Anulare act administrativ. Decizia nr. 4465/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4465/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3312/312/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4465
Ședința publică de la 24.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- G. D.
JUDECĂTOR- A. Ș.
JUDECĂTOR-D. V.
GREFIER-C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant B. D. S. G., împotriva sentinței civile nr. 3688/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant care se legitimează cu C.I. provizorie . nr._/22.05.2013, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 26.08.2013, recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,30 lei și o precizare a motivelor de recurs.
Recurentul reclamant solicită în dovedirea motivelor de recurs proba cu înregistrarea CD-DVD, privind ruta pe care a circulat, audierea agentului constatator, precum și audierea unui martor.
Curtea, în urma deliberării, asupra probelor solicitate de recurentul reclamant în susținerea și dovedirea motivelor de recurs, în temeiul art.305 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisuri și respinge ca inadmisibile probele cu înregistrarea CD-DVD precum și cea testimonială, față de această față procesuală a recursului.
Recurentul reclamant arată că înscrisurile sunt deja depuse la dosar și că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată administrată proba cu înscrisuri și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii cererii sale de anulare a procesului verbal de contravenție.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 30.06.2011, sub nr._, reclamantul B. D. S. G., cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, cu sediul în municipiul Slobozia, .. 13 – 15, județul Ialomița, anularea deciziei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 zile, aplicată de I.P.J. Ialomița,.
Reclamantul a arătat că pe rolul Judecătoriei Slobozia a mai avut înregistrat dosarul cu nr._ având ca obiect plângere contravențională, aceasta a fost respinsă de Tribunalul Ialomița, ulterior, dosarul fiind înaintat Curții de Apel București. Mai arată că solicitarea pârâtului de a preda carnetul de conducere, de a-i suspenda dreptul de a conduce, este lipsită de temei întrucât nu s-a făcut conform legii și a procedurilor în vigoare.
Totodată reclamantul mai arată că decizia de suspendare de la 60 de zile la 90 de zile este nelegală întrucât nu a primit nici un document cu decizia Curții de Apel București.
În dovedirea plângerii formulate petentul a solicitat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
În drept, cererea a fost motivată pe prevederile O.G. nr. 2/2001 și ale OUG 195/2002, art.6 CEDO.
La termenul de judecată din data de 09.11.2011, Judecătoria Slobozia a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, cu privire la cererea petentului de anulare a procesului-verbal de contravenție . nr._. Totodată, la același termen, în baza dispozițiilor art. 129 alin. 4 raportate la cele ale art. 84 Cod procedură civilă, a calificat cererea petentului ca fiind o contestație la executare.
Prin sentința civilă nr. 09.11.2011, Judecătoria Slobozia a respins cererea formulată de reclamantul B. D. S. G..
Prin decizia nr. 1110/11.10.2012, Tribunalul Ialomița a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 09.11.2011, a casat această sentință și a reținut cauza spre competentă soluționare în primă instanță, stabilind că obiectul acțiunii dedusă judecății îl reprezintă anularea adresa nr._/A din 22.06.2011 emisă de I.P.J. Ialomița – Serviciul Rutier, prin care se dispunea suspendarea dreptului recurentului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, ca urmare a faptului că acesta nu a prezentat serviciului poliției rutiere permisul de conducere, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Natura juridică a acestui înscris se circumscrie actelor administrative reglementate de o lege specială, respectiv de art. 2 din Legea nr. 554/2004 –Legea contenciosului administrativ.
Astfel, cauza a fost reînregistrată pe rolul acestui tribunal sub același număr, la data de 09.07.2012.
Prin sentința civilă nr. 3688/29.11.2012, Tribunalul Ialomița a respins cererea formulată de către reclamant.
În considerente, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 496 din 3.02.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, cu intervenientul forțat E. L. și cu asigurătorul Allianz – Ț. Asigurări SA – Sucursala Slobozia, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.06.2009. Instanța a constatat că, potrivit sentinței menționate, prin procesul-verbal CC nr._ s-a reținut că la data de 20.06.2009, ora 19.30 petentul a condus autoturismul marca VW B. cu nr._ pe ., la intersecția cu . virajul la stânga fără a acorda prioritate motocicletei Suzuki cu nr._, condusă pe drumul prioritar de către E. C., intrând în coliziune cu acesta. S-a arătat că fapta săvârșită este prevăzută de art.59 alin.2 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002. Petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și i s-a reținut permisul de conducere. Respingând plângerea, în ceea ce privește suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, instanța a reținut că fapta săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, acesta periclitând atât siguranța sa, cât și pe a celorlalți participanți la trafic apreciind că suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile este justificată.
Prin Decizia nr. 628/R din 31.05.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, a fost respins recursul formulat de petent împotriva Sentinței civile nr. 496 din 3.02.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia, decizia rămânând irevocabilă.
Ulterior, petentul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile 628/R din 31.05.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, care a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 764/R din 23.08.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 920 din 14.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, prin care a fost respins recursul formulat de petent, ca inadmisibil.
Prin adresa nr._/A din 22.06.2011 pârâtul a adus la cunoștința reclamantului că plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la 20.06.2009 de I.P.J. Ialomița a fost respinsă în mod irevocabil, iar în aplicarea art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la art. 118 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 R se suspendă dreptul acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 zile ( 60 de zile reprezintă măsura complementară aplicată prin procesul verbal de contravenție și restul de 30 de zile reprezintă majorarea aplicată acestuia pentru faptul că nu a predat permisul de conducere în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea contravențională).
De asemenea, prin aceeași adresă i se atrage atenția asupra dispozițiilor art. 118 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 195/2002 R, precum și ale art. 86 alin. 2 din același act normativ.
Reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin faptul că a contestat decizia de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 zile, aplicată de I.P.J. Ialomița, a cărei anulare o solicită.
Tribunalul a constatat că prin adresa nr._/A din 22.06.2011 emisă de pârât a fost pusă în executare sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile, aplicată reclamantului prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la 20.06.2009 de I.P.J. Ialomița.
Tribunalul a constatat că punerea în executare a acestei măsuri s-a făcut în termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 131 alin. 2 din C.proc.fiscală, respectiv în termen de 5 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea contravențională, în cazul de față.
Totodată, prin aceeași adresă, s-a dispus majorarea acestei sancțiuni contravenționale cu 30 de zile pentru faptul că reclamantul nu a predat permisul de conducere la organele de poliție în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea contravențională.
Tribunalul a constatat și de această dată că pârâta a procedat cu respectarea prevederilor legale sus invocate.
La data la care a fost dispusă măsura de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 zile, aplicată de I.P.J. Ialomița, hotărârea prin care a fost respinsă plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție arătat mai sus era irevocabilă, aceasta fiind singura condiție pentru ca măsura majorării suspendării exercitării dreptului de a conduce cu 30 de zile să fie aplicată reclamantului.
Faptul că reclamantul a mai uzat de o altă cale de atac, de altfel, inadmisibilă, nu înlătură caracterul de hotărâre irevocabilă, prin respingerea recursului, a sentinței civile nr. 496 din 3.02.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Împotriva sentinței Tribunalului Ialomița, reclamantul B. D. S. G. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București- Secția a VIII-a la data de 25.02.2013, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție . nr._ din 20.06.2009 prin faptul că nu a fost completat legal/corect de către agentul constatator, anulării extinderii a încă 30 zile de suspendare a dreptului de a conduce pe baza faptului că de la Curtea de Apel București nu a primit nicio comunicare cu privire la vreo hotărâre în favoarea sau defavoarea sa, citării în instanță a agentului constatator care a întocmit procesul-verbal de contravenție și a martorului solicitat anterior.
Apreciază recurentul-reclamant că până în prezent s-au făcut numeroase erori judiciare pe baza unui proces-verbal de contravenție emis de către Inspectoratul de Poliție Ialomița, proces-verbal emis absolut în mod abuziv și subiectiv-părtinitor. Precizează recurentul că, din cauza acestui proces-verbal, completat abuziv și nelegal de către agentul constatator, s-a ajuns în această situație, el este nevinovat și își consideră drepturile încălcate în mod flagrant. De asemenea, mai arată că în sentința recurată se menționează faptul că instanța a reținut că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit. Ori, apreciază că sunt două inadvertențe:
- nu s-a dovedit clar și fără echivoc de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Ialomița că vina este a sa; așa cum a arătat în numeroase rânduri, agentul a sosit la fața locului ulterior, la circa 15-20 min de la producerea accidentului ușor și l-a cunoscut pe așa zisa „parte vătămată”, tot procesul-verbal fiind completat apoi în favoarea „părții vătămate” și neținând cont de realitate;
- nu poate fi catalogat ca reprezentând „un grad de pericol social sporit” când în aproape 30 de ani de condus nu a fost implicat în accidente.
Susține recurentul că instanța trebuie să țină cont de prezumția de nevinovăție până în momentul în care va fi dovedit clar și incontestabil că este vinovat, ori acest fapt nu a fost dovedit de Inspectoratul de Poliție Ialomița.
Consideră recurentul un abuz și faptul că nu i-au fost admise în susținerea cauzei sale depoziția ca martor a agentului constatator care să depună mărturie asupra modului în care s-a emis acel proces-verbal și niciun alt martor pe care îl poate aduce în instanță și care să depună mărturie că motocicleta Suzuky condusă de E. C. a pătruns în intersecție pe culoarea interzis a semaforului, după ce în prealabil a frânat să oprească, dar s-a răzgândit în ultimul moment și a accelerat pentru a trece rapid în intersecție.
În drept, a invocat art. 129 alin. 5 din codul de procedură civilă (1865), art. 22 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând motivele de recurs, actele depuse la dosar, și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
Criticile referitoare la nelegalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 20.06.2009 nu mai pot fi analizate în prezenta cauză, contestația formulată de reclamant împotriva actului administrativ contravențional fiind soluționată irevocabil în dosarul nr._ al Judecătoriei Slobozia.
În mod corect a reținut Tribunalul faptul că măsura suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile a fost aplicată reclamantului prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la 20.06.2009 de I.P.J. Ialomița, ca măsură complementară, iar legalitatea acesteia a fost analizată în plângerea contravențională care a format obiectul dosarului nr._ .
Instanța de fond a constatat în mod corect că această măsură a fost pusă în executare cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 131 alin. 2 din C.proc.fiscală, respectiv în termen de 5 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea contravențională.
Recurentul reclamant avea obligația de a urmări cursul soluționării dosarului nr._, având în vedere că potrivit Codului de procedură civilă de la 1865 deciziile nu se comunică, nefiind supuse apelului sau recursului: (art. 266 alin. 1 și 3 C.p.civ.: „Hotărârea se va face în două exemplare originale, din care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanței. A.. 3- Hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului”).
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că la data la care a fost dispusă măsura de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 zile, erau îndeplinite condițiile legale, hotărârea prin care fusese respinsă plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție fiind irevocabilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins în consecință, față de prevederile art. 312 alin. 1 Cp.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant B. D. S. G., împotriva sentinței civile nr.3688/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. A.Ș./A.N.
2 ex./13.01.2014
Jud. fond TB. Ialomița.: I. T.
| ← Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2944/2013. Curtea de... → |
|---|
