Anulare act administrativ. Decizia nr. 2953/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2953/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 2975/116/2010*
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2953
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
JUDECĂTOR – D. M. B.
GREFIER – ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. N., împotriva sentinței civile nr. 1725/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. al Municipiului Călărași și intimații-intervenienți în interesul pârâtului C. N. și S. P..
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2013, data de 17.06.2013 și data de 25.06.2013, cu respectarea termenului prevăzut de art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Călărași-Secția Civilă sub nr._, reclamantul A. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI anularea HCL nr. 17/28.01.2010, suspendarea executării actului administrativ sus menționat, nulitatea absolută a HCL nr. 24/31.01.2008, în principal, și, în subsidiar, anularea HCL nr. 24/31.01.2008, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2154/16.11.2010, Tribunalul Călărași a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 17/28.01.2010 adoptată de C. L. al Municipiului Călărași și Hotărârii 24/31.01.2008 adoptată de același consiliu local, a constatat încetate de drept mandatele de consilier local al numiților C. N., P. Ș. și B. A. (fostă M.), a obligat pârâtul să aducă la îndeplinire măsurile dispuse prin prezenta sentință și a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 412,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, iar prin decizia civilă nr.326/26.01.2012 pronunțată în Dosarul nr._ a Curții de Apel București-Secția A VIII-A SCAF, a fost admis recursul, admise cererile de intervenție accesorie formulate de C. N. și Ș. P., casată sentința și trimisa cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut în esență că, Tribunalul nu a fost investit cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea încetării de drept a mandatelor consilierilor locali, pronunțându-se greșit prin dispozitiv asupra acestei chestiuni.
Împrejurarea că reclamantul a invocat acest aspect în ședință publică, în cadrul motivelor de nelegalitate a actelor administrative contestate, nu echivalează cu investirea instanței cu soluționarea acțiunii în constatare.
Instanța de fond, constatând că unul/mai multe motive de nelegalitate a unui act administrativ este/sunt fondate (conform considerentelor hotărârii), nu poate să se pronunțe prin dispozitivul hotărârii decât asupra cererii cu care a fost investită: cea de anulare a actului administrativ respectiv (în speță, hotărârea consiliului local).
Pe de altă parte, constituind un motiv de nelegalitate a actului administrativ, împrejurările de fapt și de drept respective nu puteau fi supuse analizei judiciare fără încunoștințarea celor trei consilieri locali în vederea respectării dreptului la apărare, deoarece analiza acestor motive presupune stabilirea unei situații de fapt, interpretarea și aplicarea normelor legale într-un raport de drept al cărui subiect este respectivul consilier local și față de care reclamantul este terț.
Chiar dacă instanța nu se pronunță prin dispozitiv asupra încetării de drept a mandatelor, considerentele hotărârii intră în puterea de lucru judecat, acestea reflectându-se în soluția dispusă în cauză (de anulare a actului administrativ pentru adoptarea căruia au votat consilierii).
Principiul procesului echitabil presupune ca persoana în privința căreia se desfășoară o judecată să fie în măsură să își prezinte punctul de vedere.
Prin sentința civilă nr.1725/23.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Călărași-Secția Civilă a fost admisă excepția lisei de interes și respinsă ca lipsită de interes acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, neavând un titlu locativ, respectiv un contract de închiriere valabil încheiat, reclamantul nu are interes legitim pentru a locui în acel imobil și pentru a se opune astfel evacuării sale.
În aceste condiții, legea nu apără interesul nelegitim astfel încât acțiunea este lipsită de interes.
Deși reclamantul susține ca dorește încheierea unui contract de închiriere cu privire la acest imobil se observă că au trecut mai mulți ani de la data ocupării abuzive a acestuia (2008) și acesta nu a încheiat un astfel de contract .
De asemenea simpla dorință a reclamantului de a încheia un contract de închiriere nu înseamnă și obligativitatea pentru pârât de a încheia un astfel de contract cu reclamantul .
Aceasta deoarece contractele de închiriere se încheie după o anumită procedură – anume prevăzută de lege care stabilește anumite criterii și ordine de preferință .
Mai mult, pentru a putea închiria, pârâtul trebuie să fie proprietar al imobilului or după cum se observă, reclamantul zădărnicește încercările pârâtului de a obține documentația legală referitoare la constatarea dreptului de proprietate.
Astfel, pârâtul atacă în contencios administrativ și cere desființarea Hotărârii Consiliului L. al mun. Călărași nr. 24 /31.08.2008, prin care s-a aprobat ca cele 20 de apartamente din Blocul M 9, . – 20 ) si 1 ( un ) apartament din .. M 4, . constituie domeniul public al mun. Călărași cu destinație de locuințe sociale, acestea urmând a fi repartizate de comisia de repartizare a locuințelor.
Aceasta hotărâre este un act premergător dovedirii dreptului de proprietate al pârâtului întrucât consolidarea lui se poate face numai după emiterea unei Hotărâri de Guvern care să consfințească apartenența la domeniul public al mun. Călărași a imobilului respectiv .
În aceste condiții este evident că intenția reclamantului este aceea de a locui în continuare în imobil în mod nelegal invocând lipsa dreptului de proprietate al pârâtului, dovedind astfel interesul vădit nelegitim de a se opune acțiunii de evacuare .
De menționat este faptul că în lipsa unui titlu locativ valabil, evacuarea persoanelor care nu au drepturi locative se poate dispune și pe cale administrativă prin hotărâre de consiliu local, așa cum rezultă din prevederile art. 32 din H.G. nr. 1275 /2000 .
Sigur că reclamantul invocă faptul că evacuarea sa nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Acest lucru nu este adevărat însă, deoarece potrivit art. 25 din Legea nr. 11/1996 – legea locuinței, „evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile”.
Așadar legea protejează numai pe chiriași, ea nu protejează și persoanele care ocupă în mod nelegal imobile, în acest caz nefiind necesară o hotărâre judecătorească de evacuare ci fiind suficientă o hotărâre de consiliu local dată în condițiile sus arătate .
De asemenea, afirmația reclamantului potrivit căreia locuiește în imobil în baza unei declarații verbale a viceprimarului dată într-o audiență nu poate valora titlu locativ.
Aceasta pe de o parte nu a fost dovedită, iar pe de altă parte nu intră în atribuțiile viceprimarului reglementate de legea nr. 215 / 2001 să atribuie locuințe – nici prin act scris și nici verbal, această atribuție aparținând Consiliului L. ( art. 36 alin 2 lit. c ).
Mai este de observat faptul că excepția lipsei de interes a fost respinsă ca neîntemeiată în primul ciclu procesual prin încheierea din data de 5.oct 2010.
Această soluție este însă nelegală iar instanța, urmare rejudecării procesului nu este ținută să o reitereze .
În pronunțarea acestei soluții instanța în primul ciclu procesual a apreciat că reclamantul are interes în promovarea acțiunii deoarece reclamantul pretinde că este vătămat în drepturile sale locative, susținând că titlul de proprietate invocat de pârât este nul absolut, fiind emis cu nerespectarea legii și mai mult chiar reprezentantul legal al pârâtului recunoscând interesul personal în promovarea acțiunii in anularea hotărârii nr. 17 / 2010 ( de evacuare).
Instanța nu poate reitera această soluție întrucât reclamantul nu are drepturi locative, neavând un contract de închiriere cu privire la imobil și neplătind nici o sumă de bani drept contravaloare folosință tocmai din 2008 cum de altfel a recunoscut la interogatoriu .
De asemenea, se mai reține că reclamantul nu are interes legitim să invoce nulitatea titlului de proprietate al pârâtului întrucât tocmai acest titlu de proprietate ar da dreptul pârâtului să îi închirieze apartamentul.
Or, după cum afirmă reclamantul pe parcursul procesului și în interogatoriu luat, a dorit atribuirea imobilului de către Primărie, mergând în audiență la viceprimar si a dorit să plătească chirie cerând un cont de la fondul locativ însă i s-a spus că acest lucru nu este posibil până nu încheie contract de închiriere.
Acest răspuns la interogatoriu dovedește faptul că reclamantul a dorit închirierea imobilului de la Primărie, în speță C. local fiind cel care avea atribuții în acest sens.
În aceste condiții reclamantul nu poate justifica un interes legitim în desființarea titlului de proprietate al pârâtului.
De asemenea, din lecturarea încheierii din data de 5.10 .2010, nu rezultă de nicăieri că reprezentantul legal al pârâtului a recunoscut interesul personal al reclamantului în promovarea acțiunii in anularea hotărârii nr. 17/2010 și chiar dacă acesta ar fi recunoscut interesul reclamantului acest lucru nu putea fi valabil întrucât are puterea unui act de dispoziție care nu poate fi făcut de consilierul juridic decât în baza unei împuterniciri speciale.
De asemenea, după cum a susținut instanța s-ar fi recunoscut un interes personal or în discuție este interesul legitim.
Interesul poate fi personal respectiv de a rămâne în mod nelegal în imobil însă el este nelegitim lucru ce conduce la lipsa de interes a acțiunii .
Ținând cont de toate cele expuse mai sus reclamantul nu are interes legitim să ceară anularea sau constatarea nulității Hotărârii Consiliului L. al mun. Călărași nr. 24/31.08.2008 prin care s-a aprobat ca cele 20 de apartamente din Blocul M 9, . – 20 ) si 1 ( un ) apartament din .. M 4, . constituie domeniul public al mun. Călărași cu destinație de locuințe sociale iar comisia de repartizare a locuințelor să ducă la îndeplinire această hotărâre.
Prin aceasta reclamantul zădărnicește încercările pârâtului de a obține documentația legală referitoare la constatarea dreptului de proprietate lucru ce i-ar da dreptul să închirieze.
Aceasta hotărâre este un act premergător dovedirii dreptului de proprietate al pârâtului întrucât consolidarea lui se poate face numai după emiterea unei hotărâri de Guvern care să consfințească apartenența la domeniul public al mun. Călărași a imobilului respectiv .
De asemenea, neavând interes legitim să atace cele două hotărâri, reclamantul nu are interes legitim să invoce faptul că la adoptarea lor au participat în mod nelegal trei consilieri cerând astfel, pe cale incidentală constatarea încetării de drept a mandatelor de consilier .
De altfel, după cum s-a consemnat și în practicaua hotărârii reclamantul nu mai susține motivele de nulitate privind incompatibilitatea celor 3 consilieri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului casarea în totalitate a sentinței civile nr. 1725/2012, respingerea ca nefondată e excepției lipsei de interes și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Călărași în vederea continuării judecății sub aspectul soluționării fondului cauzei.
Recurentul a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și neîntemeiată întrucât în mod nefondat a ridicat și admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește formularea prezentei acțiuni judiciare.
Prin cererea ele chemare în judecată a solicitat constatarea nulității absolute sau anularea Hotărârii Consiliului local al Municipiului Călărași nr. 24 3 1.01.2008 și anularea Hotărârii Consiliului L. al Municipiului Călărași nr. 17/ 28.01.2010 ca fiind nelegală.
Întrucât, din 2010 și până la rejudecarea cauzei în data de 23.10.2012, prin sentința civilă nr. 1470 2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ (reclamant P. A., locatara apartamentului nr. 7 din același ., pârât C. local Călărași) s-a constatat nulitatea absolută a HCL. nr. 24 31.01.2008 iar această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 2658/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, la rejudecare, în mod corect, a solicitat ca instanța să ia act de această situație expusă mai sus, în sensul că prin această sentință civilă nr. 1470/2010 s-a constatat nulitatea absolută a HCL. nr. 24/31.01.2008.
Bineînțeles că și-a menținut capătul inițial de cerere referitor la anularea Hotărârii Consiliului L. al Municipiului Călărași nr. 17/ 28.01.2010.
În situația în care HCL. nr. 24 2008 ce era invocată de pârât ca pretinsul titlu de proprietate al Municipiului Călărași asupra apartamentelor situate pe . M9, a fost constatată ca fiind nulă absolut, reținerea instanței de fond că nu justifică nici un interes în desființarea titlului de proprietate al pârâtului, este total nefondată.
Această mențiune din hotărârea recurată lasă impresia că instanța a fost și in eroare în privința obiectului acțiunii formulată și al cunoașterii în întregime a probelor și a situației de drept și de fapt.
Dacă a tot susținut și la Curtea de Apel cu ocazia judecării recursului cât și la data rejudecării că pretinsul titlu de proprietate invocat de pârât este desființat irevocabil arătând existența celor două hotărâri judecătorești arătate mai sus, magistratul fondului cred că ar fi trebuit să verifice aceste susțineri și să constate că HCL nr. 24/2008 este desființată, că nu se mai poate pune problema analizei legalității acestui act administrativ, că pârâtul nu mai poate susține existența unui pretins titlu de proprietate și cel mai important lucru, anume că cele două instanțe (Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București ) care s-au pronunțat asupra legalității HCL nr. 24/2008. au verificat regimul juridic al apartamentelor și au constatat, cu putere de lucru judecat că aceste apartamente sunt proprietatea privată a . iar Municipiul Călărași nu are absolut nici un drept asupra acestor bunuri imobile.
Deci, reținerile instanței de fond privitoare la pretinsa lipsă de interes în a desființa titlul de proprietate al Municipiului Călărași și la faptul că ar zădărnici încercările pârâtului de a obține documentația legală referitoare la constatarea dreptului de proprietate, sunt total nefondate și neavenite.
Așadar, ar mai fi rămas în discuție doar interesul subsemnatului referitor la solicitarea de anulare a Hotărârii nr. 17/ 28.01.2010 care a dispus evacuarea pe cale administrativă a sa din apartament.
Excepția lipsei de interes în a solicita anularea acestui act administrativ este neîntemeiată întrucât deține un interes legitim și actual în a solicita instanței de judecată anularea actului administrativ adoptat de un neproprietar prin care acest nonproprietar hotărăște evacuarea pe cale administrativă a unei persoane dintr-un bun imobil.
Interesul legitim și actual este dovedit prin faptul că folosește de mai mulți ani acest apartament cu acordul tacit al adevăratului proprietar . (societate în faliment încă anterior intrării în posesia apartamentului), că este vătămat în drepturile sale locative și în demersul ,de a se concretiza in mod legal situația locativă printr-o decizie a lichidatorului judiciar al ., prejudiciul fiindu-i adus tocmai prin adoptarea de către C. local Călărași a Hotărârii nr. 17/ 28.01.2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu o cerere de anulare a Hotărârii Consiliului L. al Municipiului Călărași nr. 17/ 28.01.2010, prin care s-a dispus evacuarea pe cale administrativă a reclamantului, a familiei acestuia, precum și a tuturor persoanelor care ocupă fără forme legale imobilul situat în municipiul Călărași, .. M9, ., pe cheltuiala și riscul acestora, precum și, în subsidiar, cu o cerere de anulare a HCL. nr. 24/31.01.2008, prin care s-a aprobat ca cele 20 de apartamente din blocul M9 . apartament din ., . domeniu public al Mun. Călărași, cu destinația de locuințe sociale.
Instanța de fond a apreciat, în fond după casare, după ce inițial instanța învestită cu fondul cauzei a considerat îndeplinită condiția interesului analizând pe fond cauza, casarea fiind dispusă pentru încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, respectiv pentru „extra petita”, că reclamantul nu justifică un interes legitim, întrucât nu are un drept locativ constatat printr-un contract de închiriere, astfel încât nu poate fi vătămat un asemenea drept.
De asemenea, instanța a reținut lipsa interesului și în ceea ce privește HCL nr.24/2008, întrucât, pe de o parte, nu poate invoca un drept de proprietate vătămat, pentru a putea ataca titlul de proprietate al pârâtului, iar, pe de altă parte, tocmai un asemenea drept de proprietate ar da dreptul pârâtului să-i închirieze apartamentul.
Curtea apreciază însă că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât reclamantul a invocat un interes legitim vătămat prin cele două hotărâri, respectiv că ocupă apartamentul în discuție din anul 2008, că are dosar întocmit în vederea repartizării cu chirie a unei locuințe din fondul locativ de stat și că nu se putea dispune evacuarea pe cale administrativă întrucât pârâtul nu are calitatea de proprietar al imobilului, împrejurare constatată irevocabil de către instanțele judecătorești, în cadrul acțiunilor în evacuare formulate pe calea dreptului comun.
Apartamentul nr.5 din imobilul situat în municipiul Călărași, .. M9, . repartizat încă din anul 2005, tatălui reclamantului A. G., care a decedat la data de 01.09.2009, de către . preluat în anul 2005 de C. L. Călărași și dat în administrare Serviciului Public Centrale Termice și Administrare de Fond Locativ Călărași, locuind în acest imobil pe toată această perioadă, existând un refuz al autorității de a încheia contracte de închiriere.
Din acest punct de vedere, reclamantul justifică un interes legitim privat, întrucât apartamentul făcea parte din apartamentele devastate, efectuând o . îmbunătățiri și având dreptul de a fi repartizat pentru închiriere.
De asemenea, reclamantul avea interes să solicite nelegalitatea HCL nr.24/2008, actul administrativ prin care s-a dispus trecerea în domeniul public al municipiului a apartamentului, întrucât constituie titlul de proprietate invocat de către pârât, care a stat evident la baza emiterii actului administrativ de evacuare.
Prin urmare, în mod greșit s-a reținut lipsa de interes a reclamantului, aceste justificând un interes legitim privat, pentru a solicita anularea celor două acte administrative contestate în cauza de față.
În contextul în care cauza se află în al doilea ciclu procesual, instanța de recurs nu mai poate dispune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare și doar admițând recursul, va dispune casarea sentinței civile recurate și reținerea spre soluționare pe fond a acțiunii.
Din probatoriu rezultă că prin sentința civilă nr.4022/10.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași, irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată de Serviciului Public Centrale Termice și Administrare de Fond Locativ Călărași, prin care solicita evacuarea pârâtului și a tatălui său din același apartament, pentru lipsa calității procesuale pasive, reținându-se lipsa mandatului administratorului de a formula acțiunea în evacuare.
De asemenea, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 1470/25.05.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Călărași-Secția Civilă, irevocabilă prin decizia nr.2658/16.12.2010 a Curții de Apel București-Secția A VIII-A SCAF, a fost constatată, nulitatea HCL nr.24/2008, reținându-se lipsa calității de proprietar al apartamentului nr.7 a Municipiului Călărași, în primul rând pentru că nu a fost făcută dovada modului de dobândire a dreptului de proprietate asupra apartamentelor, prin urmare inventarierea finalizată prin HCL nr.24/2008, este nelegală, pentru lipsa titlului care să stea la baza trecerii apartamentelor în domeniul public al Municipiului Călărași.
S-a mai reținut vicii de formă procedurale care conduceau la nulitatea absolută a hotărârii, precum și faptul că, în raport de dispozițiile art.8 alin.3 din Legea nr.213/1998, trecerea în domeniul public s-a făcut fără acordul proprietarei.
Pe cale de consecință, s-a constatat și nulitatea HCL nr.19/28.01.2010, prin care se dispusese evacuarea numitei P. A. din apartamentul nr.5 din același imobil în care se află și apartamentul reclamantului.
Instanța de recurs mai reține că la dosarul cauzei sunt mai multe sentințe judecătorești prin care au fost anulate hotărârile de evacuare a altor locatari, (C. M. B.-.-... douăzeci și unu, la care se referă HCL nr.24/2008, pentru același motiv, lipsa titlului de proprietate a Municipiului Călărași, situație în care nu putea să dispună evacuarea, prin act administrativ.
Prin urmare, Curtea, constatând că deși sentința civilă nr. 1470/25.05.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Călărași-Secția Civilă, irevocabilă, nu se referă la reclamant, considerentele acesteia a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât motivele de nelegalitate privește și situația reclamantului, identică cu cea reținut de instanță anterior, prin urmare sunt aplicabile și în cauza de față.
Viciul legat de lipsa titlului Municipiului Călărași ca temei a introducerii în domeniul public a tuturor apartamentelor din imobil, cu consecința nelegalei emiteri a HCL nr.24/2008, vizează și apartamentul numărul 5 ocupat de reclamant, astfel încât, pe cale de consecință, neexistând un titlu de proprietate care să stea la baza evacuării reclamantului și HCL Călărași nr.17/28.01.2010 este nelegală.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința civilă recurată și rejudecând cauza în fond, să admită acțiunea precizată și să anuleze Hotărârea Consiliului L. al Municipiului Călărași nr. 17/28.01.2010.
De asemenea, în temeiul art.274 dun Codul de procedura civilă, va obliga intimatul-pârât la plata de cheltuieli de judecată, către recurentul-reclamant, reprezentând onorariu avocat fond după casare și recurs, potrivit dovezilor de la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. N., împotriva sentinței civile nr. 1725/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI și intimații-intervenienți în interesul pârâtului C. N. și S. P..
Casează sentința civilă recurată și rejudecând cauza în fond:
Admite acțiunea precizată.
Anulează Hotărârea Consiliului L. al Municipiului Călărași nr. 17/28.01.2010.
Obligă intimatul-pârât la plata către recurentul-reclamant a sumei de 414,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, H. P. F. G. A. D. M. B.
GREFIER, Anișoara N.
Red. Jud. H.P./2ex
Jud. Fond: P. A.
Tribunalul Călărași, Secția civilă
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3729/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4651/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
