Anulare act administrativ. Decizia nr. 1734/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1734/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 3517/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1734
Ședința publică de la 18.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR C. C. V.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE VEHICULE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 845 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal – Complet Specializat Pentru C. Administrativ și Fiscal la data de 28.09.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 25.01.2013, din partea recurentei– pârâte, chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă legal, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 9 dosar.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.845/28.09.2012, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M. F. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Teleorman – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului privind înmatricularea autoturismului marca Land Rover categoria M1, capacitate cilindrică 1994 cmc, nr. de identificare SALLNABB8WA604296, înmatriculat în Italia, proprietatea reclamantului și a obligat pe pârât la înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului fără plata taxei de poluare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul autovehiculului marca Land Rover, nr. de identificare SALLNABB8WA604296, culoare verde, an fabricație 1998.
Parata nu a procedat la înmatricularea in România a autovehiculului, fără plata taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012, cu modificările si completările ulterioare, răspunzând ca aceasta este datorata manifestându-si, prin adresa nr._/29.03.2012, refuzul de a proceda la înmatricularea acestui autovehicul fără plata taxei pe emisiile poluante.
Potrivit OUG nr. 50/2008 cu modificările si completările ulterioare, exista obligația plătii taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Potrivit insa art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În plus, nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protecția indirecta a altor produse.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate in România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa inițiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piața, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja in egala măsură si cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața naționala anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirma jurisprudența Curții creata prin pronunțarea hotărârii in cauza C-402/09 T., prin care a arătat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si acceași uzura de pe piață naționala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminara si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatata, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Astfel încât la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținută discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piața naționala.
Dispozitiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statueaza ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul arătând că legislația în vigoare din domeniu stabilește în mod clar că la înmatricularea autoturismelor este necesară, printre altele, și dovada achitării taxei de poluare prev. de OUG 50/2008.
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România(pct. 23 - 25 Hotărârea din 18.01.2007 Brzezinski), iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Mai mult, opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește", ceea ce s-a concretizat în emiterea OUG 50/2008 prin care se instituie taxa de poluare.
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501 din 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație prevede obligativitatea prezentării cu ocazia solicitării înmatriculării a dovezii faptului că s-a achitat taxa de poluare, în mod corect a fost respinsă cererea de înmatriculare a autovehiculul pe motivul neachitării taxei de poluare.
Mai mult decât atât, taxa de poluare nu ar contraveni în nici un chip reglementărilor europene, atâta vreme cât fiecare stat este liber să instituie taxe pentru înmatricularea autovehiculelor. În ceea ce privește taxa pe poluare, aceasta se aplică tuturor autoturismelor noi sau autoturismelor second - hand produse în străinătate.
În ceea ce privește obligarea serviciului comunitar să înmatriculeze autoturismul fără a exista o prealabilă constatare că taxa de poluare nu este datorată, soluția este incorectă, și nemotivată pentru următoarele motive:
-în primul rând, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită. Din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiuni funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
-în al doilea rând, este rolul exclusiv al judecătorului național să refuze aplicarea unor dispoziții naționale contrare TUE, competență atribuită acestuia în mod exclusiv. Așa fiind, nu s-ar putea cere funcționarului public de la serviciul înmatriculări să dea și o interpretare jurisdicțională aplicării sau nu a unei dispozițiuni legale naționale, în plină vigoare la data primirii unei cereri.
Refuzul autorității pârâte de a înmatricula autoturismul marca LAND ROVER proprietatea reclamantului, fără achitarea taxei de poluare, nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în sensul în care această sintagmă este definită de legea contenciosului administrativ.
Astfel, refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal, în mod subiectiv, prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice, iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată.
Or, în cauză, autoritatea pârâtă în procedura prealabilă a procedat la justificarea refuzului prin invocarea dispozițiilor legale a căror încălcare s-ar realiza în ipoteza în care autoritatea s-ar conforma pretențiilor cetățeanului.
Principiul securității circuitului civil presupune respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar pentru ipoteza în care anumite norme nu sunt conforme dispozițiilor din acte normative cu putere superioară lor, respectiv Constituția sau Convenția, abilitarea în înlăturarea de la aplicare a acestora revine doar autorităților investite după caz, în acest sens, respectiv Curtea Constituțională, CJ.C.E, sau instanțelor naționale.
Prin urmare, refuzul pârâtei de a înmatricula autovehiculul marca LAND ROVER fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, nu este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. „i" din Legea nr. 554/2004, deoarece lipsește excesul de putere comis de instituția publică, ce ar putea atrage răspunderea administrativă.
Pe de altă parte, înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare prin analiza prevederilor OUG nr. 50/2008 cu legislația comunitară este o abordare greșită în condițiile în care Instituția P. nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea acestei taxe și cu atât mai mult examinarea legalității taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziții, fără a ține cont de legislația internă.
Astfel, se constată că sumele respective nu se fac venit la bugetul acestei autorității pârâte, iar o eventuală scutire de plată poate fi dispusă doar de organele fiscale care au atribuții legale în acest sens.
Totodată, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită și, din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiunile funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
După achitarea taxei de poluare, reclamantul poate contesta, fie existența ei, fie modalitatea de calcul la organul administrativ fiscal, respectând procedura prevăzută de art. 205-209 din Codul de procedură fiscală, iar ulterior, poate ataca decizia emisă în soluționarea contestației, la instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din același cod și numai într-un astfel de litigiu s-ar putea examina și compatibilitatea normelor din dreptul intern cu cele comunitare, așa încât, într-un litigiu având ca obiect „obligația de a face" nu există nici un motiv pentru a se impune serviciului de înmatriculării conduita reclamată.
Recurentul a criticat și soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată susținând că nu are culpă în ceea ce privește refuzul de înmatriculare a autoturismului în cauză.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 22.05.2012, reclamantul a dobândit un vehicul marca Land Rover, tip Freelander care a fost înmatriculat pentru prima oară în anul 1998 în Italia, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Reclamantul a solicitat înmatricularea acestui autoturism în România, iar prin adresa nr. P 32/20.06.2012 emisă de pârât i s-a comunicat că nu poate fi înmatriculat în România fără achitarea taxei pentru emisiile poluante, în conformitate cu disp. art. 3 pct.1 și art.4 lit.a. din Legea 9/2012.
Curtea reține că la data achiziționării autoturismului în cauză de către reclamant și la data la care acesta a solicitat înmatricularea autoturismului în România era în vigoare Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care la art.16 prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă OUG 50/2008 și HG 686/2008.
Potrivit art.4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
OUG 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor disp. ale Legii 9/2012, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin.2 din lege prevede la art. 1 că începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
În condițiile în care a fost suspendată aplicarea art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 în intervalul de timp cuprins între data intrării în vigoare a OUG 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79/31.01.2012 și data de 01.01.2013, se constată că este menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
În această situație, taxa a cărei plată este solicitată reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului este interzisă de disp. art.110 TFUE(fost art. 90 din Tratatul CE), astfel cum era și taxa pe poluare reglementată de OUG 50/2008.
În acest sens, Curtea are în vedere că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, iar potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Considerentele hotărârilor CJUE sus menționate sus incidente și în speță, dată fiind suspendarea aplicării disp. art.4 alin.2 din Legea 9/2012, suspendare care menține caracterul discriminatoriu al taxei ce trebuie plătită pentru înmatricularea autoturismului reclamantului în România.
În consecință, refuzul pârâtului de a înmatricula autoturismul reclamantului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin.1 lit. i din Legea 554/2004.
Prevederile Ordinului MAI nr.1501/2006, invocate de recurent, care reglementează obligativitatea prezentării cu ocazia solicitării înmatriculării a dovezii achitării taxei de poluare nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a recursului, din moment ce această taxă este reglementată de un act normativ contrar dreptului comunitar.
Susține recurentul că, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită. Din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiuni funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
Sub acest aspect, Curtea reține că, prin prisma obiectului acțiunii, instanța are de analizat în prezenta cauză exclusiv condiția referitoare la prezentarea dovezii achitării taxei stabilite pentru înmatricularea autoturismului, nu și celelalte condiții reglementate în acest scop, astfel că nu se poate vorbi despre substituirea instanței în atribuțiile funcționarului public care verifică îndeplinirea acestor condiții.
Faptul că instanța constată că reclamantul nu trebuie să achite taxa ce i-a fost solicitată, aceasta fiind contrară normelor comunitare, nu înseamnă că funcționarul care își desfășoară activitatea în cadrul serviciului de specialitate al Instituției P. nu are obligația de a proceda la verificarea îndeplinirii celorlalte condiții asupra cărora instanța nu are a se pronunța în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Împrejurarea că recurentul nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea taxei și examinarea legalității taxei în raport de prevederile dreptului comunitar nu conferă refuzului de înmatriculare a autoturismului fără plata acestei taxe un caracter justificat, din moment ce instanța constată că se întemeiată pe dispoziții legale contrare normelor comunitare, caz în care instanța are obligația de a aplica în mod prioritar normele comunitare conform disp. art. 11 alin.1 și 2, art. 148 alin.2 și 4 din Constituție, la care a făcut referire și instanța de fond în considerentele sentinței.
Mai susține recurentul că reclamantul poate contesta existența taxei sau modalitatea de calcul la organul fiscal, în condițiile art. 205-209 C. pr. fiscală și, ulterior, poate contesta decizia de soluționare contestației în instanță, ocazie cu care se poate examina compatibilitatea normelor interne cu cele comunitare, acesta fiind singurul litigiu în care se poate face această examinare.
Susținerea este neîntemeiată, instanța de judecată având obligația de a analiza această compatibilitate și de a aplica prioritar normele comunitare atunci când vin în contradicție cu normele interne în orice litigiu în care sunt incidente prevederile dreptului comunitar.
În speță, examinarea refuzului de înmatriculare a autoturismului fără plata taxei implică analizarea compatibilității dintre disp. legale interne pe care se întemeiază acest refuz și normele comunitare, ceea ce constituie o obligație a instanței, fiind lipsită de suport legal susținerea că într-un astfel de litigiu instanța nu poate proceda la această analiză.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ. invocat de recurent, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE VEHICULE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 845 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal – Complet Specializat Pentru C. Administrativ și Fiscal la data de 28.09.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. F., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. C. C. C. C. M. M. V.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CCM.
TEHNORED. R.M./2 ex./29.05.2013.
JUD. FOND. Z. L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 27/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1758/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
