Pretentii. Decizia nr. 5751/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5751/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 43947/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5751
Ședința publică de la 13.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant BUTINCU G. împotriva sentinței civile nr. 3700/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, intimata-pârâtă ANRP a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor, după care:
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cererii de recurs în lipsa lor și nemaifiind alte cereri de formulat reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului de față, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-secția contencios administrativ si fiscal la data de 15.11.2012 reclamantul B. G. a chemat in judecata pe parata A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței ca prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunța sa fie obligata la plata despăgubirilor ce i se cuvin in valoare de 92.782,80 lei ( transa a doua), in temeiul hotărârii nr. 132/2.03.2007 emisa de Comisia Jud. B. de aplicare a L. 290/2003, actualizarea acestei sume de la 2.03.2008 pana la data platii efective.
În fapt, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 132/2.03.2007 emisa de Comisia Jud. B. de aplicare a L. 290/2003, a fost aprobata cererea nr. 723/14.05.2004 prin care i s-au acordat despăgubiri de 154.638 lei.
In vederea efectuării plătii, reclamantul s-a adresat in baza art.18 din HG nr.1120/ 2006 pârâtei, însă, pana la aceasta dată nu a primit vreun răspuns. Parata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, in contextul intrării n vigoare a L. 10/2013, care la art. 1 al. 1 prevede ca aceste despăgubiri urmează a fi plătite in rate anuale, egale, eșalonat, pe o perioada de 10 luni, plata transelor urmând a se face începând cu luna ianuarie 2014, împrejurări reliefate și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr. 3700/26.06.2013 Tribunalul a admis excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca prematură.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 132/2.03.2007 emisa de Comisia Jud. B. de aplicare a L. 290/2003 in favoarea reclamantului B. G., s-a stabilit ca acesta este îndreptățit la plata de despăgubiri in valoare de 154.638 lei pentru bunurile abandonate si sechestrate ca urmare a stării de război in Basarabia de autoarea B. E..
Reclamantul B. G. s-a adresat paratei cu o cerere in vederea efectuării plații despăgubirilor cuvenite in temeiul L. 290/2003.
Parata nu si-a îndeplinit obligația de plata a despăgubirilor.
Aspectele de legalitate privind neplata invocate in cuprinsul întâmpinării, precum si excepția de prematuritate a formulării acțiunii sunt întemeiate, având in vedere modificările legislative inițiate de guvernul României in ceea ce privește obligația statului roman de a-si onora debitele fata de beneficiarii legilor L. 9/1998, L. 290/2003 si L. 393/2006
Astfel, conform prevederilor art. 1 al. 1 din O.U.G.10/2013,
,,Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.”.
În raport de acest act normativ, a constatat tribunalul ca prima transa este exigibila in anul următor emiterii titlului, iar in cazul in care titlul a fost emis anterior intrării in vigoare a ordonanței, prima transa va fi exigibila începând cu 1.01.2014. Cum, in speță, transa a doua din creanța stabilita prin hotărârea nr. 132/2.03.2007 emisa de Comisia Jud. B. de aplicare a L. 290/2003 nu este exigibila la acest moment, rezulta ca excepția de prematuritate este întemeiata, astfel ca se va admite si pe cale de consecința se va respinge acțiunea formulata, ca prematură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul BUTINCU GEHORGHE, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
A arătat recurentul că hotărârea este susceptibilă a fi modificată prin prisma motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susținere, recurentul a învederat că actul normativ pe care s-a fundamentat soluția instanței de fond nu era aplicabil situației sale, câtă vreme cererea sa de chemare în judecată era deja înregistrată, iar art. 15 alin. 2 din Constituție prevede că legea nu poate dispune decât pentru viitor.
A mai arătat acesta că este tittularul unui drept de creanță, a unui bun în accepțiunea Convenției EDO și beneficiază de proecția instituită prin art. 1 din Protocolul nr. 1, textul Convenției făcând parte integrantă din dreptul intern.
Intimata-pârâtă, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în mod corect instanța de fond făcând aplicarea OUG nr. 10/2013.
Mai mult, a menționat intimata că reclamantul a beneficiat de tranșa a doua stabilită prin hotărârea nr. 132/02.03.2007 emisă de Comisia Județeană B., fiind achitată în cadrul dosarului de executare silită nr. 2107/2012 al B. ”D. și D.” la data de 12.08.2013 cu O.P. nr._.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente la data pronunțării, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, la data de 28.02.2013 a fost publicată în M. Of. nr. 114/2013 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 10/2013, prin art. I dispunându-se: „(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei. (2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014. (3) Prin titlu de plată se înțelegehotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. (4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe”.
Constatând că OUG nr. 10/2013 se aplică și titlului de plată invocat de reclamant, prin urmare acesta nu poate pretinde obligarea debitoarei ANRP la plata transei a doua din suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin hotărârea nr. 132/02.03.2007 emisă de Comisia Județeană B., înainte de expirarea termenului reglementat de legiuitor, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca prematur formulată, este legală.
Nu mai puțin, Curtea constată că, de altfel, reclamantul a încasat suma pretinsă cu acest titlu pe calea executării silite, în cadrul dosarului nr. 2107/2012 al B. ”D. și D.” la data de 12.08.2013 fiind achitată de către intimată cu O.P. nr._ (conform dovezilor de la f. 13 și 14 dosar recurs).
Pentru aceste considerente, observând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ. (1865) se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant BUTINCU G. împotriva sentinței civile nr. 3700/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red./tehnored. R.M.V.
2 exemplare/10.01.2014
Jud. fond – Trib. București - P. L.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2632/2013. Curtea de... → |
|---|
