Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 342/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 21747/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 342
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 3474 din data de 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta - reclamantă S.C. E. T. Group S.R.L., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 21.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra plângerii de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3474/25.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin care solicitase restituirea sumei de 3176 lei reprezentând taxă de poluare. Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca neîntemeiată, și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivarea sentinței Tribunalul a reținut că reclamanta nu a probat că autovehiculele achiziționate erau second-hand, respectiv că fuseseră anterior înmatriculate în spațiul comunitar, pentru a fi îndreptățită să îi fie restituită taxa de poluare. Din contră, din precizările făcute la primul termen, dar și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că vehiculele erau noi la data înmatriculării.
Pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Pe cale de consecință, tribunalul consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art.1 din legea nr.554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei, prin restituirea taxei plătite.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății, dar și cererea de chemare în garanție, în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . SRL solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate iar după rejudecarea să fie anulate actele administrativ fiscale emise de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 3176 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală prev. de art. 124 din Codul de procedură fiscală, de la data solicitării plății până la data restituirii efective.
În cuprinsul recursului, reclamanta susține că instanța de fond a apreciat în mod eronat situația de fapt și probele administrate în cauză. Astfel, reclamanta arată că a achiziționat 9 autoturisme noi marca VW Polo în vederea revânzării acestora în Germania, pe care le-a înmatriculat în România și pentru care a plătit o taxă de poluare totală de 3176 lei, taxă ce contravine Tratatului Uniunii Europene, astfel cum rezultă din avizul Comisiei Europene din 28.11.2007 și scrisoarea de somație din iunie 2009, aspect reținut și de instanța de fond în motivarea hotărârii, însă cu toate acestea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1 din Legea 554/2004 și că acțiunea este neîntemeiată.
Recurenta-reclamantă a mai invocat faptul că instanța de fond nu a dat eficiență înscrisurilor depuse la dosar, neluând în considerare că cele 9 autoturisme pentru care a achitat taxă de poluare au fost scoase din parcul auto național.
Arată că acest aspect a fost invocat și în fața DGAMC prin cererea nr._/20.02.2012 și că instanța de fond, în exercitarea rolului activ, ar fi trebuit să dea curs dispozițiilor art. 8 din OUG nr. 50/2008 și ale art. 7 alin. 1,2,3 din Normele Metodologice de aplicare, care prevăd posibilitatea pentru contribuabil de a-și recupera taxa de poluare plătită la valoarea reziduală, în cazul de față valoarea reziduală fiind egală cu taxa plătită, întrucât taxa a fost achitată la 09.09.2011 iar autoturismele au fost scoase din parcul auto național la 15.09.2011, respectiv 14.10.2011.
Intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate, nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul recurentei-reclamante este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod întemeiat că taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă pentru înmatricularea în România a nouă autoturisme noi nu contravine normelor comunitare.
Astfel, pentru a stabili dacă taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă în temeiul art. 214 ind. 1 din Codul fiscal este contrară art. 90 din Tratatul UE, trebuie avută în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. c. României și N. c. României care a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În cazul de față autoturismele pentru înmatricularea cărora reclamanta a achitat sumele de 3176 lei sunt autoturisme noi. În cazul autoturismelor noi, taxa de poluare trebuia achitată, în temeiul OUG nr. 50/1998, atât pentru autoturismele noi achiziționate din România cât și pentru autoturismele noi achiziționate dintr-un alt stat comunitar, motiv pentru care nu se poate reține că textul de mai sus ar descuraja înmatricularea unor autoturisme noi achiziționate dintr-un alt stat membru UE.
De altfel, în considerentele deciziilor Curții Europene de Justiție, menționate mai sus, se face referire expresă la descurajarea înmatriculării unor autovehicule de ocazie, ci nu a unor autovehicule noi, cum sunt cele pentru înmatricularea cărora reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare, astfel că prima instanță a apreciat întemeiat că nu există un tratament discriminatoriu în ceea ce privește înmatricularea în România a autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
În ceea ce privește invocarea de către recurenta-reclamantă în susținerea cererii de restituire a taxei de poluare, a dispozițiilor art. 8 din OUG nr. 50/2008 și ale art. 7 alin. 1,2,3 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, Curtea reține că acest motiv nu a fost invocat nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată la Tribunalul București, și nici în cuprinsul cererii de restituire înregistrată la intimata pârâtă sub nr._/20.02.2012. Singurul motiv invocat în susținerea cererii de restituire a taxei de poluare atât la organul fiscal cât și în fața instanței de fond, a fost acela că prevederile OUG nr. 50/2008 contravin reglementărilor Uniunii Europene, astfel că instanța de fond în mod corect a analizat doar acest motiv, cu care a fost învestit de reclamantă, altfel ar fi încălcat principiul disponibilității procesului civil. În acest sens, art. 129 din codul de procedură civilă prevede expres că „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 3474 din data de 25.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta - reclamantă S.C. E. T. Group S.R.L., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. C.I.G. /2 ex./
T.B. – S.9 – jud. fond C. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 635/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3652/2013. Curtea de... → |
|---|
