Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2963/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2963/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 22747/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2963
Ședința publică de la data de 25.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentele-reclamante P. (N.) P. R., C. (T.) N. G. G., C. (M.) N. C. M. și S. (P.) FL. N. împotriva sentinței civile nr. 4754/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ la data de 29.03.2012, reclamanții P. (N.) P. R., C. (T.) N. G. G., C. (M.) N. C. M. și S. (P.) FI. N., au chemat în judecată pe pârâții M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și U. S. Haret, solicitând obligarea pârâtei U. S. Haret la emiterea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă și obligarea pârâtului M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diploma de licența, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți de studii universitare ai Universității S. Haret București și au promovat examenele de licență în anul 2009. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverințele corespunzătoare, a căror valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diplomele de licență. Au mai menționat că formele de învățământ urmare au fost acreditate, conform art. 60 Legea nr. 84/1995, astfel încât pârâtul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența și suplimentul de diplomă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr.404/2006, H.G. nr.1175/2006, Ordinul 2284/2007.
În susținere, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, în copii.
Pârâtul MECTS a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive și excepția inadmisibilității cererii.
Pe fondul cererii, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, susținându-se că actele absolvenților care au promovat examenele de studii pot fi eliberate doar pentru acei care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Or, prin legea de înființare a Universității S. Haret se menționează că în structura acestei instituții de învățământ vor intra si facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. De asemenea, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. Legiuitorul a statuat că formele FR si ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
S-a menționat că în cazul Universității S. Haret din București specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001.
MECTS nu poate fi obligat să emită avize pentru formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554, Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, Ordinul nr. 2284/2007.
Prin sentința civilă nr. 3425/22.05.2012, Curtea de Apel București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr._, la data de 18.06.2012.
Pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare, prin care a arătat că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverință de studiu pentru reclamanți și a făcut demersuri către MECTS în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009 spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. Romdidac S.A. aceste formulare, în scopul livrării lor.
A mai arătat pârâta că în prezent este în imposibilitatea obiectivă de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamanți, datorită refuzului MECTS de a elibera necesarul de formulare tipizate.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 50 lei/fiecare zi întârziere începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivare, pârâta a menționat că specializările urmate de reclamanți la forma de învățământ a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată la care a refuzat eliberarea pentru acest an. Pârâta a menționat că nu este în culpă în ce privește emiterea diplomei de licență, culpa aparținând chematului în garanție care refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul universitar 2008/2009. A mai precizat pârâta că în cazul în care MECTS a sesizat nereguli, ca furnizor de educație, avea obligația de a o sesiza pe pârâtă dacă considera că nu sunt îndeplinite standardele de calitate.
În dovedire au fost anexate înscrisuri.
MECTS a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.4754 din 23 noiembrie 2012 Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesual pasive și excepția inadmisibilității; a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților și ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că reclamanții au urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea Administrație Publică, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-le eliberate adeverințe de licențiat.
Expirând perioada de valabilitate a adeverințelor mai sus-menționate, reclamanții s-au adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomelor de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diplomele de licență, prevalându-se așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză, de conduita sa, conform căreia a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat.
Pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat eliberarea diplomelor tipizate pentru absolvenții Universității S. Haret, promoția 2009, însă numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Conform prevederilor Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, denumit în continuare regulament, conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului, în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, iar formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, în speță de S.C. Romdidac S.A., unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor pană la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Totodată, art. 5 alin. 1 din Regulament dispune că „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația aprobării eliberării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, ceea ce în cauză s-a întâmplat.
Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
În prezenta cauză, tribunalul reține că pârâta U. S. Haret nu este îndreptățită să elibereze diplome reclamanților din prezenta cauză, formele de învățământ urmate de aceștia nefiind acreditate în condițiile legii.
În acest sens, tribunalul reține că potrivit art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „activitatea didactică (în învățământul universitar) se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi." Norma sus menționată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform art. 3 din HG. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, care implică un întreg proces de evaluare academică pentru fiecare dintre facultățile, colegiile, specializările și formele de învățământ care îndeplinesc standardele prevăzute de lege.
În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializările urmate de reclamanți, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de organizare zi, nu și ID. În consecință, reclamanții nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii; prin urmare, aceștia nu sunt îndreptățiși a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.
O practică administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea M.E.C.T.S., care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea concluziei susmenționate și nașterea în patrimoniul reclamanților a dreptului la obținerea diplomei pentru studiile absolvite. Această concluzie nu este înlăturată nici de existența raporturilor contractuale între reclamanți și universitatea pârâtă, de executarea obligațiilor contractuale din partea reclamanților sau de pretinsa inducere în eroare a acestora cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite, aceste aspecte putând însă a fi valorificate pe temeiul răspunderii contractuale ori a altei forme de răspundere juridice.
Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
Tot ca și argumente în susținerea acestei soluții, mai sunt avute în vedere și disp. art. 29 alin. 1 din OUG nr. 75/2005 în conformitate cu care „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii”, dar și art. 29 alin. 3 din același act potrivit cu care „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării”.
Totodată, în plus față de disp. art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 anterior invocat, relevante sunt și prev. art. 60 alin. 4 din același act în conformitate cu care „Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu consultarea Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, a instituțiilor de învățământ superior și a altor factori interesați”.
Coroborând disp. art. 3, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prev. art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și disp. art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
La data înscrierii reclamanților în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, specializările urmate de reclamanți în cadrul Universității S. Haret, au fost autorizate să funcționeze pentru forma de învățământ „zi”, nu și pentru forma de învățământ urmată de aceștia, respectiv ID.
În condițiile în care legea învățământului și legea de înființare a Universității „S. Haret” arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației Naționale, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act administrativ normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție, înseamnă că lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare (învățământ), nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune elaborarea raportului de autoevaluare pentru fiecare specializare, autorizarea a două forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din OUG nr. 75/2005, în vigoare la data analizată.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale). Autorizarea specializării, forma de învățământ zi nu este suficientă pentru dublarea acesteia prin forma de ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ. Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (HG nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
Prin urmare, cererea formulată de reclamanți nu are niciun temei legal, neexistând o prevedere legală care să legitimeze pretenția de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberare diplomă și a chematului în garanție MECTS la recunoașterea ei odată eliberată. Față de acestea, nu are temei legal nici cererea de obligare a chematului în garanție MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la aceasta.
În esență, se constată că U. S. Haret nu era acreditată pentru specializările urmate de reclamanți, forma de învățământ ID, nici la data la care aceștia au început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât nu poate elibera reclamanților în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare.
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și față de soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile nr.4754 din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București au declarat recurs reclamantele, solicitând modificarea în tot a hotărârii criticate, în sensul admiterii acțiunii lor, așa cum a fost formulată.
In motivarea căii de atac recurentele afirmă că întreaga atitudine a celor doua parate este una culpabila, de natura a le prejudicia interesele.
Astfel, cat privește U. S. Haret, in măsura in care nu ar fi fost avizata asupra formei de invatamant pe care au absolvit-o, recurentele apreciază ca nu ar fi trebuit sa le inducă in eroare asupra legalității formei de invatamant pe care au parcurs-o. Este indubitabil ca pe toata perioada absolvirii cursurilor si susținerii examenului de licența recurentele au achitat toate taxele, au cumpărat manualele necesare, au făcut cheltuieli pe care le-au considerat justificate doar prin prisma faptului ca ulterior studiile sunt recunoscute. In ceea ce privește parata MECTS, atitudinea culpabila a acesteia consta in faptul ca in permanenta a știut de desfășurarea acestor cursuri, de înscrierea studenților, de organizarea examenelor de licența si in permanenta a avut la indemana pârghiile necesare verificării legalității acestor cursuri si in măsura in care acestea nu ar fi fost in concordanta cu dispozițiile legale in vigoare la acel moment, deținea mijloacele necesare reglementarii situației.
Este indubitabil faptul ca toate avizele necesare recunoașterii unei forme de invatamant se realizează cu știința acestei parate si numai o grava neglijenta sau nepăsare poate duce la crearea acestei situații in care ne aflam in prezent.
Chiar daca poziția MECTS la acest moment este in sensul ca forma de invatamant pe care recurentele au absolvit-o nu este una legala, aceasta nu poate fi primita cat MECTS a aprobat tacit desfășurarea acestor cursuri, singura sa opinie contrara in acest sens fiind in anul 2010.
Arata recurentele ca in baza adeverințelor eliberate de USH, care atestau faptul ca au absolvit cursurile si au promovat examenul de licența, au beneficiat de promovări la locurile de munca, promovări care in prezent se afla sub semnul incertitudinii datorita refuzului celor doua entități de a elibera diplomele de licența. In timp ce USH face cunoscut ca a demarat mai multe proceduri in scopul de a reglementa situația, aceasta fiind una pe scara larga, MECTS se prevalează de poziția sa superioara, in acest sens si sub diverse tertipuri amâna soluționarea acestui diferend.
Instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiata, prevalandu-se in motivarea sentinței de lipsa autorizării USH de a organiza cursuri la forma de invatamant urmata de recurente.
Apreciază recurentele ca soluția pronunțata este lipsita de temei legal, apărările legate de acreditarea/neacreditarea formei de invatamant la distanta nefiind circumscrise cauzei. Prin aceste considerente invocate s-a condus in mod vădit la pronunțarea unei hotărâri nelegale care prejudiciază recurentele in dreptul lor recunoscut de lege.
Pe de alta parte la dosarul cauzei exista hotărâri, depuse ca si practica, in care instanțele s-au pronunțat in spete similare, in sensul admiterii cererii, ridicându-se reale probleme asupra modului de interpretare si de aplicare a legii.
Hotărârea atacata incalca dispozițiile art. 60 alin 1 din Legea nr. 84/1995 coroborate cu Ordinul nr. 3404/07.03.2006 emis de MECTS, in aplicarea acesteia.
In măsura in care MECTS ar fi apreciat in mod indubitabil ca forma de invatamant urmata de recurente nu este acreditata, nu ar fi aprobat tipărirea formularelor tipizate pentru o parte dintre absolvenți, aflați in aceeași situație.
Lipsa elaborării si promovării, după caz, a unei hotărâri de guvern sau legi, prin care sa înceteze definitiv școlarizarea respectivului program, duc la concluzia ca MECTS aflat in subordinea Guvernului a aprobat forma de invatamant absolvita de recurente.
F. de aceste motive, reclamantele solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 si art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Intimata U. S. Haret a depus întâmpinare, prin care arată că achiesează la pretențiile reclamantelor solicitând însă, în cazul admiterii recursului, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Intimatul M. Educației Naționale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică soluția instanței fondului.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, cu majoritate, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând legală și temeinică sentința civilă criticată în cauză.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, reclamantele invocă două motive de modificare a hotărârii, respectiv motivul prevăzut de art. 304 pct.7 și respectiv motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct.7 C.proc.civ., recurentele susțin că instanța fondului și-a întemeiat hotărârea pe considerente străine de natura pricinii, raportate la acreditarea/neacreditarea formei de invatamant la distanta, aspecte ce nu sunt circumscrise cauzei.
Contrar celor afirmate de recurente, curtea constată că exact problema liceității formei de învățământ urmate de reclamante constituie obiectul disputei judiciare, ridicată atât de reclamante și de U. S. Haret cât și de intimatul M. Educației Naționale, pentru a justifica refuzul de emitere al avizului pentru imprimarea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la aceasta, astfel că în mod greșit apreciază recurentele că instanța fondului nu avea căderea să analizeze acest aspect.
În ceea ce privește motivul constând în greșita aplicare a legii, recurentele au arătat că:
-au absolvit cursurile Universității S. Haret București- Facultatea de D. și Administrație Publică-specializarea Administrație Publică și au promovat examenele de licență în anul 2009;
-U. S. Haret a eliberat adeverințele de licență, acte ce nu au fost anulate până în prezent și în temeiul cărora U. avea obligația de a emite diplomele de licență;
-forma de învățământ urmată de reclamante era legal desfășurată de U. S. Haret, concluzie ce rezidă din cuprinsul dispozițiilor art.60 din Legea nr.84/1995;
-lipsa elaborării si promovării, după caz, a unei hotărâri de guvern sau legi, prin care sa inceteze definitiv școlarizarea respectivului program, în măsura în care M. Educației o considera nelegală, duc la concluzia ca MECTS, aflat în subordinea Guvernului a aprobat forma de învățământ absolvită de recurente;
-soluțiile pronunțate de alte instanțe în cauze similare și principiul coeziunii practicii judiciare îndreptățesc reclamantele la pronunțarea unei hotărâri de admitere a cererii lor.
Examinând criticile formulate de recurente, curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește liceitatea formei de învățământ, urmată de reclamante, dispozițiile art. 60 din Legea nr.84/1995 nu pot fi interpretate în sensul dorit de reclamante, cât timp din conținutul lor nu se desprinde ideea că învățământul la distanță poate fi organizat de instituțiile de învățământ care au cursuri la zi, fără autorizarea provizorie sau acreditarea distinctă pentru formele FR sau ID, ci exclusiv faptul că nu pot fi desfășurate forme de învățământ la ID sau FR de către o instituție de învățământ superior ce nu este abilitată să organizeze, pentru specializarea în discuție, învățământul la zi.
Este de subliniat, în acest sens, că în conformitate cu prevederile art.17 din H.G. nr.1011/2001, procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993.
Necesitatea parcurgerii procedurii de evaluare pentru formele de învățământ fără frecvență și la distanță, chiar și în condițiile în care universitatea organizează forma de învățământ la zi, a fost subliniată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza ce a format obiectul dosarului_, având ca obiect cererea formulată de U. S. Haret, prin care a solicitat anularea prevederilor art. 7 alin. (1) din hotărârea de guvern nr.749/2009, în sensul eliminării dispozițiilor privind necesitatea autorizării și acreditării fiecărei forme de învățământ din cadrul unei specializări.
În cuprinsul deciziei 3306/2011, pronunțată în dosarul anterior menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că “aceste forme de învățământ(fără frecvență și la distanță) pot fi organizate de facultățile care au și învățământ la zi, dar normele în vigoare nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/ acreditării și acestor alte forme de învățământ.
Or, reclamanta nu a parcurs în ce privește aceste două forme de învățământ etapa obligatorie, a evaluării de către Agenția Română de asigurare a Calității în Învățământul Superior.
Faptul că există în cadrul universității reclamante un program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că, pentru același program, poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată, a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege.
În consecință, refuzul învederat de reclamantă, de a permite funcționarea formelor de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, nu apare ca nejustificat, astfel cum este reglementată această sintagmă în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, respectiv ca exprimarea cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea”.
Referitor la cursurile absolvite de reclamante, curtea constată ca și instanța de fond că specializarea “Administrație Publică”-forma de învățământ la distanță nu era autorizată și cu atât mi puțin acreditată.
La data înscrierii reclamantelor în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, U. S. Haret era autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ „zi” a specializării Administrație Publică, nu și pentru forma de învățământ urmată de reclamante, respectiv ID.
Față de aceste considerente curtea constată că în mod întemeiat a înlăturat instanța fondului apărările reclamantelor, în sensul că forma de învățământ urmată de acestea era legal organizată și corect a reținut că argumentele privind executarea întocmai a obligațiilor impuse prin contractul de școlarizare nu au nicio relevanță pentru aprecierea liceității formei de învățământ efectiv urmată de reclamante.
În aceeași ordine de idei este de subliniat că reclamantele nu pot invoca principiul aparenței în drept, de vreme ce aplicațiunea acestui principiu presupune existența unei erori comune și invincibile.
Caracterul invincibil al erorii cu privire la legalitatea formei de învățământ urmate de reclamante este imposibil de susținut, din moment ce obligativitatea autorizării și respectiv acreditării programelor de învățământ ID este consacrată normativ, prin dispozițiile art. 17 din H.G. nr.1011/2001, iar structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare se aprobă prin hotărâre a guvernului, hotărâre supusă condiției publicării în Monitorul Oficial al României.
Cât timp orice persoană interesată avea posibilitatea de a cunoaște dispozițiile HG nr.1011/2001 precum și structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară, inclusiv din cadrul Universității S. Haret, este evident că principiul validității aparenței în drept nu poate fi reținut ca fiind un argument valabil pentru admiterea acțiunii de față.
În ceea ce privește faptul că U. S. Haret a eliberat reclamantelor adeverințele ce atestă promovarea examenului de licență, acte ce nu au fost anulate sau desființate, este de subliniat că un atare argument nu este suficient pentru a concluziona că este născută obligația Ministerului Educației Naționale de a aproba imprimarea tipizatelor necesare eliberării diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea.
Adeverința de licență atestă exclusiv promovarea de către absolvent a examenului de licență și nicidecum nu face dovada faptului că forma de învățământ urmată de absolvent a fost desfășurată în condiții legale.
Așa cum a reținut și instanța fondului, curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Ca atare, împrejurarea că instituția de învățământ a emis adeverințe de licență, în urma absolvirii unei forme de învățământ nelegal desfășurată și a promovării examenului de licență de către absolvenții aflați într-o astfel de situație nu obligă nicidecum M. Educației să aprobe imprimarea tipizatelor necesare completării actelor de studii reprezentate de diploma de licență, cât timp o atare obligație nu este necondiționată, avizarea presupunând verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru eliberarea actelor de studii.
În mod întemeiat reține instanța fondului că practica administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea M.E.C.T.S., care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea constatării desfășurării formei de învățământ la distanță fără autorizare sau acreditare și nici nu poate susține concluza recurentelor, în sensul că un atare context de împrejurări dovedește că guvernul a aprobat forma de învățământ respectivă, din moment ce o atare aprobare se dispune, așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărâre de guvern și trebuie să fie precedată de parcurgerea etapei evaluării academice.
În egală măsură, practica neunitară a instanțelor în cauze similare nu reprezintă un argument valabil pentru susținerea temeiniciei acțiunii reclamantelor, cât timp caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești asupra dezlegărilor date problemelor de drept interpretate diferit este recunoscut de codul de procedură civilă numai în privința deciziilor pronunțate în recursul în interesul legii.
Față de aceste considerente recursul civil de față este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În opinie majoritară:
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante P. (N.) P. R., C. (T.) N. G. G., C. (M.) N. C. M. și S. (P.) FL. N. împotriva sentinței civile nr. 4754/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2013.
PreședinteJudecător
G. A. F. D. M. B.
Grefier
M. H.
Opinie minoritară
Judecător H. P.
În opinia mea, se impunea admiterea recursul și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei U. S. HARET să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a promovării examenelor de licență organizate în sesiunea iunie-iulie 2009, în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
De asemenea, se impunea și obligarea pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți și menținerea dispoziției privind respingerea cererii de chemare în garanție, cu obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată să se constate refuzul nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, în condițiile în care au urmat cursurile unei facultăți din cadrul Universității promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, iar potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, astfel încât pârâta era obligată să le elibereze diplomele de licență.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanții au absolvit Facultatea de D. și Administrație Publică București-Specializarea Administrație Publică din cadrul Universității „S. Haret”, în perioada 2006-2009, promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, unitatea de învățământ având obligația de a le emite diplome de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, împrejurare necontestată de către pârâtă.
Pârâta U. S. Haret a susținut însă că este în imposibilitate obiectivă de a emite diplomele de licență, neexistând prin urmare un refuz nejustificat, întrucât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză avizarea tipăririi formularelor tipizate decât pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în garanție, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În speță, Curtea nu este sesizată cu analiza împrejurării dacă facultatea absolvită de reclamanți au fost acreditate sau autorizate provizoriu sau dacă aveau dreptul de a organiza examen de licență, întrucât acest aspect excede cauzei de față și reprezintă un al raport juridic, în condițiile în care situația litigioasă a apărut doar în ceea ce privește absolvenții promoției 2009, unde există o necorelare între numărul de formulare solicitate de Universitate și numărul de formulare de diplome aprobate.
Or, această situație ivită pe parcursul derulării și finalizării studiilor nu poate vătăma pe reclamanți care s-au înscris la o instituție de învățământ superior particular care garanta obținerea unei diplome universitare de licență valabilă le finalizarea studiilor, în condițiile legii și a regulamentelor aplicabile.
În ipoteza în care MECT, ajunge la concluzia că studenții au absolvit o facultate care nu putea să le ofere o diplomă universitară valabilă, în virtutea dispozițiilor HG nr.366/2007, are posibilitatea legală de a lua măsuri de corectare și de îndreptare a neregulilor, inclusiv de a stabili și propune măsuri pentru ca absolvenții unor forme de învățământ neautorizate provizoriu/neacreditate, să poată să intre în legalitate și să-și finalizeze studiile.
Or, în condițiile în care, pe parcursul anilor 2006-2009, acești studenți, printre care și reclamanții, au desfășurat studii universitare, fără ca autoritatea de reglementare și control, urmare a monitorizării efectuate, să sesizeze nereguli și să intervină, potrivit atribuțiilor legale, nu se poate imputa reclamanților că U. a solicitat mai multe formulare de diplome de licență decât MECT a aprobat.
Pe de altă parte, nu există un demers din partea MECT de analiza modalitatea obținerii adeverinței și de a dispune cu privire la legalitatea acesteia.
Obligația organizării studiilor și a examenului de licență aparține instituției de învățământ superior, așa cum MECT susține de altfel, iar aceasta și îndeplinit această obligație, organizând examen de licență și eliberând reclamanților adeverințe care atestă promovarea acestui examen, adeverințe care nu au fost nici revocate și nici anulate de vreo instanță de judecată, astfel încât, pârâta are obligația eliberării diplomelor de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007.
Se susține că în raport de dispozițiile art.38 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2248/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de maximum 12 luni. După trecerea termenului de 12 luni, în condițiile legii, respectivele adeverințe devin nule de drept, astfel că MEN nu mai poate cere anularea lor.
Adeverința atestă o situație juridică preexistentă, care nu se poate stinge prin expirarea termenului de valabilitate al adeverinței, astfel încât, subzistă obligația autorităților pârâte de a emite acte de studii, potrivit legii, care să constate finalizarea studiilor de către reclamanți.
Trebuie avut în vedere și numărul mare de absolvenți din promoția 2009, forma de învățământ „ID” și „FR”, de la facultățile de drept, administrație publică, (potrivit tabelului depus în recurs, 581 de absolvenți), astfel încât reclamanților li s-a născut o speranță legitimă, izvorâtă din situația discriminatorie care s-ar crea între situația juridică a acestora legată de emiterea actelor de studii și a absolvenților care au obținut hotărâri judecătorești favorabile și care, în mod firesc, vor primi diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Față de aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei U. S. HARET să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a promovării examenelor de licență organizate în sesiunea iunie-iulie 2009, în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
De asemenea, se impunea și obligarea pârâtului M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.
În contextul în care MECTS a fost obligat să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în calitate de pârât, se impune menținerea dispoziției privind respingerea cererii de chemare în garanție, cu atât mai mult cu cât între pârâta Univ. S. Haret și MECTS nu există un raport juridic legal de garanție cu privire la obligația tipizării formularelor de diplomă, această obligație decurgând din lege, în virtutea prerogativelor legale ale MECTS.
În fine, față de dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă, se impunea obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând c/v taxă timbru și timbru judiciar, fond și recurs.
JUDECĂTOR
H. P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4651/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1872/2013. Curtea de... → |
|---|
