Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 865/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 39227/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 865
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă . SRL, împotriva sentinței civile nr. 4713/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. S. 3 PRIN PRIMAR, P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, A. I. – DIRECTOR EXECUTIV AL SERVICIULUI LEGISLAȚIE DIN C. PRIMĂRIEI M. BUCUREȘTI și C. M. – ȘEF SERVICIU DISCIPLINĂ ÎN CONSTRUCȚII DIN C. PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin administrator Mousa I.A. A., care se legitimează instanței de judecată cu pașaport valabil și care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar un set de înscrisuri. Apreciază că în cauză este necesar a se emite o adresă către Primărie în vederea depunerii la dosar a Procesului verbal prin care s-a solicitat beneficiarului obținerea unei autorizații de construcție în termen de 3 luni. În cazul în care această autorizație de construcție a fost obținută, apreciază că prezentul recurs a rămas fără obiect.
Interpelat fiind de către instanța de judecată, reprezentantul recurentei-reclamante precizează că terenul în cauză reprezintă domeniu public, pe acest teren fiind amplasată o baracă, fără autorizație de construcție și fără autorizație de funcționare. P. nu a răspuns dacă trotuarul este blocat sau nu este blocat, iar P. S. 3 nu a răspuns recurentei-reclamante dacă terenul unde există baraca este amplasată deasupra liniei de termoficare.
La cererea instanței de judecată, reprezentantul recurentei-reclamante precizează că a formulat o cerere către Primărie pentru a solicita informațiile pe care le consideră necesare, în urmă cu 8 – 9 luni, neprimind niciun răspuns. După 4 luni, arată că a formulat acțiune la Tribunalul București. Menționează că P. S. 3 a depus la dosar un înscris din care rezultă faptul că terenul în speță este teren privat. La dosar există un raport de expertiză extrajudiciară din care rezultă că această baracă este amplasată deasupra liniei de termoficare.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de reprezentantul recurentei-reclamante în sensul obligării Primăriei la depunerea relațiilor solicitate,l având în vedere obiectul cererii, apreciind că nu este utilă o asemenea adresă.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului. Arată că, conform adreselor eliberate de P. Capitalei și RADET București, baraca este amplasată deasupra liniei de termoficare. De asemenea, trotuarul în cauză este blocat. Depune la dosar note scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra fondului cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9.10.2012 sub nr._ CA/2012, pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. S. 3, prin primar, P. M. București, prin primar general, A. I.-director executiv al Serviciului Legislație din cadrul Primăriei M. București și C. M.-șef al Serviciului Disciplină în Construcții din cadrul Primăriei S. 3 București, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, obligarea la deblocarea trotuarului și a parcării publice din . străzile Vântului și Vrejului, în sensul desființării construcției provizorii (baracă cu funcțiune de vulcanizare) edificate pe domeniul public, precum și luarea măsurilor legale pentru anularea oricărei autorizații de construire, până la soluționarea dosarului nr._/3/2012.
Prin sentința civilă nr.4713/21.11.2012, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților P. M. București, prin primar, A. I.-director executiv al Serviciului Legislație din cadrul Primăriei M. București și C. M.-șef al Serviciului Disciplină în Construcții din cadrul Primăriei S. 3 București și s-a respins acțiunea introdusă împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală în cauză; s-a respins cererea formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta P. S. 3, prin primar, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți, a respins-o în ceea ce privește P. sectorului 3 și a admis-o privitor la ceilalți pârâți, cu consecința respingerii acțiunii introduse împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală în cauză.
Astfel, a apreciat prima instanță că pârâta P. sectorului 3 are legitimitate procesuală în cauză, întrucât, pe de o parte, acestei instituții reclamanta i-a adresat mai multe cereri de luare a măsurilor legale în legătură cu situația respectivei construcții provizorii, inclusiv cea înregistrată sub nr._/04.04.2012, iar, pe de altă parte, prin raportare la susținerile din cadrul acțiunii, s-a constatat că măsura solicitată de reclamantă este de competența primarului de sector, astfel cum rezultă din conținutul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată (prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului).
Totodată, având în vedere dispozițiile legale precitate, tribunalul a constatat că P. mun. București nu are calitate procesuală pasivă, chiar dacă reclamanta susține că a adresat și acestei instituții mai multe cereri și memorii, întrucât măsura administrativă de desființare a unei construcții provizorii este în competența primarului de sector, iar nu a primarului general.
În ceea ce privește pârâții A. I. și C. M., având în vedere dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă), tribunalul a constatat că, în fața instanței de contencios administrativ, funcționarii publici pot fi chemați personal în judecată numai atunci când se solicită despăgubiri, urmând a fi obligați în solidar cu autoritatea publică cu care desfășoară raporturi de serviciu, ceea ce nu este cazul în speță, reclamanta solicitând doar efectuarea anumitor operațiuni administrative, nu și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.
În ceea ce privește cererea formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, tribunalul a reținut că, potrivit art. 581 alin. 1 C., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pornind de la aceste dispoziții legale, rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale trebuie întrunite în mod cumulativ trei condiții, și anume urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului, neîndeplinirea uneia dintre acestea fiind de natură a atrage respingerea cererii.
Având în vedere susținerile părților și actele depuse la dosar, tribunalul a constatat, pe de o parte, că desființarea unei construcții, chiar și cu caracter provizoriu, nu poate fi calificată ca o măsură vremelnică, iar, pe de altă parte, că prin admiterea prezentei cereri s-ar prejudeca fondul litigiului.
În legătură cu acest ultim aspect, tribunalul a constatat că reclamanta a solicitat obligarea la deblocarea trotuarului și a parcării publice din . străzile Vântului și Vrejului, în sensul desființării construcției provizorii (baracă cu funcțiune de vulcanizare) amplasate pe domeniul public, precum și luarea măsurilor legale pentru anularea oricărei autorizații de construire, până la soluționarea dosarului nr._/3/2012.
Însă, dosarul nr._/3/2012 are ca obiect, după cum rezultă din certificatul de grefă depus de reclamantă și din susținerile administratorului acesteia, obligarea pârâților P. S. 3 și P. Mun. București să răspundă la cererea înregistrată sub nr._/04.04.2012, prin care s-a solicitat desființarea construcției provizorii în legătură cu care se susține că a fost amplasată pe domeniul public.
Prin urmare, din datele existente la dosar, rezultă că prin cererea ce face obiectul dosarului de fond se invocă nesoluționarea în termenul legal a cererii înregistrate sub nr._/04.04.2012 (tăcerea administrativă), astfel încât instanța de fond, în situația în care va găsi cererea întemeiată, va obliga pârâtele să soluționeze cererea respectivă, fără însă a dispune și în ce modalitate, întrucât nu s-a invocat un refuz nejustificat de soluționare.
Or, în aceste condiții,a apreciat instanța de fond că nu poate fi primită cererea reclamantei, întrucât s-ar ajunge la situația în care s-ar dispune, pe cale de ordonanță președințială, desființarea unei construcții provizorii, fără a exista o acțiune de drept comun care să aibă același obiect.
Pe de altă parte, a mai apreciat tribunalul că cererea reclamantei nu poate fi primită nici din prisma faptului că, pentru soluționarea acesteia, ar trebui stabilit regimul juridic al terenului pe care se află amplasată respectiva construcție, împrejurare de drept care nu poate fi tranșată în cadrul procedurii sumare a ordonanței președințiale, unde doar se pipăie fondul, mai ales în contextul în care părțile au poziții contradictorii, reclamanta susținând că terenul respectiv aparține domeniului public, iar pârâții opinând că acesta este proprietate privată, contradicție ce rezultă și din înscrisurile depuse la dosar.
Regimul juridic al terenului nu poate fi stabilit decât în cadrul unei acțiuni de drept comun, fiind necesară administrarea de probe suplimentare (relații de la autoritățile administrației publice locale/centrale, extrase de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară ect), posibil și o expertiză judiciară de specialitate topografie, întrucât, la o analiză sumară, se constată că părțile au poziții contradictorii și în ceea ce privește amplasarea terenului respectiv și identificarea sa.
Față de aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile specifice unei cereri formulate pe calea procedurii ordonanței președințiale, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 4713/21.11.2012 a declarat recurs reclamanta . SRL, solicitând admiterea recursului, anularea sentinței civile nr. 4713/21.11.2012 și obligarea Primăriei S. 3, prin primar R. S. N., la deblocarea trotuarului în cauză, pe cale administrativă.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a prejudecat fondul, dar a greșit când nu a fost de acord cu interegatoriul solicitat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, Curtea a constatat că reclamanta a solicitat obligarea la deblocarea trotuarului și a parcării publice din . străzile Vântului și Vrejului, în sensul desființării construcției provizorii (baracă cu funcțiune de vulcanizare) amplasate pe domeniul public, precum și luarea măsurilor legale pentru anularea oricărei autorizații de construire, până la soluționarea dosarului nr._/3/2012.
Însă, dosarul nr._/3/2012 are ca obiect, după cum rezultă din certificatul de grefă depus de reclamantă și din susținerile administratorului acesteia, obligarea pârâților P. S. 3 și P. Mun. București să răspundă la cererea înregistrată sub nr._/04.04.2012, prin care s-a solicitat desființarea construcției provizorii în legătură cu care se susține că a fost amplasată pe domeniul public.
Curtea a constatat ca Legea nr. 554/2004 reglementeaza doua forme de acte administrative asimilate: refuzul unei autoritati publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, conform art. 2 alin.(2) din lege si contractele administrative, potrivit art. 2 alin.1 litera c Refuzul unei autoritati publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, la rândul sau, îmbraca urmatoarele forme:
O Refuzul explicit sau manifest- refuzul nejustificat de a solutiona o cerere, constând în exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea ( art.2 alin.1 litera i, teza I)
O Refuzul nejustificat asimilat- nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plângerii prealabile ( art.2 alin.1 litera i teza a II-a)
O Tacerea administratiei- nesolutionarea în termenul legal a unei cerere, definita ca faptul de a nu raspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen( art.2 alin.1 litera h).
Nu are caracter nejustificat refuzul eliberarii unei adeverinte cu o anume formulare, dorita de petent, sau refuzul eliberarii unei autorizatii de construire daca solicitantul nu detine intreaga documentatie prevazuta in acest sens de L 50/1991. Un refuz de rezolvare a unei cereri, supus cenzurii instantei de contencios administrativ, presupune ca între petitionar si autoritatea careia i se adreseaza cererea sa existe un raport de drept administrativ, iar cererea sa se refere la drepturi si abligatii care sa faca parte din obiectul unui astfel de raport juridic. In practica instantelor de contencios administrativ s-a conturat concluzia ca în analizarea „refuzului nejustificat” trebuie clarificata natura dreptului recunoscut de lege, la care se refera cererea, în sensul ca se încadreaza în aceasta prevedere legala actiunile care decurg din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept ce intra în continutul unui raport de drept administrativ, nu si al unui raport juridic civil.
Curtea a considerat că s-ar prejudeca fondul daca instanța se va pronunța asupra cererii de ordonanța președințială, întrucât ar trebui delimitat domeniul public de cel privat. Cererea reclamantei nu poate fi primită nici din prisma faptului că, pentru soluționarea acesteia, ar trebui stabilit regimul juridic al terenului pe care se află amplasată respectiva construcție, împrejurare de drept care nu poate fi tranșată în cadrul procedurii sumare a ordonanței președințiale, unde doar se pipăie fondul, mai ales în contextul în care părțile au poziții contradictorii, reclamanta susținând că terenul respectiv aparține domeniului public, iar pârâții opinând că acesta este proprietate privată, contradicție ce rezultă și din înscrisurile depuse la dosar.
Regimul juridic al terenului nu poate fi stabilit decât în cadrul unei acțiuni de drept comun, fiind necesară administrarea de probe suplimentare (relații de la autoritățile administrației publice locale/centrale, extrase de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ect), posibil și o expertiză judiciară de specialitate topografie, întrucât, la o analiză sumară, se constată că părțile au poziții contradictorii și în ceea ce privește amplasarea terenului respectiv și identificarea sa.
Văzând disp. art. 304 cpciv., art. 304/1 cpciv., art. 305 cpciv., art. 312-316 cpciv., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă . SRL, împotriva sentinței civile nr. 4713/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. S. 3 PRIN PRIMAR, P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, A. I. – DIRECTOR EXECUTIV AL SERVICIULUI LEGISLAȚIE DIN C. PRIMĂRIEI M. BUCUREȘTI și C. M. – ȘEF SERVICIU DISCIPLINĂ ÎN CONSTRUCȚII DIN C. PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. I.M.C../Tehnodact. I.M.C./2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1177/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 18/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
