Anulare act administrativ. Decizia nr. 3729/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3729/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 75659/3/2011
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3729
Ședința publică de la 26 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - R. I. C.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin DIRECȚIA REGIONALĂ BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.5226 din 18.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. D. M. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
P. are ca obiect – „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Curte având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din codul de procedură civilă reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 7.12.2011, reclamantul C. D. M. a chemat in judecata pe parata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 solicitand instantei anularea deciziei privind calculul taxei de poluare nr._/12.01.2011 anularea chitantei de plata prin care s-a incasat suma de 2.775 lei si obligarea la restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de poluare in cuantum de 2.775 lei si a dobanzii legale aferente de la data platii si pana la data restituirii, cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a achizitionat autoturismul marca Opel tip A-H/SW/FE11/ Astra Station Vagon, categorie auto M1, norme de poluare E4, . WOLOAH_, an de fabricatie 2007, . auto H974634, avand data primei inmatriculari 30.08.2007, iar prin decizia de calul a taxei de poluare nr._/12.01.2011 s-a stabilit obligatia de a achita suma de 2.775 lei, cu titlu de taxa de poluare, in temeiul dispoz. art. 4 din O.U.G. 50/2008, suma prin chitanta de lata la Trezoreria sectorului 3 Bucuresti.
Se mai arata ca a autoturismul a fost anterior inmatriculat in Germania, la data de 30.08.2007 si l-a dobandit in sistem second-hand conform facturii nr. 90/29.12.2010 si chitantei de plata nr. 26/29.12.2010., de la . SRL .Se mentioneaza ca a solicitat restituirea sumei reprezentand taxa de poluare achitata, cerere la care insa nu s-a raspuns de catre organul fiscal, aspect considerat insa nelegal, intrucat autoturismul nu se afla la prima inmatriculare in spatiul comunitar, organele fiscale aplicand eronat dispoz. art. 117 al. 1 lit. d din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare. Aceleasi norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Asadar, critica reclamantul ca regimul de taxare introdus in Romania este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudenta CJCE, intrucat orice denumire ar imbraca o astfel de taxa, de poluare, de prima inmatriculare sau de mediu, insusi sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozitiile si aquis-ul comunitar, determinand o discriminare intre reglementarile nationale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 90 TCE, caci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare nationale (hot.din 11.08.1976, cauza Simmenthal).
In ceea ce priveste incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamanta ca norma interna poate fi inlaturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atata vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, intrucat norma care prevaleaza este cea comunitar iar ultimele hotarari pronuntate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
In cauza, taxa de poluare stabilita prin decizia contestata nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le inmatriculeaza pentru prima data in Romania si nu este perceputa cu ocazia vanzarii ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achizitionate din spatiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, L. 554/2004, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 43 lei si tb. jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, in copii, respectiv: decizie de calcul a taxei de poluare nr._/12.01.2011, cerere de restituire taxa, factura, actele primare privind autoturismul, carte de identitate vehicul, CI., factura nr. 90/29.12.2010 si chitanta de plata nr. 26/29.12.2010
Parata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- Biroul Juridic C. - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sector 3, pe motiv ca taxa de poluare a fost doar incasata de aceasta institutie, insa a fost virata in contul Administratiei F. pentru Mediu.
Odata cu intampinarea s-a formulat si o cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii, suma reprezentand taxa de poluare catre reclamant.
Prin sentința civilă nr. 5226/18.12.2012, Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesual pasive a paratei AFP Sector 3, ca neîntemeiata.
A admis acțiunea, în parte.
A dispus anularea deciziei nr._/12.01.2011, ca nelegala.
A obligat parata AFP Sector 3 sa restituie reclamantului taxa de poluare sin valoare de 2775 lei si dobânda legala aferenta.
A respins cererea privind anularea chitanței de plata, ca neintemeiata.
A admis cererea de chemare in garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata in garanție să achite pârâtei suma de 2.775 lei reprezentând taxă pe poluare încasată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit facturii nr. nr. 90/29.12.2010 si chitantei de plata nr. 26/29.12.2010, reclamantul a dobandit, contra sumei de 19.100 lei, de la furnizorul NSL Trans . Opel tip A-H/SW/FE11/ Astra Station Vagon, categorie auto M1, norme de poluare E4, . WOLOAH_, an de fabricatie 2007, . auto H974634, avand data primei inmatriculari 30.08.2007.
Prin decizia de calul a taxei de poluare nr._/12.01.2011 s-a stabilit obligatia de a achita suma de 2.775 lei, cu titlu de taxa de poluare, in temeiul dispoz. art. 4 din O.U.G. 50/2008, suma prin chitanta de lata la Trezoreria sectorului 3 Bucuresti.
Nemultumit de decizia emisa de parata privind plata taxei de poluare, reclamantul a solicitat, dupa plata, restituirea sumei achitate, prin raportare la preved. art. 117 din O.G.92/2003, apreciata in mod nelegal fata de reglementarile comunitare invocate, si, in conditiile art. 205 urmatoarele din O.G.92/2003, coroborate cu dispoz. art. 1, art. 8 din L. 554/2004 a contestat in fata instantei de judecata
In ce priveste fondul pretentiei formulate, a considerat Tribunalul ca in speta sunt incidente prevederile O.U.G.50/2008.
Reclamantul a achitat taxa de poluare prevazuta de dispozitiile art. 4 din O.U.G.50/2008, in vigoare la acel moment, in cuantum de 2775 lei.
S-a constatat ca aceasta taxa a fost dispusa prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/12.01.2011 depusa de parti in probatoriu de catre parti fiind indicat in continutul sau criteriile obiective ce au fost avute in vedere la stabilirea sumei incasate.
Reclamantul a fost nemultumit de decizia asupra platii taxei de poluare, dar s-a conformat prevederilor legale in vigoare si a achitat taxa, conform chitantei insa ulterior s-a adresat paratei cu o cerere de restituire a sumei achitate, cerere care nu s-a solutionat favorabil.
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa de poluare stabilita de dispozitiile O.U.G. 50/2008 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Din cuprinsul art. 1 din O.U.G.50/2008 se desprinde cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de administratia fondului pentru mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Art. 4 din acest act normativ prevede obligatia platii acestei taxe, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul, in Romania. Mai departe, art. 6 are in vedere criteriile obiective-specificul motorului, capacitatea cilindrica a autovehiculului,capacitatea poluarii, deprecierea autoturismului, in raport de coeficientii prevazuti in Anexa 4.
A retinut Tribunalul ca aceasta taxa este asimilata impozitelor interne (desi perceputa in vederea asigurarii protectiei mediului tuturor proprietarilor de autovehicule care inteleg sa utilizeze aceste autovehicule pe teritoriul Romaniei), intrucat legiuitorul nu a inteles sa aplice aceasta taxa si autovehiculelor inmatriculate deja in Romania (stat comunitar incepand cu data aderarii 1.01.2007), ci aceasta taxa este perceputa exclusiv pentru autovehiculele inmatriculate in celelalte state membre comunitare si care sunt reinmatriculate in Romania, dupa aducerea in tara. Or, in conditiile in care, pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania taxa de poluare nu se mai percepe, cu ocazia vanzarii ulterioare, rezulta clar ca vointa legiuitorului a fost ca aceasta taxa sa se aplice doar ca urmare a achizitiilor intracomunitare, fiind evident o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import.
In ceea ce priveste dispozitiile comunitare invocate de catre reclamant in cuprinsul cererii sale, instanta a considerat ca acestea sunt pe deplin aplicabile, apararea paratei in sensul ca instantele nationale nu au competenta/posibilitatea legala de a interpreta si aplica norma interna, in raport de cea comunitara fiind de inlaturat, caci L.157/2005 privind ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E., art. 20, art. 148 al 2 si 4 din Constitutie permit aplicabilitatea aplicarii in mod driect (cu prevalenta) a normelor comunitare, daca acestea sunt contrare legislatiei (aquis-ului comunitar) europene, principiile de drept comunitar aplicabile fiind prioritatea dreptului comunitar si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar, atunci cand intra in conflict cu legislatia nationala (interna).Astfel, prioritatea dreptului comunitar rezulta din L.157/2005 de ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E., conform careia Romania si-a asumat responsabilitatea de a aplica dispozitiile din Tratatele originare ale Comunitatii europene, dinainte de aderare. Aplicarea directa a dreptului comunitar rezida din art. 220 din tratatul C.E., iar Curtea de Justitie a Comunuitatii europene, in cauzele supuse judecatii privind interpretarea tratatelor a statuat ca aceasta interpretare este obligatorie pentru statele membre (cauza Brzezinski, C-313/05, cauza Humboltc-112/84, cauza C. Enel (4964).
Aceasta prioritate a dreptului comunitar se expliciteaza cel mai bine in prevalenta sa asupra oricarei norme de drept intern, contrare normei comunitare care este integrata, existenta, asumata si inglobata . face parte din spatiul comunitar in care Romania a intrat ca membru, in beneficiul cetatenilor romani, ca cetateni comunitari; competenta instantelor nationale fiind o obligatie si nu o alegere/oportunitate de a asigura realizarea efectului deplin a normelor comunitare in favoarea cetatenilor Romaniei. Nu in ultimul rand, exista raspunderea statului, prin autoritatile sale competente care, daca incalca normele legislatiei comunitare, de a raspunde de prejudiciul creat propriilor cetateni pentru lipsa de implementare/implementarea insuficienta a aquis-ului comunitar in legislatia natoinala.
Astfel, art. 25 din Tratatul C.E. are in vedere ca ,,între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent.aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”.Art. 28 din Tratatul C.E. prevede ca ,,între statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent”. De asemenea, art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare.
Acest text se refera de fapt, la produsele provenind din alte state membre care sunt supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare ori, statul roman nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, adica autovehiculelor deja inmatriculate in Romania (de tip second-hand), cu ocazia vanzarilor ulterioare.
Potrivit jurisprudentei comunitare, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul C.E. trebuie sa excluda de la aplicare orice posibilitate ca produsele nationale sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si sa nu produca, in nici un caz, efecte discriminatorii. Ori, statul roman, prin instituirea taxei de poluare, independent de maniera de determinare a acesteia, prin raportare la art. 6 din O.U.G.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, instituie o discriminare in regimul fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in Romania, caci de fapt instituie o taxa similara taxei de prima inmatriculare, diferentierea constand in notiunea utilizata: taxa de poluare, in loc de taxa de prima inmatriculare.
Mai mult, este de notorietate Avizul motivat al Comisiei europene din 28.11.2007 care a solicitat reasezarea modalitatii de calcul a taxei auto (de prima inmatriculare), in sensul armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara, aspect tinut sub observatie de Comisie, care in luna iunie 2009 a solicitat Romaniei informatii in legatura cu evolutia leguslatiei privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, existand temeri legate de actuala legislatie nationala (OUG50/2008) contine norme ce protejeaza industria auto nationala, sub aspectul impozitarii.
Asadar, a constatat instanta ca dreptul comunitar se aplica in mod direct in cauza supusa judecatii, caci se resimte o discriminare intre produsele nationale si produsele altor state europene, membre ale Comunittii Europene, care consta in diferentierea de impozitare aplicata produselor europene, introduse in Romania si impozitarea interna, de orice natura, direct sau indirect asupra produselor nationale similare.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei A.F.P. sect. 3, instanta a respins-o ca neintemeiata, avand in vedere ca raportul juridic de drept fiscal s-a nascut intre reclamant si aceasta parata, care a incasat, suma de 2.775 lei si este emitent al deciziei privind plata taxei de poluare contestata.
Pentru cele sus aratate, instanta a admis cererea, in parte.
A dispus anularea deciziei nr._/12.01.2011 prin care s-a stabilit taxa de poluare, ca nelegala.
A obligat pârâta AFP Sector 3 la plata către reclamant a sumei de 2.775 lei reprezentând contravaloare taxă pe poluare, cu dobanda legala aferenta, intrucat reclamantul a dovedit ca prin cererea de restituire adresata organului fiscal a solicitat, odata cu restituirea contravalorii taxei de poluare achitata si plata dobanzii legale aferente, conform art. 124 C.Pr.Fiscala, astfel ca este indreptatit si la plata acestei dobanzi, de la data soliictarii organului fiscal, si pana la data platii efective.
In ceea ce priveste anularea chitanței de plata, a retinut Tribunalul ca acest act - chitanta de plata - nu constituie un act fiscal in sensul prevederilor art. 2 al. 1 lit. c din L. 554/2004 si OG. 92/2003, actul cu caracteristicile actului fiscal, si care a produs efecte fiind decizia de calcul a taxei de poluare, care constituie obiect al prezentei cereri, si care a fost anulata, astfel ca acest capat de cerere a fost respins, ca neintemeiat.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, să achite pârâtei suma de 2.775 lei reprezentând taxă pe poluare încasată.
In temeiul art. 274 din C.P.C. a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 3 prin D.G.F.P. a Municipiului București.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel București, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii, art. 304 C.pr.civ
A precizat că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor publice Sector 3.
A invocat în acest sens dispozițiile art. 1 și art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 50/2008, precizând că destinatarul taxei de poluare este Administrația F. pentru Mediu.
A arătat că, întrucât taxa de poluare achitată nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare, între instituția recurentă si intimata-reclamantă, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
În ceea ce privește admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul restituirii sumei de 2775 lei, a arătat că instanța de fond si-a format o convingere greșita ținându-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
A menționat că regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit in fapt regimul accizelor, prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren inclusiv cele rulate import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul, s-a avut in vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In această situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, țara noastră urmând suporte costurile aferente reciclărilor în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Față de prevederile constituționale ale art. 148, a precizat că potrivit art. l-33 din Legea nr. 157/2005 „legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat
membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Totodată, a precizat faptul că alineatul 2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Cu referire la art. 9 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, a precizat că acestea se referă la interzicerea taxelor vamale la import și la export și la alte taxe cu efect echivalent, or, taxa de primă înmatriculare nu intră în această categorie, nefiind taxă vamală care se percepe numai în cadrul relațiilor comerciale dintre țările membre ale Uniunii Europene, ci se aplică tuturor autoturismelor/autovehiculelor înmatriculate în România, indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar.
Totodată, față de susținerea reclamantului că taxa de înmatriculare auto din România este discriminatorie, a apreciat că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România.
A menționat că legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
A afirmat că, prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
A arătat că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. (2) din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
A precizat că, întrucât taxa a fost achitată de reclamant în baza unor dispoziții legale în vigoare la data plății, respectiv art. 2141 Cod fiscal, această sumă nu poate fi restituită.
A arătat, invocând dispozițiile art. 205-209 și art. 7 din legea nr. 554/2004, că reclamantul a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fără însă a ataca actul administrativ-fiscal prin care a fost stabilită această taxă, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare.
A menționat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, or restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din actul normativ menționat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., O.G. nr. 92/2003, Legea nr. 571/2003, Legea nr. 554/2004, O.M.F.P. nr. 1899/2004, O.M.E.F. nr. 418/2007, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a A.F.P. Sector 3, Curtea constată că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimatul-reclamant la dosarul de fond, acesta s-a adresat autorității publice fiscale Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3, cu o cerere de restituire a taxei de poluare achitate pentru un autoturism marca OPEL, înmatriculat pentru prima dată pe 30.08.2007 în Uniunea Europeană.
Având în vedere că prezenta cauză are ca obiect restituirea taxei pe poluare achitate de către reclamant, are legitimare procesuală pasivă organul care a încasat această taxă și căruia îi revine competența de administrare a creanței fiscale, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Potrivit acestui text legal, „pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului (…).
Prin urmare, raportul juridic de drept fiscal se stabilește între autoritatea fiscală locală care are competență în stabilirea, colectarea și executarea silită a unei astfel de taxe și persoana obligată la plata taxei.
În consecință, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 are calitate procesuală pasivă în situația formulării unei cereri de restituire a taxei sus-menționate.
Împrejurarea că, prin art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește destinația sumelor încasate cu acest titlu, nu poate determina lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 3.
Astfel, cererii ce face obiectul prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003.
Conform Cap. I pct. 2 din Anexa 1 a Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată.
În consecință, motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 3 este neîntemeiat.
Taxa a fost plătită, de către intimatul-reclamant, în baza dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008 și care a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, niciun stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite de natură să acorde protecție indirect altor produse.”
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală importantă produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
în ceea ce privește compatibilitatea taxei instituite prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2009 cu prevederile art. 110 TFUE, invocată de către recurenta-pârâtă, se observă că, potrivit Hotărârii Curții de Justiție din data de 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C‑402/09 I. T. împotriva României, ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, N., Curtea de Justiție a statuat că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.”
A constatat în plus că “o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta, a mai reținut Curtea de Justiție, că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009.”
Taxa pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar din data de 1.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, rezultând că această taxă se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Prin urmare, taxa percepută de statul român intimatului-reclamant reprezintă o taxă contrară art. 110 din TCE, de natură a institui o discriminare indirectă între produsele interne și cele importate, discriminare nejustificată de criterii obiective.
Ca atare, susținerile recurentei-pârâte în sensul că taxa instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 nu reprezintă o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import sau că aceasta se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate în România, nu pot fi reținute.
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, iar în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
În ceea ce privește afirmațiile recurentei-pârâte în sensul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului iar nu instanțelor judecătorești și că nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale, se observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană de Justiție a statuat în mod constant că orice instanță națională, sesizată în cadrul competenței sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, prin neaplicarea oricărei dispoziții eventual contrare a legislației naționale, indiferent dacă aceasta este anterioară sau ulterioară normei comunitare (ex. cauza C-106/1977, hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal).
A mai constatat Curtea Europeană de Justiție, în cadrul aceleiași hotărâri, că ar fi incompatibilă cu cerințele inerente ale înseși naturii dreptului comunitar orice dispoziție dintr-o ordine juridică națională sau orice practică legislativă, administrativă sau judiciară, ce ar avea ca efect diminuarea eficienței dreptului comunitar prin faptul de a nega instanței competente să aplice acest drept prerogativa de a face, chiar în momentul acestei aplicări, tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispozițiile legislative naționale care ar constitui eventual un obstacol în calea eficienței depline a normelor comunitare”.
În ceea ce privește critica recurentei-pârâte privind aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, în lipsa parcurgerii procedurii de contestare prevăzute de art. 205-209 din același act normativ, Curtea constată că, prin Decizia nr. XXIV din data de 14 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 01 din data de 3 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și a statuat că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei pronunțate în cadrul soluționării recursului în interesul legii că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.
A constatat Înalta Curte că existența art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare.
A mai reținut că nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
A statuat instanța supremă că procedura prealabilă reglementată de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin DIRECȚIA REGIONALĂ BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5226 din 18.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. D. M. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
S. Ș.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3084/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2953/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
