deciziilor de impunere din oficiu ulterior formulării cererii de chemare în judecată. Prin urmare, reclamanta a formulat prezenta cerere fără a i se putea reține o culpă procesuală, iar autoritățile erau de drept în întârziere, în condițiile în care contestația potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003 a fost formulată încă din data de 19.04.2013. Dimpotrivă, revocarea din oficiu a deciziilor de impunere a căror suspendare se solicitase reprezintă o dovadă a oportunității demersului procesual al reclamantei din perspectiva necesității înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.
Așa fiind, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 66,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare de timbru și timbru judiciar, și a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată onorariul avocațial.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice S. 2 București, solicitând modificarea în parte a hotărârii criticate, în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac, recurenta susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.23 din Legea nr.146/1997, în temeiul cărora reclamanta avea posibilitatea de a solicita restituirea taxelor judiciare, taxe ce nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Intimata a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, întemeiată pe faptul că motivul de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.488 C. proc.civ.
În fond, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispozițiile art.23 din Legea nr.146/1997 au fost abrogate la data pronunțării sentinței criticate și oricum nu sunt aplicabile cauzei.
În ceea ce privește temeinicia sentinței civile criticate, intimata afirmă că în mod legal a procedat instanța fondului obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată, cât timp acțiunea a fost respinsă ca urmare a culpei procesuale a recurentei-pârâte.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge excepția nulității recursului, constatând că motivul invocat de recurentă se circumscrie dispozițiilor art.488 pct.8 C.proc.civ și va respinge ca nefondat recursul civil de față, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din actele dosarului, cererea principală a fost respinsă de prima instanță ca rămasă fără obiect ca urmare a revocării deciziilor de impunere criticate în cadrul exercitării contestației administrativ fiscale.
Ca atare, în mod întemeiat a reținut instanța fondului că pârâta se află în culpă procesuală, din moment ce desființarea actelor administrativ fiscale este consecința demersurilor inițiate de reclamantă, respectiv contestația administrativ fiscală, obligatorie anterior învestirii instanței de contencios administrativ.
În al doilea rând, este de precizat că dispozițiile art.451 C.prc.civ. stabilesc în mod excplicit că sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată taxele judiciare de timbru, astfel că susținerea recurentei, în sensul că aceste taxe nu fac parte din categoria cheltuielilor de judecată este vădit nefondată.
În ceea ce privește aplicarea procedurii prevăzute de art.23 alin.1 litera c din Legea nr.146/1997, așa cum s-a arătat anterior soluția de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect este întemeiată pe revocarea deciziilor de impunere criticate de reclamantă și nicidecum consecința unei prevederi legale, astfel că procedura restituirii, prevăzută de actul normativ anterior citat, nu este aplicabilă cauzei.
Față de aceste considerente recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - SERVICIUL FISCAL S. 2, cu sediul în București, S. 2, .. 13, împotriva sentințe civile nr. 3823/10.07.2913, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. & P. SRL, cu sediul ales la S.C.P. V. și Mitel, în București, Calea Griviței, nr. 143, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. P. G. A. F. D. M. B.
Grefier,
E. S. M.
Red. și dact. jud. G.A.F./gref. E.S.M.
2 ex./
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 999/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3277/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
