Conflict de competenţă. Sentința nr. 2603/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2603/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 6682/303/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2603
Ședința din camera de consiliu de la 17.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI și JUDECĂTORIA G. în cauza privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Cauza se judecă fără citare părți, conf. art. 22 alin. 5 C.p.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. sub nr._ la data de 14.05.2012, petentul . a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN.
Prin sentința nr. 2756 din 14.03.2013, Judecătoria G. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
Judecătoria G. a reținut în considerente că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN la data de 16.08.2011 petentul a fost sancționat contravențional pentru că la data de 20.02.2011, pe DN5, Km28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Fapta săvârșită constituie contravenție conform art. 8 alin 1 din OG 15/2002 și se sancționează potrivit art 8 alin 2 din același act normativ.
Prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost modificată OG 15/2002, și a fost introdus art 10 ind 1 potrivit căruia „Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”, iar potrivit art XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”
Procedând la interpretarea art XXIII din Legea 2/2013, se constată că legiuitorul prin art. XXIII nu a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin 3 al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.
Din moment ce competența proceselor în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ a fost tratată distinct, prin alin 3, rezultă că alin 1 al art XXIII prin sintagma „procesele în primă instanță” acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor, civilă, contravențională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au modificat dispozițiile legale referitoare la instanța competentă să le judece.
Ca urmare, se reține că prin Legea 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Mai constată instanța că dispozițiile art XXIII alin 1 din Legea 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care se apreciază că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Judecătoria sectorului 6 București a pronunțat sentința nr. 6598 din 27.06.2013, în dosarul nr._, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Curtii de Apel Bucuresti în vederea soluționării conflictului de competență.
În considerente, instanța a reținut că potrivit art.32 alin.2 din OG nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Din cuprinsul procesului verbal contestat rezultă că locul săvârșirii contravenției (DN5 km 28+120m, Calugareni judetul G.) este situat în raza teritorială a Judecătoriei G..
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.159 pct.3 Cod procedura civila, este vorba de o competență teritorială absolută.
Instanta nu poate retine aplicabilitatea in cauza a prevederilor art.101 din OG nr.152002 modificata prin Legea nr.22013, aceste dispozitii fiind aplicabile plangerilor introduse pe rolul instantelor dupa . legii, 15.02.2013, iar nu celor aflate deja pe rolul instantei, care au fost inregistrate ca in cazul de speta cu aproape 1 an inainte ca aceste dispozitii sa intre in vigoare.
Totodata, intreaga teorie care sta la baza trimiterii cauzei catre Judecatoria sectorului 6 Bucuresti are in vedere caracterul similar al cauzelor de natura contraventionala si administrativ-fiscala, insa instanta nu poate retine aceste argumente de vreme ce cauzele de natura contraventionala si cele de natura administrativa si fiscala au proceduri distincte si diferite de solutionare, astfel incat nu poate fi pus semnul echivalentei intre acestea.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei G..
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 2/2013, se constată că prevederile art. XXIII alin. 1: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.", coroborat cu disp. alineatului 2 („Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscalla data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel”) și 3 („Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscalaflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.") se aplică doar cauzelor de contencios administrativ date în competența instanțelor specializate, nu și celor din materia contenciosului contravențional, date prin lege în competența instanțelor de drept comun.
Interpretarea Judecătoriei G. nu se poate reține, în aprecierea Curții, în condițiile în care nu s-ar justifica reglementarea la alin. 3 al art. XXIII doar a situațiilor trimiterii cauzelor aflate în curs de judecată la prima instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal de la Curtea de Apel la tribunale, nu și a celorlalte cauze aflate în curs de judecată la prima instanță (în materie contravențională), de la judecătoria în a cărei rază de competență se află locul săvârșirii contravenției, la judecătoria devenită competentă potrivit legii noi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ., ., apartament 59, sector 6, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei G..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./M.C.O.
4 ex./23.09.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 3375/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1822/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
