Anulare act administrativ. Decizia nr. 5846/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5846/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 5672/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 5846
Ședința publică de la 16.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE și de recurenta-reclamantă B. A. L., împotriva sentinței civile nr. 266/17.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, personal, care se legitimează instanței de judecată cu C.I. valabilă, . nr._, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, personal, depune la dosar un extras de pe portalul Curții de Apel București privind dosarul nr._ *.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra fondului recursului formulat de către recurenta-reclamantă, precum și asupra fondului cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă.
Recurenta-reclamantă, personal, solicită instanței de judecată admiterea recursului formulat în nume propriu. Apreciază că instanța de fond s-a pronunțat printr-o sentință civilă netemeinică și nelegală în parte, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea deciziilor nr. 1/20.01.2011 și nr. 28/05.05.2011, nu și emiterea unei alte decizii, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă. Apreciază că instanța a reținut în mod eronat faptul că se impune emiterea unei alte decizii de impunere pentru reținerea drepturilor salariale apreciate ca fiind încasate necuvenit în anul 2008, reținând ca unic motiv doar acea decizie pronunțată de Curtea de Conturi dată în urma controlului efectuat asupra exercițiului bugetar în anul 2008 la AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE. Arată că decizia Curții de Conturi a stabilit doar faptul că a fost produs un prejudiciu, însă nu că acel prejudiciu ar fi fost stabilit din vina recurentei-reclamante și că fapta îi era imputabilă acesteia. Acele drepturi salariale au fost încasate în baza unor ordine semnate de ordonatorul principal de credite, cu avizul ANFP, pentru activitatea desfășurată conform fișei postului și atribuțiile ce-i reveneau recurentei-reclamante din acest post de conducere.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra fondului cererilor de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 20.06.2011, reclamanta B. A. L. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând: anularea deciziei de imputare nr. 1/20.01.2011 prin care i-a fot imputată suma de 5608 lei prejudiciu; anularea deciziei de imputare nr. 28/5.05.2011 prin care i-a fost imputată suma de 7868 lei reprezentând prejudiciu; suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea prezentei acțiuni, în condițiile art. 14 Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința civilă nr. 266/17.01.2012, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea; a anulat deciziile de imputare nr.1/20.01.2011 și nr. 28/05.05.2011 emise de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE urmând ca pârâta să emită decizie de imputare numai cu privire la sumele încasate necuvenit de reclamantă, aferente anului 2008; a respins cererea de suspendare întemeiată pe disp.art.14 Legea nr. 554/2004 ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 1/20.01.2001 pârâta A.N.I. a imputat reclamantei suma de 5608 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de reclamantă în perioada 6.06.2008 – 31.12.2008. Decizia a fost adusă la cunoștința reclamantei la data de 20.01.2011.
Ulterior, a fost emisă și Decizia de imputare nr. 28/5.05.2011 prin care autoritatea pârâtă a constatat că s-a produs o pagubă în valoare de 7868 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de către reclamantă în perioada 06.06.2008 – 3.09.2009, decizie adusă la cunoștința reclamantei la data de 5.05.2011.
În preambulul deciziilor de imputare contestate s-a reținut că actul de constatare a pagubei pentru perioada 06.06.2008 – 03.09.2009 este Ordinul Președintelui ANI nr. 220/04.05.2011, iar pentru perioada 06.06._08 este Ordinul Președintelui ANI nr. 20/20.01.2011.
Curtea a reținut că în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi a României asupra execuției bugetare și a bilanțului contabil întocmite de Agenția Națională de Integritate pentru exercițiul bugetar 2008, a fost emisă Decizia nr. 4/21.07.2009.
Împotriva Deciziei nr. 4/21.07.2009, Agenția Națională de Integritate a formulat contestație, respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, prin încheierea nr. VIII/3/09.09.2009.
Contestația formulată de Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii menționate a făcut obiectul cauzei înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția VIII—a C. administrativ și fiscal sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 434/22.01.2010, a fost admisă contestația formulată de Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea Deciziei nr. 4/21.07.2009 și a încheierii nr. VIII/3/09.09.2009 emise de Curtea de Conturi a României.
Urmare a admiterii recursului declarat de Curtea de Conturi a României, prin decizia nr. 5047/17.11.2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție a fost modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de Agenția Națională de Integritate.
În consecință, măsurile stabilite prin Decizia nr. 4/21.07.2009 emisă de Curtea de Conturi a României au devenit obligatorii pentru instituția pârâtă.
In ceea ce privește excepția nulității actelor contestate invocată de reclamant, Curtea a constatat că aceasta nu este o veritabilă excepție și nu a fost tratată ca atare, având în vedere că aspectele invocate de reclamant sunt în fapt motive de nelegalitate ale actului administrativ, care urmează a fi analizate de instanță în cadrul acțiunii în anulare dedusă judecății, conform Legii nr. 554/2004.
Curtea a reținut că prin Decizia nr. 4/2009 emisă de Curtea de Conturi a României în urma acțiunii „Auditul financiar al contului de execuție și al bilanțului contabil încheiate la 31.12.2008" la Agenția Națională de Integritate, la pct. 2 s-a dispus măsura ca pârâta „să înlăture efectele produse prin nerespectarea prevederilor anexei 3/30 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 și ale O.U.G. nr. 112/2008 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, referitoare la numărul și structura funcțiilor de conducere (director general, director general adjunct și șef serviciu) precum și la funcțiile de inspectori de integritate. în acest sens, se vor cuantifica integral sumele plătite nelegal și se vor recupera, iar sumele aferente anului 2008 se vor vira la bugetul de stat".
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că începând cu data de 08.10.2008 reclamanta a fost numită în funcția publică de conducere de Șef Serviciu la Inspecția de Integritate I, Serviciul de Integritate 1, beneficiind de un salariu de bază prevăzut pentru funcția de inspector de integritate clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare de 3500 lei, 30% indemnizație de conducere (1050 lei)., 10% spor de vechime în muncă (455 lei) și 50% spor de confidențialitate (2275 lei).
Autoritatea pârâtă era obligată în baza Deciziei nr. 4/2009 emisă de Curtea de Conturi a României, constatată ca fiind legală în urma contestării în instanță, să recupereze sumele achitate cu titlu de indemnizație pentru exercitarea funcțiilor de conducere nominalizate, de la persoanele care au primit sume cu acest titlu.
Prin urmare, Curtea a constatat că în mod corect pârâta a făcut aplicarea art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 și a emis deciziile de imputare pentru sumele încasate necuvenit de către reclamant.
De asemenea, Curtea a apreciat ca nefiind relevantă împrejurarea că reclamantul nu a avut cunoștință de Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi, fiind dovedită aducerea la cunoștința acestuia a deciziilor de imputare, în cadrul cărora a fost menționată baza legală și faptică care a determinat emiterea acestor acte administrative. în plus, se constată că reclamantul nu a invocat împrejurări care determine nelegalitatea concluziilor Curții de Conturi a României, conform celor anterior expuse.
Curtea a constatat însă că sumele imputate reclamantului prin deciziile contestate privesc și drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2009, în condițiile în care așa cum s-a reținut, Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi a fost emisă în urma controlului efectuat asupra execuției bugetare și a bilanțului contabil pentru exercițiul bugetar 2008, nu și pentru anul 2009.
De altfel, chiar prin măsurile dispuse în cuprinsul Deciziei nr. 4/2009 s-a prevăzut cuantificarea sumelor plătite nelegal în anul 2008 și recuperarea acestora, fără a se face mențiuni cu privire la sumele aferente anului 2009.
Prin urmare, față de temeiul în drept avut în vedere la emiterea deciziilor de imputare, respectiv Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi, irevocabilă prin decizia nr. 5047/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că imputarea sumelor reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de reclamant pe parcursul anului 2009,nu are justificare legală.
În raport de soluția pronunțată cu privire la primul capăt de cerere și având în vedere temeiul de drept invocat cu privire la cererea de suspendare, respectiv art. 14 Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că respectiva cerere a rămas fără obiect, respingând-o în consecință.
Împotriva sentinței civile nr. 266/17.01.2012 au formulat recurs pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE și de reclamanta B. A. L..
În motivarea cererilor de recurs s-a arătat de recurenta B. că i s-a încălcat dreptul la apărare prin neverificarea dispozițiilor din Codul Muncii, statele nefiind datate și fără număr de înregistrare. Recurenta ANI a arătat că a precizat foarte clar perioadele când paguba s-a produs în respectivele decizii de imputare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În fapt, Curtea a constatat că prin Decizia nr. 1/20.01.2001 pârâta A.N.I. a imputat reclamantei suma de 5608 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de reclamantă în perioada 6.06.2008 – 31.12.2008. Decizia a fost adusă la cunoștința reclamantei la data de 20.01.2011.
Ulterior, a fost emisă și Decizia de imputare nr. 28/5.05.2011 prin care autoritatea pârâtă a constatat că s-a produs o pagubă în valoare de 7868 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de către reclamantă în perioada 06.06.2008 – 3.09.2009, decizie adusă la cunoștința reclamantei la data de 5.05.2011.
În preambulul deciziilor de imputare contestate s-a reținut că actul de constatare a pagubei pentru perioada 06.06.2008 – 03.09.2009 este Ordinul Președintelui ANI nr. 220/04.05.2011, iar pentru perioada 06.06._08 este Ordinul Președintelui ANI nr. 20/20.01.2011.
Prin Decizia nr. 4/2009 emisă de Curtea de Conturi a României în urma acțiunii „Auditul financiar al contului de execuție și al bilanțului contabil încheiate la 31.12.2008" la Agenția Națională de Integritate, la pct. 2 s-a dispus măsura ca pârâta „să înlăture efectele produse prin nerespectarea prevederilor anexei 3/30 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 și ale O.U.G. nr. 112/2008 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, referitoare la numărul și structura funcțiilor de conducere (director general, director general adjunct și șef serviciu) precum și la funcțiile de inspectori de integritate. în acest sens, se vor cuantifica integral sumele plătite nelegal și se vor recupera, iar sumele aferente anului 2008 se vor vira la bugetul de stat".
Cu privire la recursul recurentei B., Curtea a apreciat că reclamanta a fost una din persoanele care ocupa funcția respectivă în perioada de referință când Curtea de Conturi a efectuat controlul, constatându-se că parte din sumele încasate au fost acordate nelegal, aceasta trebuind să restituie acele sume care i-au fost astfel acordate. Curtea a constatat însă că sumele imputate reclamantului prin deciziile contestate privesc și drepturi salariale încasate necuvenit în anul 2009, în condițiile în care așa cum s-a reținut, Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi a fost emisă în urma controlului efectuat asupra execuției bugetare și a bilanțului contabil pentru exercițiul bugetar 2008, nu și pentru anul 2009. De altfel, chiar prin măsurile dispuse în cuprinsul Deciziei nr. 4/2009 s-a prevăzut cuantificarea sumelor plătite nelegal în anul 2008 și recuperarea acestora, fără a se face mențiuni cu privire la sumele aferente anului 2009.
Prin urmare, față de temeiul în drept avut în vedere la emiterea deciziilor de imputare, respectiv Decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi, irevocabilă prin decizia nr. 5047/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că imputarea sumelor reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de reclamant pe parcursul anului 2009 nu are justificare legală.
Cu privire la recursul ANI, Curtea a apreciat că recurenta nu demonstrează că pentru anul 2009 au existat sume care trebuie imputate de la intimată, in plus chiar prin măsurile dispuse în cuprinsul Deciziei nr. 4/2009 s-a prevăzut cuantificarea sumelor plătite nelegal în anul 2008 și recuperarea acestora, fără a se face mențiuni cu privire la sumele aferente anului 2009.
Pentru aceste motive, conform art. 312-315 cpciv., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE și de recurenta-reclamantă B. A. L., împotriva sentinței civile nr. 266/17.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. IMC/ 2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3522/2013. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 4415/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
