Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4646/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4646/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 704/3/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.4646
Ședința publică de la 31 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR - A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursurile formulate de recurentele – pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – S. Soluționare Contestații, împotriva sentinței civile nr.1134 din 05.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. – B. C. și intimatul – chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
P. are ca obiect – „contestație act administrativ fiscal – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul – reclamant T. – B. C., reprezentat de avocat D. P. M. – N., în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.01.2012, aflată la fila 3 în dosarul nr._ al Tribunalului București, lipsind recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 6 reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Intimatul – reclamant, prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1134/05.03.2013 a Tribunalului București a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 6, a fost admisă acțiunea precizată ulterior de reclamantul T.-B. C. în contradictoriu cu pârâtele A. F. PUBLICE SECTOR 6 reprezentată prin D. și D. -S. SOLUȚIONARE CONTESTAȚII și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6656 lei reprezentând taxă poluare actualizată cu indicele de inflație, s-a dispus anularea deciziei de soluționare a contestației nr.539/28.11.2011, ca nelegală, fiind respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale aferente, ca neîntemeiat.
De asemenea, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU către pârâtă la plata sumei de 6656 lei reprezentând taxa încasată.
Pronunțând această soluție instanța de fond a reținut în esență că prin cuprinsul deciziei de calcul a taxei de poluare a autovehiculului nr._/4.10.2011, s-a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de a plati suma de 6.656 lei reprezentand taxa de poluare, in temeiul prev. art. 4 din O.U.G.50/2008.
În fapt, reclamantul a dobandit din Germania autoturismul marca Mercedes Benz ,categorie auto M1, norme de poluare E4, . WDB2110061A521288, an de fabricatie 2004, . auto J113178, cu data primei inmatriculari 19.07.2004 prin contractul de vanzare cumparare cu S&M Automobile incheiat la 9.09.2011.
A reținut instanța de fond că în vederea înmatriculării în Romania a acestui autoturism, conform legislatiei aplicabile - OUG. 50/2008 reclamantul a fost nevoit sa achite suma de 6.656. lei, reprezentand taxa de poluare, in temeiul dispoz. art. 4 din O.U.G. 50/2008, suma achitata prin chitanta . nr._/4.10.2011
Nemultumit de decizia emisa de parata privind plata taxei de poluare, reclamantul a solicitat restituirea în temeiul art. 117 din OG92/2003.
A concluzionat instanța de fond că în speță sunt incidente prevederile O.U.G.50/2008, problema de drept constând în aceea de a stabili dacă daca taxa de poluare stabilita de dispozitiile O.U.G. 50/2008 este legal perceputa de catre statul roman, în condițiile aderării Romaniei la spatiul comunitar.
A reținut Tribunalul ca aceasta taxa este asimilata impozitelor interne (desi perceputa in vederea asigurarii protectiei mediului tuturor proprietarilor de autovehicule care inteleg sa utilizeze aceste autovehicule pe teritoriul Romaniei), intrucat legiuitorul nu a inteles sa aplice aceasta taxa si autovehiculelor inmatriculate deja in Romania (stat comunitar incepand cu data aderarii 1.01.2007), ci aceasta taxa este perceputa exclusiv pentru autovehiculele inmatriculate in celelalte state membre comunitare si care sunt reinmatriculate in Romania, dupa aducerea in tara.
A mai arătat instanța de fond că normele comunitare sunt pe deplin aplicabile, apararea paratei in sensul ca instantele nationale nu au competenta/posibilitatea legala de a interpreta si aplica norma interna, in raport de cea comunitara fiind de inlaturat. Prioritatea dreptului comunitar rezulta din L.157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., conform căreia România și-a asumat responsabilitatea de a aplica dispozițiile din Tratatele originare ale Comunitatii europene, dinainte de aderare.
Făcând trimitere la dispozițiile art. 25 din Tratatul C.E. instanța de fond a avut în vedere că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, interdicția aplicându-se taxelor vamale cu caracter fiscal.
Concluzionând, instanța fondului ca efect al aplicării directe a dreptului comunitar a dispus ca efect al constatării unei discriminări între produsele naționale si produsele altor state europene, anularea deciziei prin care a fost soluționată contstația reclamantului și obligarea pârâților la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei AFP sector 6 –invocata prin intampinare- instanța de fond a respins-o pentru aceea că între reclamant si aceasta parata exista un raport juridic de drept administrativ/fiscal, decizia de calcul a taxei de poluare fiind emisa de parata AFP sector 6 și fiind irelevant din punct de vedere juridic cine a fost titularul contului la care au fost virați banii reprezentând taxa poluare.
Împotriva sentinței civile nr. 1134/05.03.2012 au formulat recurs pârâtele Directia Generala a F. Publice a Municipiului Bucuresti și AFP Sector 6, prin reprezentant DGFP.
1/ În recursul formulat în nume propriu, recurenta Directia Generala a F. Publice a Municipiului Bucuresti a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, care este parțial netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art.304 pet.9 Cod Procedura Civila).
Arată recurenta că prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/04.10.2011, A. F. Publice sector 6 a stabilit o taxa pe poluare pentru autovehicule in suma totala de 6.656 lei, in conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Regimul taxei pe poluare pentru autovehicule a intrat in vigoare de la data de 1 iulie 2008, acesta stabilind cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu destinatia de venit la bugetui F. pentru mediu fiind gestionata de A. F. pentru Mediu. Cata vreme legislatia fiscala prevede in mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei inmatriculari, rezulta ca aceasta este in mod legal datorata.
In ceea ce priveste prevederile comunitare retinute de catre instanta de fond, arată recurenta că legile cadru europene sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obținerea rezultatului.
Arată recurenta că susținerile precum că taxa pe poluare este ilegala și discriminatorie nu pot fi reținute întrucât OUG nr. 50/2008 a fost emisa in temeiul art. 115 alin 4 din Constituția Romaniei și a fost adoptata în scopul asigurarii protectiei mediului, cu respectarea jurisprudenței Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.
Arată recurenta că obligația generică de armonizare a legislatiei interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constitutie, si cea speciala, prevazuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecatoresti.
De asemenea, prin actul invocat nu se instituie un regim fiscal discriminator, intrucat obligatia platii taxei pe poluare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de provenienta a acestora, nefiind deci in prezenta unei ingradiri a liberei circulatii a marfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunitatii Europene.
2/ Prin recursul formulat, recurenta AFP Sector 6, recurenta arată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, având în vedere că suma solicitată se face venit la bugetul administrat de Administrația F. pentru Mediu, astfel că această entitate are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, recurenta AFP a reluat alegațiile din susținerea recursului formulat de DGFP, în motivarea legalității OUG nr. 50/2008 și a conformității acestui act cu dispozițiile europene.
Analizând cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În primul rând, se constată că ambele recurente au invocat greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond, critică ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C..
Cu privire la acest motiv de recurs, Curtea va constata că intimatul reclamant a achiziționat în cursul anului 2011 un autovehicul sencond-hand, marca Mercedes Benz, înmatriculat pentru prima dată în spațiul comunitar la data de 19.07.2004, în Germania.
Cu ocazia primei înmatriculări în România a plătit o taxă de poluare în cuantum de 6656 lei, achitată la data de 4.10.2011, în temeiul OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare.
În privința legalității instituirii și perceperii taxei de poluare de către recurenta pârâtă AFP Sector 6 București, Curtea reține că, prin art. 11 alin. 1 și 2 din Constituția României, revizuită în 2003, se prevede că „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte” Prin urmare, încălcarea legii și, implicit, excesul de putere survine nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție comunitară.
Pe de altă parte, se va mai reține și faptul că obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională.
În consecință, prin hotărârea pronunțată de instanța de fond nu s-a dispus armonizarea legislației interne cu cea comunitară, ci s-a făcut aplicarea directă a unui principiu de drept comunitar, atribut atât al legiuitorului cât și al puterii judecătorești, așa cum s-a decis în hotărârile enunțate anterior.
În continuare, Curtea va reține că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis). De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
Analizând reglementarea internă, incidentă în speță, Curtea constată că taxa specială pentru autovehicule a fost introdusă pentru prima dată în România prin Legea nr. 343/2006 de completare a Codului fiscal, sub denumirea de taxă de primă înmatriculare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar, după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (ex. cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și situații de scutire de la plata taxei (ex. vehiculele istorice).
Dispozițiile art. 241¹-241³ din Codul fiscal au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin . OUG nr. 50/2008, care a instituit taxa pe poluare, în legătură cu care CJUE s-a pronunțat că este contrară art. 90 din TCE (art. 110 TFUE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România – cauza 402/09-T.. În același sens a fost și soluția în cauza 236/10-N., în care s-au pus în discuție variantele taxei pe poluare aplicate în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010, iar la paragraful 28, Curtea a reiterat faptul că taxa pe poluare nu este compatibilă cu principiul „poluatorul plătește”, principiu la care s-a referit și recurenta în cuprinsul motivelor de recurs.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în mod corect a apreciat aceasta că în speță sunt aplicabile concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., fiind vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, Curtea constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pentru emisii poluante, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România. Având acest efect specific, taxa respectivă diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE, constatând întemeiat că refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pentru emisii poluante, calculate și încasate în temeiul OUG nr. 50/2008, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare și, pe cale de consecință, Decizia de respingere a contestației formulate de intimat este netemeinică și nelegală.
Pe cale de consecință, Curtea va aprecia că în mod legal instanța de fond a procedat la anularea acestui act administrativ și a dispus restituirea sumei reținută cu titlu de taxă de poluare de la reclamant, reținerea fiind realizată cu încălcarea normelor de drept comunitar.
2/ În ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 6, în sensul respingerii acesteia, Curtea va aprecia că instanța de fond a procedat în mod legal și temeinic.
Astfel, raportul juridic fiscal a luat naștere între reclamant și organul fiscal, care a stabilit în sarcina acestuia obligația fiscală desființată de instanță prin prezenta hotărâre.
Pe cale de consecință, subiect pasiv în raportul dedus judecății este AFP Sector 6 și nu Administrația F. Pentru Mediu, așa cum a arătat recurenta.
Administrația F. pentru Mediu este terț în raportul juridic fiscal analizat prin prezenta speță, iar faptul că aceasta este destinatarul final al sumei reținută din contul reclamantului nu este opozabil acestuia din urmă.
Pe cale de consecință, pe cererea având ca obiect restituirea sumei reținută în mod nelegal calitate procesuală pasivă are AFP Sector 6 și nu Administrația F. pentru mediu, excepția fiind în mod corect soluționată de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 rap. la art.304/1 și art.304 pct. 9 C. Curtea urmează a respinge recursurile ca nefondate, menținând hotărârea de primă instanță ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele – pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – S. SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, împotriva sentinței civile nr.1134 din 05.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. – B. C. și intimatul – chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
S. Ș.
Red...11.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3081/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3153/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
