Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5849/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5849/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 26303/3/2010*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 5849
Ședința publică de la 16.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 7554/13.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. – DIRECTORUL DIRECȚIEI C. ȘI PENTRU COORDONARE A SECRETARIATULUI C.C.S.D., intimata-reclamantă R. M. A., intimata-pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat C. G., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Interpelat fiind de către instanța de judecată, apărătorul intimatei-reclamante precizează că nu a luat cunoștință de conținutul notelor de ședință, neînțelegând să solicite acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Curtea acordă cuvântul asupra probatoriului în cauză.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită instanței de judecată încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar un răspuns al Primăriei Municipiului București către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și o copie a Procesului verbal pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri precum și a primei de asigurare prin efectul legii, încheiat la data de 20.07.1978, impozit care i-a fost impus numitului R. G. exact cu un an înainte ca terenul să fie preluat abuziv de către stat, din care rezultă suprafețele, suprafața de construcție ș.a.m.d., în dublu exemplar.
Curtea încuviințează pentru intimata-reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar; având în vedere că înscrisurile se află deja la dosar, constată această probă administrată și cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită instanței de judecată respingerea recursului ca fiind nefondat. Solicită a se observa că singurul motiv de recurs invocat de către recurenta-pârâta se referă la faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a apreciat că nu s-a transmis dosarul de către Comisie la evaluator într-un termen rezonabil. Arată că Dispoziția nr. 6283 a fost emisă de către Primăria Municipiului București în anul 2006, fiind mai mult de 7 ani de când a fost emisă aceasta, iar C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a luat nicio măsură în afara a 2 adrese transmise Primăriei Municipiului București în mod nejustificat, întrucât în septembrie 2009, astfel cum reiese din adresa depusă la prezentul termen de judecată la dosar, Primăria a comunicat atât fișa imobilului, cât și toate celelalte documente, inclusiv declarația notarială a intimatei-reclamante, documente care au stat la baza dosarului în urma căruia a fost emisă dispoziția în cauză. Astfel, apreciază că nu se poate reține faptul că instanța de fond a încălcat noțiunea de termen rezonabil, așa cum este prevăzută de art. 6 din CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției. Intimata-reclamantă a formulat nenumărate adrese, C. C. răspunzând de fiecare dată că mai este necesară depunerea unor acte, având în vedere că în documentele de preluare a imobilului figurează suprafața de 490 mp. Precizează că acele documente deținute de către Primărie nu reprezintă titlul de proprietate, acesta fiind reprezentat de contractul de schimb și de celelalte acte depuse la dosarul cauzei și din care rezultă, clar, că s-a deținut în proprietate și posesie o suprafață de 520 mp. Este evident că statul, în momentul preluării abuzive a terenului, a preluat întreaga suprafață. Arată că, în acest moment, în acel loc nu mai există suprafețe de teren libere, acestea fiind ocupate de blocuri și de drumuri publice. Solicită a se observa că netemeinicia motivelor de recurs rezultă chiar din confuziile și erorile făcute de către recurentă. Astfel, recurenta-pârâtă susține că Primăria nu i-a transmis niciun document, lucru eronat, făcându-se dovada cu adresa Primăriei depusă la termenul de judecată de astăzi. De asemenea, menționează că recurenta a formulat o primă cerere care nu este admisibilă în recurs, solicitând ca instanța de recurs să oblige Primăria să depună actele care au stat la baza emiterii dispoziției emisă în cauză. solicită a se observa că această cerere este formulată pentru prima dată în calea de atac a recursului, sub acest aspect fiind inadmisibilă, iar fiindcă Primăria și-a îndeplinit totuși obligațiile, această cerere este lipsită de obiect., având în vedere că,la acest moment, C. are la îndemână toate actele, atât cele depuse de intimata-reclamantă și care au stat la baza notificării, cât și cele existente în arhiva Primăriei.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată prin prisma Legii nr. 165/2013 invocată de către recurenta-pârâtă prin notele de ședință depuse la dosar.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită instanței de judecată respingerea excepției prematurității cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă. Solicită a se observa că, în motivele de recurs, nu se face vorbire de acest temei de drept al Legii nr. 165/2013 care nu era în vigoare la momentul formulării motivelor de recurs, legea civilă privind numai pentru viitor, neputându-se aplica motivelor de recurs formulate în speța de față. Cu cheltuieli de judecată. Solicită a se observa confuzia făcută în ceea ce privește aplicarea punctului 1.3 din normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a termenului de 6 luni prevăzut de OUG nr. 4/2012, care față de legea aplicabilă la momentul redactării motivelor de recurs, acest termen se încheiase la data de 15.05.2013. acesta este motivul pentru care se apreciază că recursul de față este vădit neîntemeiat, având la bază doar confuzii. O ultimă confuzie pe care recurenta-pârâtă o face este aceea că intimata-reclamantă nu a solicitat emiterea titlului de despăgubire, ci trimiterea dosarului către un evaluator, asupra acestui aspect pronunțându-se și instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta R. M. - A. a chemat în judecată pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale și M. P., in calitate de funcționar, solicitând anularea actului administrativ reprezentant de adresa nr._/04.12.2009 emisă de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, care reprezintă răspunsul acestei autorități la cererea reclamantei privind continuarea și finalizarea procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Municipiul București, ., Sector 1; obligarea pârâtei la anularea în tot a deciziei nr._/04.12.2009 și de a trimite dosarul de despăgubire la evaluator, în vederea stabilirii cuantumului sumei ce i se cuvine, precum și obligarea. în solidar, a pârâților la plata sumei de 100.000 lei ca despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea trimiterii dosarului la evaluator, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 464/702.2011 Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 19, 21 Cap.VI, Titlul VII Legea nr. 247/2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a la data de 18.02.2011.
Prin Sentința civilă nr. 6795/16.11.2011, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la primul capăt de cerere; a respins cererea de anulare a adresei nr._/4.12.2009 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca inadmisibilă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. M.; a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta R. M. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. – DIRECTORUL DIRECȚIEI C. ȘI PENTRU COORDONAREA SECRETARIATULUI COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR; a obligat pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței și a respins cererea de acordare a daunelor pentru prejudiciul cauzat de întârzierea trimiterii dosarului la evaluator ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin Dispoziția nr. 6283/2008 Primăria Municipiului București a soluționat notificarea depusă de reclamantă propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, ., sect. 1, compus din teren în suprafață de 520 mp și construcție demolată.
Dosarul aferent dispoziției a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC.
În etapa analizării dosarului din punct de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat s-au constatat neconcordanțe între suprafața reținută în Dispoziția de restituire (520 mp) și cea menționată în cuprinsul Decretului nr. 252/1978 de preluare a imobilului respectiv (490 mp).
Adresa a cărei anulare se solicită nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 al.1 lit. c Legea nr. 554/2004, fiind în realitate o adresă de răspuns la unul din memoriile depuse de reclamantă. Prin aceasta, pârâta A.N.R.P. – Direcția de contencios și pentru coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Directorul – P. M. explică reclamantei petiționare stadiul soluționării dosarului său înregistrat sub nr._/CC.
În aceste condiții, a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâta C.C.S.D. cu privire la primul capăt de cerere (motivat de împrejurarea că adresa nr._/2009 nu reprezintă un act administrativ) și a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.
În ceea ce privește cererea de înaintare a dosarului la evaluator, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.R.P., motivat de faptul că în cadrul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedură reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005, această autoritate nu are atribuții legate de înaintarea dosarului la evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reținut că prin Dispoziția Primarului Municipiului București nr. 6283/2006 a fost propusă acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul situat în București, ., sect. 1, compus din teren în suprafață de 520 mp și construcție demolată.
Dosarul aferent Dispoziției nr. 6283/2006 a fost transmis A.N.R.P., fiind înregistrat sub nr._/CC.
Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv sunt proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă pârâtă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât în mod obiectiv nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă. Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 din Convenție.
În cauză, Curtea a apreciat că în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii dispoziției Primarului Municipiului București de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent – 14.08.2006, perioadă în care nu s-a ajuns nici măcar la transmiterea dosarului către evaluator, suntem în prezența unei încălcări evidente a disp.art. 6 CEDO și a art. 1 Protocolul 1 la Convenție.
În plus, instanța de fond a considerat că nu sunt concludente susținerile pârâtei legate de faptul că procedura administrativă a fost întârziată din motive obiective, respectiv din cauza lipsei unui răspuns de la Primăria Municipiului București cu privire la suprafața reală ce a fost preluată prin Decretul nr. 252/1979. Un astfel de demers este contrar dispozițiilor legale – art. 16 al.4, 5 Cap.V, Titlul VII legea nr. 247/2005.
Astfel, potrivit disp.art. 16 al.4, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificări legalității respingerii cererii de restituire în natură. Al.5 al art. 16 prevede că Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prev.de al.1 și 2, în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluare.
În consecință, a fost admisă în parte acțiunea și, în temeiul disp.art. 1, 18 Legea nr. 554/2004, a fost obligată pârâta C.C.S.D. să înainteze dosarul reclamantei către evaluator în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților C.C.S.D. și P. M. la plata despăgubirilor în cuantum de 100.00 lei pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea transmiterii dosarului la evaluator, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta COMSIA C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.
În motivarea recursului, a arătat că în cauza dedusă judecății a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului și analizei legalității dispoziției sub aspectul imposibilității restituirii în natură a imobilului.
Instanța de fond în mod greșit a reținut deci că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția EDO. C. normativ în virtutea căruia CCSD își exercită atribuțiile este prevăzut în Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Nu se poate reține un refuz nejustificat al CCSD de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 554/2004.
Recursul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ, iar prin încheierea nr. 1443/25.02.2013 s-a dispus, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la C. – SCAF, în calitate de instanță devenită competentă să soluționeze recursul.
În temeiul prev. art. 17 din Legea nr. 165/2013, calitatea procesuală a recurentei-pârâte s-a transmis Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea luând act de această transmitere legală a calității procesuale.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligând pârâta CCSD să transmită dosarul la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
Însă, . Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în integralitate a cererii, făcând de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 7554/13.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. – DIRECTORUL DIRECȚIEI C. ȘI PENTRU COORDONARE A SECRETARIATULUI C.C.S.D., intimata-reclamantă R. M. A., intimata-pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu CNCI ca neîntemeiată.
Menține în rest hotărârea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. N.V./Tehnodact. M.G.D./2 ex
Jud. fond D. A. S.
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 3413/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Sentința nr. 1937/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
