Despăgubire. Decizia nr. 5826/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 5826/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 590/2/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 5826

Ședința publică din data de 16.12.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – M. M. P.

JUDECĂTOR – M. D.

JUDECĂTOR – A. V.

GREFIER – A. M. C.

Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 2110/23.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți S. C. M. și S. V. G., având ca obiect despăgubire.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 16.12.2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2110/23.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulatădereclamanții S. C. M. și S. V. G. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR în sensul că a fost obligat pârâtul să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în dosarul nr._/CC, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 – Titlul VII.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Dispoziția nr._/2008 emisă de Primarul Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamanților, pentru imobilul notificat, imposibil de restituit în natură.

Dosarul aferent Dispoziției nr._/2008 a fost înregistrat la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC, fiind analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și transmis evaluatorului. Raportul de evaluare a fost întocmit în luna august 2011 și, fiind verificat, s-a constatat că respectă Standardele Internaționale de Evaluare, iar reclamanții au acceptat rezultatul evaluării.

Cu toate acestea, până la data pronunțării prezentei hotărâri nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, pârâta invocând ca justificare imposibilitatea întrunirii Comisiei datorită lipsei de cvorum.

Curtea a reținut însă că aspectele invocate reprezintă dificultăți interne, de ordin organizatoric, care nu sunt de natură să justifice omisiunea de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire după mai bine de 6 luni de la întocmirea raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât pârâta este singura responsabilă de modul în care își organizează desfășurarea activității, astfel că imposibilitatea de funcționare derivă din culpa exclusivă a autorității.

Faptul că prin Legea nr. 247/2005 legiuitorul nu a stabilit un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversarea și pentru nesoluționarea cererilor într-un termen rezonabil.

Dreptul la soluționarea cererii într-un termen rezonabil reprezintă o garanție a unui proces echitabil, fiind consacrat ca atare de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această garanție se aplică și procedurilor administrative prealabile și obligatorii, a căror parcurgere condiționează accesul la justiție.

Având în vedere că notificarea a fost formulată încă din 2001, dispoziția privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a fost emisă în 2008, iar evaluarea s-a realizat în august 2011, Curtea a reținut că tergiversarea de către pârâtă a soluționării cauzei după mai bine de 10 ani de la formularea notificării, fără a invoca niciun motiv apt a justifica obiectiv această întârziere, nu doar încalcă principiul termenului rezonabil, ci, mai mult decât atât, constituie în realitate un refuz nejustificat de a parcurge etapele prevăzute de lege în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative”, Curtea a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită decizia conținând titlul de despăgubire în dosarul nr._/CC.

În ceea ce privește executarea de către pârât a obligației impuse de instanța de judecată, s-a precizat că, la data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012, alineatul 1 al articolului unic din actul normativ prevăzând că, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005.

În consecință, ținând cont de măsura dispusă prin actul normativ menționat, Curtea a dispus ca pârâta să-și îndeplinească obligația de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 – Titlul VII.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs parata C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 304¹ din Codul de Procedura Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal însă, în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 și pentru considerentele expuse în încheierea de ședință din data de 07.03.2013, a fost preschimbat din oficiu termenul de judecată din 25.02.2014, scoasă cauză de pe rol și trimis dosarul pe cale administrativă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ cu prim termen de judecată la 09.12.2013.

La data de 09.12.2013 recurenta pârâtă a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, la aceeași dată depunând la dosar note de ședință prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru următoarele considerente:

I. Cu privire la excepția de ordine publică a prematurității cererii de chemare în judecată

În perioada 15 martie 2012 – 15 mai 2013 procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire a fost suspendată în temeiul OUG nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

Prin această suspendare s-a urmărit atât implementarea Hotărârii CEDO din cauza pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.

În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.

2. Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.

Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi” (art. 4).

Așadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamantului se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Prin această lege a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, s-a făcut precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, a apreciat recurenta că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.

3. Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr._/2008 emisă de Primăria Municipiului București, s-a precizat că acesta a fost înregistrat în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr._/CC.

Dosarul de despăgubire mai sus-precizat a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituirea în natură și s-a constatat legalitatea acesteia.

Având în vedere noile dispoziții legale în vigoare la momentul prezentei, s-a învederat că obligarea pârâtei C. Centrală-pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire este neîntemeiată și nu își mai găsește aplicabilitatea.

Finalizarea procedurii administrative sub aspectul stabilirii în concret al despăgubirilor acordate se realizează în prezent conform art. 21 din Legea nr. 165/2013.

La acest moment dosarul de despăgubire se află în lucru conform noii proceduri instituite de legiuitor. Referitor la cele mai sus-menționate s-a învederat că soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC se face cu respectarea noilor dispoziții legale în vigoare, respectiv Legea nr. 165/2013.

II. În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr. 2110/23.03.2012, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), pentru următoarele considerente:

Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.

Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

Așadar, CNCI este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

Cu privire la cuantumul ce va fi stabilit în cuprinsul deciziei de compensare, s-au precizat următoarele:

Așa cum s-a menționat, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte: Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

Pe site-ul www.anrp.gov.ro sunt publicate grilele notariale aferente anului 2013.

Având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr. 165/2013, solicitarea de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în dosarul de despăgubire nr._/CC, nu își mai găsește aplicabilitatea, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări dar la termenul de judecată din 09.12.2013 au depus la dosar note scrise prin care au învederat că Legea nr. 165/2013 nu este aplicabilă reclamanților decât în ceea ce privește noul mecanism de acordare a despăgubirilor prin puncte, iar în subsidiar au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, dar și a prevederilor art. 20 cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Nu s-au încuviințat și administrat probe noi în faza de judecată a recursului.

Analizând recursul formulat, prin prisma disp. art. 304 și art. 3041 C.pr.civ. și a motivelor invocate, Curtea reține:

Asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată

Curtea apreciază cu prioritate că se impune calificarea acestui incident ca și motiv de recurs de ordine publică, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 109 C.pr.civ. „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.

Așadar, pentru sesizarea instanței, dar și pentru ca partea să beneficieze de protecție judiciară, este necesară formularea unei cereri dar și îndeplinirea anumitor condiții apreciate de literatura de specialitate ca și condiții generale de exercitare a acțiunii civile.

Aceste condiții, care sunt aspecte de verificat inclusiv din oficiu de instanță, iar eventuale neregularități ar putea fi invocate de orice parte interesată inclusiv de instanță, oricând, deci și direct în faza procesuală a recursului, apreciate datorită importanței deosebite a acestora ca și motive de ordine publică, sunt afirmarea unui drept (formularea unei pretenții), interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.

Cu privire la prima condiție amintită, instanța arată că dreptul pretins trebuie să îndeplinească anumite cerințe, respectiv să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat în limitele sale externe și interne, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual.

Cu referire la această din urmă cerință, dacă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual (existând un termen suspensiv încă neîmplinit ori o condiție suspensivă încă nerealizată), se impune invocarea și admiterea excepției de prematuritate a cererii, excepție de fond, absolută și peremptorie.

Chestiunea privind afirmarea unui drept actual (iar în raport de aceasta invocarea excepției prematurității), tocmai întrucât este vorba de o condiție generală pentru formularea unei cereri de chemare în judecată, constituie un aspect de interes public.

Curtea apreciază așadar că norma juridică în discuție nu ocrotește un interes privat, astfel că problema de drept nu este de ordine privată, iar excepția prematurității poate fi invocată și direct în recurs, iar nu numai de pârât, dar și de instanță din oficiu.

De asemenea, că respectivul incident este motiv de recurs, rezultă din faptul că este invocat de către recurentă și nu vizează calea de atac promovată, ci cererea introductivă de instanță, intenția reală a autorului excepției fiind de admitere a recursului și, modificând sau casând sentința recurată, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prematur formulată.

Curtea va califica pentru aceste motive excepția prematurității invocată de recurentă ca și motiv de recurs de ordine publică.

În ceea ce privește fondul cauzei, obiectul litigiului îl formează pretenția reclamantelor constând în obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în dosarul nr._/CC, operațiuni conforme procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Au mai relevat reclamanții nerespectarea de către instituția pârâtă a dreptului lor la soluționarea pretențiilor într-un termen rezonabil, aspect subsumat conceptului de refuz nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Deși este adevărat că acesta este cadrul legislativ în vigoare la data sesizării instanței, la soluționarea pe fond a cauzei reținându-se incidența acestuia, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, Curtea apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile legale invocate de parte și reținute de instanța de fond.

Potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013:

„Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Prin urmare, acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa întrucât nu mai există cadrul legal și factual pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire conform prev. Legii nr. 247/2005.

Etapele de parcurs conform Legii privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu mai subzistă în noua reglementare, tot astfel nici procedura evaluării imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.

Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:

„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.

(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.

De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:

„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.

Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a dispozițiilor legale, dar și în vederea soluționării pretențiilor reclamanților, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, dar de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.

Totodată, edificator din perspectiva termenului fixat de prima instanță în vederea executării obligațiilor trasate în sarcina pârâtei, respectiv după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2012, Curtea constată prevederile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prin care se prevede obligația Comisiei Naționale de soluționare a dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale într-un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Astfel, conform prevederilor legale invocate: „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.

În raport de aceste aspecte, reținând așadar că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire ca fiind neîntemeiată.

Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamanților cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 pe de o parte întrucât nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamanți, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte procedând astfel instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.

În speță mai există însă un motiv pentru respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, respectiv acela că la momentul pronunțării celor două instanțe, fond și recurs, nu există un refuz nejustificat al instituției pârâte de soluționare a cererii reclamantelor.

Astfel, deși cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 24.01.2012, anterior pronunțării sentinței, la data de 23.03.2012, a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Actul normativ menționat a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 15.03.2012, iar conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară”.

Potrivit articolului unic din ordonanța invocată:

„(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

Așadar, deși la data sesizării instanței de fond se putea analiza și constata existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, la momentul pronunțării hotărârii, a fortiori în prezent, un astfel de refuz nejustificat nu mai subzista, executarea obligației pârâtei fiind suspendată ca urmare a intervenției unui eveniment legislativ (OUG nr. 4/2012).

Nu mai poate fi obligată recurenta pârâtă la executarea unei astfel de obligații (prevăzută de Legea nr. 247/2005) în raport de rațiunile avute în vedere la emiterea actului de suspendare, respectiv:

„În contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României,

având în vedere urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului,

având în vedere faptul că în acest moment nu mai există un mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor și prin urmare se impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor,

întrucât Fondul Proprietatea, creat pentru despăgubirea foștilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în urma conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

întrucât, din cauza obligativității parcurgerii tuturor etapelor procesului de elaborare legislativă, momentul epuizării Fondului Proprietatea nu poate fi corelat cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor,

având în vedere faptul că, ulterior momentului epuizării Fondului Proprietatea, prin emiterea de titluri de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în lipsa unei participații a statului la Fondul Proprietatea, nu mai pot fi parcurse toate etapele procesului de acordare a despăgubirilor reglementate de către titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că persoanele îndreptățite se află în imposibilitatea exercitării după această dată a dreptului de opțiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acțiuni la Fondul Proprietatea,

având în vedere dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituția României, republicată, care prevăd faptul că "nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare",

ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.

De altfel, în raport de aceste rațiuni au fost legal suspendate obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și adoptată Legea nr. 165/2013, care trebuie implementată.

Dar Curtea are în vedere, deopotrivă, dispozițiile OUG nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, respectiv:

„ARTICOL UNIC

(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Față de aceste acte normative, Curtea apreciază că în prezent, la data soluționării în mod irevocabil a cauzei, refuzul pârâtei de soluționare a cererii reclamanților este unul justificat, nefiind întrunite așadar condițiile prev. de art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Având în vedere aceste motive de fapt și de drept, respectiv procedura de urmat în continuare de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în vederea soluționării pe fond a dosarelor reclamanților, nu vor mai fi analizate motivele invocate de recurentă în cadrul cererii de recurs și care pot fi subsumate problemelor de fond ce pot fi ridicate în speță.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Califică excepția prematurității invocată de recurentă ca fiind motiv de recurs de ordine publică.

Admite recursul promovat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR) cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1,împotriva sentinței civile nr. 2110/23.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți S. C. M.și S. V. G., ambii cu domiciliul ales la C.. Av. D. V. R. cu sediul în București, .-138, Corp B, parter, sector 5.

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. M. P. M. D. A. V.

GREFIER

A. M. C.

Red./Dact. MMP

2 ex. – 13.01.2014

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C.

Jud. fond M. B.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 204/2013. Curtea de...		Anulare act administrativ. Sentința nr. 2526/2013. Curtea de... →

Despăgubire. Decizia nr. 5826/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 5826/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI