Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Sentința nr. 3644/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3644/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 5417/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 3644
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE N. V.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. TV G. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, având ca obiect „anulare act emis de C. Național al Audiovizualului”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar și pârâtul, prin consilier juridic D. C., în baza delegației de reprezentare aflată la fila 78 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului acțiunii.
Apărătorul reclamantei solicită instanței de judecată admiterea a contestației astfel cum a fost formulată și precizată, în principal, anularea deciziei de sancționare, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii de sancționare dispusă. În ceea ce privește cauza de nulitate, critica adusă deciziei este reprezentată de lipsa motivării actului administrativ. Se face referire la încălcarea unui unic temei legal, respectiv art. 14 alin. 11 din Codul audiovizualului, fără a se indica elementul de ficțiune avut în vedere de către autoritate în cadrul emisiunii. Arată că, singurul element exterior emisiunii pe care îl are în vedere în cadrul analizei autoritatea este un contract de prestări servicii și de cesiune de drepturi încheiat între societate și un participant la emisiune. Apreciază că autoritatea pârâtă a operat cu o veritabilă prezumție de vinovăție, fără a mai stabili, ulterior, în ce măsură și dacă acest contract și-a produs efectul în sensul generării unei ficțiuni în cadrul emisiunii. În decizie, nu se individualizează susținerea, sceneta, aspectul care nu ar fi real, care are sorginte de creație din partea unui scenarist. Or, această lipsă a individualizării faptei, a stabilirii în mod concret a elementului care reprezintă încălcarea normei legale lipsește faptul relativ sancționator de fapta însăși. Nu se putea prezuma în baza existenței contractului faptul că este vorba despre o operă de ficțiune. În ceea ce privește caracterul necorespunzător al sancțiunii, precizează că, dacă se va ajunge la concluzia că, într-adevăr, a fost vorba despre o ficțiune și despre o încălcare a art. 14 alin. 1 1 din Codul audiovizualului, solicită a se constata faptul că sancțiunea dispusă este complet disproporționată. În decizie nu se indică valoarea socială care este încălcată, ci doar temeiul de drept. Cu atât mai mult nu este indicat pericolul social pe care reclamanta l-a săvârșit. Elementul concret care a fost sancționat este acela că, într-o emisiune, o persoană care a pretins că este sora lui M. Mexicanu´, s-a dovedit, în final, că nu avea această calitate. Nu s-a arătat de către autoritatea pârâtă cui i-a fost adus un prejudiciu, sau în cazul în care acesta există, dacă el este atât de mare încât să se justifice intervenția pârâtului în contra dreptului la liberă exprimare sub forma aplicării unei amenzi de 20.000 lei. Menționează că reclamanta nu a mai fost niciodată sancționată pentru încălcarea art. 14 alin. 11 din Codul audiovizualului. Arată că, la termenul anterior, au fost depuse la dosar, de către reprezentantul părții adverse, o . decizii CNA, cât și jurisprudență, niciunul dintre acestea neavând legătură cu o săvârșire anterioară, de către reclamantă, a acestei fapte și niciunul dintre acestea nu justifică, pe cale jurisprudențială, aplicarea directă a amenzii și cu un cuantum de 20.000 lei. Aceasta este o exagerare care dovedește că nu a existat o dreaptă analiză din partea autorității la momentul stabilirii sancțiunii, iar această eroare nu poate fi îndreptată decât cu o dreaptă judecată în fața instanței, întrucât actul administrativ și intervenția autorității pârâte în genere, dar când e vorba de dreptul la liberă exprimare, în special, trebuie să fie moderat.
Reprezentantul pârâtului solicită instanței de judecată respingerea acțiunii și constatarea faptului că decizia contestată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale. Solicită a se observa atitudinea duplicitară a reclamantei în ceea ce privește tratarea acestei probleme. Arată că, s-a depus la dosar o opinie a reclamantei cu privire la altă speță, opinie care a plecat de la același model de contract de drepturi de autor și care nu a fost îmbrățișată de pârât, acesta apreciind că aceeași emisiune, în care a fost tratat cazul T., a încălcat dispozițiile legale. În contra acestei decizii, reclamanta a afirmat că pârâtul a greșit, aceea fiind o emisiune de ficțiune, în baza unui contract, d-na T. fiind chemată să joace un rol, plecând de la unele fapte reale din viața sa. În această speță, plecând de la unele fapte reale, respectiv afirmația cunoscută de d-na A. C. de la mătușa sa în sensul că ar fi sora unui lăutar, se creează o ficțiune și se încheie, la data de 4.06.2013, un contract de drepturi de autor în care numita A. C. se obligă să realizeze o operă artistică în cadrul acestei emisiuni, făcându-se un scenariu. Reclamanta susține că, în cauza de față, nu este o ficțiune. Referitor la capătul al doilea de cerere, arată că la dosar a fost depusă practică judiciară, arătându-se că Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în alte spețe, în ceea ce privește art. 91 alin. 2 din Legea audiovizualului, că nu este necesar să fii sancționat pentru același articol cu somație publică, ci trebuie să fii sancționat pentru prevederi cuprinse în același capitol. Art. 14 alin. 11 se află în Capitolul „Protecția minorilor”, fiind depuse la dosar înscrisuri din care reiese că reclamanta a fost sancționată în baza dispozițiilor legale din acest capitol. Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat, de asemenea, că nu este necesar să fie sancționat în baza aceluiași articol, ci în baza acelorași prevederi legale dintr-un capitol. Referitor la pericolul social, arată că art. 90 alin. 4 nu prevede ca și criteriu în aplicarea sancțiunii amenzii pericolul social. Față de aceste argumente și față de cele prezentate pe larg în întâmpinare, solicită respingerea acțiunii și să se constate că sancțiunea a fost în mod proporțional aplicată.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta S.C. A. TV G. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, a formulat contestație împotriva Deciziei nr.407/18.07.2013 a CNA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea mai sus-amintitei decizii si exonerarea reclamantei de la plata amenzii in cuantum de 20.000 lei.
În motivarea contestației, se arată că in cadrul ședinței din data de 18.07.2013, C. a adoptat Decizia nr.407, a cărei anulare se solicită, prin care reclamantei i s-a aplicat sancțiunea amenzii in cuantum de 20.000 lei, având ca temei pretinsa încălcare, in cadrul emisiunii Acces direct, edițiile din 12 si 18 iunie 2013, de postul A. 1, a dispozițiilor art. 14 alin. 1^1 din Decizia CNA nr.220/2011, privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual (Codul audiovizual).
În cadrul deciziei contestate, paratul CNA a reținut ca in cadrul celor doua ediții ale emisiunii "prezentatoarea a adus in discuție cazul dnei. A. C., femeia care a afirmat ca este sora geamăna a lui M. Mexicanu, un faimos lăutar9".
In emisiune au fost prezenți, in calitate de invitați, atât dna. A. C., cat si dl. M. Mexicanu, precum si rude si cunoștințe ale acestora.
Decizia reda in cadrul unor generoase pasaje, citate ale discuțiilor - in genere contradictorii - invitaților si prezentatoarei, insistând pe unele dintre subiectele de discuție, respectiv acela al acordului dnei. A. C. de a se supune unui test ADN care sa dovedească daca dansa este sau nu sora geamăna a dlui. M. Mexicanu si pe acela al promisiunii ca, daca testul va avea un rezultat negativ, accepta sa se runda precum Rihanna.
Cu privire la acest conținut al emisiunilor, paratul CNA a considerat ca "radiodifuzorul nu a respectat prevederile art.14 alin.1^1 din Codul audiovizualului, potrivit cărora orice emisiune de tip reality show al cărui scenariu se bazează pe fapte sau situații reale din viața unor persoane, se semnalează, la început și la sfârșit, precum si la reluarea după pauze publicitare, prin mențiunea «Acest program este o ficțiune», afișată lizibil”.
Aceasta argumentație este reluata ulterior, in cadrul deciziei, invocându-se faptul ca reclamanta avea obligația de a semnala caracterul de ficțiune al emisiunii.
Consideră reclamanta că ipoteza legala reținuta de CNA, si argumentația prezentata in cadrul deciziei, nu pot fi aplicabile celor doua ediții ale emisiunii, aceasta neincluzându-se in categoria "reality show” cu elemente de ficțiune.
Aspectele analizate de paratul CNA, au reprezentat conținutul unei emisiuni de talk-show, pe teme mondene si de cancan, cărora le-a lipsit in totalitate elementul de ficțiune.
Confuzia pe care paratul CNA o realizează este aceea de a considera comportamentul histrionic al invitaților in emisiune drept un element de ficțiune.
O astfel de desfășurare a programului nu conține niciun element de ficțiune. Faptul ca unii dintre invitați uneori mai spun si minciuni, nu transforma programul . minciuna si ficțiune existând printre numeroase alte deosebiri si cea a categoriei cărora aparțin, ficțiunea fiind o specie artistica.
Decizia contestată eșuează in a indica in mod concret care este elementul de ficțiune conținut de emisiune, cu alte cuvinte care este elementul de sorginte scenaristica pe care participanții la emisiune l-au interpretat in mod voluntar.
Anumite aspecte precum acelea că: invitata A. C. a susținut ca este sora geamăna a dlui. M. Mexicanu, fapt care a reieșit ulterior ca fiind neadevarat; realizatoarea emisiunii a intrat in jocul invitaților, pe alocuri chiar provocandu-i — in scopul obținerii ineditului — la anumite fapte sau gesturi; invitata A. C. a fost de acord sa se supună unui test ADN sau sa se tundă in cadrul emisiunii, nu sunt de natura sa transforme programul . aceste elemente nu sunt plăsmuirea imaginației unei persoane pornind de la aspecte reale, ci modul in care evoluează o emisiune cu invitați, care neinterpretând un rol sau furnizându-li-se in prealabil un scenariu, se comporta natural, iar uneori se lasă influențați de prezentator.
Simplul fapt ca in emisiune s-au susținut si aspecte dovedite ulterior ca neadevărate, nu transforma talk-show-ul Acces direct .>
Daca s-ar admite un raționament contrar, ar însemna ca toate talk-show-urile politice, si majoritatea celor pe teme sociale, economice si culturale, sunt programe de ficțiune.
A mai arătat reclamanta că, în mod lipsit de orice legătura cu temeiul de drept al aplicării sancțiunii, in cadrul deciziei paratul CNA a inclus si o pledoarie privind "ipostaza degradanta si umilitoare" in care a fost pusa invitata A. C., atunci când a fost tunsa in cadrul emisiunii.
Consideră reclamanta însă că acest tip de abordare al autorității reprezintă o încălcare a obligației de a fi obiectiva si echidistanta cu ocazia adoptării actului administrativ.
O ultima încercare de argumentare a fictivului caracter de ficțiune al emisiunii este invocarea existentei unui contract, intre subscrisa si invitata A. C., având ca obiect acordarea dreptului de folosire a imaginii acesteia.
Acest contract reprezintă instrumentul juridic in baza căruia invitata a fost remunerata pentru participarea la emisiune. Plata unei remunerații nu înseamnă insa ca invitata a interpretat un rol sau ca a trebuit sa respecte un scenariu.
Remunerarea participanților la emisiuni - indiferent de televiziune si de genul programului - este o practica generala, legala, si corecta, in definitiv tratându-se de o activitate comerciala desfășurata de televiziuni.
Invocarea de catre paratul CNA a prevederilor art.5.2.1 din amintitul contract, in care se menționa ca invitata va fi prezenta in calitate de invitat al emisiunii "in vederea interpretării si executării unor opere artistice in cazul edițiilor emisiunii Acces direct", este tendențioasa si neconforma realității, si conținutului real al contractului.
In primul rând, a arătat reclamanta că nu orice interpretare sau executare a unei opere artistice are ca rezultat un element de ficțiune.
In al doilea rând, opera artistica in discuție (fără a se confunda cu opera de arta) este chiar emisiunea Acces direct, in accepțiunea prevederilor Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, si nu pretinsa "interpretare" executata de invitata.
Din punct de vedere al proprietății intelectuale, emisiunea este o creație artistica fără ca aceasta sa determine ca participanții sa fie artiști, iar replicile pe care si le dau sa fie rodul unui scenariu.
A concluzionat reclamanta prin a invoca faptul ca elementul de critică esențial care caracterizează decizia de sancționare nr. 407/18.07.2013 este reprezentat de lipsa motivării aspectelor de fapt, cauza de nulitate a actului administrativ in general, si a celui de sancționare contravenționala in special.
Din conținutul deciziei nu reies elementele concrete care ar fi fost de ficțiune in cadrul emisiunii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 93 din Legea nr. 504/2002, privind audiovizualul.
În faza scrisă prealabilă judecății, pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI a formulat întâmpinare, la data de 30.09.2013, prin care a solicitat respingerea cererii de anulare formulată de reclamantă.
A arătat pârâtul că nu comportamentul histrionic al invitaților a constituit obiectul încălcării dispozițiilor legale, așa cum în mod eronat încearcă să acrediteze reclamanta.
Aspectul invocat de reclamantă potrivit căreia „realizatoarea emisiunii a intrat în jocul invitaților, pe alocuri chiar provocându-i - în scopul obținerii ineditului - la anumite fapte sau gesturi", nu este de natură să o disculpe pe aceasta, cu atât mai mult cu cât responsabilitatea pentru conținutul programelor pe care le difuzează îi revine în întregime, conform art. 3 alin. (3) al Legii audiovizualului și, mai mult, din contractul încheiat cu „invitata", rezultă că, în calitate de beneficiar, are dreptul de a exploata fără nicio îngrădire, în tot sau în parte programul tv la care participă invitata/autor și că este singura parte în măsură a aprecia/dispune asupra utilizării sau neutilizării creațiilor/interpretărilor...(...) etc.
Pe de altă parte, exemplificarea de către reclamantă a unor emisiuni ca fiind de tipul reality show de ficțiune, care presupun, susține aceasta, interpretarea unui rol bine stabilit pe baza unui scenariu prealabil, spre deosebire de emisiunea gen „talk show" în care se încadrează „Acces direct" nu demonstrează că materialele audiovizuale sau conținutul programului difuzat în cele două ediții ale emisiunii au fost doar „comportament natural al invitaților" care „uneori se lasă influențați de prezentator".
În ce privește al doilea motiv cu care reclamanta încearcă să argumenteze cererea, a precizat pârâtul că, menționarea în cadrul actului contestat a uneia dintre considerațiile membrilor Consiliului, a opiniei acestora, nu poate atrage nelegalitatea actului contestat, doar pentru că, în opinia reclamantei, nu are legătură cu temeiul de drept al aplicării sancțiunii.
Referitor la argumentele pe care reclamanta le aduce la ultimul punct al apărărilor sale, constând în aprecieri ale acesteia cu privire la caracterul de ficțiune al programului analizat, a învederat pârâtul că, față de aspectele prezentate anterior dar și de conținutul efectiv al contractului încheiat între reclamantă și „invitată", pus la dispoziția Consiliului de reprezentanții reclamantei în ședința în care a fost emis actul contestat, afirmația acesteia potrivit căreia invocarea de către CNA a prevederilor contractului este "tendențioasă și neconformă realității și conținutului real al contractului", nu se susține.
Față de toate aceste aspecte, a solicitat pârâtul respingerea cererii reclamantei de anulare a sancțiunii contestate și să mențină decizia atacată, ca fiind temeinică și legală.
Reclamanta a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat, in subsidiarul petitului inițial, constatarea că sancțiunea cu amenda in cuantum de 20.000 lei, dispusa in sarcina sa prin Decizia nr.407/18.07.2013 emisa de paratul CNA, este disproporționata, prin raportare la criteriile legale de individualizare ale sancțiunii, la valoarea sociala ocrotita si la efectele concrete ale faptei, si înlocuirea sancțiunii amenzii cu somația publica sau diminuarea amenzii spre minimul legal.
Analizând cererea de chemare în judecată pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 407/18.07.2013, reclamanta . SA a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 de lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 14 alin.11 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, reținându-se în sarcina acesteia faptul că în edițiile din data de 12.06.2013 și, respectiv, 18.06.2013, ale emisiunii "Acces direct", difuzate pe programul A. 1, nu a fost semnalat - la începutul și la sfârșitul emisiunii, precum și la reluarea acesteia după pauzele publicitare - faptul că programul respectiv este o ficțiune, conținutul celor două ediții având la bază un scenariu care pleca de la o pretinsă faptă reală.
Curtea are în vedere că art. 3 alin.2 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, statuează la nivel de principiu că toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.
De asemenea, la art.14 alin.11 din Decizia nr.220/2011 se stipulează că orice emisiune de tip reality show, al cărei scenariu se bazează pe fapte sau situații reale din viața unor persoane, conținând însă și elemente de ficțiune, se semnalează, la început și la sfârșit, precum și la reluarea după pauze publicitare, prin mențiunea "Acest program este o ficțiune", afișată lizibil, cu o dimensiune de minimum 30 de puncte în format SD, definiție standard, respectiv 60 în format HD, înaltă definiție, și pentru o durată de minimum 10 secunde.
Art.144 (2) din Decizia nr.220/2011 prevede că „nerespectarea prevederilor celorlalte articole ale prezentei decizii, precum și refuzul ducerii la îndeplinire a dispozițiilor referitoare la acordarea rectificării se sancționează conform dispozițiilor art. 91 din Legea audiovizualului”, iar art. 91 din Legea nr._/2002 incriminează drept contravenție nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a anumitor dispoziții ale acestei legi, dar „și ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu”.
Reclamanta susține, în principal, că în mod greșit a reținut pârâtul că programul în cauză ar fi o ficțiune, furnizorul de program având obligația legală de a semnala acest lucru la începutul, la sfârșitul și la reluarea după pauzele publicitare a emisiunii.
A subliniat reclamanta faptul că cele două ediții ale emisiunii nu intrau în categoria reality-show cu elemente de ficțiune, ci au reprezentat conținutul unei emisiuni de tip talk-show pe teme mondene și de cancan, pârâtul confundând comportamentul histrionic al invitaților în emisiune cu elementele de ficțiune.
Curtea constată că reclamanta a anunțat emisiunea, nu ca fiind una de tip talk show, ci de tip news magazine.
De asemenea, reține că în cauză nu sunt contestate aspectele referitoare la faptul că invitata A. C. a susținut că este sora geamănă a numitului M. Mexicanu, fapt ce s-a dovedit neadevărat, că realizatoarea emisiunii i-a provocat pe invitați la anumite fapte sau gesturi sau că invitata a fost de acord să se supună unui test ADN și să se tundă în direct, în timpul emisiunii.
Curtea apreciază însă, pe baza pasajelor reproduse în Raportul de monitorizare (și care, de asemenea, nu au fost contestate sub aspectul conformității), precum și a Contractului de prestări artistice și cesiune a drepturilor patrimoniale de autor nr. 223/4.06.2013, că este evident caracterul de ficțiune pe care l-au îmbrăcat în cea mai mare parte cele două ediții ale emisiunii „Acces Direct” incriminate.
Astfel, numita A. C. s-a obligat prin contract să fie prezentă în calitate de invitată în vederea interpretării și executării unor opere artistice în cadrul edițiilor emisiunii „Acces Direct”.
De asemenea, nu poate fi ignorat faptul că, în cadrul emisiunii, s-a prezentat un material înregistrat în care susnumita pătrunde pe geam, într-o locuință care nu-i aparținea și în lipsa proprietarului de drept, scotocind prin rafturi, fiind surprinsă de rudele proprietarului care au amenințat-o cu poliția.
Or, în măsura în care s-ar contesta caracterul de ficțiune, preexistența unui scenariu (chiar bazat pe fapte reale) al acestei înregistrări, ar rezulta că reclamanta invocă în apărare o culpă proprie gravă, aceea de a fi înregistrat și transmis comiterea unei infracțiuni, ceea ce este inadmisibil.
Și în ceea ce privește aspectul referitor la tunderea părului invitatei în direct, Curtea constată că, din dialogul purtat de către prezentatoarea emisiunii cu invitații, rezultă tot respectarea unui scenariu bine definit (chiar dacă în linii mari, fără stabilirea precisă a tuturor replicilor invitaților), totul fiind pregătit în acest sens.
Astfel, a fost adus în studio un hair stylist, iar invitata a fost rasă pe partea dreaptă a capului, în condițiile în care, în mod evident, aceasta nu părea a fi de acord cu respectarea scenariului („Nu mă tund eu aicea!”, sau „Vai! Nu mă tund eu aici, doamnă!”), după aducerea rezultatului testului ADN, cerându-și în mod repetat scuze numitului M. Mexicanu și rudelor acestuia, și cedând – probabil și din cauza nivelului său redus de instruire și înțelegere - doar la amenințările numitului M. Mexicanu că altfel o va da în judecată și, respectiv, la insistențele prezentatoarei.
Reclamanta mai susține că motivarea deciziei CNA, referitoare la „ipostaza degradantă și umilitoare” în care a fost pusă invitata A. C. atunci când a fost tunsă în cadrul emisiunii, este străină de temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea.
Curtea reține că amenda 20.000 lei a fost aplicată reclamantei pentru încălcarea prevederilor art. 14 alin. 11 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.
Reclamanta scoate din context pasajul respectiv din cuprinsul deciziei, evitând să menționeze faptul că aceste considerații au fost expuse de pârât cu ocazia audierii reprezentantului postului A. 1 cu privire la încălcarea prevederilor art. 14 alin. 11, acesta înțelegând să combată sesizările formulate de telespectatorii care au perceput ca pe ceva real, spontan ceea ce s-a întâmplat în platou, afirmând că totul fusese prevăzut în Contract, inclusiv acordul invitatei de a se tunde.
Curtea constată însă, ca și pârâtul, că în cuprinsul contractului încheiat cu reclamanta, nu se regăsește vreo clauză expresă privind acordul numitei A. C. de a se tunde în cadrul emisiunii, ci doar obligația acesteia de a respecta toate instrucțiunile și sarcinile stabilite de beneficiar, inclusiv repetiții.
Prin urmare, constatarea faptei contravenționale și aplicarea unei sancțiuni pentru aceasta, prin decizia contestată, apar ca fiind temeinice și legale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Curtea constată că, în aprecierea îndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor impuse de normele audiovizuale, pârâtul a acționat în limitele competențelor sale legale, constatând că reclamanta nu a informat corespunzător telespectatorii cu privire la specificul conținutului emisiunii, încălcând cerințele impuse de dispozițiile cu caracter normativ menționate anterior.
Rolul pârâtului C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI este de a veghea la păstrarea unui permanent echilibru între modul de realizare a conținutului libertății de exprimare și respectarea limitelor acesteia, iar marja de apreciere trebuie să difere în funcție de natura informațiilor oferite sau transmise.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea audiovizualului, controlul exercitat de Consiliu, ca unică autoritate de reglementare în domeniul audiovizual, asupra conținutului serviciilor de programe oferite de radiodifuzori și a ofertei de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii se realizează, de regulă, periodic și ori de câte ori C. consideră că este necesar sau primește o plângere cu privire la nerespectarea de către un radiodifuzor a prevederilor legale, a normelor de reglementare în domeniu sau a obligațiilor înscrise în licența audiovizuală, iar sancțiunile trebuie aplicate în cazul încălcării acestor dispoziții, raportat la scopul reglementării lor.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că aceasta se situează mult sub maximul legal și respectă criteriile de individualizare stabilite de art.144 (3) din Decizia nr.220/2011, astfel încât argumentele reclamantei referitoare la lipsa de proporționalitate nu pot fi primite.
Față de toate considerentele expuse, Curtea – în baza art.93 din Legea nr.504/2002 raportat la art.8 și 18 din Legea nr.554/2004 - va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. TV G. S.A., cu sediul în București, ., Clădirea Grivco Business Center, sector 1, cont RO65RZBR_2592, deschis la Raiffeisen Bank și cu domiciliul procesual ales în București, Calea 13 Septembrie nr. 129, ., ., sector 5, persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind av. Mustăciosu M. – T., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, cu sdiul în București, ., sector 5, C._, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. M. G.-D.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 555/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4465/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
