Anulare act administrativ. Decizia nr. 586/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 586/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 57055/3/2011
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 586
Ședința publică din data de 11 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: S. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant T. I. împotriva sentinței civile nr. 2117/16.05.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA S. 4 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant, reprezentat de mandatar T. A. I., cu procură la fila 6 din dosarul de fond, și intimata-pârâtă, reprezentată de consilier juridic V. A., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 30.01.2013, prin serviciul registratură, recurentul a depus dovada achitării taxei de timbru de 2 lei, după care:
Curtea procedează la identificarea reprezentantului recurentului-reclamant, dnul Terine A. I., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, eliberat la data de 30.11.2004 de SEP, și procedează la anularea timbrajului.
Recurentul-reclamant, prin reprezentant, depune la dosar copia certificatului de grefă cu privire la dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București-Secția a V-a Civilă.
Curtea, în temeiul art. 305 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisuri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-reclamant, prin reprezentant, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii și anulării dispoziției de demolare nr. 858/31.03.2011. Învederează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, pentru motivele prezentate pe larg în cuprinsul cererii de recurs. Depune concluzii scrise.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că dispoziția de demolare a fost emisă în mod legal, construcția provizorie fiind edificată pe domeniu public.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
1. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 2117 din 16.05.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâta Primăria S. 4 Bucuresti, prin Primar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția Primarului S. 4 București nr. 858/16.09.2011 s-a dispus desființarea garajului proprietatea reclamantului, cu caracter provizoriu, construit pe domeniul public/privat al mun. Bucuresti, respectiv pe terenul situat în . Zaplazului nr. 12, sectorul 4, București.
In motivarea actului administrativ de autoritate, in preambulul său este trecut ca si temei al emiterii sale art. 33 din legea nr. 50/1991, pentru justificarea oportunității luării măsurii respective. Or,conform art. 33 din legea 50/1991 „Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.”.
Din referatul nr. 140/30.03.2011 al Serviciului Disciplina in Construcții al Primăriei sectorului 4 București rezulta ca, din verificările pe teren, s-au constatat ca sunt amplasate pe domeniul public construcții provizorii tip garaj, conform anexei, iar aceste construcții provizorii prezintă un grad avansat de degradare fizica sau au fost abandonate.
Conform art. 1 din legea 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”, iar art. 2 definește noțiunile de „c) act administrativ-actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice” și „n) exces de putere-exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”
Prin prezenta acțiune, reclamantul arata ca dispoziția nr. 858/16.09.2011 ar fi act administrativ emis cu exces de putere, deoarece garajul este proprietatea sa, ridicat pe terenul proprietate privata a sa.
Or, din verificarea dreptului de proprietate al reclamantului, instanța retine ca acest drept nu exista. Astfel, este adevărat ca prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/16.09.1971, înregistrat la notariatul de stat al sectorului 5 sub nr. 2971/16.09.1971, depus la filele 8-9, reclamantul a cumpărat terenul si clădirea in suprafața de 300 mp situate in în .. 12, sectorul 5, actualmente in sectorul 4 din București.
Prin decretul de expropriere nr. 83/1989 al Președintelui RSR, depus la filele 27-28, terenul deținut de reclamant in .. 12, sectorul 4, București a trecut in domeniul public al statului. Astfel, de la data de 03.04.1989, reclamantul nu mai este proprietar al terenului, împrejurare ce rezulta si din adresa nr. 5738/2012 a Direcției de Impozite si taxe Locale sector 4, depusă la filele 49-50.
De altfel, reclamantul cunoaște faptul ca nu mai deține in proprietate acest teren, ca a fost expropriat, predând acest imobil Statului R., prin procesul-verbal de predare primire din 23.09.1983 (fila 82), ca imobilul a fost demolat ca urmare a aplicării acestui decret de naționalizare din 1983 si a rămas doar terenul de 300 mp, astfel ca, ulterior, a depus cereri de retrocedare in natura a suprafeței de 300 mp deținuta si/sau acordare de despăgubiri in baza legii nr. 10/2001, iar prin dispoziția nr. 5486/2.05.2006 (fila 65) emisa de primarul General al Mun. Bucuresti s-a respins cererea reclamantului de retrocedare in natura a terenului si s-a dispus acordarea de masuri in echivalent pentru cei 300 mp de teren, situat în .. 12, sectorul 4, București.
Astfel, din cele arătate mai sus, instanța retine ca terenul de 300 mp situat .. 12, sector 4, București este proprietate publica a statului, iar parata Primăria S. 4 Bucuresti avea competenta si dreptul legal de a dispune demolarea clădirilor realizate pe domeniul sau public, in baza art. 33 din legea nr. 50/1991, acesta nefiind un act administrativ emis cu exces de putere, deoarece nu încalcă niciun drept subiectiv al reclamantului.
Cu privire la ridicarea construcției - garaj, instanța retine ca reclamantul, deși a predat acest teren, constatând ca pe acesta nu a fost ridicat nici un parc - motivul exproprierii -, a comandat in 22.09.1988 materiale de construcții si a ridicat garajul care face obiectul dispoziției 858/16.09.2011, garaj insa ridicat pe domeniului proprietate publica, așa cum s-a arata anterior. Reclamantul nu deține o autorizație de construire și invoca faptul ca deține acordul nr. IX A. a._/484/-W/10.06.2009 emis de Serviciul de Autorizare și Urmărire Construcții din cadrul Primăriei S. 4 (fila 58). Instanța retine ca acesta nu da dreptul reclamantului la ridicarea unei construcții, ci doar se înștiințează reclamantul cu privire la cazurile în care este necesară o autorizație de construire si excepțiile prev. de art. 11 din legea nr. 50/1991. Or, reclamantul nu a solicitat o autorizație de construire.
Cu privire la susținerea ca această construcției nu este garaj, ci o pivnița, care este reabilitata de reclamant si ca este pivnița rămasa in urma demolării clădirii inițiale, instanța retine ca aceasta construcție, indiferent daca este garaj si/sau pivnița, daca este construita sau reabilitata, actualmente se afla pe domeniul public al sectorului 4, iar parata, ca proprietar al terenului, are dreptul la exercitarea dezmembrămintelor dreptului sau de proprietate - posesia, folosința si dispoziția, iar reclamantul, prin folosirea acestei clădiri, împiedica parata la exercitarea dreptului sau, motiv pentru care s-a emis dispoziția nr. 858/16.09.2011, act administrativ emis in exercitarea legii.
Față de cele arătate mai sus, reținând ca terenul face parte din domeniul public al sectorului 4, ca reclamantul a folosit pana acum terenul si construcția aflata pe el, ca nu deține un titlu valabil asupra terenului si/sau construcției, ca parata are competenta in emiterea actului atacat si dreptul in exercitarea dezmembrămintelor dreptului sau de proprietate, în baza art. 1, 2, 10, 18 din legea nr. 554/2004 raportat la art. 1, 4, 7 si 33 din legea nr. 50/1991, va respinge acțiunea ca neîntemeiata.
2. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 18.07.2012, reclamantul a formulat recurs, prin care a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și anulării dispoziției de demolare nr. 858/31.03.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul a arătat, în primul rând, că instanța de fond a interpretat in mod greșit înscrisurile depuse la dosar, în condițiile în care procesul-verbal de preluare a imobilului din 23.09.1988 nu menționează nici un decret de expropriere care să justifice demolarea sa.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a schimbat denumirea legilor și a prevederilor legale ale acestora, întrucât decretul Consiliului de Stat nr. 83/03.04.1989 nu a avut ca efect exproprierea, astfel încât nu se poate susține că terenurile afectate de lucrări nefinalizate și abandonate în decembrie 1989 au trecut cu titlu valabil în domeniul public. A precizat că instanța de fond a confundat demolarea construcției cu exproprierea și că terenul a rămas întotdeauna în proprietatea sa, nu a fost scos din circuitul civil și nu a fost expropriat sau naționalizat.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond a schimbat datele calendaristice ale documentelor și ale legilor invocate și a reținut în mod greșit, ca probă în favoarea pârâtei, dispoziția Primarului General nr. 5686/02.05.2006, care în prezent este contestată în justiție.
A mai susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut că ar fi construit un garaj fără autorizație de construire, în condițiile în care nu l-a construit, ci la amplasat pe teren în anul 2008, nefiind necesară autorizație de construire, întrucât este o construcție mobilă fără fundație.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
3. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezenta cerere de recurs, prin prisma motivelor invocate de recurent (art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă), Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, deși recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii, motive care nu sunt contradictorii și nici străine de natura pricinii. De altfel, Curtea constată că recurentul s-a referit la acest motiv doar prin indicarea temeiului de drept, fără a motiva în vreun fel incidența sa în cauză.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din codul de procedură civilă nu este incident în cauză, prin raportare la obiectul acțiunii și specificul unui litigiu în contencios administrativ, întrucât textul de lege respectiv se referă la situația în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Ca atare, acest motiv de modificare poate fi incident doar atunci când se invocă încălcarea principiului obligativității între părțile contractante a convențiilor legal făcute, ceea ce nu este cazul în speța de față, unde se solicită anularea unui act administrativ unilateral (dispoziția primarului de demolare a unei construcții provizorii amplasate pe domeniul public/privat al mun. București).
Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă nu este întemeiat, întrucât instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, prin raportare la situația de fapt stabilită în baza înscrisurilor depuse la dosar.
Astfel, prin dispoziția Primarului S. 4 București nr. 858/16.09.2011 s-a aprobat desființarea construcțiilor provizorii amplasate pe terenuri aparținând domeniului public/privat al mun. București, pe raza administrativ-teritorială a S. 4, cu încălcarea prevederilor legale de funcționare și disciplină în construcții, precum și celor care prezintă un grad avansat de degradare fizică. Din referatul nr. 140/30.03.2011 al Serviciului Disciplină în Construcții al Primăriei sectorului 4 București rezultă că, pe baza verificărilor efectuate pe teren, s-a constatat că sunt amplasate pe domeniul public construcții provizorii tip garaj, conform anexei, iar acestea prezintă un grad avansat de degradare fizică sau au fost abandonate. Printre aceste construcții provizorii, se află și garajul amplasat de reclamant pe terenul situat în . Zaplazului nr. 12 din sectorul 4.
Dispoziția respectivă a fost emisă în baza art. 33 din Legea nr. 50/1991 republicată, potrivit căruia „construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului”.
Instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea emiterii dispoziției de demolare, în condițiile în care din actele aflate la dosarul de fond rezultă că garajul recurentului, pe de o parte, a fost amplasat pe domeniul public/privat al mun. București, recurentul nefăcând dovada la acest moment a dreptului de proprietate privată asupra terenului, și, pe de altă parte, că a fost executat fără autorizație de construire.
Recurentul-reclamant a invocat faptul că terenul respectiv în suprafață de 300 mp este proprietatea sa din anul 1971, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/16.09.1971 (filele 8-9 din dosarul de fond), că nu a fost naționalizat sau expropriat și că nu a fost scos din circuitul civil.
Aceste susțineri au fost în mod corect înlăturate de către instanța de fond, în condițiile în care din actele dosarului de fond rezultă că terenul respectiv a fost expropriat în anii 1988-1989 și că în prezent face parte din domeniul public al mun. București, aflat în administrarea S. 4, împrejurare atestată prin adresa nr. S1.2/167/13.09.2011 a Serviciului Legalitatea Actelor din cadrul Primăriei S. 4 (fila 53 din dosarul de fond), în care se mai menționează că Direcția de Investiții a S. 4 a executat în zona respectivă lucrări de investiții constând în amenajare urbanistică și reabilitare stradală, fapt pentru care s-a solicitat dezafectarea garajului amplasat pe terenul respectiv, precum și faptul că Poliția Locală Sector 4, prin Direcția Inspecție și Control, a anulat procedura de dezafectare a garajului reclamantului până la soluționarea dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București-Secția a V-a civilă.
Astfel cum rezultă din istoricul de rol fiscal aflat la filele 49-50 din dosarul de fond, prin cererea nr._/31.01.1992, recurentul a solicitat DITL sector 4 restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pentru teren și clădirea din .. 12, întrucât acesta a fost expropriat prin Decretul nr. 83/1989, iar, la data de 06.04.2009, prin declarația de impunere nr._, acesta a solicitat înscrierea în evidențele fiscale a dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, cerere care a fost respinsă, cu motivarea că terenul a fost trecut în proprietatea statului în anul 1989 și nu a fost prezentat nici un act de reconstituire a dreptului de proprietate.
Într-adevăr, potrivit procesului-verbal de predare-preluare depus la fila 22 din dosarul de fond, terenul de 287 mp situat în .. 12 a fost expropriat, fiind preluat în administrare de către ICRAL Berceni. Chiar dacă în procesul-verbal respectiv nu se menționează decretul în baza căruia a operat exproprierea, precizându-se însă în mod expres că imobilul a fost expropriat, instanța de fond în mod corect a făcut referire la Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 83/03.04.1989 privind aprobarea începerii lucrărilor la obiectivul de investiții „Parc în zona Centrului de Cultură și Educație Socialistă a Copiilor și Pionierilor” din mun. București, prin care se aprobă, la art. 3, demolarea construcțiilor proprietate personală și ocuparea terenurilor aferente acestora, precum și scoaterea din funcțiune a fondurilor fixe.
Recurentul a recunoscut, inclusiv prin cererea de recurs, că în perioada 22.09-24.09.1988 i-a fost demolată casa și anexele, fiind încheiate în acest sens și dispoziții de livrare (filele 23-26 din dosarul de fond). Este adevărat că demolarea casei și preluarea terenului au fost făcute în anul 1988, iar Decretul nr. 83 a fost emis abia la 03.04.1989, însă din susținerile recurentului rezultă că aceste măsuri au fost luate de autoritățile comuniste în vederea construirii unui parc, care însă nu a mai fost realizat, sens în care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziția Primarului General nr. 5486/02.05.2006 (fila 65 din dosarul de fond), s-a respins cererea de restituire a terenului în suprafață de 300 mp și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare (construcție amfiteatru, alee acces, taluz în incinta împrejmuită a amplasamentului parcului Lumea Copiilor). Conform certificatului de grefă depus la fila 16 din dosarul de recurs, prin sentința civilă nr. 2129/22.11.2012 a Tribunalului București-Secția a V-a civilă, a fost anulată dispoziția nr. 5486/02.05.2006 și a fost obligat mun. București, prin primar general, să restituie în natură suprafața de 283,30 mp și să atribuie reclamantului 16,7 mp teren prin compensație sau, în subsidiar, să acorde măsuri reparatorii pentru cei 16,7 mp. Sentința nu este irevocabilă, putând fi atacată cu recurs la Curtea de Apel București, astfel încât, la acest moment, recurentul nu poate invoca un titlu de proprietate valabil asupra terenului respectiv.
Pe de altă parte, în ceea ce privește lipsa autorizației de construire pentru garajul în cauză, recurentul a afirmat că nu era necesar un astfel de act administrativ de autorizare, întrucât garajul este o construcție mobilă fără fundație, susținere care însă nu poate fi primită, în contextul în care Legea nr. 50/1991 prevede că pentru o construcție provizorie este necesară obținerea prealabilă a unei autorizații de construire, nefiind aplicabilă niciuna dintre excepțiile prevăzute la art. 11 din acest act normativ.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului, în sensul că pentru amplasarea garajului respectiv a obținut acordul nr. IXAa._/484-W/10.06.2009 de la Serviciul Autorizare și Urmărire Construcții din cadrul Primăriei S. 4, întrucât Curtea constată că această adresă, pe de o parte, a fost emisă ca urmare a solicitării recurentului de aprobare a efectuării unor lucrări de reparații la o pivniță existentă în acea locație, iar, pe de altă parte, nu cuprinde un acord al autorității publice locale, ci doar o enumerare a lucrărilor care se pot executa fără autorizație de construire, conform art. 11 din Legea nr. 50/1991.
Față de aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant T. I. împotriva sentinței civile nr. 2117/16.05.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA S. 4 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
GREFIER
S. Ș.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 27.03.2013.
Judecător fond: L. P., Tribunalul București-Secția a IX-a C..
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3153/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 5588/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
