Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3173/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3173/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 1139/122/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3173
Ședința publică din data de 02.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Judecător G. I. C.
Judecător F. C. M.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant P. D. A. împotriva sentinței civile nr. 238 din data de 09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. de Poliție „A. I. C.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant prezent personal și intimata pârâtă prin reprezentant, consilier juridic B. A. care depune la dosar delegație de reprezentare nr._/30.05.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant solicită instanței admiterea recursului, cu consecința desființării sentinței pronunțată de Tribunalul G., apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică.
Precizează recurentul reclamant că instanța de fond a dat o interpretare greșită a legii și a aplicat în mod nelegal dispozițiile unei norme care nu se afla în vigoare la data nașterii raportului juridic contractual dintre acesta și pârâtă.
Apreciază recurentul reclamant că normele legale aplicabile sunt cele de la data nașterii raportului juridic contractul, respectiv cele aplicabile în anul 2000, prin care nu se stabilea necesitatea restituirii sumelor aferente soldei lunare.
Totodată învederează instanței că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 440/1995 privind stabilirea categoriilor de drepturi a căror contravaloare trebuia restituită, precizând că Ordinul nr. 1122/2006 intrat ulterior în vigoare și prin care s-a abrogat Ordinul nr. 440, este aplicabil în ceea ce privește procedura stabilită pentru recuperarea creanței.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, precizând că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru intimata pârâtă, reprezentantul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că în cauză au fost respectate dispozițiile legale.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 238/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a respins ca neintemeiată cererea reclamantului P. D. A..
În motivarea sentinței mai sus indicate s-au reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5695/16.12.2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cererii numitului P. D. în favoarea Tribunalului G., iar la data de 26.04.2011 sub nr._ cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G..
În motivarea cererii reclamantul P. D. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. de Poliție A. I. C. obligarea acesteia la comunicarea bazei de calcul pentru cheltuielile de școlarizare făcute cu acesta, astfel cum au fost aprobate de rectorul Academiei de Poliție și anularea ca nelegală a bazei de calcul în care se stabilește necesitatea restituirii soldei lunare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în anul 2000, în urma concursului de admitere organizat de către A. de Poliție a fost declarat admis în cadrul Facultății de D. a acestei universități, la arma Poliție. După admitere a încheiat cu Ministerul Internelor un contract de școlarizare prin care se obliga ca, așa cum prevede HG nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție, să rămână în serviciul Ministerului de Interne o perioadă de cel puțin 10 ani. Dreptul corelativ ala cestei obligații a fost de a beneficia gratuit de cazare, hrană și transport(în anumite cazuri) în perioada școlarizării.
Întrucât nu i-au fost respectate opțiunile în raport cu media de absolvire a renunțat la funcția de ofițer, prin demisie, înainte de expirarea termenului de 10 ani, iar mai târziu a aflat că urma să fie întocmită o bază de calcul pentru fiecare categorie de cheltuieli ce trebuia să facă obiectul restituirii (hrană, cazare, echipament, transport).
Consideră reclamantul că emiterea bazei de calcul referitoare la solda lunară este nelegală întrucât actele normative aflate în vigoare la data stabilirii raporturilor cale contractuale cu Ministerul Internelor nu prevedeau obligația restituirii acestor sume.
Solicită admiterea contestației și anularea ca nelegală a bazei de calcul prin care se stabilește necesitatea restituirii soldei lunare, cât și obligarea Academiei de Poliție la comunicarea către reclamant a tuturor bazelor de calcul în care sunt stabilite cheltuielile pentru fiecare categorie de întreținere în perioada școlarizării.
În drept au fost invocate disp. art. 8 alin.1 din Lg. 554/2004 .
În dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri, s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamantul și-a precizat cererea la fila 62 din dosar (fond) în sensul că a cerut ca pârâta să depună la dosar toate actele care au stat la baza calculării sumelor aferente fiecărui tip de școlarizare care face obiectul restituirii în baza contractului angajament, precum și anularea ca nelegală a bazei de calcul în care se stabilește necesitatea soldei lunare către reclamant.
În prezent decizia de imputare nr._/23.05.2007 a anulat decizia de imputare nr._/25.07.2006 care s-a fundamentat și pe baza de calcul emisă de pârâtă a cărei anulare o cere reclamantul în prezenta cauză.
Tribunalul a remarcat faptul că bazele de calcul care au stat la baza emiterii deciziei de imputare au fost trimise instanței de judecată în repetate rânduri, ele aflându-se la dosarul cauzei.
În conformitate cu art. 9 din HGR 137/1991 prin cheltuieli de școlarizare și întreținere se înțeleg cheltuieli efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi primite de studenți.
Printre aceste drepturi se numără și sumele primite cu titlul de soldă de către reclamant. La data când reclamantul a încetat raporturile de serviciu cu Ministerul de Interne, respectiv 09.06.2006 deja era intrat în vigoare O.M.A.I. nr. 1122/05.01.2006 unde este prevăzut faptul că în cazul nerespectării angajamentului încheiat și semnat la începerea cursurilor în A. de Poliție, se restituie integral, pe lângă celelalte cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării și drepturile salariale respectiv solda primită în timpul școlarizării.
Față de cele arătate mai sus, Tribunalul a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată astfel cum a fost precizată și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței mai sus indicate a formulat recurs reclamantul, cu motivarea că sentința instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cpr civ). Arata ca s-a încălcat principiul constituțional consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Vechiul Cod civil. Astfel, normele care stabilesc și în prezent natura sumelor care trebuie sa facă obiectul obligației de restituire în cazul nerespectării contractului-angajament sunt norme de drept material care se aplică în raport de momentul nașterii raportului juridic contractual cu pârâta. In anul 2000 aceste norme nu stabileau necesitatea restituirii de către reclamant și a sumelor aferente soldei lunare. Arata ca Ordinul MAI nr. 1122/2006 trebuia aplicat si după momentul încetării raporturilor sale de serviciu cu Ministerul Internelor, insă numai din punct de vedere al procedurii stabilite pentru recuperarea creanței, iar nu și sub aspectul stabilirii categoriilor de drepturi a căror contravaloare trebuia restituită. Apreciază că nerespectarea contractului angajament nu poate avea alte efecte decât cele prevăzute și asumate de părți la momentul încheierii lui, chiar dacă după momentul respectiv au intervenit alte norme de drept material care au stabilit obligații suplimentare.
Intimata A. de Poliție A. I. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
De asemenea, recurentul reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 din OUG nr. 121/1998, Curtea de Apel București dispunând sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2013 (fila 27 dosar).
Analizând recursul formulat, Curtea constată că acesta nu este întemeiat și va fi respins ca atare.
Obiectul acțiunii formulată de recurentul-reclamant P. D. A. îl reprezintă anularea bazei de calcul întocmită de intimata-pârâtă A. de Poliție „A. I. C.” din București pentru stabilirea cheltuielilor pe care reclamantul trebuie să le restituie ca urmare a nerespectării obligației prevăzută în contractul de școlarizare încheiat între părți de a rămâne în serviciul Ministerului de Interne timp de 10 ani. Reclamantul consideră că baza de calcul este nelegală întrucât nu trebuia inclusă și necesitatea restituirii soldei lunare.
Curtea remarcă faptul că, potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este chemată, pe calea litigiului declanșat de persoana care pretinde vătămarea printr-un act administrativ, să verifice legalitatea (și temeinicia) acestuia. Legalitatea reprezintă elementul central al regimului juridic al actului administrativ. Ținând cont de ierarhia normelor juridice și de principiul supremației Constituției în raport cu toate celelalte acte din sistemul legislativ, rezulta că la emiterea unui act administrativ trebuie sa se tina cont în primul rând de dispozițiile Constituției. Actul administrativ trebuie sa fie în acord si cu legea, în accepțiunea lato sensu, atât din punct de vedere a categoriilor de acte normative incluse în sintagma lege, cât si din punct de vedere al prescripțiilor legii în ceea ce privește forma, fondul si limitele competentei organului care emite actul administrativ. Anularea unui act juridic intervine atunci când acesta este lovit de vicii de nelegalitate, nulitatea apreciindu-se în raport de dispozițiile în vigoare la data emiterii actului administrativ.
Curtea constată că, în mod corect a reținut prima instanță că baza de calcul contestată în litigiu a fost în mod legal emisă.
Astfel, potrivit art. 50 din OUG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, evaluarea pagubelor se face, potrivit dispozițiilor legale, la data constatării acestora.
După cum în mod corect a reținut tribunalul, la data când reclamantul a încetat raporturile de serviciu cu Ministerul de Interne, respectiv 09.06.2006, intrase în vigoare Ordinul MAI nr. 1122/05.01.2006 care prevedea în mod expres faptul că în cazul nerespectării angajamentului încheiat și semnat la începerea cursurilor în A. de Poliție, se restituie integral, pe lângă celelalte cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării și drepturile salariale, respectiv solda primită în timpul școlarizării.
Deși recurentul invoca faptul că la momentul încheierii angajamentului cu MAI normele nu stabileau necesitatea restituirii de către reclamant și a sumelor aferente soldei lunare, Curtea apreciază contrariul, întrucât:
Reclamantul a încheiat un angajament cu MAI prin care se obliga sa restituie cheltuielile de întreținere ocazionate de școlarizarea sa dacă nu îndeplinea serviciul in unitățile acestei instituții timp de cel putin 10 ani. Acest angajament a fost încheiat in baza art. 9 din HG nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne (in vigoare la acea dată). Potrivit acestui text legal:
Candidații admiși în A. de Poliție sunt considerați încorporați.
Studenții vor încheia angajamente scrise prin care se obligă ca, după terminarea cursurilor, sa îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minimum 10 ani.
În cazul nerespectării angajamentului, precum și în cazul în care este îndepărtat din școala ori trecut în rezerva pentru comiterea unor infracțiuni ori săvârșirea unor abateri disciplinare grave, care îl fac incapabil cu calitatea de militar, studentul sau absolventul este obligat sa restituie cheltuielile de școlarizare și întreținere, ținându-se seama de timpul servit.
Prin cheltuieli de școlarizare și întreținere se înțeleg cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi primite de studenți.
Prin urmare, intereseaza in speța de față, dispozițiile ultimului alineat al art. 9 din HG nr. 137/1991 in vigoare la acea data, conform cărora prin cheltuieli de școlarizare și întreținere se înțeleg cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi primite de studenți. Din analiza textului legal rezultă că legiuitorul nu a exclus/distins in mod expres cheltuielile reprezentand solda. Așa fiind, acolo unde legea nu distinge nici instanta care interpreteaza si aplica legea nu poate face distinctii. Prin urmare, solda poate fi inclusa în categoria „alte drepturi” despre care face vorbire legiuitorul. Că lucrurile stau astfel rezultă și din interpretarea însuși scopului textului legal, potrivit căruia legiuitorul a intenționat recuperarea tuturor cheltuielilor de școlarizare și întreținere ținându-se seama de timpul servit, prin utilizarea unei enumerări exemplificative, iar nu limitative a tipurilor de cheltuieli.
Așadar, HG nr. 137/1991 (act normativ cu forță juridică superioară Ordinului MAI 440/1995) nu excludea în mod expres aceste cheltuieli, așadar ele putând fi incadrate și la acel moment, al nașterii raportului juridice in baza angajamentului incheiat de reclamant cu MAI (anul 2000), în categoria „alte drepturi primite de studenti”, astfel cum in mod corect a retinut prima instanta.
Așa fiind, in temeiul art. 312 C. Curtea va respinge recursul formulat ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant P. D. A. împotriva sentinței civile nr. 238 din data de 09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. de Poliție „A. I. C.”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. C. G. I. C. F. C. M.
Grefier,
A. C.
RED. C.M.F 2 ex.
TEHNORED CMF
JUDECĂTOR FOND
M. C.
Tribunalul G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1632/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Sentința nr. 448/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
