Obligaţia de a face. Decizia nr. 3153/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3153/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 73570/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 3153
Ședința publică din 02.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte: H. V.
Judecător: P. O. D.
Judecător: C. B.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 împotriva sentinței civile nr.4330/06.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. D. având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant L. D., prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 17 dosar TB, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul-reclamant L. D. a depus prin registratură, la data de 29.08.2013, note scrise și practică judiciară într-un exemplar, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs și pe fond.
Avocatul intimatului-reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Cu privire la OUG nr.10/2013 opinează că nu are incidență în prezenta cauză având în vedere că dreptul său de creanță a fost recunoscut de Statul Român cu aproape 10 ani în urmă. În subsidiar, solicită admiterea acțiunii de fond și obligarea recurentei la plata compensațiilor bănești în condițiile prevăzute de OUG nr.10/2013.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4330/06.11.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul L. D. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPPRIETĂȚILOR și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 156.685,64 lei reprezentând compensații acordate conform hotărârii nr. 2387/25.09.2003 a Comisiei Mun.București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia ANRP nr. 487/28.03.2008.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că deși prin hotărârea nr. 2387/25.09.2003 a Comisiei Mun.București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia ANRP nr. 487/28.03.2008, au fost recunoscute reclamantului compensații în cuantum de 156.685,64 lei, acestea nu au fost achitate în termenele prevăzute de art.38 alin. 5 H.G. nr. 753/1998. Apărarea pârâtei în sensul că plata se face în limita sumelor aprobate anual cu această destinație nu a putut fi reținută, întrucât nu a fost dovedită lipsa disponibilului din bugetul de stat, iar pe de altă parte nu se poate crea instituțiilor publice debitore o situație mai favorabilă decât cea a altor debitori.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta a arătat că sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 9/1998 sunt publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Fondurile reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940; Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente; Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Tinutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanta europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză. se aplică, prin analogie. situatiei în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări adresate Directiei pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 393/2006, care au condus la un număr mare de litigii.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții Împotriva României: ,,222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate. 223. Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de Îndeplinit. 224. Din acest punct de vedere, Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, recurenta a arătat că, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299 și 304/1 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
În dovedire, recurenta a depus la dosar înscrisuri (filele 8-16).
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare(f.12), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, fiind legală și temeinică soluția primei instanțe. A mai arătat că termenul pentru plata despăgubirilor a expirat, acesta nu a fost respectat de către debitoarea ANRP, excluderea sa aleatorie de la plata despăgubirilor fiind o gravă încălcare a dreptului său de proprietate.
În drept, au fost invocate disp. art. 308 Cod proc.civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, întrucât după data pronunțării sentinței recurate a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, care modifică condițiile și termenele de plată a despăgubirilor.
Curtea apreciază că aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestei ordonanțe reprezintă un motiv de ordine publică, care, deși nu a fost invocat de recurentă, va fi avut în vedere din oficiu la soluționarea prezentei cereri de recurs, conform prevederilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, la data de 28 februarie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 114 OUG nr. 10 din 27 februarie 2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Din cuprinsul acestui act normativ, Curtea reține ca având relevanță în prezenta cauză dispozițiile art. I alin. 1-4, potrivit cărora:
„(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006 se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
(3) Prin titlu de plată se înțelege hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
(4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe”.
De asemenea, prin art. IV pct. 3 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acesteia, s-au abrogat expres dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, care prevedeau că „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. 4 sau 6, respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maxim 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. 1”.
Totodată, prin art. V lit. d din ordonanță, la data intrării în vigoare a acesteia, s-au abrogat expres dispozițiile art. 18 alin. 5 și 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1.120/2006, care prevedeau următoarele: “compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilordepășește 100.001 lei. Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Curtea mai constată că, în preambulul OUG nr. 10/2013, s-a prevăzut că aceste modificări ale regimului de plată a despăgubirilor sunt necesare, în viziunea emitentului (Guvernul României), „luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește plata despăgubirilor acordate potrivit celor trei legi de reparație, ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, precum și având în vedere faptul că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.
Prin urmare, având în vedere că până la data judecării prezentului recurs a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 10/2013, care modifică regimul de plată a despăgubirilor acordate, printre altele, în baza Legii nr. 290/2003, Curtea constată că dispozițiile acestei ordonanțe se aplică prezentei cauze, fiind vorba despre incidența unui motiv de ordine publică care a fost invocat și analizat din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 și 3 teza I raportat la art. 304 pct. 9, 304¹ și 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a debitului rezultând din hotărârea nr. 2387/25.09.2003 a Comisiei Mun.București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia ANRP nr. 487/28.03.2008, în condițiile și termenele prevăzute de art. I din OUG nr. 10/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 împotriva sentinței civile nr.4330/06.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. D..
Modifică sentința civilă recurată în sensul că:
Admite acțiunea în parte.
Obligă pârâta către reclamant la plata debitului rezultând din Hotărârea nr.2387/25.09.2013 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea legii nr.9/1998, validată prin decizia ANRP nr.487/28.03.2008, în condițiile art.I din OUG nr.10/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. V. P. O. D. C. B.
Grefier,
T. M.
Red./tehnored Jud. P./2ex/19.09.2013
Tehnored. TM/2 ex
Tribunalul București, Secția a IX-a C.
Jud. fond, I. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4646/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 586/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
