Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 3168/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3168/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1750/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3168
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta M. B. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI și T. C., având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
În raport de lipsa părților, Curtea dispune lăsare cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu au răspuns părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că reclamanta nu a depus înscrisuri conform mențiunilor cu care a fost citată și, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate, reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității invocată de pârâtul M. Justiției.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta M. B. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, T. C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata indemnizației rezultate ca urmare a atingerii vechimii maxime în funcția de magistrat, de 15 ani, începând cu data de 01.02.2011, concretizată în indemnizația calculată de OMJ nr. 1268/C/2011 și diferența până la indemnizația efectiv acordată colegilor săi care, anterior acestei date, au îndeplinit aceeași condiție de vechime.
În dovedire au fost anexate înscrisuri, iar în temeiul disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ. reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
Prin întâmpinare formulată în cauză la data de 25.04.2013, pârâtul M. Justiției a invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale, dar și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, anexând în dovedire înscrisuri.
La data de 10.06.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtul M. Justiției, precum și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 2948/25.06.2013 a Tribunalului C. – Secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a declinată competența de soluționate a cauzei în favoarea Curții de Apel București, motivat în esență de prev. art. 7 din Anexa VI cap. VIII din Legea nr. 284/2010.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 23.07.2013.
Analizând actele dosarului,
Asupra excepției inadmisibilității, soluționată conform disp. art. 137 C.proc.civ.,
Curtea constată că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: „Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite”.
De asemenea, constată că alin. (4) al aceluiași articol prevede că „Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației”.
În consecință, Legea nr. 285/2010 instituie o procedură prealabilă, înainte de sesizarea instanței de judecată. Astfel, persoana nemulțumită trebuie să formuleze contestație, care este soluționată de ordonatorii de credite. Ulterior, după soluționarea contestației de ordonatorul de credite și numai în situația în care persoana este nemulțumită de măsurile dispuse potrivit alin. (1) al art. 7, adică de modul de soluționare a contestației de către ordonatorul de credite, se poate adresa în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației, instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit lecții.
Potrivit art. 7 din ANEXA VI, CAPITOLUL VIII al Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
„(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ si fiscal a înaltei Curți de Casație si Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație si Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”.
În speță, reclamanta nu a procedat la parcurgerea procedurii prealabile (cererea adresata emitentului ordinului prin care se solicita revocarea ordinului), prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, înțelegând a contesta în februarie 2013 drepturile salariale astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 1268/C/02.06.2011 comunicat acesteia.
Împrejurarea că reclamanta nu contestă actul prin care i-au fost stabilite drepturile salariale nu poate conduce la o altă soluție, atât timp cât în esență aceasta critică modalitatea în care drepturile salariale au fost determinate.
În sfârșit, este de remarcat că nici prealabil sesizării instanței și nici pe parcursul cercetării judecătorești reclamanta nu s-a adresat ordonatorului de credite pentru rezolvarea problemei de drept, urmând ca eventualul răspuns al acestuia să fie contestat în fața instanței de judecată competente.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtul M. Justiției și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtul M. Justiției.
Respinge acțiunea promovată de reclamanta M. B. cu domiciliul ales la T. C. cu sediul în C., ., județul C., contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5 și T. C. cu sediul în C., ., județul C., ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP - 2 ex. – 28.10.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1536/2013. Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2216/2013.... → |
|---|
