Anulare act administrativ. Decizia nr. 5766/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5766/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 38765/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 5766
Ședința Publică din data de 13.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant B. O. împotriva sentinței civile nr. 227/17.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică pe lista amânărilor fără discuții a răspuns recurentul reclamant B. O., prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar – fila 7, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, recurentul reclamant a depus la dosar copia certificatului de moștenitor autentificat, după care,
Recurentul reclamant B. O., prin avocat, învederează instanței faptul că a solicitat strigarea cauzei pe lista amânărilor fără discuții pentru a depune înscrisuri.
Curtea ia act de înscrisurile depuse de recurentul reclamant și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei se prezintă recurentul reclamant B. O., prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar – fila 7, lipsind intimata pârâtă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul, recurentul reclamant B. O., prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat avându-se în vedere faptul că instanța de fond a pus în discuție calitatea de moștenitor după B. E. – mama sa, aceasta fiind dovedită cu înscrisurile de la dosar. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 04.10.2012 sub nr._ reclamantul B. O. a formulat in contradictoriu cu pârâta A. N. pentru Restituirea Proprietatilor contestatie impotriva deciziei nr.88/10.09.2012, solicitind anularea acestei decizii si a hotaririi nr.1075/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, obligarea paratei sa emita o noua hotarire de acordare a compensatiilor in termen de 10 de zile de la raminerea definitive si revocabila a sentintei, sub sanctiunea de penalitati de intirziere in cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de intirziere.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca autoarea sa B. M. a formulat cerere de acordare a compensatiilor banesti pentru bunurile de care au fost deposedati autorii sai B. E. si V., sechestrate sau ramase in orasul Storojinet. Prin hotarirea nr.1075/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 cererea a fost respinsa pe motiv ca lipsesc catele ce dovedesc calitatea succesorala a reclamantului, respectiv certificate de mostenitor. Reclamantul a mentionat ca a contestat hotarirea, iar contestatia a fost respinsa prin decizia nr.88/10.09.2012, apreciata netemeinica si nelegala deoarece a completat dosarul cu toate actele solicitate de Comisie si nu exista o ierarhie a probelor, astfel ca situatia descendentilor numitilor B. E. si V. nu se dovedeste numai cu certificat de mostenitor. De asemenea, reclamantul a mentionat ca a depus la dosar inscrisuri din care rezulta ca bunica paterna B. I. s-a refugiat in orasul Lugoj, iar din inscrisuri rezulta si refugiul autorilor sai B. E. si V., fara copii. Din inscrisurile depuse rezulta si ca mama sa, Batovski M., dupa decesul tatatui sau, Batovski C., s-a casatorit cu Batovski V., vaduv din anul 1946, cind sotia sa B. E. a decedat. Din casatoria numitilor Batovski E. si V. au rezultat copii, singurul successor fiind reclamantul. De asemenea, reclamantul a mentionat si dispozitiile art.2 din Norma metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, apreciind ca in mod netemeinic si nelegal a fost respinsa cererea de despagubiri.
În drept au fost invocate prevederile art.8 al.5 din Legea nr.290/2003.
Reclamantul a solicitat judecarea in lipsa.
Pârâta a depus întîmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata fata de dispozitiile art.2 al.1 si al.4 din HG nr.1120/2006 si art.1 al.1 din Legea nr.290/2003. Parata a mentionat ca dovada refugiului a fost facuta cu copie certificate de pe Tabelul nominal de evacuate, refugiati si dispersati stabiliti in localitate intocmit de Politia de Resedinta Logoj la data de 08.12.2004, ca dovada proprietatii a fost facuta cu declaratii pe proprie raspundere, declaratii de martori, cartea imobilului si adresa nr.131/05.05.2008 eliberata de Arhivele de Stat din Regiunea Cernauti, dar nu au fost depuse documente din care sa rezulte ca reclamantul ar fi mostenitorul legal al numitilor B. E. si V., desi prin adresa nr.EC_/1801+1802/. Comisia a solicitat reclamantului completarea dosarului cu certificatul de mostenitor de pe urma defunctilor B. E. si V..
În drept au fost invocate prevederile art.114 ind.1 al.2, art.115 si urm. C., Legea nr.290/2003, HG nr.1120/2006.
Pârâta a solicitat judecarea in lipsa.
Reclamantul a depus la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: decizia nr.88/10.09.2012 de solutionare a contestatiei si dovada de comunicare, hotarirea nr.1075/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, declaratii autentificate sub nr.1066/20.03.2009, nr.26/05.01.2010 si nr.2771/16.02.2010, adresa nr.332/02.12.2010 emisa de Administratia de Stat din Regiunea Cernauti, cerere sub semnatura privata, certificat nr.C-2054/10.01.2003 emis de Arhivele Nationale- Directia Judeteana Timis.
Pârâta ANRP a depus dosarul administrativ intocmit in cauza.
Prin sentinta civila nr. 227/17.01.2013, Tribunalul Bucuresti a respins cererea ca neîntemeiată.
In motivare, prima instanta a aratat ca prin hotararea nr.1075/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 (fila 14) a fost respinsa cererea nr._/1801+1802/03.12.2003 pentru lipsa dovezii calitatii succesorale a solicitantei initiale, B. M. si a mostenitorului acesteia, reclamantul B. O.,si s-a propus neacordarea de compensatii banesti pentru bunurile despre care petentul declara ca au fost deposedat autorii B. E. si V. ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta precum si ca urmare a aplicării Tratatului de P. dintre România și Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947.
Reclamantul a contestat hotararea (fila 36), insa contestatia a fost respinsa prin decizia nr.88/10.09.2012 (fila 10), ce face obiectul prezentei cereri de chemare in judecata.
Tribunalul apreciaza ca fata de dispozitiile legale incidente in cauza si probele administrate, decizia contestata a fost legal si temeinic emisa.
Art.1 al.1 si 2 din Legea nr.290/2003 prevede ca “(1) Cetatenii romani, deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, precum si ca urmare a Celui de al II-lea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despagubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in aceste teritorii, precum si pentru recoltele neculese din anul 1940, in conditiile prezentei legi. (2) De prevederile prezentei legi beneficiaza fostii proprietari sau mostenitorii legali ai acestora, pana la gradul al IV-lea inclusiv, daca au la data formularii cererii cetatenia romana si domiciliul in Romania”.
Pe de alta parte, art.1 al.1 din HG nr.1120/2006 (privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si fiinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare) mentioneaza ca “Beneficiaza de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si fiinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare, cetatenii romani deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a fiinutului Herta, precum si ca urmare a celui de-al II-lea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum si mostenitorii legali, pana la gradul al IV-lea inclusiv, si mostenitorii testamentari ai persoanelor indreptatite”.
In consecinta Legea nr.290/2003 si normele de aplicare confera vocatie la obtinerea de despagubiri pentru doua categorii de persoane:cetatenii romani-proprietari deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta simostenitorii legali si testamentari ai acestora, pana la gradul al IV-lea inclusiv.
In ceea ce priveste modalitatile de probare a calitatii de persoana indreptatita la despagubiri, art.5 al.1 din Legea nr.290/2003 face referire la “acte doveditoare autentice sau de declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea autentificate”. In plus, art.5 al.4 si 5 fac mentioneaza ca ”(4) Arhivele Nationale si alte institutii publice care detin actele solicitate de cei interesati, de natura sa constituie dovezi in sensul alin. (1), sunt obligate sa le elibereze copii conforme, sub sanctiunea legii. (5) In cererile adresate Arhivelor Nationale si altor institutii publice, solicitantii vor preciza toate informatiile, datele sau indiciile necesare obtinerii unor acte doveditoare, in masura in care le detin”.
De asemenea, in art.7 din Legea nr.290/2003 este reglementata situatia imposibilitatii procurarii actelor doveditoare astfel: “In cazuri exceptionale, in situatia imposibilitatii temporare de a procura acte doveditoare, solicitantii vor depune cererea cu acte incomplete sau neinsotita de acte, cu mentiunea procurarii dovezilor in maximum 6 luni de la implinirea termenului prevazut la art. 5 alin. (1)”.
Aceeasi procedura este instituita si prin art.2 al.4 si 5 din HG nr.1120/2006: “Cererile sunt insotite de acte doveditoare certificate de autoritati. In situatia imposibilitatii dovedite de a procura aceste acte, cererea se completeaza cu declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea autentificate. (5) Imposibilitatea de a procura inscrisuri se dovedeste prin demersurile efectuate pentru a intra in posesia acestor acte, depunandu-se la dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite institutii din Romania, Ucraina si Republica M., abilitate sa produca aceste documente (adeverinte sau certificate de arhiva), precum si traducerea acestora, dupa caz”.
Analizind dosarul administrativ depus de parata, tribunalul constata drept intemeiate sustinerile din cuprinsul intampinarii in sensul ca reclamantul a facut dovada refugiului cu copie certificata de pe Tabelul nominal de evacuate, refugiati si dispersati stabiliti in localitate intocmit de Politia de Resedinta Logoj la data de 08.12.2004 si ca dovada proprietatii a fost facuta cu declaratii pe proprie raspundere, declaratii de martori, cartea imobilului si adresa nr.131/05.05.2008 eliberata de Arhivele de Stat din Regiunea Cernauti.
In ceea ce priveste proba calitatii de persoana indreptatita la despagubiri, tribunalul constata ca reclamantul a depus numai declaratii de proprie raspundere ce ii apartin (fila 41) sau care apartin unor martori (filele 43-46). In cauza reclamantul nu a probat efectuare demersurilor la autoritatile competente in vedrea clarificarii calitatii sale de mostenitor fata de defunctii B. E. si V..
Certificatul nr.C-2054/10.01.2003 emis de Arhivele Nationale- Directia Judeteana Timis (fila 47) face numai dovada refugiului numitilor B. E. si V.. De asemenea, adresa nr.360/27.09.2011 emisa de Administratia de Stat din Regiunea Cernauti (fila 73) face referire la certificatul de deces al numitului B. M., iar prin adresa nr._/1801+1802/26.08.2011 (fila 85) parata a pus in vedre reclamantului sa depuna certificatul de mostenitor de pe urma defunctilor B. E. si V. si documente privind decesul numitului B. M..
Solicitarea paratei a fost reiterata prin adresa13753/1801+1802/. (fila 102).
In plus cererile adresate de reclamant Arhivelor Nationale- Directia Judeteana Timis (fila 78) si comandatului Centrului M. Timisoara (fila 80) fac referire la calitatea de refugiati a parintilor reclamantului, B. C. si M.. Cererea din data de 13.03.2009 adresata Primarului Orasului Storojinet (fila 91) se refera la actele de deces ale numitilor C. E. (bunica din partea mamei), C. Michael (bunicul din partea mamei) si B. Michael (Batovschi M.).
Nici actele de stare civila depuse in cauza nu permit identificarea reclamantului ca mostenitor ai defunctilor B. E. si V..
Reclamantul a depus la dosarul administrativ constituit la institutia parata numai certificatul de calitate de mostenitor nr.90/26.10.2011 (fila 101) de pe urma mamei sale B. M..
De asemenea, tribunalul retine ca prin hotararea nr.1077/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 (fila 53) a fost aprobata cererea nr._/1801+1802/03.12.2009 si s-a propus acordarea de despagubiri reclamantului B. O. pentru bunurile de care au fost deposedat parintii sai B. C. si M. ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta precum si ca urmare a aplicării Tratatului de P. dintre România și Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947.
In consecinta, tribunalul retine ca in lipsa probarii efectuarii unei demersuri la autoritatile competente in vederea identificarii mostenitorilor defunctilor B. E. si V., in sensul art.5 al.1, 4 si 5 din Legea nr.290/2003 si art.2 al.4 si 5 din HG nr.1120/2006, cererea de acordare a despagubirilor a fost corect solutionata prin hotarirea nr.1075/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 si, ulterior, contestatia prin decizia nr.88/10.09.2012. Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 si parata nu putea avea in vedere declaratiile pe proprie raspundere date de reclamant si nici declaratiile notariale ale martorilor pentru ca ar fi eludat dispozitiile imperative ale Legii nr.290/2003 si ale HG nr.1120/2006 in ceea ce priveste probarea calitatii de persoana indreptatita la despagubiri (mostenitor legal sau testamentar) in sensul art.1 din Legea nr.290/2003 si art.1 din HG nr.1120/2006.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in tot a sentinței instanței de fond, anularea celor doua acte administrative, respectiv Decizia nr. 88/2012 emisa de ANRP si Hotărârea nr. 1075/2011 emisa de Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003, sa se constate calitatea de persoana indreptatita si sa fie obligata parata ANRP sa returneze dosarul către Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003 in vederea emiterii unei hotărâri prin care sa propună acordarea despăgubirilor ce i se cuvin pentru bunurile sechestrata in Basarabia ca urmare a refugiului autorilor sai V. si E., in România.
In motivare, recurentul reclamant a aratat ca autoarea sa, BATOWSCHI M. a formulat in temeiul Legii nr. 290/2003 cererea inregistrata sub numărul_/1801+1802/03.12.2003 prin care a solicitat acordarea compensațiilor bănești pentru bunurile de care au fost deposedați autorii Batowschi E. si Batowschi V., sechestrate sau ramase in orașul Storojinet ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si ținutului Herta precum si ca urmare a stării de război si a aplicării tratatului de pace intre România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la data de 10 februarie 1947.
Prin Hotărârea nr. 1075/15.12.2011 Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 a respins aceasta cerere motivate de faptul ca lipsesc acte ce dovedesc calitatea succesorala a as fata de Batowschi E. si V., prin certificate de moștenitor de pe urma acestora, din care sa rezulte ca nu mai sunt alti descendenți, mențiunile cu privire la acest aspect din cadrul declarațiilor notariale nesuplinind lipsa documentului menționat mai sus.
A considerat aceasta hotărâre ca fiind nelegala si netemeinica, motiv pentru care a formulat contestație in termen legal.
Prin Decizia 88/10.09.2012 a fost respinsa contestația formulata si s-a menținut Hotărârea nr. 1075/2011 ca fiind legala si temeinica, pentru același motiv, respectiv lipsa certificatului de moștenitor de pe urma defuncților Batowschi E. si V..
Decizia este, de asemenea, nelegala si netemeinica.
S-a adresat instanței de judecata, criticând decizia ANRP, insa, prin Sentința civila nr. 227/17.01.2013 instanța a respins cererea ca neintemeiata.
Instanța a apreciat ca cererea este neintemeiata de deoarece "petentul nu a probat calitatea de persoana îndreptățită, acesta depunand la dosar numai declarații pe proprie răspundere sau care aparțin unor martori"
Cu regret si surprindere a observat ca pentru instanța de fond DECLARAȚIILE MARTORILOR NU CONSTITUIE PROBE.
In raționamentul instanței probele nu se coroborează, respective cele susținute de el in declarațiile pe proprie răspundere nu sunt intarite si nu se coroborează cu cele susținute de martori.
In acceptiunea instanței toate aceste declarații in forma autentica nu dovedesc nimic.
Exista oare o ierarhie a probelor? Care considera instant ca ar fi fost autoritatea competent căreia ar fi trebuit sa se adreseze pentru a afla informații cu privire la moștenitorii autorilor mei V. si E.?
Este surprinzător cum, in absenta oricăror probe sau inceput de dovezi care sa dovedească contrariul celor susținute de el, instanta de fond "imbratiseaza" motivarea celor doua instituții si respinge acțiunea.
Ca si o paranteza, situația de fapt, neinteleasa de asemenea de instanta, a fost următoarea.
S. mamei sale, E. a fost căsătorita cu fratele tatălui sau, V..
Deci, cele doua surori au fost căsătorite cu doi frați.
Daca ar fi fost analizate toate inscrisurile depuse la dosar, s-ar fi observat ca Batovschi M., mama sa, dupa decesul tatălui sau, Batovschi C. săvârșit in anul 1944 in orașul Lugoj, unde erau refugiați, s-a căsătorit cu Batovschi V. (in anul 1954), numitul fiind văduv din anul 1946 cand soția sa Batovschi E. (născuta C.-sora mamei sale ) a decedat. Din căsătoria numiților Batovschi V. si E. nu au rezultat copii.
La data decesului tatălui sau adoptiv Batovschi V., mama sa Batovschi M. a devenit oricum succesoarea de drept al acestuia, singurul moștenitor al acestei fiind reclamantul.
Daca aceste aspecte sunt dovedite cu inscrisuri, nu se poate respinge cererea sa intrucat lipsește certificatul de moștenitor.
Nu exista o ierarhie a probelor, acesta fiind si motivul pentru care nu se poate aprecia ca un anumit aspect, respectiv situația descendenților Batovschi E. si V., se dovedește numai cu un certificat de moștenitor.
Asa cum a arătat in Contestația formulata, cererea nr._/1801+1802/03.12.2003, a fost insotita de inscrisuri din care rezulta ca rudele sale, inclusiv bunica sa paterna B. Iftima, s-au refugiat in orașul Lugoj. Dovada refugiului acestor persoane a fost făcuta cu inscrisuri.
Din aceste inscrisuri rezulta exact numărul si numele persoanelor care s-au refugiat, intre acestea regasindu-se V. si E., fara copii.
Aceste inscrisuri se coroborează cu declarația sa pe proprie răspundere si cu declarațiile martorilor.
Toate aceste probe dovedesc ca cei doi nu au avut copii.
Pe de alta parte, din actele de stare civila depuse rezulta legătura de rudenie a reclamantului cu cei doi, respectiv ca E. a fost sora mamei sale, iar V. a fost inițial unchiul sau, iar apoi, casatorindu-se cu mama sa, a devenit tatăl sau adoptiv.
In aceste condiții nu intelege care este textul de lege sau criteriul dupa care instanta stabilește ca aceste declarații si inscrisuri nu suplinesc lipsa unui alt document (certificat de moștenitor), sau ca din aceste probe coroborate nu rezulta ca E. si V. nu au avut descendenți direcți.
Deci, in mod greșit nu au fost luate in calcul aceste inscrisuri, sau mai bine zis, s-a considerat ca nu fac dovada suficienta a situației menționata, respectiv lipsa altor moștenitori ai numiților Batowschi V. si E..
Examinand recursul declarat de reclamant, Curtea retine ca prin hotararea nr.1075/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 (fila 14) a fost respinsa cererea nr._/1801+1802/03.12.2003 pentru lipsa dovezii calitatii succesorale a solicitantei initiale, B. M. si a mostenitorului acesteia, reclamantul B. O. si s-a propus neacordarea de compensatii banesti pentru bunurile despre care petentul declara ca au fost deposedat autorii B. E. si V. ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta precum si ca urmare a aplicării Tratatului de P. dintre România și Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947.
Reclamantul a contestat hotararea (fila 36), insa contestatia a fost respinsa prin decizia nr.88/10.09.2012 (fila 10), ce face obiectul prezentei cereri de chemare in judecata.
Tribunalul apreciaza ca fata de dispozitiile legale incidente in cauza si probele administrate, decizia contestata a fost legal si temeinic emisa.
Art.1 al.1 si 2 din Legea nr.290/2003 prevede ca “(1) Cetatenii romani, deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, precum si ca urmare a Celui de al II-lea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despagubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in aceste teritorii, precum si pentru recoltele neculese din anul 1940, in conditiile prezentei legi. (2) De prevederile prezentei legi beneficiaza fostii proprietari sau mostenitorii legali ai acestora, pana la gradul al IV-lea inclusiv, daca au la data formularii cererii cetatenia romana si domiciliul in Romania”.
Pe de alta parte, art.1 al.1 din HG nr.1120/2006 (privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si fiinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare) mentioneaza ca “Beneficiaza de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si fiinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare, cetatenii romani deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a fiinutului Herta, precum si ca urmare a celui de-al II-lea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum si mostenitorii legali, pana la gradul al IV-lea inclusiv, si mostenitorii testamentari ai persoanelor indreptatite”.
In consecinta Legea nr.290/2003 si normele de aplicare confera vocatie la obtinerea de despagubiri pentru doua categorii de persoane:cetatenii romani-proprietari deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta simostenitorii legali si testamentari ai acestora, pana la gradul al IV-lea inclusiv.
In ceea ce priveste modalitatile de probare a calitatii de persoana indreptatita la despagubiri, art.5 al.1 din Legea nr.290/2003 face referire la “acte doveditoare autentice sau de declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea autentificate”. In plus, art.5 al.4 si 5 fac mentioneaza ca ”(4) Arhivele Nationale si alte institutii publice care detin actele solicitate de cei interesati, de natura sa constituie dovezi in sensul alin. (1), sunt obligate sa le elibereze copii conforme, sub sanctiunea legii. (5) In cererile adresate Arhivelor Nationale si altor institutii publice, solicitantii vor preciza toate informatiile, datele sau indiciile necesare obtinerii unor acte doveditoare, in masura in care le detin”.
De asemenea, in art.7 din Legea nr.290/2003 este reglementata situatia imposibilitatii procurarii actelor doveditoare astfel: “In cazuri exceptionale, in situatia imposibilitatii temporare de a procura acte doveditoare, solicitantii vor depune cererea cu acte incomplete sau neinsotita de acte, cu mentiunea procurarii dovezilor in maximum 6 luni de la implinirea termenului prevazut la art. 5 alin. (1)”.
Aceeasi procedura este instituita si prin art.2 al.4 si 5 din HG nr.1120/2006: “Cererile sunt insotite de acte doveditoare certificate de autoritati. In situatia imposibilitatii dovedite de a procura aceste acte, cererea se completeaza cu declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea autentificate. (5) Imposibilitatea de a procura inscrisuri se dovedeste prin demersurile efectuate pentru a intra in posesia acestor acte, depunandu-se la dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite institutii din Romania, Ucraina si Republica M., abilitate sa produca aceste documente (adeverinte sau certificate de arhiva), precum si traducerea acestora, dupa caz”.
Reclamantul a facut dovada refugiului cu copie certificata de pe Tabelul nominal de evacuate, refugiati si dispersati stabiliti in localitate intocmit de Politia de Resedinta Lugoj la data de 08.12.2004 si ca dovada proprietatii a fost facuta cu declaratii pe proprie raspundere, declaratii de martori, cartea imobilului si adresa nr.131/05.05.2008 eliberata de Arhivele de Stat din Regiunea Cernauti.
Cu privire la proba calitatii de persoana indreptatita la despagubiri, reclamantul a depus declaratii de proprie raspundere ce ii apartin (fila 41) sau care apartin unor martori (filele 43-46).
Certificatul nr.C-2054/10.01.2003 emis de Arhivele Nationale- Directia Judeteana Timis (fila 47) face dovada refugiului numitilor B. E. si V..
De asemenea, adresa nr.360/27.09.2011 emisa de Administratia de Stat din Regiunea Cernauti (fila 73) face referire la certificatul de deces al numitului B. M..
In plus cererile adresate de reclamant Arhivelor Nationale- Directia Judeteana Timis (fila 78) si comandatului Centrului M. Timisoara (fila 80) fac referire la calitatea de refugiati a parintilor reclamantului, B. C. si M..
Cererea din data de 13.03.2009 adresata Primarului Orasului Storojinet (fila 91) se refera la actele de deces ale numitilor C. E. (bunica din partea mamei), C. Michael (bunicul din partea mamei) si B. Michael (Batovschi M.).
Prin hotararea nr.1077/15.12.2011 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 (fila 53) a fost aprobata cererea nr._/1801+1802/03.12.2009 si s-a propus acordarea de despagubiri reclamantului B. O. pentru bunurile de care au fost deposedat parintii sai B. C. si M. ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta precum si ca urmare a aplicării Tratatului de P. dintre România și Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947.
Curtea observa ca Batovschi M., mama reclamantului, dupa decesul tatălui sau, Batovschi C., produs in anul 1944 in orașul Lugoj, unde erau refugiați, s-a căsătorit cu Batovschi V. (in anul 1954), numitul fiind văduv din anul 1946 cand soția sa Batovschi E. (născuta C.-sora mamei reclamantului) a decedat. Din căsătoria numiților Batovschi V. si E. nu au rezultat copii.
La data decesului tatălui sau adoptiv Batovschi V., mama sa Batovschi M. a devenit succesoarea de drept al acestuia, singurul moștenitor al acestei fiind reclamantul.
Aceste aspecte sunt dovedite cu inscrisuri, nefiind necesa depunerea cdertificatului de mostenitor in acest sens.
Pe de alta parte, art. 4 din Legea nr. 165/2013 stabileste ca ,,Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
In consecinta, in temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozitiile Legii nr. 165/2013 vor fi aplicabile prezentei cauze.
Legea nr. 165/2013 reglementeaza doua modalitati de restituire, respectiv restituirea in natura (capitolul II) si restituirea prin acordarea de masuri compensatorii).
Cu privire la acordarea de masuri compensatorii, art. 21 Legea nr. 165/2013 stabileste o procedura de acordare, constand in:
- transmiterea deciziilor de propunere de acordare de masuri compensatorii de catre entitatile investite de lege catre Secretariatul CNCI, dupa exercitarea controlului de legalitate de catre prefect;
- verificarea dosarelor de catre Secretariatul CNCI;
- evaluarea imobilelor prin aplicarea grilei notariale;
- validarea sau invalidarea deciziei entitatii investite de lege;
- emiterea deciziei de compensare, in cazul validarii deciziei entitatii investite de lege.
Curtea considera ca aceasta procedura se va aplica total sau partial cererilor aflate pe rolul instantelor de judecata, in functie de stadiul in care se afla in derularea procedurii prevazuta de legea nr. 247/2005. La aceasta concluzie se ajunge prin aplicare principiului neretroactivitatii legii civile. Daca s-ar considera ca reclamantii din aceste cauze trebuie sa reia de la inceput intreaga procedura prevazuta de Legea nr. 165/2013, ar insemna ca procedura derulata in parte sub imperiul Legii nr. 247/2005 sa nu mai produca nici un efect, ceea ce ar indemna ca Legea nr. 16/2013 sa retroactiveze, ceea ce ar fi neconstitutional. De aceea, acele indeplinite sub imperiul legii nr. 247/2005 vor produce efectele prevazute de aceasta lege, urmand ca, dupa abrogarea acesteia prin Legea nr. 165/2013, aceasta din urma lege sa se aplice in derularea procedurii de restituire in continuare.
Din aceste motive, in baza art. 4 si 21 din Legea nr. 165/2013 si art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifiaca în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea, va anula Decizia nr. 88/10.09.2012 și Hotărârea nr. 1075/15.12.2011 si va obliga pe pârâtă să emită decizia de compensare potrivit Legii nr. 165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulată de recurentul reclamant B. O. împotriva sentinței civile nr. 227/17.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că admite cererea.
Anulează Decizia nr. 88/10.09.2012 și Hotărârea nr. 1075/15.12.2011.
Obligă pe pârâtă să emită decizia de compensare potrivit Legii nr. 165/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Tribunalul București
Secția a IX-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond I. S.
Red. jud. B.V./2 ex./6.01.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 4563/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Sentința nr. 3409/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
