Anulare act administrativ. Decizia nr. 1822/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1822/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 51288/3/2010
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 1822
Ședința publică din data de 22.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva Sentinței Civile nr. 3063/26.09.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal,, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. DE VÂNZARE LEGIRTIMAȚII DE CĂLĂTORIE VOIAJ CFR SA, având ca obiect „anulare act”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 01.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2013, 15.04.2013, 18.04.2013 și respectiv 22.04.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând, constata:
Prin Sentința Civila nr. 3063/26.09.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal, instanta de fond a reținut și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr._ reclamanta S. C. DE VANZARE LEGITIMATII DE CALATORIE "VOIAJ CFR" SA, în contradictoriu cu pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI CONSTANTA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 123/06.10.2010 privind solutionarea contestatiei administrative, a raportului de inspecție fiscala din 05.08.2010 și a deciziei de impunere nr.1084/05.08.2010 privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala cu titlu de impozit pe veniturile din salarii si majorări de întârziere.
In motivare, reclamanta a arătat că la data de 06.08.2010 organul fiscal i-a comunicat actul administrativ fiscal nr. 1084 din data de 05.08.2010, prin care pârâta a dispus recalcularea veniturilor impozabile și a impozitului pe veniturile din salarii prin cumularea avantajelor reprezentând contravaloarea autorizatiilor de calatorie si a permiselor ele călătorie gratuita pentru membrii de familie ai acestora pe calea ferata, respectiv a cheltuielilor cu prestațiile de odihnă și tratament, cu celelalte venituri din salarii realizate in luna respectiva, pentru toți salariații înscriși în statele de plata ale reprezentantei Constanta, act administrativ fiscal ce dispune in mod netemeinic si nelegal ca reclamanta sa fie obligata la plata sumei de 34.921 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, neachitata la termenele legale, iar in conformitate cu art.119 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicat, s-au calculate majorări de întârziere in suma totala de 41.556 lei.
Contestația împotriva actelor administrative fiscale a fost formulata in termenul legal, fiind respinsă prin decizia nr. 123/06.10.2010 privind solutionarea contestatiei administrative.
În temeiul si cu respectarea prevederilor OG nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite in interes de serviciu si interes personal pe căile ferate romane, aprobata prin Legea 210/2003, republicata, cu modificările ulterioare, SCVLC "Voiaj CFR" SA (unitate care funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii) si a OMT nr.2065/2004 ( de aplicare a OG-112/1999), societatea distribuie permise de călătorie pe calea ferata emise de SNT FC" CFR Calatori " SA, de care beneficiază gratuit membrii de familie ai salariaților.
In conformitate cu prevederile art.l, alin.2 din OG 112/1999 "Membrii de familie ai salariaților beneficiază anual de permise de călătorie pe căile ferate romane, în mod gratuit", care pot fi emise in transe de 6,12 sau 24 de file.
Menționează reclamanta că acordarea permiselor de călătorie nu reprezintă un act de voința al SCVLC "Voiaj CFR" SA de a gratifica persoanele fizice enumerate, ci o obligație care decurge din OG 112/1999 cu completările si modificările ulterioare, aceasta fiind un mandatar al statului care aduce la îndeplinire o obligație prevăzute de lege, precum si din. Contractul Colectiv de Munca, De asemenea, art. 18 din OG nr. 112/1999 prevede la alin,(3) „Contravaloarea permiselor pe căile ferate romane de care beneficiază, in mod gratuit, persoanele prevăzute la art. 1 si 12 se suporta de S. Naționala de "Transport Feroviar de Calatori „CFR Calatori " SA st sunt deductibile fiscal".
Susține ca legea prevede în mod expres faptul ca permisele de călătorie gratuite ale membrilor de familie sunt "cupoane de bonuri valorice cu titlu gratuit" (Legea nr, 125/2004 art. 1 alin.6), iar raportat la prevederile art. 42, lit.e din Codul fiscal contravaloarea acestora este un venit neimpozabil.
In conformitate cu dispozițiile Cap.VII, pct.8 din Anexa 1 din Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului Nr. 2065 din 9 noiembrie 2004 pentru aprobarea metodologiei de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată „Permisele de călătorie ale membrilor de familie ai salariaților posesori de autorizații sau permise de călătorie, ale pensionarilor și membrilor de familie ai acestora, precum și permisele de călătorie școlare eliberate în condițiile prezentei metodologii reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acordă cu titlu gratuit, iar călătoriile în interes personal efectuate pe baza autorizației de călătorie se declară de către Mulatul acesteia, pe propria răspundere, în luna respectivă, cu precizarea traseului și a rangului trenului folosit.
Coroborate cu prevederile art.42, lit.e din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, in înțelesul impozitului pe venit, sunt venituri neimpozabile ; " contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit persoanelor fizice, conform dispozițiilor legale in vigoare"
In baza prevederilor Legii nr. 125/2004 an. I alin.6, „Permisele de călătorie ale membrilor de familie ai salariaților posesori de autorizații de călătorie sau de permise de călătorie, reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acorda cu titlu gratuit.
C. de impozit/venit atât pentru membri de familie ai salariaților cât și pentru pensionari și membrii de familie ai acestora, s-a aplicat la valoarea unor servicii potențiale deoarece nu se poate face în nici un fel dovada că simpla deținere a permiselor CFR s-a concretizat și în servicii efective prestate de „CFR Voiaj" în favoarea beneficiarilor acestora.
Interpretarea ANAF este nelegala întrucât contravine unei legi speciale (OG nr.112/1999 privind călătoriile gratuite pe caile ferate romane, Legea nr.210/2003 pentru aprobarea OG nr.112/1999, OG nr.32/2C04 pentru modificarea si completarea OG nr.112/1999 si Legea nr.125/2004 privind aprobarea OG n.r.32/2004) care reglementează un drept exclusiv al unor categorii de salariați ceferiști, pensionari si membrii lor de familie de a beneficia de calatorii gratuite pe calea ferata.
Acest drept este susținut si de legi ulterioare intrării in vigoare a Codului Fiscal, cum este OG 32/2004 si Legea nr.125/2004 potrivit cărora "permisele de călătorie ale membrilor de familie ai salariaților posesori de autorizații de călătorie.... reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acorda eu titlu gratuit (art. 1(6) din Legea nr.125/2004 si care potrivit art.42, lit.e din Codul fiscal nu sunt supuse impozitării.
Totodată contravine noțiunii de gratuitate in interes personal (așa cum a fost reglementata de legiuitor prin completarea OG 112/1999 cu Legea 125/2004 in data de 26.04.2004 la aprox 4 luni după . Codului Fiscal). Daca prin absurd s-ar admite ca ceea ce este gratuit se impozitează, ca in speța art.55» alin.3, fiți, din Codul fiscal - opinia Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Direcția G. a Finanțelor Publice si ca bugetului statului i se cuvine;impozitul pe venitul aferent valorii permiselor de călătorie gratuite acordate in temeiul OG 112/1999 republicata, trebuie avut in vedere un aspect juridic important si anume ca plătitorul de impozit conform art.39, lina-d din Codul fiscal este beneficiarul serviciului de transport, respectiv membrii de familie nicidecum agentul economic.
Precizează ca nu exista reglementari privind modul concret de calcul, încasare si virare a impozitului aferent permiselor, iar legiuitorul, chiar in condițiile emiterii unor norme specifice, nu poate impune unui agent economic (SCVLC "Voiai CFR" SA) sa se transforme in colector al veniturilor statului atâta vreme cat beneficiani permiselor nu realizează venituri la CFR care sa permită stopajul la sursa invocate de organele ANAF -MFP.
Menționează ca nu exista raporturi juridice intre SCVLC "Voiaj CFR" SA si membrii de familie ai salariaților Voiaj si totodată Voiaj CFR nu poate stopa la sursa impozitul, aceste persoane neavând venituri pe statele de plata.
Pentru membrii de familie ai salariaților, aplicarea arc. 55 alin 3 lit. f din Codul Fiscal este una total eronata, întrucât pe de o parte, aceștia nu desfășoară o activitate într-o relație de angajare, iar pe de alta parte, permisele de călătorie se acorda in baza unei Legi speciale, respectiv OG 112/1999, așa cum aceasta a fost modificata prin Legea 125/2004, de aprobare a OG 32/2004 privind modificarea si completarea OG 112/1999, având regimul juridic al cupoanelor de bonuri de valoare ce se acorda cu titlu gratuit personalelor fizice care se încadrează in categoria de venituri prevăzute de an.42 lit.e din Codul Fiscal fiind neimpozabile.
Daca organele de control fiscal considera ca valoarea permiselor de călătorie gratuita acordate membrilor familiilor salariaților CFR ar trebui impozitate, rezulta implicit ca acestea abroga prevederile Legii nr. 125/2004 fata a avea dreptul constituțional in acest sens.
Nu se poate retine, pentru argumentarea soluției contrare, dispozițiile art. 1, alin.3 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal" cu completările ulterioare, potrivit căreia " In materie fiscala dispozițiile prezentului Cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict aplicându-se dispozițiile Codului Fiscal" deoarece aceasta dispoziție se refera la legile în vigoare la momentul intrării in vigoare a Codului Fiscal, nu si la cele ulterioare, cum este Legea 125/2004,, aplicabila in speța. |
Având in vedere faptul ca legea speciala deroga de la legea generala, aceasta, fie anterioara, fie ulterioara sau concomitenta cu cea generala, se aplica in primul rând, are prioritate fata de legea generala si exclude aplicarea acesteia in primul rând, are prioritate fata de legea generala si exclude aplicarea acesteia cu privire la ceea ce reglementează in mod expres. Altfel, legea generala se va aplica in completarea celei speciale pentru tot ceea ce aceasta nu reglementează in mod expres ca derogare.
In concluzie, prevederile OG nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe căile ferate romane aprobata prin Legea nr. 210/2003 se coristituie într-o norma derogatorie de la legea generala, respectiv Legea nr, 571/2003 privind Codul: fiscal cu modificările si completările ulterioare, cu privire la natura permiselor de călătorie ale membrilor de familie ai salariaților posesori de autorizații de călătorie sau de permise de călătorie, acestea reprezentând in fapt cupoane de bonuri de valoare ce se acorda cu tidu gratuit.
Invederează ca nu exista niciun document contabil înregistrat in contabilitatea societatii (factura fiscala) pentru permise; din acest motiv nu se cunoaște valoarea contabila a acestora, întrucât conform OG nr. 112/1999 si Legii 210/2003 privind aprobarea OG nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe căile ferate romane. Legea 125/2004, Ordinul nr.1065/2004, OG 32/2004, SNTFC "CFR Calatori SA nu trebuie sa factureze contravaloarea acestor permise.
In plus față de cele prezentate anterior, in stabilirea valorilor din decizia de impunere s-au utilizat valori tarifare cu TVA si taxe de emitere incluse aprobate prin: OMTCT nr.1724/2005 pentru anul 2006, OMFCT nr.2190/2006 pentru anul 2007 si OMT nr.1016/2007 pentru anul 2008.
In preambulul tuturor acestor ordine se precizează ca temeiul juridic folosit pentru emiterea si stabilirea acestor valori este art. 13. alin2 din OG 112/1999 care precizează ca: (2) Prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului se aprobă tarifele pentru autorizațiile și permisele de călătorie pe căile ferate române, precum și metodologia de decontare a contravalorii acestora, pentru persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) și pentru pensionarii prevăzuți la art. 8 alin. (1) și (2) și la art. 9."
Art.2, alin A din OG 112/1999 prevede:" Beneficiază anual de 24 de file de permise de călătorie pe căile ferate române în interes personal, în mod gratuit, salariații încadrați cu contract individual de munca pe durată nedetenninată:
a) în aparatul central al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, cu excepția celor prevăzuți la art. 1 alin, (1);
b) la Autoritatea Feroviară Română - AFER și la alte autorități sau instituții publice cu profil feroviar aflate în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului
c) în unitățile medicale din rețeaua proprie a Ministerului Transporturilor, Gmstrucțiilor și Turismului;
d) în grupurile școlare industriale de transporturi căi ferate și în grupurile școlare de material rulant; pentru transporturi feroviare;
e) la Clubul Sportiv Rapid București;
f) la Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.", ceea ce înseamnă ca persoanele beneficiare sunt din aparatul central MTCT, AFER, unități medicale din rețeaua proprie, grupuri școlare industriale cai ferate si material rulant, Clubul Sportiv Rapid, CAST, deci aceste prevederi nu se aplica pentru SNTPC " CFR Calatori" SA si filiale, in speța Voiaj CFR
Datorita motivelor expuse mai sus, in baza prevederilor legale in vigoare citate mai sus permisele de călătorie gratuita pe calea ferata romana, in perioada 2006-2008, nu au fost supuse impozitului pe venit.
Cu privire la impozitarea cotei părți din contravaloarea biletelor de odihnă și tratament, reclamanta arată că în conformitate cu prevederile art.55 alin.4 litera a Cod fiscal sumele reprezentând costul prestațiilor pentru tratament și odihnă nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.
In drept, a invocat dispozițiile art. 15 clin Legea nr,554/2004, respectiv dispozițiile art.215 din OG nr.92/2003 privind Cod de Procedura Fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare.
La data de 08.09.2011, pârâta D. G. DE FINANTE PUBLICE A MUNICIPIULUI C. a formulat întâmpinare prin care a invocat a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
Pârâta considera că susținerile reclamantei sunt total nefondate, întrucât acordarea permiselor de călătorie membrilor de familie ai salariaților si pensionarilor foști angajați si membrilor de familie ai acestora a fost încadrată de organele de inspecție fiscala în prevederile art. 55 alin. 1, art. 55 alin 2, lit. k) si art. 55 alin. 3 lit. f din Codul fiscal si ale Titlului III, pct. 68 lit. o, 69, 70 lit.d. si 74 din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal. Reclamanta susține în mod eronat că valoarea permiselor de călătorie primite de membrii de familie ai salariaților nu reprezintă venituri impozabile, întrucât conform art. 70 lit. d din HG 44/2004 dat in aplicarea art. 55 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, la stabilirea venitului impozabil trebuiesc avute in vedere si avantajele primite de persoana fizica, printre care si permisele de calatorie pe diversele mijloace de transport.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
In urma unei inspecții fiscale au fost întocmite raportul de inspecție fiscală din 05.08.2010 (filele 19-28) și decizia de impunere nr.1084/05.08.2010 (filele 16-18) privind obligațiile fiscale suplimentare, acte prin care pârâta a dispus recalcularea veniturilor impozabile și a impozitului pe veniturile din salarii prin cumularea avantajelor reprezentând contravaloarea permiselor ele călătorie gratuita pentru membrii de familie ai acestora pe calea ferata și a cheltuielilor cu prestațiile de odihnă și tratament, cu celelalte venituri din salarii realizate in luna respectiva, pentru toți salariații înscriși în statele de plata ale reprezentantei C., act administrativ fiscal ce dispune ca reclamanta sa fie obligata la plata sumei de_ lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, neachitata la termenele legale și_ lei majorări de întârziere.
Emiterea actelor administrativ fiscale contestate a fost fundamentata de aspectele reținute de parata in sensul că reclamanta, la stabilirea veniturilor impozabile nu a ținut seama de avantajele reprezentând valoarea permiselor de călătorie primite de membrii familiilor salariaților și costul prestațiilor pentru odihnă.
Impotriva actelor administrativ fiscale emise de parata reclamanta a formulat contestație administrativ fiscală, solutionata prin Decizia nr. nr. 123/06.10.2010 (filele 37-45), in sensul respingerii acesteia.
Analizand actele administrativ fiscale contestate si decizia emisa de parata in solutionarea contestatiei administrative prealabile, instanta de fond a retinut ca acestea au caracter nelegal si urmeaza a fi anulate, pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce privește calificarea contravalorii autorizațiilor și permiselor pe căile ferate române, instanța reține că potrivit art 6 alin 6 din Ordonanța nr. 112 din 30 august 1999 republicata, privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în. interes personal pe căile ferate române, in forma în vigoare la momentul emiterii actelor contestate, permisele de călătorie ale membrilor de familie ai salariaților posesori de autorizații de călătorie sau de permise de călătorie reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acorda cu titlu gratuit iar potrivit art 8 alin 6 din aceiași act normativ permisele de călătorie ale pensionarilor și membrilor de familie ai acestora reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acordă cu titlu gratuit.
Totodata, in conformitate cu art 42 lit e din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal, in vigoare la momentul emiterii actelor contestate, in înțelesul impozitului pe venit contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale în vigoare reprezintă venituri care nu sunt impozabile.
Instanta a inlaturat susținerile paratei in sensul că permisele de călătorie pe căile ferate romane menționate fac parte din categoria veniturilor impozabile, intrucat din interpretarea coroborată a dispozițiilor OUG 112/1999 cu art 42 lit e din Codul fiscal rezultă că veniturile in cauza nu sunt impozabile.
În cauza, nu sunt aplicabile dispozițiile art 55 alin 3 lit f coroborat cu art 55 alin 2 lit k din Codul fiscal, întrucât, dispozițiile OG 112/1999 sunt derogatorii față de dispozițiile codului fiscal. De asemenea, se are în vedere calificarea expresă a acestor avantaje ca fiind cupoane de bonuri de valoare de către OG 112/1999, care sunt expres excluse din categoria veniturilor impozabile de an 42 lit e din Legea 571/2003.
De asemenea, în conformitate cu art 18 din OG 112/1999 contravaloarea autorizațiilor și permiselor de călătorie pe căile ferate române, de care beneficiază în mod gratuit persoanele prevăzute la art. 3, 4 și 10, cu excepția copiilor pensionarilor proveniți din unitățile prevăzute la art. 11, se suportă de agenții economici sau de instituțiile publice, după caz, și este deductibilă fiscal.
Totodata, art. 55 alin. 4 litera a din Codul fiscal prevede că “următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit: a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaților, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă”.
În cadrul Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate, art.75 alin.2, este prevăzută posibilitatea reclamantei de a aloca sume pentru acoperirea parțială a costului aferent serviciilor de tratament sau de odihnă pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, astfel că includerea acestor cheltuieli în categoria veniturilor impozabile de către organul fiscal este nelegală.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamantei și în consecință a dispus anularea următoarelor acte: decizia nr. 123/06.10.2010 privind solutionarea contestatiei administrative, decizia de impunere nr. 1084/05.08.2010 și raportul de inspecție fiscală din 05.08.2010 emise de pîrîtă.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata, cu urmatoarea motivare:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.123/06.10.2010 emisa de către DGFP Constanta cu consecința anularii deciziei de impunere nr.1084/05.08.2010 emisa de către DGFP -Activitatea de Inspecție Fiscala in baza raportului de inspecție fiscala încheiat la 05.08.2010.
Prin sentința civilă nr._.09.011, instanța:
-a admis acțiunea promovată de reclamanta,
-a dispus anularea Deciziei nr. 123/06.10.2010, a deciziei de impunere nr.1084/05.08.2010 si a raportului de inspecție fiscala din 05.08.2010.
Astfel, cu privire la calificarea contravalorii autorizațiilor si permiselor pe caile ferate romane:
Instanța de fond a reținut faptul ca, permisele de călătorie ale membrilor de familie ai salariaților posesori de autorizații de călătorie sau de permise de călătorie reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acorda cu titlu gratuit, nefiind astfel supuse impozitării.
Argumentul instanței de fond este că in cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art.55 alin.3 lit.f coroborat cu art.55 alin.2 lit. k din Legea 571/2003, întrucât in prezenta cauza sunt aplicabile prevederile OG 112/1999.
Or, arata recurenta:
- potrivit art. 55 alin2 lit. k din Legea 571/2003, sunt asimilate salariilor, in vederea impunerii, orice alte sume sau avantaje de natura salariata ori asimilate salariilor";
- potrivit alin. 3 lit. f din același act normativ, avantajele, cu excepția celor prevăzute la alin. 4, primite in legătura cu o activitate dependenta includ, insa nu sunt limitate la permisele de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite in scop personal
- totodată potrivit art. 55 alin. 4 lit. a si q, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului, costul prestațiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariații proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane precum si sumele primite de angajat pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizației primite in perioada delegarii sau detașării in alta localitate, in tara sau străinătate, in interesul serviciului, nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile.
-Prin Normele metodologice de punere in aplicare a Codului Fiscal aprobate prin HG 44/2004, cu referire la art.55 alin. 3, avantajele in bani si in natura sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terți sau ca urmare a prevederilor contractului de munca.
Totodata, la stabilirea venitului impozabile se au in vedere si avantajele primite de persoana fizica cum ar fi abonamentele la radio si televiziune, abonamentele pentru mijloace de transport precum si permisele de călătorie pe diverse mijloace de transport.
-astfel, se poate observa ca, potrivit prevederilor legale mai sus amintite, autorizațiile si permisele de călătorie pe calea ferata acordate gratuit salariaților si membrilor de familie reprezintă avantaje in natura care se includ in veniturile impozabile realizate de salariați.
- Apreciaza ca nefondata aprecierea instanței de fond potrivit cu care autorizațiile de călătorie ale salariaților se încadrează in categoria de venituri neimpozabile prevăzute de art.55 alin.4 din Legea 571/2003, întrucât aceste dispoziții privesc neimpozitarea sumelor de bani care se acorda angajaților in situația delegării sau detașării in alta localitate, in interes de serviciu, pentru acoperirea cheltuielilor de transport, cazare si a indemnizației cuvenite, si care se justifica cu documente respectiv ordine de deplasare sau detașare, facturi sau orice alt document care sa ateste efectuarea transportului sau a serviciilor de cazare;
-Or, in prezenta cauza, suntem in situația avantajelor in natura, astfel cum au fot interpretate de către legiuitor(art.55 alin.3), avantaje acordate salariaților gratuit sub forma autorizațiilor de călătorie pe calea ferata si pentru care nu s-a dovedit utilizarea lor in sensul celor arătate mai sus.
-Totodata, in mod greșit instanța de fond a reținut ca permisele de călătorie acordate membrilor de familie ai salariaților nu sunt venituri impozabile întrucât dispozițiile art. 55 alin. 4 se refera la neimpozitarea anumitor cheltuieli respectiv a costurilor prestațiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariații proprii sau alte persoane astfel cum este prevăzut in contractul de munca. Nu se demonstreaza de către reclamanta ca permisele acordate fiecărui membru al familiei ai salariatului au fost utilizate exclusiv pentru deplasarea acestora către stațiunile de tratament si odihna si ca aceștia au beneficiat de asemenea prestații.
Argumentul potrivit cu care permisele de călătorie au fost acordate membrilor de familie ai salariatului in baza unei dispoziții legale speciale -OG nr.112/1999, cu modificările si compl. ulterioare, considera ca nu poate fi reținuta intrucat:
-pe de o parte, prin . Legii 571/2003 respectiv art. 298 pct. 22, dispozițiile OG 112/1999 care prevedeau faptul ca "contravaloarea autorizațiilor si permiselor pe caile ferate emise in mod gratuit, nu constituie venit impozabil pentru persoanele care beneficiază de acestea au fost abrogate.
Prin punctul de vedere al direcție de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice D. Legislație Impozite Directe, s-a precizat ca: avantajele primite de salariații proprii cat si de membrii de familie ai acestora reprezentând contravaloarea permiselor de călătorie pe orice mijloace de transport, inclusiv pe căile ferate, potrivit prevederilor art. 55 alin.3 lit. f din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, sunt venituri impozabile, ce urmează a se impozita prin cumul cu celelalte venituri din salarii realizate in luna respectiva"
Referitor la cheltuielile cu biletele de odihna pentru angajații proprii si membrii lor de familie suportate in proporție de 50% de societatea-reclamanta, arata următoarele:
- potrivit pct. 71 din Normele metodologice de aplicare a art. 55 alin. 3 din Legea 571/2003, aprobate prin HG nr.44/2004, avantajele in bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri si servicii precum si sumele acordate pentru distracții sau recreere. Astfel, la stabilirea venitului impozabil realizat de salariați se au in vedere si avantajele primite de aceștia de la angajator constând in 50% din contravaloarea biletelor de odihna.
- cu privire la argumentul potrivit căruia cheltuielile cu presatiile de odihna si tratament se încadreaza in fondul de cheltuieli sociale in limita de 25 din fondul de salarii, deductibile potrivit art.21 alin.3 lit. c din Legea 571/2003, apreciaza ca acestea nu au relevanta intrucat dispozițiile legale invocate de reclamanta reglementează deductibilitatea acestor tipuri de cheltuieli din punct de vedere al impozitului pe profitul societății, in timp ce art. 55 alin.3 si pct.71 din Norme prevăd ca respectivele sume de care beneficiază salariații sunt avantaje in bani care se includ in calculul venitului impozabil al acestora si se impozitează din punct de vedere al impozitului pe venitul din salarii.
F. de considerentele mai sus-amintite, solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate, iar pe cale de consecința, respingerea acțiunii formulate de S. C. De Vânzare Legitimații de Călătorie "Voiaj CFR SA ca nefondata, cu consecința menținerii actelor administrative atacate ca temeinice si legale.
In drept: art.299-316 Cod procedura civila si textele de lege invocate.
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Analizand recursul formulat, prin prisma dispozitiilor art. 304 Cod procedura civila si a motivelor invocate, Curtea retine:
În prealabil, Curtea are în vedere faptul că, astfel după cum rezultă din actele dosarului, intimata SCVLC "Voiaj CFR" SA a fuzionat prin absorbtie cu S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori SA.
Prin Decizia C. nr.1188 din 30.05.2012 pronunțata de Curtea de Apel București -Secția a V -a Civila, in dosarul nr._ s-a admis recursul SNTFC "CFR Calatori" SA si s-a modificat în tot incheierea atacata in sensul ca admite fuziunea prin absorbtie a ., . si CFR SCAD B., de către SNTFC "CFR Calatori SA si dispune radierea din Registrul Comerțului a societăților absorbite.
Pe fondul cauzei, în primul rând, Curtea constata ca sediul materiei il reprezintă OG nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române. În spetă trebuie distins între autorizațiile de călătorie în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate, în mod gratuit, ale salariaților indicați la art. 3 alin. 1 raportat la art.1 alin 1 din OG nr. 112/1999 și permisele de călătorie ale membrilor de familie ai salariaților prevazuți la art. 3 alin. 1 din actul normativ amintit.
Conform art. 6 alin. 5 din același act normativ, călătoriile in interes personal efectuate in baza autorizatiei de călătorie se declara de titularul acesteia, pe propria raspundere, in luna respectiva, cu precizarea traseului și a rangului de tren folosit.
Prin urmare, potrivit actului normativ mentionat, călătoria în interes personal a salariatilor indicati la art. 3 alin. 1 cu referire la art. 1 alin. 1 din OG nr. 112/1999 nu se prezumă, ci trebuie declarata pe proprie raspundere, cu indicarea traseului și a rangului de tren folosit. Prin urmare, in lipsa unei atare declaratii, nu se poate prezuma caracterul in interes personal al călătoriei. Or, in atare condiții nu se poate conchide cu temei ca este indeplinita conditia prevazuta de Codul fiscal la art. 55 alin. 2 lit. k și art. 55 alin. 3 lit. f) Cod fiscal (forma in vigoare la data emiterii deciziei de impunere contestate), respectiv aceea ca permisele de călătorie (…) să fi fost folosite în scop personal (pentru a putea fi incadrate în categoria avantajelor de natura salariala sau asimilate salariilor în vederea impunerii). Prin urmare, acțiunea reclamantei este întemeiata sub acest aspect.
În al doilea rând, trebuie distinsă si situația reglementată la art. 6 alin. 6 din OG nr. 112/1999. Astfel, instanța de fond in mod corect a apreciat ca: potrivit art.6, alin.6 din OG nr. 112/1999 contravaloarea autorizațiilor si permiselor pe caile ferate romane reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acorda cu titlu gratuit, iar potrivit art. 8, alin.6 din același act normativ permisele de călătorie ale pensionarilor si membrilor de familie ai acestora reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acorda cu titlu gratuit.
Totodată, in conformitate cu art.42, lit. e din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, in vigoare la momentul emiterii actelor contestate, in înțelesul impozitului pe venit contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale in vigoare reprezintă venituri care nu sunt impozitabile.
In cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 55, alin.3, lit. f coroborat cu art. 55, alin. 2,lit. k din Codul Fiscal întrucât dispozițiile OG 112/1999 sunt derogatorii fata de dispozițiile Codului Fiscal. De asemenea, se are in vedere calificarea expresa a acestor avantaje ca fiind cupoane de bonuri de valoare de către OG 112/1999, care sunt expres excluse din categoria veniturilor impozabile.
Prin urmare, concluziile primei instanțe sunt legale și in ceea ce priveste acest aspect.
În al treilea rând, în ceea ce privește costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, Curtea reține:
Art. 55, alin. 4. lit. a din Codul Fiscal prevede ca: "următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile în ințelesul impozitului pe venit … costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv pentru transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau de alte persoane, asa cum este prevăzut in contractul de munca.
In cadrul Contractului Colectiv de Munca la nivel de unitate, art. 75, alin.2, este prevăzuta posibilitatea reclamantei de a aloca sume pentru acoperirea parțiala a costului aferent serviciilor de tratament sau de odihna pentru salariații proprii si pentru membrii de familie ai acestora, astfel ca, în mod corect a reținut prima instanța că includerea acestor cheltuieli in categoria veniturilor impozabile de către organul fiscal este nelegala.
Cu privire la impozitarea cotei parti din contravaloarea biletelor de odihna si tratament. inspectorii fiscali au încadrat eronat sumele suportate de catre Voiaj CFR in baza art.21, alin.3, lit. e și art. 55 alin.4 Cod Fiscal, cu art. 55 alin. l Cod fiscal.
Art. 21, alin.3, lit.c Cod Fiscal prevede: Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: …cheltuielile sociale, in limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare precum si alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă.
Totodată art.55, alin.4, lit a Cod Fiscal prevede: Următoarele sume nu sunt incluse in veniturile salaríale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:
a) [...] costul prestațiilor pentru tratament si odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut in contractul de muncă, (…).
Nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget"
Se observă ca art.55, alin. l Cod fiscal la care fac referire organele fiscale se refera la Cap. III Venituri din salarii si definește veniturile din salarii supuse impozitării, iar alineatele următoarele, printre care si alin. 4 citat supra prezintă excepțiile in care nu se impozitează sumele enumerate de legiuitor.
In Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate art.75. alin.2 s-a prevăzut: " In cadrul aceleiași limite prevăzute la alineatul (1) SNTFC poate aloca sume pentru: acoperirea parțială a costului transportului la și de la locul -, de muncă al salariaților; suportarea parțială a costului aferent serviciilor de tratament sau de odihnă pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora [...]."
În lipsa unei distincții legale exprese între termenii „odihnă și tratament”, din punct de vedere strict lingvistic, in pasajul „ costul prestațiilor pentru tratament si odihna" reprodus din Codul Fiscal, art. 55, alin. 4, conjuncția si poate indica atat existenta a doua prestații dinstincte (de tratament sau de odihna), cat si a uneia singure (de tratament si odihna).
Precizarea făcuta in textul Codului Fiscal art.55, alin.4, lit. a: "astfel cum este prevăzut în contractul de muncă", permite alegerea interpretării date in Contractul Colectiv de Munca respectiv " servicii de tratament sau de odihna".
Referitor la încadrarea juridica de către organele fiscale asa cum se prezintă in temeiul de drept al Deciziei de impunere respectiv pct. 71 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal date in aplicarea art.55, alin3, lit. f din Cod Fiscal "avantajele in bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri si servicii precum si sumele acordate pentru distractii sau recreere." Curtea are în vedere faptul că o atare interpretare nu este corectă întrucât, se refera la sume in bani pentru distracții si recreere, iar biletele de odihna si tratament se acorda pentru refacerea capacității de munca a salariaților.
Prin urmare, concluziile primei instanțe sunt legale și in ceea ce priveste acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. DE VÂNZARE LEGIRTIMAȚII DE CĂLĂTORIE VOIAJ CFR SA, cu sediul în București, . . 18, Sector 1, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunțată in sedintă publică astăzi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. C. B. H. V.
GREFIER,
P. C.
Red./tehnored. FCM
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2603/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3726/2013. Curtea de... → |
|---|
