Anulare act administrativ. Decizia nr. 435/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 38890/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.435
Ședința publică din 31.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: I. R.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât P. C. MOGOȘOAIA împotriva sentinței civile nr. 2785/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV și intimata-pârâtă G. R. N., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât P. C. Mogoșoaia, reprezentat de avocat N. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul-reclamant P. Județului Ilfov a depus întâmpinare în două exemplare, prin serviciul registratură.
Recurentul-pârât P. C. Mogoșoaia, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepții și pe fondul recursului.
Recurentul-pârât P. C. Mogoșoaia, prin avocat, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii considerând că dispoziția a cărei anulare se solicită nu reprezintă un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ nr..554/2004.
Referitor la cea de a doua excepție, respectiv excepția necompetenței funcționale, solicită să fie admisă având în vedere că dispoziția nr.108/28.02.2011 este o dispoziție de încadrare în muncă a intimatului-pârât G. R. N. în funcția de agent de pază cu contract individual de muncă, fiind aplicabile dispozițiile Codului Muncii, iar competența aparține Tribunalului București – secția a VIII-a Conflicte de Muncă.
În situația în care se vor respinge cele două excepții, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Depune note de ședință.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul P. Județului Ilfov în contradictoriu cu pârâții P. C. Mogoșoaia și G. R. N. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției Primarului C. Mogoșoaia nr. 108/28.02.2011 ca nelegală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 108/28.02.2011 s-a dispus încadrarea domnului G. R. N., ca agent pază, pe perioadă nedeterminată, în cadrul Compartimentului la Serviciul Poliție Locală, cu încălcarea dispozițiilor OUG nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, având în vedere că prin încadrarea acestuia, alături de ceilalți beneficiari ai dispozițiilor mai sus –amintite, a fost depășit numărul maxim de posturi stabilit de acest act normativ. Mai mult, dispoziția a fost emisă în temeiul Hotărârii Consiliului Local nr. 13/2011, privind modificarea și aprobarea organigramei și statutului de funcții al aparatului de specialitate al primarului (deși în mod eronat în preambulul dispoziției s-a trecut Hotărârea nr. 15/2011), act administrativ ce este suspendat de drept, conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 2785/19.06.2012 Tribunalul București – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat dispoziția contestată, reținând că autoritate publică pârâtă nu a avut în vedere scopul urmărit de OUG nr. 63/2010 și anume reducerea numărului de locuri de muncă indiferent de felul în care aceasta este prestată. În acest sens, folosindu-se de motivarea mai sus redată pârâtul a dispus încadrarea pe 6 posturi aferente Serviciului Public al Poliției Locale Mogoșoaia a unui număr de 18 persoane fără a ține cont de faptul că Hotărârea Consiliului Local Mogoșoaia nr. 13/2011 fusese suspendată de drept ca urmare a acțiunii în anulare formulate de P. Județului Ilfov ce formează obiectul dosarului nr._/3/2011 cu termen de judecată la data de 21.12.2011.
Pârâtul P. C. Mogoșoaia a declarat recurs împotriva sentinței, arătând în esență că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea competenței funcționale, întrucât la data emiterii dispoziției persoana vizată nu era funcționar public.
Legal citat, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, arătând că potrivit art. 123 alin. 5 din Constituție, prefectul poate ataca în fața instanțelor de contencios administrativ un act al consiliului județean, local sau al primarului în cazul în care consideră actul ilegal, dispoziție preluată în art. 3 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală de "tutelă administrativă", potrivit căreia "prefectul poate ataca direct în fata instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale".
Analizând sentința atacată în raport cu susținerile părților precum și din oficiu, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele de mai jos.
Prin dispoziția contestată s-a dispus angajarea unei persoane în funcția de agent de pază, cu contract de muncă. În raport cu conținutul dispoziției, Curtea constată că aceasta nu este un act administrativ, deoarece nu este emisă în regim de putere publică, ci este expresia angajatorului care consimte la stabilirea unui raport de muncă.
În același timp, Curtea observă că intimatul-reclamant și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004, precum și pe cele ale art. 19 alin. 1 lit. e din legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului care prevăd competența Prefectului de a verifica legalitatea actelor administrative ale autorităților administrației publice locale.
Curtea mai are în vedere și Decizia nr. 1353/10.12.2008 în care Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea prevederilor art. 19 alin. 1 lit. e din Legea nr. 340/2004, ocazie cu care a reținut următoarele:
„ Art. 123 alin. (5) consacră la nivel constituțional instituția tutelei administrative pentru supravegherea respectării legii de către autoritățile administrației publice locale, ceea ce îi conferă prefectului dreptul să atace în contencios administrativ un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, atunci când consideră că actul este ilegal. Curtea observă că textul constituțional nu impune niciun fel de limite sau condiționări, de unde se poate deduce că, indiferent de domeniul în care se emit sau se adoptă acte administrative de către autoritățile locale, acestea sunt supuse controlului de legalitate al prefectului și, pe cale de consecință, acțiunilor în contencios administrativ. Dispozițiile constituționale ale art. 123 alin. (5) își găsesc concretizarea expresă pe planul legislației infraconstituționale în art. 3 alin. (1) - Tutela administrativă - din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adoptată de Parlament ca lege organică, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție -, lege cadru în materie, precum și în art. 19 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului -, lege specială în materie.
Dreptul de tutelă administrativă al prefectului se referă la controlul asupra actelor administrative ale autorităților publice locale, întrucât acestea sunt emise în regim de putere publică, iar prefectul este, așa cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, "garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local". Recunoașterea posibilității prefectului de a ataca în instanță alte acte decât cele administrative ar conduce la încălcarea de către acesta a principiului constituțional al autonomiei locale.
Textul art. 123 alin. (5) din Constituție trebuie raportat și la dispozițiile art. 126 alin. (6), care prevăd că instanțele judecătorești, pe calea contenciosului administrativ, exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Atât alin. (5) al art. 123, cât și alin. (6) al art. 126 din Legea fundamentală consacră instituția contenciosului administrativ.
Prin contencios administrativ, astfel cum acesta este definit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se înțelege "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Totodată, în situația în care un act al autorității publice este un act administrativ - așa cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, el va putea fi atacat în fața instanței de contencios administrativ de către prefect, în situația în care consideră actul ilegal; în caz contrar, dacă actul este unul de drept civil, drept comercial sau de dreptul muncii, acesta nu va putea fi cenzurat în instanță pe calea contenciosului administrativ, ci doar în fața instanțelor cu competențe în acele materii.
Legea nr. 340/2004 constituie o lege specială privind materia instituției prefectului și, ca atare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și la alte acte ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, iar interpretarea dispozițiilor care instituie tutela administrativă nu poate fi decât restrictivă. În caz contrar, în măsura în care ar fi extinsă tutela administrativă dincolo de granițele stabilite de legiuitor, s-ar deschide calea abuzului de putere, prin acceptarea imixtiunii prefectului în acte de drept privat, ceea ce este inadmisibil.”
În raport cu considerentele expuse mai sus, instanța de recurs constată că intimatul-reclamant nu poate uza de calea contenciosului administrativ pentru a cenzura un act care nu este emis în regim de putere publică. Prin urmare, va admite recursul și în baza art. 304 pct. 9 și 312 C. proc. civ. va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât P. C. MOGOȘOAIA împotriva sentinței civile nr.2785/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV și intimata-pârâtă G. R. N..
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonelRadu
GREFIER
E. Chirănuș
Red.IR, tehnored.MD /2 ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 4124/2013.... | Despăgubire. Decizia nr. 4076/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
