Anulare act administrativ. Decizia nr. 5863/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5863/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 3874/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5863
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurentul-reclamant F. A. și recurentul-pârât M. A. NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 71/11.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. M. NR._.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 05.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru datele de 12.12.2013 și 19.12.2013.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 11.05.2012 sub nr._ reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâții M. APĂRĂRII NAȚIONALE, U. MILITARĂ_ a solicitat anularea Deciziei de Imputare nr. 31/26.10.2011 emisă de U.M. nr._ și anularea Deciziei Administrativ-Jurisidicționale nr.2/CJ 1/2012 din data de 22.02.2012, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Obiectul Deciziei de Imputare nr. 31/26.10.2011 emisă de U.M. nr._ l-a constituit angajarea, în sarcina reclamantului, a răspunderii materiale în valoare de 4523,32 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, considerându-se că nu a îndeplinit contractul nr.A3647/01.10.2001 încheiat cu M. Apărării Naționale.
În fapt, la data de 10.08.2011, arată reclamantul că a fost trecut în rezervă conform Ordinului MP 399/10.08.2011 al Ministrului Apărării Naționale și al Ordinului de Zi pe Unitate nr. 160/17.08.2011.
Motivul trecerii în rezervă l-a constituit promovarea examenelor pentru ocuparea funcției de ofițer în cadrul Direcției Logistice a Serviciului Român de Informații ceea ce a determinat întocmirea, de către reclamant, a unui raport prin care solicita demisia din cadrul Serviciului 4 Logistic al U.M. nr._. i
Cu toate că art. 110 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede posibilitatea transferului între structurile din sectorul de apărare și siguranță națională, în practică este binecunoscut faptul că nu se aprobă astfel de transferuri, persoana solicitantă fiind nevoită să ceară demisia din structura în care își desfășoară activitatea pentru a-și începe serviciul în noua structură din același sector, respectiv de apărare și siguranță națională.
Interpretând per a contrario" prevederile art.41 ind.1 alin.6 și 7 din Legea nr.80/1995 rezultă că, obligația de restituire a cheltuielilor de școlarizare nu există în situația transferului într-o altă structură din sectorul de apărare și siguranță națională (instituția transferului este reglementată de art.110 din același act normativ).
Precizează faptul că, examenele de promovare în structurile Serviciului Român de Informații le-a susținut în perioada în care își desfășura activitatea în cadrul Ministerului Apărării Naționale ceea ce ilustrează faptul că hotărârea sa de a-și schimba locul de muncă în cadrul altei structuri din același sector fusese luată și pusă în practică în perioada în care avea funcția de ofițer MAp.N.
Ca urmare a promovării examenelor sus-menționate, în prezent își desfășoară activitatea ca ofițer în cadrul Serviciului Român de Informații, având gradul militar de locotenent.
Elementul de continuitate a activității mele în sectorul de apărare și siguranță națională este relevat de faptul că ultima sa zi efectivă de lucru în cadrul M.. în data de 02.09.2011, corespunzătoare unei zile de vineri, iar prima sa zi lucrătoare în cadrul S.R.I. a fost în data de 05.09.2011, corespunzătoare unei zile de luni.
Atât M. Apărării Naționale cât și Serviciul Român de Informații sunt structuri din cadrul sistemului de apărare si siguranță națională.
In ceea ce privește cuantumul sumei stabilite prin decizia de imputare, învederează următoarele:
La baza emiterii deciziei de imputare a stat tabelul centralizator cu valorile cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării în Academia Forțelor Terestre „N. B." pentru un student din .-2004.
Solicită a se observa faptul că, așa cum rezultă chiar din titlul acestui tabel, calculele respective au fost efectuate ”pentru unstudent din .-2004", în general și nu pentru reclamant, în particular. în caz contrar, ar fi trebuit folosită sintagma „pentru studentul F. A.". Menționarea, în paranteză, a numelui său nu semnifică faptul că acest mod de calcul ar fi unul particular întrucât nu a ținut cont de situația sa concretă, fiind, în realitate, un calcul generic.
Totodată, în tabelul în cauză, nu se specifică dacă, din totalul sumei reprezentând cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, au fost scăzute perioadele în care reclamantul s-a aflat în permisie, învoire, concediu, pregătirea lucrării de licență efectuată la domiciliu (aproximativ 1 lună).
Pârâții vor justifica acele sume în baza unor formule de calcul generice, specifice materiei incidente. Ceea ce se impune, însă, a fi reținut este că aceste calcule trebuie să aibă în vedere situația particulară a fiecărui student ce urmează cursurile unei instituții militare de învățământ, situație ce poate determina diminuarea cuantumului cheltuielilor de întreținere. Este și cazul reclamantului care, așa cum s-a arătat mai sus, în timpul școlarizării a fost internat o perioadă de timp în spital, a fost în permisii, învoiri și decazarmat în perioada pregătirii lucrării de licență.
Lipsa documentelor care au stat la baza efectuării calculelor privind cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării presupune că atât reclamantul cât mai ales instanță de judecată ar trebui să considere „a priori" acele calcule ca fiind corecte.
Articolul 25 alin.1 din O.G. nr.121/1998, menționat în cuprinsul actului administrativ atacat, are în vedere modalitatea generică de recuperare a prejudiciului cauzat unei unități din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, respectiv prin emiterea deciziei de imputare.
În opinia sa, neindicarea, în cuprinsul actului administrativ atacat a prevederilor din actele normative care constituie temei legal al angajării răspunderii materiale, ce reprezintă o normă imperativă prevăzută în Anexa nr.5 din Instrucțiunile M5/1999, atrage nulitatea absolută a deciziei de imputare în cauză.
Subliniază faptul că modelul deciziei de imputare prevăzut în anexa sus - menționată are un caracter obligatoriu și nu orientativ, întrucât anexa în cauză face parte integrantă din Instrucțiunile MS/1999 .
Mai mult decât atât, învederează instanțe faptul că, în realitate, și-a desfășurat activitatea la vechiul loc de muncă, respectiv U.M._ din cadrul Ministerului Apărării Naționale cu care se presupune că și-a încetat raporturile de serviciu la data de 10.08.2011, până la data de 02.09.2011, fiind trecut în ordinul de zi pe unitate, prezentându-se zilnic la programul de lucru si întocmind acte specifice funcției pe care o exercita la acel moment. Dacă am considera ca dată efectivă a trecerii mele în rezervă, data de 10.08.2011, ar însemna că, ulterior acestei date, nemaiavând calitatea de ofițer activ al M.. întocmite de el în intervalul 10.08. - 02.09.2011 ar fi lovite de nulitate.
Mai arată faptul că, în intervalul 10.08. - 02.09.2011, și-au fost repartizate lucrări spre soluționare, sarcini de serviciu specifice funcției îndeplinite anterior datei de 10.08.2011 și a îmbrăcat zilnic uniforma militară ca regulă generală a cadrelor militare active care își desfășoară activitatea în cadrul U.M._.
Prin urmare, neluarea în considerare a perioadei 10.08._11, la calcularea cheltuielilor de școlarizare îi cauzează un prejudiciu constând în suma parte, întrucât chiar în cuprinsul acestor instrucțiuni, la punctul 68, se face referire la modelul în cauză.
2) Decizia de Imputare nr.31 din 26.10.2011 nu este temeinic motivată
fiind încălcate prevederile art.25 alin.5 din O.G. nr.121/1998 potrivit cărora
"decizia de imputare va fi temeinic motivată".
A se observa faptul că, în cuprinsul actului administrativ atacat, se consemnează lapidar, ca motivație a angajării răspunderii sale materiale, neîndeplinirea "contractului cu M. Apărării Naționale nr.A3647/01.10.2001", fără a se preciza în ce constă neîndeplinirea acestui contract.
Nu numai că nu a răspuns decât parțial criticilor aduse de reclamant dar comisia de jurisdicție a imputațiilor, în loc să efectueze demersurile necesare clarificării aspectelor menționate în cuprinsul plângerii, îi "reproșează" că nu a solicitat U.M._ "punerea la dispoziție a unor date/documente, către comisia de soluționare a contestațiilor sau către Comisia de jurisdicție a imputațiilor".
Prin sentința civilă nr. 71/11.01.2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal a admis în parte cererea și a anulat actele atacate, în limita sumelor calculate de UM_ Sibiu, pentru zilele în care petentul nu a îndeplinit efectiv atribuții la UM_ sau nu a beneficiat de întreținere, instruire și școlarizare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Obiectul Deciziei de Imputare nr. 31/26.10.2011 emisă de U.M.1 nr._ l-a constituit angajarea, în sarcina reclamantului, a răspunderii materiale în valoare de 4523,32 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, considerându-se că nu a îndeplinit contractul nr.A3647/01.10.2001 încheiat cu M. Apărării Naționale.
În fapt, la data de 10.08.2011, arată reclamantul că a fost trecut în rezervă conform Ordinului MP 399/10.08.2011 al Ministrului Apărării Naționale și al Ordinului de Zi pe Unitate nr. 160/17.08.2011. Motivul trecerii în rezervă l-a constituit promovarea examenelor pentru ocuparea funcției de ofițer în cadrul Direcției Logistice a Serviciului Român de Informații ceea ce a determinat întocmirea, de către reclamant, a unui raport prin care solicita demisia din cadrul Serviciului 4 Logistic al U.M. nr._.
Curtea a reținut în fapt că calculele respective au fost efectuate ”pentru 1 student din .-2004", în general și nu pentru reclamant, în particular. în caz contrar, ar fi trebuit folosită sintagma „pentru studentul F. A.". Menționarea, în paranteză, a numelui său nu semnifică faptul că acest mod de calcul ar fi unul particular întrucât nu a ținut cont de situația sa concretă, fiind, în realitate, un calcul generic.
Totodată, în tabelul în cauză, nu se specifică dacă, din totalul sumei reprezentând cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, au fost scăzute perioadele în care reclamantul s-a aflat în permisie, învoire, concediu, pregătirea lucrării de licență efectuată la domiciliu (aproximativ 1 lună).
Pârâții vor justifica acele sume în baza unor formule de calcul generice, specifice materiei incidente.
Filele 13 și 14 ale dosarului fac referire la cheltuieli de scolarizare/intretinere/instruire fara sa faca un calcul detaliat privitor la situatia concreta a petentului, existând, conform datelor de la dosar dovezi că au fost zile în care petentul nu a îndeplinit efectiv atribuții la UM_ sau nu a beneficiat de întreținere, instruire și școlarizare.
Conform art. 41/1 din Legea nr. 80/1995 persoanele care urmează să devină cadre militare în condițiile art. 36 alin. 1 lit. a) - c), ale art. 38 lit. a) și ale art. 40 alin. 1 lit. a), la admiterea într-o instituție militară de învățământ pentru formarea ofițerilor, maiștrilor militari sau subofițerilor în activitate, încheie cu M. Apărării Naționale contracte cu durata de 8 ani de la numirea lor în prima funcție.
În condițiile prevăzute la art. 36 alin. 1 lit. d) și e), art. 38 lit. b) și c), precum și la art. 40 alin. 1 lit. b) și c) persoanele în cauză, înainte de a urma cursul de formare ofițeri, maiștri militari sau subofițeri în activitate, în condițiile Ghidului carierei militare, încheie cu M. Apărării Naționale contracte cu durata de 4 ani.
După expirare contractele pot fi reînnoite, în funcție de opțiunea părților, pe perioade succesive cu durata de până la 4 ani, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului apărării naționale.
Cadrele militare care au o vechime ca ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate de cel puțin 15 ani pot încheia cu M. Apărării Naționale contracte până la împlinirea limitei de vârstă în grad.
Cu 6 luni înainte de expirarea contractului părțile sunt obligate să se încunoștințeze reciproc asupra intenției de reînnoire a acestuia.
În situația în care înainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliază contractul potrivit art. 85 alin. 1 lit. h), acestea sunt obligate să anunțe M. Apărării Naționale cu cel puțin 30 de zile înainte, iar în cazul primului contract cadrele militare sunt obligate și să restituie cheltuielile de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, proporțional cu perioada de contract rămasă neexecutată.
Curtea a constatat că imputarea sumelor este generică si nu face referire la un calcul detaliat al zilelor în care petentul nu a îndeplinit efectiv atribuții la UM_ sau nu a beneficiat de întreținere, instruire și școlarizare.
Pentru aceste motive, Curtea a anulat actele atacate, în limita sumelor calculate de UM_ Sibiu, pentru zilele în care petentul nu a îndeplinit efectiv atribuții la UM_ sau nu a beneficiat de întreținere, instruire și școlarizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ În cuprinsul Sentinței civile nr. 71/11.01.2013, instanța de fond a reținut că imputarea sumelor este generică și nu fac referire la un calcul detaliat al zilelor în care petentul nu a îndeplinit efectiv atribuții la U.M._ sau nu a beneficiat de întreținere, instruire și școlarizare."
Acest aspect, reținut de instanța de fond, a fost învederat de subsemnatul prin cererea de chemare în judecată, rezultând, fără echivoc, din Centralizatorul cu valorile cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării în Academia Forțelor Terestre "N. B." pentru un student din .-2004.
Totodată, în dispozitivul sentinței pronunțate, instanța de fond a hotărât următoarele: "Anulează actele atacate, în limita sumelor calculate de U.M._ Sibiu, pentru zilele în care petentul nu a îndeplinit efectiv atribuții la U.M. nr._ sau nu a beneficiat de întreținere, instruire și școlarizare."
Prin petiția, înregistrată sub nr. A-832 din 06.02.2012, am solicitat, Academiei Forțelor Terestre "N. B.", la capătul 2, să-mi comunice "perioadele în care, în cursul anului IV de studii, subsemnatul am beneficiat de permisii, învoiri, zile libere în vederea pregătirii lucrării de licență, și, dacă, pentru perioada părăsirii garnizoanei am fost scos de la drepturi".
Prin răspunsul nr. A 1217 din 23.02.2012, U. Militară_ Sibiu (Academia Forțelor Terestre "N. B.") îmi comunică, la alineatul 2, faptul că "documentele de alocare/scoatere la/de la drepturi de hrană, se păstrează o perioadă de 3 ani, la această dată fiind distruse".
Acest aspect este confirmat de răspunsul nr. A2147/15.05.2012, formulat de aceeași instituție la petiția mea înregistrată sub nr. A 2614/08.05.2012.
Mai mult decât atât, prin petiția înregistrată sub nr. A 3017/01.06.2012, subsemnatul am solicitat Academiei Forțelor Terestre "N. B.", la capătul 2, să-mi comunice "care sunt perioadele în care subsemnatul m-am aflat în permisii, învoiri, concedii, decazarmat în cei patru ani de studii", cerând, totodată, să-mi pună la dispoziție fotocopii ale documentelor justificative.
Prin răspunsul nr. A-3283/15.06.2012, instituția de învățământ mi-a comunicat faptul că "suntem în imposibilitatea transmiterii celor solicitate de către dumneavoastră, deoarece la această dată, documentele sunt distruse", precizându-mi, detaliat, termenele de păstrare pentru fiecare tip de document.
Ori, în aceste condiții, se ridică, în mod firesc, întrebarea: cum ar putea fi pus în executare dispozitivul sentinței recurate în condițiile în care documentele care atestă perioadele în care subsemnatul am beneficiat sau nu de întreținere, instruire și școlarizare au fost distruse.
Așa cum însăși instanța de fond a reținut în hotărârea pronunțată, trebuie avută în vedere situația concretă a subsemnatului și nu situația generică a unui student oarecare din .-2004.
Este evident că nu toți studenții unei instituții de învățământ militare beneficiază de același număr de zile de permisii, învoiri, concedii etc., existând diferențe particulare determinate de anumite situații (ex. un student consemnat în week-end nu va beneficia de permisie sau învoire precum colegii săi; un student meritoriu poate beneficia, ca recompensă, de o permisie sau învoire, suplimentară, față de cele prevăzute în regulamentele interioare; situația unui student internat într-o instituție medicală etc.).
Însuși subsemnatul am fost internat în Spitalul M. de Urgență Sibiu unde am fost supus unei intervenții chirurgicale, în perioada 12.05-19.05.2004.
În situația în care nu se pot scădea, din suma consemnată în Decizia de Imputare nr. 31/26.10.2011, zilele în care subsemnatul nu am beneficiat de întreținere, instruire și școlarizare, nemaiexistând documentele necesare efectuării acestei recalculări, care va fi suma finală indubitabilă pe care aș fi obligat să o achit, pentru nerespectarea obligațiilor stipulate în contractul nr._/01.10.2001, încheiat între subsemnatul și V.M._ Sibiu.
Neavând posibilitatea punerii în executare a dispozitivului sentinței instanței de fond, din lipsa celor necesare, și cum nu aș putea fi pus să achit o sumă "aproximativă", calculată pentru un student oarecare din .-2004, singura soluție posibilă, din punct de vedere juridic, este anularea Deciziei de Imputare nr. 31/26.10.2011.
În drept, dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.304 ind. 1 C.pr.civ. „
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâtul M., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ Hotărârea atacată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, pentru considerentele prezentate în continuare.
Un prim motiv se referă la cuantumul sumei stabilite prin decizia de imputare. În acest sens, în mod eronat, instanța de fond a soluționat cauza neținând cont că sistemul financiar contabil din unitățile Ministerului Apărării Naționale nu reiese evidențierea în analitic a fiecărei cheltuieli/persoană/școlarizată (evidența documentelor financiare contabile, care să ateste primirea tuturor drepturilor de intendență, cazarmament, rechizite și alte materiale de intendență în perioada de școlarizare, nu este organizată nominal la nivelul fiecărui student).
Totodată, instanța nu a ținut cont de faptul că nu este obligatorie semnătura reclamantului pe documente pentru a proba efectuarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării de resortul echipamentului și caz armamentului sau a altor materiale de intendență.
Aceste cheltuieli au fost efectuate în procesul normal de desfășurare a activității în Academia Forțelor Terestre "N. B." în beneficiul tuturor absolvenților, inclusiv al reclamantului.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont că pentru stabilirea prejudiciului creat prin nerespectarea contractului privind exercitarea profesiei de cadru militar de către reclamant ca urmare a prezentării demisiei, Academia Forțelor Terestre "N. B." a transmis "Centralizatorul cu valorile cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării pentru studentul F. A. din .-2004". Instituția militară a primit sumele defalcat pe fiecare an de studiu, și tip de cheltuială de întreținere, specificând modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreținere. Din acest punct de vedere toate criticile formulate puteau fi respinse de instanța de judecată.
O altă critică se referă la faptul că, instanța de fond nu a avut în vedere că reclamantului i-au fost scăzute din cuantumul cheltuielilor zilele în care a beneficiat de permisii în vederea pregătirii lucrării de licență și perioada de spitalizare.
În ceea ce privește susținerea reclamantului cu privire la faptul că a desfășurat activități în cadrul unității militare în ""perioada de predare primire" instanța în mod greșit a reținut argumentele acestuia. Analizând conținutul Procesului verbal de cercetare administrativă nr. A_ din 07.10.2011 și documentele anexate, respectiv "Baza de calcul a cheltuielilor de școlarizare" întocmită de U.M._ București, Comisia de jurisdicție a imputațiilor a aplicat textele de lege incidente în cauză în mod corect și a apreciat că perioada luată în considerare ca si perioadă efectuată din contract este cuprinsă între 01.08._11, deoarece reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 10.08.2011, prin Ordinul MP 399/10.08.2011, acesta fiind momentul la care s-a încheiat raportul juridic dintre angajator și salariat. Totodată, baza legală pentru stabilirea și determinarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, în cazul reclamantului o reprezintă Ordinului General nr.45/1991 al ministrului apărării care, la punctul 2, prevede următoarele: "stabilirea sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării se face având în vedere costul actualizat al cheltuielilor efectuate de M. Apărării Naționale la data trecerii în rezervă a "cadrului militar" .
În concluzie, cuantumul cheltuielilor a fost stabilit în conformitate cu normele legale privind cazarea, cazarmamentul, echipamentul, hrănirea și intendența aflate în vigoare pe parcursul școlarizării, fiind actualizat anual cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Pentru toate aceste considerente, baza de calcul si actele contestate au fost corect stabilite în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În concluzie, hotărârea atacată este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
În drept, art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă și actele normative invocate.„
Examinând sentința recurată, Curtea apreciază recursul pârâtului M. drept nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea constată că imperfecțiunile sistemului de contabilitate al autorității nu pot justifica modul defectuos de calcul al sumelor datorate de reclamant reprezentând cheltuieli de școlarizare, dat fiind că nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține ocrotirea unui drept (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Nu este dovedită susținerea recurentului pârât referitoare la scăderea din cuantumul cheltuielilor a zilelor în care a beneficiat de permisii – din actele dosarului (filele 13, 14 din dosarul de fond) nu rezultă că la stabilirea sumelor datorate de reclamant s-ar fi ținut seama de zilele de permisie și spitalizare.
Totodată, în raport de adresa nr. A 8663/18.10.2012 emisă de UM_ (fila 105 din dosarul de fond), Curtea reține că reclamantul a desfășurat activități în cadrul acestei unități militare până la data de 02.09.2011, astfel că aceasta este data finalizării raportului juridic dintre părți. Curtea constată că, deși a fost invocat în cuprinsul motivelor de recurs, Ordinul M. nr. 45/1991 nu a fost depus la dosarul cauzei.
Nu este fondat nici recursul declarat de reclamant, având în vedere că, în raport de prevederile art. 281/2a c.p.c. imposibilitatea punerii în aplicare a dispozitivului hotărârii judecătorești nu poate fi invocată pe calea recursului. Reclamantul are posibilitatea de a solicita lămurirea dispozitivului hotărârii, în condițiile art. 281/1 c.p.c. la dosarul cauzei existând înscrisuri care atestă internarea în spital a reclamantului, precum și perioadele de timp în care acesta s-a aflat în vacanțe și permisii (filele 30, 112).
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant F. A. și recurentul pârât M. A. NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 71/11.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. MILITARĂ NR._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 Decembrie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. D.V./2 ex.
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
Jud. M. C. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1012/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
