Pretentii. Decizia nr. 4563/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4563/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 4029/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 4563
Ședința publică din data de 28.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte G. I. C.
Judecător F. C. M.
Judecător P. C.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Teleorman împotriva Sentinței civile nr. 1138 din data de 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și F., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. și intimatul pârât S. F. Municipal T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamat prin apărător, avocat S. E. F., care depune împuternicire avocațială . nr._/2013 emisă de Baroul București, lipsind recurenta pârâtă și intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimatul reclamant nu a depus copia cererii de restituire a taxei de poluare adresată organului fiscal anterior formulării acțiunii în instanță, după care:
Apărătorul intimatului reclamant invocă excepția nulității cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 302 indice 1 Cod proc, civilă, în sensul că cererea de recurs nu cuprinde numele sau denumirea părților.
Susține intimatul reclamant că în prezentul recurs este menționat numele N. I. și nu se regăsește numele intimatului T. I..
Totodată, invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, având în vedere faptul că Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman nu a fost parte în dosarul de fond și nici nu apare menționată în practicaua sentinței sau în dispozitivul acesteia.
Susține intimatul reclamant că recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman a formulat recursul în nume propriu, și nu în calitate de reprezentant sau procurator al Administrației Finanțelor Publice T. M..
De asemenea, învederează instanței că nici instanța de fond nu a analizat excepția inadmisibilității acțiunii invocată de această parte, reținând în cuprinsul sentinței faptul că aceasta nu este parte în dosar.
Totodată, învederează instanței că Administrația Finanțelor Publice T. M. nu este în subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman și are personalitate juridică distinctă față de aceasta.
Apărătorul intimatului reclamant solicită instanței acordarea cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța în dovedirea acestora.
Curtea, califică cea de-a doua excepție invocată de apărătorul intimatului reclamant, ca fiind excepția lipsei calității procesuale active a Direcției G. a Finanțelor Publice Teleorman și în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea excepției nulității recursului și a excepției lipsei calității procesuale active a recurentei pârâte.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinta civila nr. 1138/28.11.2012 pronuntata de Tribunalul teleorman in dosarul cu numarul de mai sus, s-au retinut și dispus următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată la nr. 4029 din 24.08.2012 reclamantul N. I. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. M. solicitând restituirea sumei de 8472 lei achitată cu titlu de taxă de poluare .
În motivarea acțiunii a arătat că, în cursul anului 2012, la data de 20.03.2012 a achiziționat un autoturism marca BMW, tipul 5/D/5201, nr. de identificare WBADD11000BN64047, ._, fabricat în anul 1998, iar pentru a-l înmatricula în România a plătit taxa de poluare în cuantum de 8472 lei prin chitanța ., nr._/23.03.2012 către Administrația Finanțelor Publice T. M..
Înmatricularea în România a unui autoturism înmatriculat pentru prima de oară într-un alt stat membru U.E, unde s-a plătit deja o taxă de poluare, nu poate fi din nou taxarii cu aceeași taxă, încâlcindu-se principiul evitării dublei impuneri .
Nefiind în ipoteza unei „prime înmatriculări” a autoturismului, ci în ipoteza „înmatriculării subsecvente în România”, în cauză nu sunt incidente dispozițiile articolului 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 50/2008, ci dispozițiile articolului 23 CE, 25 CE, 90 din Tratatul UE.
Prin Legea numărul 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei Ia Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
În drept, au fost invocate: Legea nr. 554/2004; Constituția României, art. 25,28, 90 CE.
În dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că, reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, și că, solicită restituirea taxei de poluare fără a solicita anularea titlului de creanță în baza căruia a fost plătită.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferențe de taxe plătite în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care a invocat art. 7 și 12 din Legea nr.9/2012.
La termenul de judecată din data de 31 octombrie 2012, față de susținerile apărătorului reclamantului în sensul că, numele reclamantului este T. I. și nu N. I. cum din eroare s-a menționat în cererea de chemare în judecată, s-a dispus conceptarea în calitate de reclamant a numitului T. I. în loc de N. I. .
Din proba cu acte administrată în cauză se reține că:
Reclamantul T. I. a achiziționat autovehiculul marca BMW, tip 5/D/5201 înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE la data de 12.06.1998.
În vederea efectuării primei înmatriculării în România a fost obligat la plata sumei de 8472 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante conform deciziei nr. 34/20.03.2012, achitată prin chitanța . nr._ din 23.03.2012.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 " (1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
2)Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării. "
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, incepand cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta, așadar, ca, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 ale art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 -forma in vigoare- rezulta că pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua inmatriculare, daca anterior autoturismul a fost inmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este inmatriculat prima data in România.
Se reține astfel că, Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, dupa aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
În consecința, se apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața naționala.
TCE, in prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica" in dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul că are efect direct si se bucura de supremație in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne”.
Așa fiind, Tribunalul a dispus urmatoarele:
„Admite acțiunea formulată de reclamantul T. I. cu domiciliul în T. M., .. Y7,scara D, etaj 2, . în contradictoriu pârâta Administrația Finanțelor Publice T. M., Calea Dunării, nr. 1, Județul Teleorman. Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 8472 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante. Obligă pârâta la plata sumei de 1039, 30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.”.
Impotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs, in nume propriu, Directia Generala a Finanțelor Publice a județului Teleorman, cu motivarea, in esenta, ca, in mod gresit si cu aplicarea eronata a art. 25 și 110 din TFUE instanta a anulat decizia emisa de AFP T. Magurele. Arata ca in conditiile in care legislatia fiscala prevede in mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei inmatrculari în Romania, rezultă că aceasta taxa este în mod legal datorată. Se mai critica respingerea cererii de chemare in garantie formulata de parata in contradictoriu cu Administratia Fondului pentru Mediu, precum si gresita obligare a DGFP Teleorman la plata cheltuielilor de judecata.
Deliberând, cu prioritate, asupra excepțiilor nulitatii recursului și lipsei calitatii procesuale active a recurentei, Curtea retine:
În ceea ce priveste nulitatea recursului, se retine ca exceptia nu este intemeiata, dat fiind faptul ca in cuprinsul cererii de recurs formulate s-a indicat in mod corect numarul sentintei recurate, din cuprinsul acesteia și al dosarului de fond in care a fost pronuntata putand fi identificata persoana intimatului-reclamant, ca fiind de fapt, T. I., iar nu N. I., cum in mod eronat s-a indicat in cererea de recurs ca urmare a unei erori materiale. De altfel, se mai poate remarca faptul ca in insasi cererea de chemare in judecata depusa la prima instanta s-a indicat eronat de catre reclamant numele de familie al acestuia ca fiind „N.” in loc de „T.” cum este corect, cererea rectificativa in acest sens fiind depusa de avocatul M. Valu la fila 24 dosar fond. Prin urmare, exceptia nulitatii recursului va fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei Directia Generala a Finanțelor Publice a județului Teleorman Curtea retine ca aceasta este intemeiata. Astfel, recurenta a formulat recursul in nume propriu, aspect care rezulta cu claritate din insasi cererea de recurs. In plus, litigiul de fond s-a purtat intre reclamantul mai sus indicat si parata Administratia Finantelor Publice a Municipiului T. Magurele, in litigiul de fond neavand calitate procesuala Directia Generala a Finanțelor Publice a județului Teleorman, litigiul nefiind purtat in contradictoriu cu aceasta parte care nici nu a fost atrasa in judecata de una din partile litigante, nici nu a intervenit voluntar in litigiu. Mai mult, intampinarea depusa la fond de aceasta entitate nu a fost luata in analiza instantei de fond, aceasta remarcand in mod corect ca nu este parte in cauza (practicaua sentintei recurate).
Calea de atac a recursului este reglementată în art.299 – 316 Cod procedură civilă. din modul de reglementare al acestei căi de atac se degajă regula cu valoare de principiu că dreptul de a exercita recurs împotriva unei hotărâri judecătorești îl au numai părțile care s-au judecat în fața instanței de fond și a cărei hotărâre se atacă.
În virtutea acestei reguli, în materie civilă, hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au participat la judecarea pricinii. Prin urmare, în recurs, cadrul procesului cu privire la părți odată fixat cu ocazia judecării cauzei în fond, nu poate fi nici extins și nici restrâns, pentru că nici uneia din părți nu i se poate refuza dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunțată în defavoarea sa, după cum, la fel, nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde să se judece direct în fața instanței de fond. Face excepție de la această regulă, intervenientul în favoarea uneia dintre părți, căruia i se admite să formuleze cerere de intervenție accesorie, potrivit art.51 din Codul de procedură civilă.
În speță, Curtea constată că recursul a fost promovat de către Directia G. a Finanțelor Publice a jud Teleorman, care însă nu a participat la soluționarea în fond a cauzei. La judecata la fond, reclamantul s-a judecat în contradictoriu cu Administratia Finanțelor Publice T. Magurele. Hotărârea pronunțată de către prima instanță fiind defavorabilă pârâtului, doar acesta poseda calitatea procesuală de a formula recurs împotriva sentinței civile pronuntate la fond, iar nu o altă persoană.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de Directia G. a Finanțelor Publice a jud Teleorman, ca fiind formulat de o autoritate fără calitate procesuală.
În plus, în cuprinsul recursului formulat, Directia G. a Finanțelor Publice a jud Teleorman nu a indicat faptul că se află în reprezentarea AFP, per a contrario, recursul a fost formulat in nume propriu de o persoana care, insa, nu a avut calitatea de parte la judecata în primă instanță.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 C., Curtea va respinge recursul ca fiind formulat de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Așa fiind, văzând culpa procesuala a recurentului, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata catre intimatul-reclamant T. I. in suma de 800 lei onorariu avocat probat cu chitanta nr. 60/10.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția nulității recursului.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei și respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva Sentinței civile nr. 1138 din data de 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și F., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. și intimatul pârât S. F. Municipal T. M., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă recurentul la cheltuieli de judecată către intimatul reclamant în sumă de 800 lei onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. F. C. M. P. C.
Grefier,
A. C.
RED. F.C.M / 2 ex.
TEHNORED P.C
JUDECĂTOR FOND
V. V.
Tribunalul Teleorman
| ← Pretentii. Decizia nr. 2750/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5766/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
