Pretentii. Decizia nr. 5175/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5175/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 76395/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5175
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2, prin reprezentant legal Director Executiv Adjunct L. D., împotriva sentinței civile nr. 346/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /CA/2011 în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V. cu domiciliul în București, ., ., având ca obiect „pretenții – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant M. V. prin reprezentant convențional avocat B. A. G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.04.2013 depusă în ședință publică (fila 9 dosar), lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită.
Potrivit dispozițiilor OG 74/2013 și HG 520/2013, Curtea constată transmiterea calității procesuale de la Administrația Finanțelor Publice Sector 5 din subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București la Administrația S. 5 a Finanțelor Publice din subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reclamant prin avocat având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, criticile aduse de recurentul-pârât fiind neîntemeiate și abuzive. Consideră hotărârea primei instanței prin care aceasta a obligat pârâta la restituirea către reclamant a taxei de poluare împreună cu dobânda aferentă ca fiind legală, solicită respingerea recursului ca nelegal, cu cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei chitanța de plată a onorariului în sumă de 1000 lei (fila 10 dosar).
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.346/23.01.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a IX-a ,s-au dispus urmatoarele:
” Admite în parte acțiunea privind pe reclamantul M. V., cu domiciliul în București, ., ., ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sectorul 2.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. sector 5 ca neîntemeiată.
Obligă pârâta A.F.P. sector 5 să restituie reclamantului suma de 8303 lei achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare conform chitanței . nr._/24.11.2011 și dobânda aferentă acestei sume calculată conform prevederilor art. 124 Cod proc.fiscală.
Obligă pârâta A.F.P. sector 5 să plătească reclamantului suma de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente acțiunii.”
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de A. FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5, tribunalul a aratat ca, in general, pentru a avea calitate procesuala pasiva . litigiu, trebuie sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecatii.
In aceste conditii, tribunalul constata ca prin actiune reclamantul a sustinut ca a achitat taxa de poluare a carei restituire o solicita, la AFPS 5, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligatii fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant in prezenta cauza, se efectueaza la cererea contribuabilului, de catre organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare, potrivit art. 33 din OG nr. 92/2003, in speta acesta fiind AFPS 5, care conform sustinerilor reclamantului a calculat si incasat suma pretinsa in aceasta cauza, astfel ca din punct de vedere procedural parata AFPS 5 are calitate procesuala pasiva, temeinicia pretentiilor acesteia in raport de parata putand fi stabilita doar dupa analizarea pe fond a cauzei. In plus, asa cum reiese din probele depuse in dosar, AFPS 5 este cea care a emis atat decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule precum si cea care a incasata aceasta taxa astfel stabilita, astfel cum rezulta si din chitanta . nr._/24.11.2011(f.15).
Totodata, tribunalul retine si ca, desi potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului pentru Mediu, aceasta se calculeaza si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, in speta de catre parata A. Finantelor Publice Sector 5 ( avand in vedere ca reclamantul are domiciliul in Sectorul 5), astfel ca in prezenta actiune care vizeaza restituirea acestei taxe, calitatea procesuala pasiva nu poate avea decat autoritatea fiscala competenta sa calculeze si sa incaseze taxa, iar faptul ca suma astfel incasata ajunge . AFM, nu intereseaza raportul juridic dedus judecatii, ramanand ca ulterior, cele doua institutii sa-si regleze conturile in vederea returnarii acestei taxe, in eventualitatea admiterii actiunii.
Cat priveste fondul cauzei, tribunalul arata ca in fapt, reclamantul a achiziționat un autoturism marca AUDI cu nr. de identificare WAUYYY8E37A219652, pentru inmatricularea caruia in Romania a fost nevoit sa plateasca taxa pe poluare in cuantum de 8303 lei conform deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule din 18.11.2011 emisa de AFPS 5 (f.14), suma pe care a achitat-o cu chitanta . nr. 1880201din data de 24.11.2011( f. 15).
Ulterior, a adresat AFP Sector 5 o cerere (f.26-27), prin care a solicitat restituirea sumei platita cu titlu de taxa de poluare, insa parata nu a solutionat favorabil cererea acestuia.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta, tribunalul consideră in mod gresit AFP Sector 5 a impus reclamantului sa plateasca taxa de poluare mentionata si implicit in mod nelegal a refuzat sa-i restituie taxa astfel platita.
In acest sens, tribunalul constata ca problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozitiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90 actualmente art. 110 paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare si din analiza acestor dispozitii rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa reduca introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii fiind astfel orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule deja inmatriculate in Romania, iar aceasta tendinta este cu atat mai evidenta cu cat, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul ca in Romania se fabrica autoturisme cu aceste caracteristici, daca acestea se inmatriculeaza aici pentru prima data in perioada 15.12._09, protejandu-se astfel productia interna de automobile .
Totodata, tribunalul constata ca in conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI ,PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând modificarea în totalitate a sentinței și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală și respingerea cererii cu privire la restituirea taxei de poluare.
În motivare se arată că potrivit OPANAF nr. 3411/8.11.2011 cu data de 15.11.2011 se aprobă structura organizatorică a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București pentru aparatul propriu și administrațiile finanțelor publice municipale și orășenești.
Arată că taxa de poluare a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei în vigoare abrogându-se art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.
Precizează că art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, deci rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Incidența în cauză a prevederilor art. 110, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciază ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9. Or, reclamanta nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorată.
Prin urmare, dispoz. art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea tratatului au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Mai precizează că principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Din textul OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule s-a reținut că este vorba de restituirea taxei de poluare numai în anumite condiții, fiind reglementate de art. 8 coroborate cu prevederile art. 9 din OUG nr. 50/2008.
Potrivit OG nr. 13/2011, dobânda legală se aplică în raporturile civile și comerciale, nu și în materie fiscală, unde, potrivit art. 124 C.proc.fiscală pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acordă dobânda fiscală.
În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind C.proc. fiscală „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Prin urmare ,in cauza nu sunt indeplinite conditiile de acordare a dobanzilor.
Referitor la obligarea pârâtei A.F.P. Sector 5 la plata cheltuielilor de judecată ,recurenta arata ca in speța nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, or, in situatia de fata ,nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina recurentei pentru ca sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
În drept s-au invocat dispoz. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea retine ca in mod judicios a constatat instanta de fond analiza de fond a neconformității taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE,insa instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a taxei de poluare achitată de catre acesta.
Cat privește solutia instanței de fond in sensul acordării dobanzii fiscale ,Curtea constata că hotărârea primei instanțe concordă cu principiile rezultate din hotărârea CJUE în cauza 565/11, I., par. 20 și urm., din care rezultă că justițiabilul are dreptul nu numai la restituirea taxei percepută de statul membru cu încălcarea dreptului UE, dar și la acoperirea pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumei, ca o completare a drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului UE care interzic astfel de taxe.
Critica recurentei în ceea ce priveste dispozitia instantei de fond de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat,este apreciata de catre Curte ca neintemeiata.
Curtea retine că de vreme ce parata a cazut în pretentii -fiind obligata la restituirea taxei de poluare- culpa sa procesuala este evidenta ,fapt ce indreptateste reclamantul ,în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ ,la a pretinde si primi cheltuielile de judecata efectuate in cadrul litigiului dedus judecatii.
Faptul ca taxa de poluare are o consacrare in legislatia romaneasca nu indreptateste concluzia recurentei in sensul ca nu se poate identifica vreo culpa a sa in declanasarea procedurii judiciare ,cata vreme ,astfel cum s-a aratat anterior ,aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Față de toate aceste considerente, constatând legalitatea si temeinicia sentintei de fond, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
F. de solutia data cererii de recurs ,Curtea retinand culpa procesuala a recurentei,in temeiul art.274 C.proc.civ.,va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata catre intimatul –recurent in cuantum de 500 de lei ,reprezentand onorariu avocat redus.
Reducerea onorariului se impune avand in vedere dispozitiile art.274 alin.3.C.proc.civ ,care reglementeaza facultatea acordata instantei de judecata de a obliga partea aflata in culpa procesuala la plata onorariului într-un cuantum diferit de acela convenit de avocat si partea adversa ,ori de cate ori constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari ,fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
În aprecierea cuantumului onorariului,deci, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
In speta ,Curtea apreciaza ca onorariul solicitat de intimatul-reclamant ,în cuantum de 1000 lei, este nerezonabil nu doar in raport de valoarea pricinii,dar si fata de munca indeplinita de catre avocat, cauza fiind una de complexitate redusa ,mai ales in contextul in care CJUE s-a pronuntat asupra neconformitatii taxei de poluare in discutie cu dispozitiile comunitare ,iar cererea a fost solutionata la primul termen de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 346/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ /CA/2011 în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5, având ca obiect „pretenții – taxa de poluare”.
Obligă recurenta să achite intimatului-reclamant suma de 500 de lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P.
Jud. fond S. G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1961/2013. Curtea de Apel... | Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... → |
|---|
