Anulare act administrativ. Decizia nr. 1961/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1961/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 5668/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1961
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.05.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate, împotriva sentinței civile nr.688 din 01.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul listei de amânări fără discuții, a răspuns intimatul reclamant E. I. personal, lipsind recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de motivele de recurs formulate de recurenta pârâtă.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de intimatul reclamant, față de împrejurarea că motivele de recurs au fost comunicate în data de 10.04.2012 astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 7) din dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr._ .
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei la a doua strigare a răspuns intimatul reclamant E. I. personal, lipsind recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate.
Având pe rând cuvântul, intimatul reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant E. I. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul E. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Deciziilor de imputare nr. 5/20.01.2011 și nr. 18/05.05.2011 emise de pârâtă, precum și suspendarea executării acestora, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin deciziile de imputare atacate, Agenția Națională de Integritate i-a adus la cunoștință faptul că i-a fost angajată răspunderea materială în limita unor presupuse pagube în cuantum de 8.728 lei și respectiv, de 11.325 lei, pentru care s-ar fi stabilit vinovăția. Astfel, în motivarea deciziei de imputare nr. 5/20.01.2011 a fost invocată decizia nr. 4/21.07.2009 a Curții de Conturi a României, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5047/17.11.2010, menționându-se că paguba s-ar fi produs în perioada 14.04._08. În motivarea deciziei de imputare nr. 18/05.05.2011, nu au fost invocate alte documente sau dovezi și s-a menționat că perioada în care s-ar fi produs paguba este 14.04._09.
Reclamantul a invocat excepția nulității absolute a deciziilor de imputare, arătând că acestea au fost emise în baza unor dispoziții legale care nu îi sunt aplicabile. A precizat că nu i s-a pus la dispoziție raportul Curții de Conturi și nici un document justificativ în baza căruia ar fi răspunzător pentru presupusa pagubă sau în baza căruia s-a calculat presupusul debit.
Într-o altă critică, reclamantul a susținut că în cauză nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale de natură a-i atrage răspunderea. În acest sens, a menționat că nu i-au fost aduse la cunoștință elementele ce au constituit temei pentru imputarea sumelor de 8.728 lei și de 11.325 lei, decizia de imputare nr. 5/20.01.2011 se rezumă doar la menționarea unui act normativ și a deciziei Curții de Conturi a României, care nu îi este opozabilă și despre care nu a luat cunoștință, iar în ce privește decizia de imputare nr. 18/05.05.2011 nu au fost invocate alte motive și nu s-au făcut mențiuni cu privire la documente, persoane sau dovezi.
Pentru motivele arătate, reclamantul a considerat că fapta ilicită producătoare de prejudiciu este nedovedită, existența unui prejudiciu cert, lichid și exigibil este, de asemenea nedovedită, vinovăția este neprobată și inexistentă din perspectiva vreunei atitudini culpabile, cât și din analiza concretă a stării de fapt, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu nu există.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 688/1.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul E. I., au fost anulate deciziile nr. 5/20.01.2011 și nr. 18/5.05.2011 emise de pârâtă, a fost obligată pârâta să emită decizie de imputare numai cu privire la sumele încasate necuvenit de reclamant, aferente anului 2008. S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecata cererii de suspendare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 5/20.01.2011, autoritatea pârâtă a imputat reclamantului suma de 8.728 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în perioada 14.04._08, decizia fiind motivată pe aspectul că angajarea răspunderii materiale a fost determinată de faptul că reclamantul este vinovat de săvârșirea faptei.
În decizia menționată au fost invocate drept temei în drept dispozițiile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 și Decizia Curții de Conturi a României nr. 4/21.07.2009, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5047/17.11.2010.
Prin Decizia de imputare nr. 18/05.05.2011 s-au reținut aceleași aspecte, cu mențiunea că perioada în care s-a produs paguba este 14.04.2008 – 03.09.2009, iar suma imputată reclamantului reprezentând drepturi salariale încasate în mod necuvenit este de 11.325 lei.
În preambulul deciziilor de imputare contestate s-a reținut că actul de constatare a pagubei pentru perioada 14.04._08 este Ordinul Președintelui ANI nr. 20/20.01.2011, iar pentru perioada 14.04.2008 – 03.09.2009 este Ordinul Președintelui ANI nr. 220/04.05.2011.
Curtea a reținut că în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi a României asupra execuției bugetare și a bilanțului contabil întocmite de Agenția Națională de Integritate pentru exercițiul bugetar 2008, a fost emisă Decizia nr. 4/21.07.2009.
Împotriva Deciziei nr. 4/21.07.2009, Agenția Națională de Integritate a formulat contestație, respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, prin Încheierea nr. VIII/3/09.09.2009.
Contestația formulată de Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii menționate a făcut obiectul cauzei înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția VIII–a C. administrativ și fiscal sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 434/22.01.2010, a fost admisă contestația formulată de Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea Deciziei nr. 4/21.07.2009 și a Încheierii nr. VIII/3/09.09.2009 emise de Curtea de Conturi a României.
Urmare a admiterii recursului declarat de Curtea de Conturi a României, prin decizia nr. 5047/17.11.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de Agenția Națională de Integritate.
În consecință, măsurile stabilite prin Decizia nr. 4/21.07.2009 emisă de Curtea de Conturi a României au devenit obligatorii pentru instituția pârâtă.
În ceea ce privește excepția nulității actelor contestate invocată de reclamant, Curtea a constatat că aceasta nu este o veritabilă excepție și nu va fi tratată ca atare, având în vedere că aspectele invocate de reclamant sunt în fapt motive de nelegalitate ale actului administrativ, care urmează a fi analizate de instanță în cadrul acțiunii în anulare dedusă judecății, conform Legii nr. 554/2004.
Curtea a reținut că prin Decizia nr. 4/2009 emisă de Curtea de Conturi a României în urma acțiunii „Auditul financiar al contului de execuție și al bilanțului contabil încheiate la 31.12.2008” la Agenția Națională de Integritate, la pct. 2 s-a dispus măsura ca pârâta „să înlăture efectele produse prin nerespectarea prevederilor anexei 3/30 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 și ale O.U.G. nr. 112/2008 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, referitoare la numărul și structura funcțiilor de conducere (director general, director general adjunct și șef serviciu) precum și la funcțiile de inspectori de integritate. În acest sens, se vor cuantifica integral sumele plătite nelegal și se vor recupera, iar sumele aferente anului 2008 se vor vira la bugetul de stat”.
Din înscrisurile existente la dosar, a rezultat că începând cu data de 14.04.2008, reclamantul a fost numit în funcția publică cu statut special de inspector de integritate (Ordinul nr. 168/14.04.2008), în perioada 14.04.2008 – 05.09.2008, acesta a exercitat temporar funcția publică de conducere cu statut special de director general (Ordinul nr. 269/05.06.2008), iar începând cu data de 05.09.2008, a fost numit în funcția publică de conducere de director general (Ordinul nr. 417/05.09.2008), beneficiind în fapt de indemnizația de conducere în mod nelegal, potrivit celor stabilite în mod irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Autoritatea pârâtă era obligată în baza Deciziei nr. 4/2009 emisă de Curtea de Conturi a României, constatată ca fiind legală în urma contestării în instanță, să recupereze sumele achitate cu titlu de indemnizație pentru exercitarea funcțiilor de conducere nominalizate, de la persoanele care au primit sume cu acest titlu.
Prin urmare, Curtea a constatat că în mod corect pârâta a făcut aplicarea art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 și a emis deciziile de imputare pentru sumele încasate necuvenit de către reclamant.
De asemenea, Curtea a apreciat ca nefiind relevantă împrejurarea că reclamantul nu a avut cunoștință de Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi, fiind dovedită aducerea la cunoștința acestuia a deciziilor de imputare, în cadrul cărora a fost menționată baza legală și faptică care a determinat emiterea acestor acte administrative. În plus, s-a constatat că reclamantul nu a invocat împrejurări care determine nelegalitatea concluziilor Curții de Conturi a României, conform celor anterior expuse.
Curtea a constatat însă că sumele imputate reclamantului prin deciziile contestate privesc și drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2009, în condițiile în care așa cum s-a reținut, Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi a fost emisă în urma controlului efectuat asupra execuției bugetare și a bilanțului contabil pentru exercițiul bugetar 2008, nu și pentru anul 2009.
De altfel, chiar prin măsurile dispuse în cuprinsul Deciziei nr. 4/2009 s-a prevăzut cuantificarea sumelor plătite nelegal în anul 2008 și recuperarea acestora, fără a se face mențiuni cu privire la sumele aferente anului 2009.
Prin urmare, față de temeiul în drept avut în vedere la emiterea deciziilor de imputare, respectiv Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi, irevocabilă prin decizia nr. 5047/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că imputarea sumelor reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de reclamant pe parcursul anului 2009, nu are justificare legală.
Pentru considerente expuse, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis în parte acțiunea, a anulat Deciziile de imputare nr. 5/20.01.2011 și nr. 18/05.05.2011 și a obligat pârâta să emită decizie de imputare numai cu privire la sumele încasate necuvenit de reclamant, aferente anului 2008. Instanța a luat act că reclamantul a renunțat la judecata cererii de suspendare a executării deciziilor de imputare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Integritate, cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă arată, în esență, faptul că, în baza Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Integritate nr. 20/20.01.2011 a fost emisă Decizia de imputare nr. 5 din data de 20.01.2011 prin care s-a constatat că s-a produs o pagubă în valoare de 8728 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de către reclamant. Paguba s-a produs în perioada 14.04._08, fiind adusă la cunoștința reclamantului la data de 20 ianuarie 2011 așa cum rezultă din dovada de comunicare anexată la dosarul cauzei.
De asemenea, în baza Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Integritate nr. 220/04.05.2011 a fost emisă Decizia de imputare nr. 18 din data de 05.05.2011 prin care s-a constatat că s-a produs o pagubă în valoare de_ lei reprezentând drepturi salariale încasate în mod necuvenit de către reclamant. Paguba s-a produs în perioada 14.04._09, fiind adusă la cunoștința reclamantului la data de 05.05.2011, potrivit dovezii de comunicare anexate.
Sintetizând considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a admis în parte acțiunea motivat de următoarele considerente:
"Curtea constantă că sumele imputate reclamantului prin deciziile contestate privesc și drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2009, în condițiile în care așa cum s-a reținut, Decizia nr.4/2009 a Curții de Conturi a fost emisă în urma controlului efectuat asupra execuției bugetare și a bilanțului contabil pentru exercițiul bugetar 2008."
Totodată, instanța de fond a dispus "obligă pârâta să emită deciziile de imputare cu privire la sumele încasate necuvenit de reclamant, aferent anului 2008."
Așa cum a susținut și în apărările formulate pe fondul cauzei, atât Decizia de imputare nr.5 din data de 20.01.2011 în valoare de 8728 lei cât și Decizia de imputare nr. 18 din data de 05.05.2011 în valoare de_ lei, au fost încheiate privind pagube produse în cursul anului 2008, instituția pârâtă precizând foarte clar perioadele când paguba s-a produs în respectivele decizii de imputare.
Din aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 688 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind nefondată și menținerea ca temeinice și legale Decizia de imputare nr.5 din data de 20.01.2011 în valoare de 8728 lei și Decizia de imputare nr. 18 din data de 05.05.2011 în valoare de_ lei cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de_ iei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
În drept, recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 27.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus preschimbarea din oficiu a termenului de judecată la data de 27.02.2013 și în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr. 2/2013 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să îl soluționeze.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Examinând recursul declarat de recurenta pârâtă, în raport de dispozițiile art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin recursul formulat de recurenta pârâtă ANI este criticată sentința civilă nr. 688/1.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București ca nelegală și netemeinică.
Apreciază recurenta că instanța în mod greșit a admis în parte acțiunea reclamantului E. I., constatând că sumele imputate reclamantului privesc drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2009, deși deciziile de imputare emise la 20.01.2011 și 5.05.2011 au fost încheiate privind pagube produse în cursul anului 2008 și nu în cursul anului 2009, astfel cum în mod greșit a reținut instanța.
Prin decizia nr. 4/2009 emisă de Curtea de Conturi a României în urma auditului financiar al contului de execuție și al bilanțului contabil încheiat la 31.12.2008 la ANI, la punctul 2 s-a dispus măsura ca recurenta pârâtă să înlăture efectele produse prin nerespectarea prevederilor anexei 3/30 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 și a O.U.G. nr. 112/2008 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2008 referitoare la numărul și structura funcțiilor de conducere precum și la funcțiile de inspector de integritate. S-a dispus cuantificarea integrală a sumelor plătite nelegal care se vor recupera, iar sumele aferente anului 2008 se vor vira la bugetul de stat.
Din înscrisurile dosarului se reține că prin deciziile contestate s-au imputat intimatului reclamant și sume încasate în cursul anului 2009, ori pentru drepturile salariale încasate necuvenit pentru anul 2009 în mod corect instanța de fond a reținut că deciziile de imputare nu au justificare legală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 codul de procedură civilă se va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate, împotriva sentinței civile nr.688 din 01.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,10.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud. fond. M. I.
Red.jud.U.D./2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1104/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 5175/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
