Conflict de competenţă. Sentința nr. 2354/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2354/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 4617/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2354
Ședința publică din 2.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Călărași în soluționarea cauzei privind pe petenta S.C. H. P. S.R.L. și intimata C. SA C..
Fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă la Judecătoria Cornetu la data de 17.05.2012 și înregistrată sub nr._, petenta S.C. H. P. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . 12 nr._ din data de 10.04.2012 dresat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
In motivarea plângerii petentul contravenient a arătat că în baza procesului verbal de contravenție . 12 nr._ dresat la data de 10.04.2012 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și cu o amendă complementară de 3152,74 lei, reținându-se că în data de 30.11.2011, ora 20.05, a circulat pe Autostrada A2 km 12+450 m Glina, jud. Ilfov, fără a achita tariful de trecere (rovinieta valabilă) pe rețeaua de drumuri naționale din România, faptă care potrivit disp. art. 8 al. 1 din OG 15/2002, constituie contravenție.
Petenta a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție pentru nerespectarea disp. art. 17 din OG 2/2001, dar și lipsa semnăturii agentului constatator la întocmirea procesului verbal de contravenție.
În dovedirea plângerii petentul a înțeles sa se folosească de proba cu înscrisuri sens în care depune la dosar în copie procesul verbal de constatare a contravenției contestat și dovada de comunicare a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 4504/07.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
Această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. XXIII al.1 din Leg. 2/2013, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „ procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar pe de altă parte, „ la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal în curs de judecată la data schimbării potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite” ambele teze conformându-se însă reguli potrivit căreia ele „ se judecă de instanțele devenite competente să le judece” legiuitorul dorind astfel că asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală cât și pe verticală.
De altfel, acest aspect este elocvent și din perspectiva dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, în opinia instanței, folosirea în cuprinsul art. XXIII alin.(1), prima teză, Capitolului III - Dispoziții finale și tranzitorii – din Legea nr.2/2013, a ambelor noțiuni, materie contravențională și, respectiv, materia contencios administrativ și fiscal, ar fi fost redundantă, întrucât normele înscrise într-un astfel de capitol cuprind, potrivit art. 54 alin.(1) și art. 55 alin.(1) din Legea 24/2000, atât măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ, cât și măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, astfel că, prin natura lor, normele ce se înscriu în capitolul - Dispoziții finale și tranzitorii - au atributul de a îngloba toate ipotezele regăsite în actul normativ la care se referă, o reiterare a ipotezelor din dispozițiile de fond ale actului normativ în cuprinsul dispozițiilor finale și tranzitorii ale aceluiași act normativ fiind superfluă. În acest context, este evident de ce legiuitorul a optat pentru folosirea unei sintagme cu caracter general, respectiv „procesele în primă instanță”.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea 2/2013, în raport de distincția materie contravențională / materia contencios administrativ și fiscal, această limitare se poate referi exclusiv la teza a II-a a art. XXIII alin.(1) („ precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal„), în sensul că doar instanțele, astfel învestite, ce judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal, și nu și cele care judecă, în căile de atac, în materie contravențională, pot dispune potrivit art. XXIII alin.(4) din Legea nr.2/2013. Însă, și sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile art. 34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt lămuritoare.
Prin sentința civilă nr. 2172/13.08.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențioanșă în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Călărași a reținut că, în cazul de față, contravenția a fost săvârșită pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, instanța a constatat că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. I se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
În considerarea aspectelor mai sus expuse și a prevederilor art. 20 C.proc.civ. instanța a constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Călărași, jud. Călărași și Cornetu, jud. Ilfov.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește că revine Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a prezentei plângeri, pentru următoarele considerente:
Astfel cum au reținut și instanțele sus menționate, Curtea constată că prin art. III din Legea nr.2/2013 se prevede că plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art.10 din OG nr.15/2002 se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, ceea ce reprezintă o derogare de la principiul stabilit prin art.32 din OG.nr.2/2001, conform căruia plângerea contravențională se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Însă, constată Curtea că dispozițiile art. III din Legea nr.2/2013 nu se aplică decât plângerilor contravenționale formulate după ., nefiind incidente plângerilor contravenționale în curs de soluționare, astfel că soluția de dezînvestire, pronunțată de Judecătoria Cornetu în temeiul dispozițiilor art.XXIII din Legea nr.2/2013, este greșită.
După cum rezultă explicit din cuprinsul art.XXIII din Legea nr.2/2013 desesizarea și înaintarea cauzelor pe cale administrativă instanțelor devenite competente în baza actului normativ citat nu operează decât în privința proceselor în materia contenciosului administrativ și fiscal, în primă instanță, precum și a căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal și nicidecum în materie contravențională.
O atare concluzie rezidă și din faptul că dispozițiile art.XXIII din Legea nr.2/2013 constituie norme de excepție de la principiul determinării competenței instanței în raport de normele în vigoare la data sesizării instanței și ca orice dispoziții derogatorii sunt de strictă interpretare și aplicare.
Ca atare, din moment ce însuși legiuitorul tratează distinct în cuprinsul Legii nr.2/2013 materia contravențională de materia contenciosului administrativ și prevede, prin art.XXIII, soluția de degrevare doar în procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, aflate în primă instanță sau în căile de atac, este evident că dispozițiile anterior menționate nu constituie un temei pentru dezînvestirea Judecătoriei Cornetu.
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, curtea va înainta dosarul Judecătoriei Cornetu, instanță în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta sancționată prin procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petenta S.C. H. P. S.R.L., cu sediul în Călărași, ., ., ., și intimata C. SA C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, la Judecătoria Cornetu - Ilfov.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Red. U.D./5.09.2013
Tehnodact. I.C.D.
4 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2594/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2353/2013. Curtea de... → |
|---|
