Anulare act administrativ. Decizia nr. 2956/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2956/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 21582/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2956
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.06.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. ȘURCULESCU
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 3433 din data de 21.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , de recurentul – pârât C. L. al Orașului P., în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. Județului Ilfov.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 17.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3433 din 21.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. Județului Ilfov și s-a dispus anularea hotărârii nr. 17/29.02.2012 emisă de pârâtul C. L. al orașului P..
În cuprinsul sentinței Tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că prin Hotărârea Consiliului L. al Orașului P. nr. 17/29.02.2012 (f.6) s-a stabilit prețul redevenței pentru terenurile concesionate amplasate pe unele străzi care au fost omise din H.C.L. nr. 27/31.10.2003 privind încheierea contractelor de vânzare-cumpărare sau concesiune, după cum urmează:
-2 USD/mp/an pentru terenurile amplasate pe străzile: B., E. T., Eroilor, ., . B., Mioriței, Prunilor;
- 1 USD/mp/an pentru terenurile amplasate pe străzile: Bihor, Caișilor, Cluj, Drumul Gării, Făgetului, Fermei, Jiului, Lămâiței, Macului, M., N. T., Nucului, Oițelor, Oltului, Răsăritului, R., Tismana, Trandafirilor, Walter M..
În expunerea de motive a actului administrativ s-a arătat că există un număr de străzi care nu sunt cuprinse in HCL nr. 27(26)/2003 în baza căruia s-au încheiat contractele de concesiune. Analizând amplasamentul lor acestea s-ar încadra conform H.C.L. nr 27(26)/2003, ținând cont că sunt situate în vecinătatea străzilor cuprinse deja în această hotărâre.
Se susține de către pârâtul C. L. al Orașului P. prin întâmpinarea formulată că din cauza neconcordanțelor existente între redactarea contractelor de concesiune încheiate și dispozițiile H.C.L. P. nr. 27/31.10.2003, care aproba încheierea acestora și care stabilește în mod clar nivelul redevenței, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Ilfov a efectuat un control la nivelul Unității Administrativ teritoriale P. și a emis Decizia nr. 26/2011 (f.52-55) prin care a pus în vedere reprezentanților legali ai instituției:
- să reglementeze neregulile identificate, cum ar fi concesionarea unor terenuri aflate în proprietate privată a unor persoane fizice sau dubluri de contracte încheiate pe numele aceluiași concesionar și imobil;
- să întocmească o evidență exactă, clară și completă a contractelor de concesiune;
- să reanalizeze toate contractele de concesiune încheiate de unitatea administrativ-teritorială începând cu anul 2003 și efectuarea corecțiilor legale ce se impun, de la caz la caz, pentru asigurarea concordanței între nivelul redevenței stabilit prin Hotărârea Consiliului L. și nivelul contractat;
- să înregistreze în contabilitate drepturile de creanță ale bugetului local, rezultate din concesiuni;
- să parcurgă toate etapele și procedurile de executare silită în cazul debitorilor restanți.
Din probele administrate rezultă că terenurile pentru care s-a stabilit prețul redevenței prin Hotărârea Consiliului L. al Orașului P. nr. 17/29.02.2012 au făcut obiectul unor contracte de concesiune, cu toate că nu exista o hotărâre anterioară a aceluiași consiliu local prin care să se aprobe concesionarea lor. Aceste terenuri nu au făcut obiectul H.C.L. nr. 27/31.10.2003 (rectificată), însă se creează aparența prin adoptarea H.C.L. nr. 17/29.02.2012 că ar fi fost aprobată anterior concesionarea lor de către autoritățile locale.
Potrivit art. 121 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. 1, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul privat ai statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate publică.
În exercitarea atribuțiilor cu privire la administrarea domeniului public și privat, conform dispozițiilor art. 36 alin. 5 lit. b din Legea nr. 215/2001, consiliul local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
Totodată, art. 123 din aceeași lege prevede atribuția consiliului local de a hotărî ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii. Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Din actele anexate actului contestat rezultă că prin Hotărârea Comisiei Județene Ilfov de stabilire a drepturilor de proprietate nr. 100/06.03.2003, terenurile ce fac obiectul H.C.L. nr. 17/2012 au fost înscrise în Anexa 17 la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, aprobat prin H.G. nr. 1172/2001, în vigoare la data adoptării.
Prevederile art. 34 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1172/2001, în vigoare la data emiterii actelor, care fac referire la emiterea titlurilor de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 27, nu sunt incidente în cauză, deoarece titlul de proprietate se emite de comisia județeană numai în cazul în care se constituie / reconstituie dreptul de proprietate unei persoane fizice (a se vedea conținutul modelului din anexa nr. 27).
Acest titlu nu este necesar în cazul în care terenurile trec în proprietatea unității administrativ-teritoriale. Prin urmare, tribunalul nu poate reține susținerea reclamantului că terenurile nu se află în administrarea Consiliului L. al Orașului P., din moment ce dispozitivul Hotărârii Comisiei Județene Ilfov de stabilire a drepturilor de proprietate nr. 100/06.03.2003 este foarte clar în acest sens.
Cu toate acestea, tribunalul reține că Hotărârea nr. 17/29.02.2012 a fost adoptată în temeiul art. 15 din Legea nr. 50/1991, însă din documentația hotărârii nu rezultă că s-a făcut dovada aprobării de către C. L. P. a contractelor de concesiune despre care se face vorbire și nici dovada îndeplinirii de către beneficiarii contractelor de concesiune a condițiilor prevăzute expres de lege pentru acordarea terenurilor destinate construirii, prin concesiune, fără licitație publică.
Prin excepție de la prevederile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrative-teritoriale, destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosință pe termen limitat, după caz, în una din situațiile prevăzute în mod expres și limitativ la art. 15 din Legea nr. 50/1991, respectiv:
a) pentru realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivitățile locale pe terenurile acestora;
b) pentru realizarea de locuințe de către Agenția Națională pentru Locuințe, potrivit legii;
c) pentru realizarea de locuințe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani;
d) pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;
e)pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea
proprietarului sau cu acordul acestuia;
f)pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor
istorice definite potrivit legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii și
cultelor, pe baza documentațiilor de urbanism avizate potrivit legii.
Tribunalul constată că prin Hotărârea nr. 17/29.02.2012 nu a fost aprobată concesionarea terenurilor (amplasate pe străzile: B., E. T., Eroilor, ., . B., Mioriței, Prunilor; respectiv, pe străzile Bihor, Caișilor, Cluj, Drumul Gării, Făgetului, Fermei, Jiului, Lămâiței, Macului, M., N. T., Nucului, Oițelor, Oltului, Răsăritului, R., Tismana, Trandafirilor, Walter M.), ci doar s-a stabilit redevența. Este o distincție evidentă între manifestarea de către autoritatea administrativ-teritorială, prin organul decizional, a consimțământului pentru încheierea convenției și modificarea unui singur element al convenției (valoarea redevenței).
Se invocă existența unui acord pentru concesiune exprimat prin H.C.L. P. nr. 27/31.10.2003, însă nu s-a făcut dovada de către pârât că străzile enumerate în hotărârea contestată se regăsesc în Zona I (T66) sau Zona II (T29, T30, T88, T70, T60) din H.C.L. nr. 27/31.10.2003 (f.73), deși în documentația care a stat la baza emiterii actului trebuia să existe această dovadă.
Din nota de informare nr._/28.12.2011 rezultă că aceste străzi nu erau cuprinse în H.C.L. nr. 27/31.10.2003 și că totuși s-au încheiat contractele de concesiune pentru terenuri, conform enumerării (f.8).
Or, prin emiterea hotărârii contestate se urmărește „punerea în executare” a dispozițiilor Curții de Conturi, însă se ignoră cauzele pentru care s-a dispus . faptul că s-ar fi încheiat contractele de concesiune pentru terenuri situate pe mai multe străzi ce nu se găseau în enumerarea din H.C.L. nr. 27/31.10.2003 prin care se hotărâse darea în concesiune.
Se creează astfel aparența că se stabilește o redevență pentru terenuri ce făceau obiectul H.C.L. nr. 27/31.10.2003, fără să existe o dovadă în acest sens. Practic, prin „completarea” hotărârii anterioare cu o listă de străzi se extinde suprafața dată în concesiune anterior, încât să pară că situația juridică a fost aceeași din momentul 31.10.2003, ceea ce nu este posibil. În măsura în care există contracte de concesiune încheiate fără acordul consiliului local, documentația trebuie să precizeze cu claritate situația de fapt și juridică a acestora, pentru a fi luate măsurile legale.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat prezenta cerere de chemare în judecată ca fiind întemeiată și a dispus anularea Hotărârii Consiliului L. al Orașului P. nr. 17/29.02.2012.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C. L. al Orașului P. solicitând desființarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii Prefectului Județului Ilfov, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Recurentul-pârât precizează că prin HCL nr. 17/2012 s-a stabilit un preț al redevenței pe zonele stabilite prin HCL nr. 27/2003, scopul său fiind acela de a reglementa omisiunile din hotărârea din 2003 și că chiar dacă străzile respective nu erau menționate în anexa acestei hotărâri, terenurile concesionate se identifică cu terenurile cuprinse în Anexa nr. 17, terenuri transmise de Comisia Județeană Ilfov în proprietatea orașului P. și administrarea Consiliului L..
A mai invocat faptul că a procedat la recalcularea redevenței datorate de concesionari în urma Deciziei nr. 26/2011 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Ilfov și a celor stabilite de comisia de inventariere stabilită prin dispoziția 125/2011 care a identificat aceste contracte necuprinse în HCL 27/2003.
Recurenta-pârâtă susține și că HCL nr. 17/2012 este o completare a HCL nr. 27/2003, hotărârea ce a fost comunicat Prefectului Ilfov pentru efectuarea controlului de legalitate și care nu a fost contestată până în prezent și că toate criticile formulate de reclamant și preluate de instanța de fond, vizează alte aspecte legale decât cele ce stau la baza adoptării HCL P. nr. 17/2012 prin care doar s-a făcut punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Deciziile Curții de Conturi.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant P. Județului Ilfov s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii de față îl reprezintă solicitarea reclamantului P. Județului Ilfov de anulare a Hotărârii Consiliului L. al Orașului P. nr. 17 din 29.02.2012.
Prin această hotărâre s-a stabilit prețul redevenței pentru unele terenuri concesionate anterior și care au fost omise din HCL nr. 27/31.10.2003, și anume de 2 USD/mp/an sau de 1 USD/mp/an în funcție de . situate terenurile.
Prin urmare, prin această hotărâre recurentul-pârât a stabilit doar redevența din unele contracte de concesiune încheiate anterior, ci nu a dispus concesionarea terenurilor ce făceau obiectul acelor contracte.
Acest aspect este reținut, de altfel și de către instanța de fond, însă aceasta apreciază că prin HCL nr. 17/2012 se creează „aparența” că anterior a fost aprobată concesionarea de către C. L..
Curtea reține că instanța de fond trebuia să analizeze legalitatea a ceea ce s-a dispus prin hotărârea contestată, și anume doar stabilirea redevenței pentru unele contracte încheiate anterior, a căror existență nu a fost contestată și care nu au fost revocate sau anulate până în prezent, ci nu „aparența” pe care o crea, legalitatea încheierii contractelor de concesiune nefăcând obiectul prezentei cauze.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază, că instanța de fond a analizat în mod greșit legalitatea HCL nr. 17/2012 prin raportate la condițiile legale prevăzute pentru concesionarea unor terenuri aflate în proprietatea unității administrativ teritoriale, dispozițiile art. 15 din Legea 50/1991 nefiind aplicabile în cauză.
De asemenea, Curtea reține că instanța de fond a apreciat greșit că prin hotărârea contestată s-au ignorat cauzele care au dus la emiterea deciziilor Curții de Conturi prin care s-a dispus . prin Deciziile nr. 26/2011 și nr. 01/2012 ale Curții de Conturi a României nu s-a dispus ca pârâtul C. L. al Orașului P. să ia măsuri pentru desființarea contractelor de concesiune încheiate ilegal, ci „reanalizarea tuturor contractelor de concesiune încheiate de unitatea administrativ teritorială începând cu anul 2003 și efectuarea corecțiilor legale ce se impun, de la caz la caz, pentru asigurarea concordanței între nivelul redevenței stabilit prin Hotărârea Consiliului L. și nivelul contractat”, respectiv „reanalizarea, în vederea actualizării nivelului redevenței (corespunzător terenurilor, pe zone de amplasament)” și „totodată, printr-un efort conjugat al factorilor de decizie și execuție din cadrul entității, sub supravegherea și îndrumarea specialiștilor pe probleme juridice, se vor întreprinde măsurile de legalizare a situației contractuale, prin punerea de acord a nivelului redevenței ce va fi stabilită prin Hotărâre a Consiliului L., cu cel care va fi contractat (pe baza unor noi acte juridice între părți)”.
Mai mult, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul P. Județului Ilfov nu invocă faptul că pârâtul nu ar fi pus în aplicare măsurile dispuse de Camera de Conturi Ilfov, ci nelegalitatea concesionării terenurilor respective, însă, după cum s-a reținut mai sus, aceste contracte de concesiune fuseseră încheiate cu mult timp înainte de emiterea hotărârii contestate, hotărâre prin care nu s-a dispus concesionarea vreunui teren, ci doar s-a stabilit redevența din contractele de concesiune încheiate anterior, astfel că motivele invocate în cuprinsul acțiunii nu pot duce la anularea hotărârii contestate.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1-3 și art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 3433 din data de 21.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , de recurentul – pârât C. L. al Orașului P., în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. Județului Ilfov.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
F. Șurculescu C. P. C. I. G. R. B.
Red. C.I.G./2 ex./
T.B. – S. a IX – a – jud. fond I. M.
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 17/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3502/2013. Curtea de... → |
|---|
