Anulare act administrativ. Decizia nr. 3732/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3732/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 2154/2/2011*
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3732
Ședința publică de la 26 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - R. I. C.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurentul – reclamant S. D. împotriva sentinței civile nr.2690 din 23.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
P. are ca obiect – „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, nu au răspuns părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Curte având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din codul de procedură civilă reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamantul S. D. a solicitat anularea Deciziei nr. 317/18.01.2011 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor prin care a fost sancționat disciplinar cu "mustrare scrisa".
P. la soluționarea acestei contestații, a solicitat suspendarea executării actului administrativ pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei potrivit dispozițiilor art.15 din Lg. nr. 554/2004.
Apreciază ca se impune suspendarea cauzei pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei, întrucât datorita sancțiunii cu "mustrarea scrisa" este in imposibilitate de a mai participa la concursurile privind posturile vacante de avansare in funcție ce urmează sa se desfășoare.
In fapt, reclamantul a arătat că a fost desemnat prin decizia directorului unității, ca in perioada 30.08._10, sa preia pe langa atribuțiile sale de serviciu si pe cele ale subcomisarului V. L. - sef serviciu aplicare regim in Penitenciarul București - Rahova.
Urmare a informării oficiale din partea directorului unității comisar D. A. D. despre vizita membrilor Comitetului pentru Prevenirea Torturii, ocazie cu care, in cadrul mai multor ședințe de lucru, acesta a dispus remedierea in regim de urgenta a deficientelor existente in cadrul secțiilor de deținere, a sectorului de acordare a dreptului la pachet si vizita precum si a punctului de primire deținuți, a dat dispoziție șefilor de secție si ofițerilor responsabili de sector sa verifice si sa îl informeze asupra stării administrativ gospodăreasca
Urmare a celor constatate de către șefii de secție si aducerea la cunoștința directorului unității, acesta a dispus următoarele masuri: completarea cu cazarmament a secției de carantina, reamenajarea magaziilor pentru bagajele persoanelor private de libertate din punctul de primire deținuți, curățenie generala in sectorul de acordare a dreptului la vizita si completarea cu scaune a cabinelor pentru vizite si a sălilor de așteptare pentru vizitatori, igienizarea grupurilor sanitare si a sălii de așteptare pentru persoanele vizitatoare, a holului secției a V-a, a izolatorului de pedeapsa, a camerelor unde sunt cazate persoanele vulnerabile si cele cu grad sporit de risc din cadrul secției a IV-a, a camerelor de deținere din cadrul secției a fi a si a III - a care aveau un grad avansat de degradare, amenajarea clubului de activități de pe secția a VII a etaj I si a camerelor unde sunt cazați deținuții minori din cadrul secției a VII - a etaj II.
Ca urmare a faptului ca activitățile administrativ gospodărești ce urmau sa se deruleze pe secțiile I, II, III, IV, V, VI erau executate de gospodarii secțiilor de deținere prin folosirea persoanelor private de libertate selecționate in grupele de deservire sub coordonarea șefilor de secții si datorita faptului ca titularul postului sef secție al secției a VII-a se afla in concediu de odihna, înlocuitorul acestuia îndeplinind si funcția de sef secție carantinare observare, iar lucrarea de pe secția a VII-a fiind de amploare si de o complexitate mai mare, directorul unității comisar D. A. D. a responsabilizat in mod direct pe comisar sef S. A. - sef serviciu logistica, sa se ocupe de remedierea deficientelor existente pe aceasta secție de deținere.
Precizează faptul ca reclamantul a fost informat de către directorul unității ca pentru executarea lucrărilor pe secția a VII-a a fost desemnat a.s.p D. Ivascu împreuna cu punctul de lucru "Reparații curente unitate", sub coordonarea comisar sef S. A., fapt pe care l-a adus si la cunoștința înlocuitorului șefului secție, subcomisar A. Daczo, care ridicase anterior problemele administrativ gospodărești existente in cadrul secției.
P. la data sosirii in unitatea în cauză a membrilor Comitetului pentru Prevenirea Torturii a asistat la mai multe discuții purtate de către directorul unității cu reprezentanții compartimentului economico administrativ referitoare la urgentarea finalizării lucrărilor aflate in derulare in cadrul secției a VII-a.
Menționează faptul ca deficientele din cadrul secțiilor de deținere I, II, III, IV, V, VI a sectorului de acordare a dreptului la vizite si a punctului de primire deținuți au fost realizate integral pana la sosirea membrilor Comitetului pentru Prevenirea Torturii, sub coordonarea directa a directorului unității si a factorilor de conducere din Siguranța deținerii si regim Penitenciar fără ca factorii de conducere din serviciul Logistica sa se implice.
În urma controlului efectuat de către colectivul de control in vederea efectuării unor verificări ca urmare a vizitei Comitetului de Prevenire a Torturii, având ca obiective verificarea condițiilor de cazare a minorilor, neasigurarea cazarmamentului in cazul minorului G. R.-A. si asigurarea dreptului minorilor la plimbare s-au întocmit mai multe note de constatare, respectiv notele de constatare nr._/_/22.09.2010 si nr._/08.10.2010.
Urmează a se observa ca la data de 22.09.2010 cu ocazia aceluiași control s-au întocmit de către aceleași persoane doua note de constatare diferite, cu concluzii diferite. Ulterior, la data de 08.10.2008 s-a mai întocmit o nota de constatare ca urmare a reverificării modului in care persoanele responsabile din cadrul Penitenciarului Rahova s-au implicat in gestionarea condițiilor de detenție a minorilor încarcerați in instituția respectivă.
Ca urmare a rezultatelor din notele de constatare, la data de 28.10.2010, comisar sef de penitenciare dr. I. I. a formulat o sesizare către Comisia de Disciplina înregistrata sub nr. 6467 cu privire la faptele săvârșite de reclamant, comisar împuternicit sef secție deținere interioara, pentru ineficienta manageriala având ca si consecința starea administrativa din cadrul secției minori, constatata de observatorii CPT si surprinsa de conducerea ANP in data de 14.09.2010, caracterizata ca fiind "dezastruoasă".
In ceea ce privește sesizarea Comisiei de Disciplina, învederează faptul ca aceasta s-a efectuat in temeiul prevederilor art. 22 alin. 1 si 2 din OMJ 2856/C/2004.
Potrivit art. 22 alin 1 din OMJ 2856/C/2004, Comisia de Disciplina poate fi sesizata de către ministrul justiției, directorul general sau directorii generali adjuncți din ANP, conducătorul unității, conducătorul structurii in care este numit funcționarul public, orice persoana care se considera vătămata prin fapta funcționarului public.
Prin urmare, OMJ 2856/C/2004 stabilește, in funcție de principiul subordonării ierarhice, categoriile de persoane care pot formula sesizări împotriva funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar.
Raționamentul avut in vedere de legiuitor este de a se înlătura un eventual abuz de drept săvârșit de către directorii generali/conducătorii unității/șefii de structura in care își desfășoară activitatea funcționarii publici ai căror acțiuni/inacțiuni pot face obiectul unei sesizări.
Se observă faptul ca sesizarea nr. 6467/28.10.2010 a fost formulata in temeiul art. 22 alin. 1, fără sa se precizeze in concret calitatea in care persoana respectiva face sesizarea.
In realitate, persoana care a formulat sesizarea, respectiv, comisar sef de penitenciare dr. I. I. deține calitatea de director general adjunct, prin urmare sesizarea se putea formula doar in temeiul art. 22 alin 1 lit. b sau e.
De asemenea, sesizarea se refera la faptele săvârșite de comisar D. S., funcționar public cu statut special, reclamantul deținând însă de peste 2 ani gradul profesional de comisar sef.
In sesizare se arata ca faptele săvârșite constituie abatere disciplinara si sunt prevăzute de art. 61 lit. b din Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Naționala a Penitenciarelor, cu modificările si completările ulterioare.
Face precizarea ca articolul menționat mai sus se refera la încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special, iar lit. b se refera la transfer.
Totodată, sesizarea se formulează in scris si trebuie sa cuprindă descrierea faptei si dovezile pe care se sprijină sesizarea.
Mai învederează faptul ca in speța, au fost anexate sesizării notele de constatare nr._/_/22.09.2010 si nr._/08.10.2010 fără a fi anexate si documente relevante constituite ca anexe la notele de control, mai exact 397 file, la primele, note si respectiv 42 de pagini la ultima nota care constituie parte integranta a notelor si care stau la baza sesizării.
In conformitate cu art. 24 alin 5 din OMJ, funcționarului public a cărui fapta constituie obiectul sesizării i se comunica sub sancțiunea nulității o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa si de pe înscrisurile anexate.
Prin necomunicarea documentelor relevante, apreciază ca nu au fost respectate condițiile imperative prevăzute de art. 22 alin 2 din OMJ, fiindu-i încălcat dreptul la pregătirea apărării.
Referitor la Referatul Comisiei de Disciplina nr._/23.12.2010 a solicitat a se constata ca, potrivit art. 30 alin 2 lit. d si e din OMJ 2856/C/2004, acesta trebuia sa cuprindă prezentarea faptei sesizate si a circumstanțelor in care aceasta a fost săvârșita, precum si probele care au condus la identificarea acesteia ca abatere disciplinara.
Din redactarea referatului nu sunt evidențiate aceste aspecte, comisia precizând doar ca fapta constituie abatere disciplinara prevăzuta de art. 61 lit. b din Legea nr. 293/2004, republicata.
De asemenea, apreciază că în cercetarea efectuată de către Comisia de Disciplina nu au fost luate in considerare o . aspecte.
In perioada 30.08._10, perioada de timp in care a fost desemnat sa preia si atribuțiile de serviciu ale subcomisarului V. L. ca sef Serviciu Aplicare Regim in Penitenciarul București - Rahova nu i s-a întocmit o fisa a postului nominală in care sa se precizeze gradul său de implicare in exercitarea atribuțiilor de serviciu ca înlocuitor al șefului Serviciului aplicare Regimuri, atribuțiile prevăzute în fisa postului a titularului neputând avea pentru reclamant decât un caracter general si orientativ.
Deși se cunoștea acest aspect membrii comisiei de control din cadrul ANP, cat si membrii comisiei de disciplina l-au cercetat în funcție de fisa titularului postului.
In conformitate cu art. 26 alin 2 lit. c si d din OMJ 2856/C/2004, activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune audierea altor persoane ale căror declarații pot conduce la soluționarea cazului si trebuie sa culeagă informații considerate necesare pentru rezolvarea justa a cauzei.
In fapt, Comisia de Disciplina s-a mărginit doar la audierea funcționarului public cu statut special, fiind chiar cel care a formulat sesizarea, precum si la audierea persoanei - conducătorul instituției la acea vreme, fără a proceda la audierea si a altor persoane care ar fi putut, prin declarațiile lor să ajute la justa soluționare a cauzei, persoane care, de altfel, au si înaintat note de raport din care rezulta fără echivoc faptul ca a procedat la informarea si instruirea personalului din subordine cu privire la masurile ce se impun (nota nr. 1/_/18.11.2010, nota nr. 1/_/18.11.2010).
Comisia de disciplina și-a bazat activitatea de cercetare doar pe cuprinsul notelor de constatare ale comisiilor de control ale ANP, fără a mai culege alte informații considerate necesare pentru rezolvarea spetei.
Cu ocazia controalelor reprezentanților Autorității Naționale a Penitenciarelor a fost audiat doar personalul operativ care deservea Secția a VII a, fără a mai fi audiați si alți ofițeri sau agenți din cadrul Serviciului Aplicarea Regimului.
De asemenea, nu s-a avut in vedere de către Comisie faptul ca activitatea reclamantului, ca înlocuitor al șefului Serviciului Aplicarea Regimului, implica si coordonarea celorlalte 6 secții de deținere, precum si instruirea personalului aferent, iar îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu nu poate fi cercetata doar prin prisma unei singure secții de deținere, așa cum s-a consemnat in notele de constatare ANP.
Raportul preliminar al membrilor CPT a fost formulat tendențios si, deși unele aspecte cuprinse in acesta au avut un suport real, realitatea a fost in mod intenționat denaturata pentru a produce o imagine nefavorabila instituției si angajaților acesteia.
De altfel, starea administrativa a secției a VII - a reținuta in sesizare ca fiind dezastruoasa nu a putut fi constatata nici de membrii echipei de control ANP (nota constatare nr._/DSDRP/22.09.2010).
In conformitate cu prevederile legale la acea data, instruirea personalului de supraveghere, precum si repartizarea pe camerele de deținere a persoanelor private de libertate primiri prin transfer se realizează, in afara orelor de program de către șeful de tura.
De asemenea, planificarea in serviciu a agenților supraveghetori este întocmita de către aceștia si aprobata de către Directorul Adjunct pentru Siguranța Deținerii si Regim Penitenciar.
Un alt aspect pe care dorește sa îl învedereze este faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 9 alin 1 lit. b, mandatul de membru in Comisia de Disciplina ar trebui sa se suspende la cererea membrului comisiei care s-a pronunțat in orice mod cu privire la fapta sesizata, anterior soluționării cauzei.
Aceasta prevedere legala a fost încălcată, întrucât d-na comisar de penitenciare B. C., a făcut parte din colectivul de control din data de 16.09.2010, semnând in aceasta calitate notele de constatare ce au stat la baza întocmirii sesizării Comisiei de Disciplina si totodată este si membra a acestei Comisii de Disciplina care a cercetat cauza si a stabilit vinovăția reclamantului in ceea ce privește săvârșirea unei abateri disciplinare.
Potrivit art. 17 alin. 2 din OMJ 2856/C/2004, celeritatea procedurii presupune obligativitatea Comisiei de Disciplina de a proceda fără întârziere la soluționarea cu celeritate a cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate si a prevederilor legale, astfel ca termenele de prezentare in fata comisiei de disciplina sa fie stabilite incat sa nu se depășească, de regula, o perioada de șapte zile lucrătoare.
In speța, sesizarea nr._ a fost formulata la data de 28.10.2010, primul termen de judecata in fata comisiei fiind stabilit inițial in data de 18.11.2010, ulterior revenindu-se si stabilindu-se data de 19.11.2010, nerespectându-se astfel condiția soluționării de urgenta a procedurii disciplinare.
F. de aspectele pe care le-a arătat mai sus cu privire la condițiile de fond si de forma ale referatului Comisiei de Disciplina apreciază ca acesta este nul întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 30 alin 2 din OMJ 2856/C/2004, potrivit cărora referatul Comisiei de Disciplina trebuia sa conțină anumite elemente, care însă nu se regăsesc.
De asemenea, acesta nu cuprinde nici propunerea de sancționare sau de clasare si nici motivarea unei astfel de soluții in raport de criteriile prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, anularea Deciziei nr. 317/18.2011 emisa de Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, precum si suspendarea executării pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In drept, a invocat Legea nr. 554/2004, OMJ 2856/_.
În dovedire au fost atașate, în copie, decizia nr. 317/2011, note raport întocmite de către reclamant, sesizarea adresată comisiei de disciplină, referatul comisiei de disciplină, comunicarea acestui referat către reclamant.
Pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamantul S. D. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea deciziei nr. 317/18.01.2011 emisă de directorul general al A.N.P. motivat de faptul că a fost încălcată procedura de cercetare a abaterii disciplinare prevăzută de Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate aprobat prin O.M.J. nr. 2856/C/2004, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 28.10.2010 prin adresa înregistrată sub nr._, comisia de disciplină constituită la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost sesizată de directorul general adjunct ce avea atribuții de coordonare pe linia siguranței deținerii și regim penitenciar la nivelul întregului sistem penitenciar.
Sesizarea a avut la bază notele de constatare întocmite în urma verificărilor de către specialiști din A.N.P. în data de 22.09.2010 și 08.10.2010, după vizita efectuată de reprezentanții Comitetului de Prevenire a Torturii în Penitenciarul Rahova în perioada 13- 14.09.2010.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din O.M.J. nr. 2856/C/2004, cu modificările și completările ulterioare, comisia de disciplină poate fi sesizată de una dintre persoanele prevăzute de textul de lege. În opinia sa, dat fiind faptul că directorul general adjunct, care a întocmit sesizarea, coordonează activitatea pe sectorul siguranței deținerii pe întreg sistemul penitenciar, apreciază că este nefondată susținerea reclamantului cu privire la faptul că acesta nu avea competența de a sesiza comisia de disciplină.
În ceea ce privește erorile invocate de reclamant cu privire la gradul său și la temeiul legal al abaterii săvârșite, acestea sunt doar erori materiale care nu pot conduce la anularea actului administrativ de sancționare.
Urmează a se observa faptul că în cuprinsul referatului final, prin care s-a propus sancțiunea de către comisia de disciplină, au fost înscrise în mod corect atât gradul reclamantului, cât și temeiul legal al faptei ce se circumscrie în cadrul abaterilor disciplinare prevăzute de Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată.
Referitor la faptul că sesizarea nu cuprinde descrierea faptei și dovezile pe care aceasta se întemeiază, precizează că în actul prin care a fost investită comisia, se arată că faptele săvârșite sunt cuprinse în notele de constatare nr._/_/22.09.2010 și nr._/08.10.2010 și constau în: superficialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa instrumentelor manageriale care să conducă la o responsabilizare eficientă și încadrată în timp a personalului din subordine, controlul și îndrumarea acestora;neimplicare în executarea pregătirii personalului din subordine cu privire la anunțata vizită a CPT.
Astfel, faptele arătate mai sus s-au concretizat în starea administrativă dezastruoasă din cadrul secției de minori din Penitenciarul București Rahova, situație constatată de observatorii Comitetului pentru Prevenirea Torturii.
Alineatul 2 al art. 22 din O.M.J. nr. 2856/C/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede elementele obligatorii pe care sesizarea trebuie să le cuprindă, fără a se specifica cât de detaliată să fie descrierea faptei.
În ceea ce privește probele, persoana care a formulat sesizarea a menționat la final că se anexează notele de control, tocmai pentru a fi avute în vedere la cercetarea abaterii disciplinare.
Față de susținerea reclamantului cu privire la faptul că nu i-a fost comunicată sesizarea însoțită de documentele anexate, arată că din confirmarea de fax (pagina 25 din dosarul de cercetare anexat) rezultă că au fost transmise un număr de 32 de pagini. De asemenea, chiar din citația comunicată sub semnătură reclamantului, acesta consemnează „a primit materialele anexate" - pagina 29.
În ceea ce privește referatul nr._/23.12.2010 ce conține rezultatul activității comisiei arată faptul că reclamantul este în eroare, întrucât în al doilea paragraf au fost menționate faptele ce constituie abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, republicată.
Cu privire la probe, este adevărat că în cuprinsul referatului nu se menționează explicit cuvântul „probe", dar este fără putință de tăgadă că au fost administrate o . probe și care sunt menționate cum ar fi de exemplu: audierea persoanei care a formulat sesizarea, audierea reclamantului ocazie cu care acesta depus o . înscrisuri, notele de constatare atașate la sesizare.
În opinia pârâtei doar în măsura în care se dorește interpretarea restrictivă a actului normativ cu scopul de a lipsi de efecte juridice actul administrativ în cauză, atunci instanța poate reține ca fiind reale susținerile reclamantului.
De asemenea, reclamantul susține în cererea de chemare în judecată că referatul nu conține și propunerea de sancționare, face precizarea că O.M.J. nr. 2856/C/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede că în activitatea sa comisia întocmește 2 referate: un referat în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) în care sunt consemnate rezultatele activității de cercetare, care este adus la cunoștința funcționarului public cu statut special împotriva căruia s-a formulat sesizarea, în vederea formulării unor eventuale obiecții. După formularea obiecțiilor la referatul comunicat, acestea sunt analizate în ședință de către comisia reunită, pentru ca ulterior să se întocmească un alt referat care va cuprinde rezultatul final al cercetării.
Cel de-al doilea referat în care comisia de disciplină este obligată să propună aplicarea sancțiunii disciplinare și care se întocmește la finalizarea cercetării în temeiul dispozițiilor art. 30 și 31 din actul normativ invocat. Consideră că prin normele invocate, legiuitorul a făcut în mod clar distincția între cele două referate, dat fiind că în alin. (1) al art. 31 se prevede: „Comisia de disciplină formulează propunerea cu privire la sancțiunea aplicabilă, pe baza referatului prevăzut la art. 28."
Având în vedere toate motivele invocate de mai sus și ținând seama de principiul proporționalității prevăzut de art. 17 lit. e) apreciază că sancțiunea a fost aplicată în mod corect, dată fiind importanța și consecințele vizitei Comitetului pentru Prevenirea Torturii.
Pentru toate motivele arătate a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
în drept, dispozițiile art.115 Cod procedura civilă.
În dovedire a fost atașată, din dispoziția instanței documentația care a stat la baza emiterii actului atacat.
Prin sentința civilă nr. 2690/23.04.2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin decizia nr. 317/18.01.2011, emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, reclamantul în calitate de șef serviciu (aplicarea regimurilor) în cadrul Penitenciarului București-Rahova, cu grad profesional comisar șef de penitenciar a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă pentru neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege, avându-se în vedere art. 7 alin. 4 din HG nr. 1849/2004, art. 68 alin. 1, art. 69 lit. b, art. 70 lit. a, art. 71, 72 și 73 din legea nr. 293/2004, art. 33 din regulamentul aprobat prin Ordinul MJ nr. 2856/2004, precum și referatul comisiei de disciplină nr._/11.01.2011 privind propunerea de sancționare a reclamantului.
În motivarea deciziei s-a arătat că abaterea disciplinară a constat în fapt în lipsa de implicare în informarea și pregătirea personalului din subordine cu privire la măsurile care se impun în legătura cu anunțata vizită a CPT.
Din analiza referatului nr._/23.12.2011 întocmit de comisia de disciplină din ANP Curtea reține că prin adresa nr._/28.10.2010 domnul comisar șef I. I., director general adjunct al ANP a sesizat comisia de disciplină din ANP cu privire la anumite fapte săvârșite de către reclamant.
Din cuprinsul sesizării a rezultat că reclamantul a manifestat superficialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsind instrumentele manageriale care să conducă la o responsabilizare eficientă și încadrată în timp a personalului din subordine, controlul și îndrumarea acestora, precum și lipsa de implicare în executarea pregătirii personalului din subordine cu privire la anunțata vizită a CPT.
La această sesizare au fost atașate în fotocopie notele de constatare nr._/_/22.09.2010 și nr._/08.10.2010.
Au fost audiați atât persoana care a formulat această sesizare, cât și reclamantul, acesta din urmă formulând o întâmpinare, atașând totodată și două rapoarte de activitate și fișa postului, comisia analizând inclusiv documentele aflate la dosarul de cercetare disciplinară astfel cum a fost atașat la dosarul cauzei de față în fotocopie.
Acest referat a conținut și constatarea comisiei în unanimitate a faptului că faptele care au fost obiectul sesizării constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 69 lit. b din legea nr. 293/2004, astfel încât în temeiul art. 28 din regulamentul aprobat prin OMJ nr. 2856/2004 referatul a fost adus la cunoștința reclamantului la data de 23.12.2010, acesta formulând obiecțiuni, reluate ulterior și în cadrul acțiunii introductive (fila 13).
La data de 11.01.2011 a fost întocmit referatul privind propunerea de sancționare a reclamantului, întocmit de comisia de disciplină, prin care au fost analizate obiecțiunile formulate de către reclamant la referatul privind rezultatul activității de cercetare, obiecțiunile fiind respinse ca neîntemeiate, reținându-se aceeași abatere disciplinară în sarcina reclamantului.
Curtea a constatat că în cadrul notei de constatare întocmită la data de 22.09.2010 (fila 91) întocmită de către o comisie constituită în vederea efectuării unor verificări ca urmare a vizitei CPT, în perioada 13.09._10 având ca obiective verificarea condițiilor de cazare ale minorilor, neasigurarea cazarmamentului în cazul minorului G. R.-A. și asigurarea dreptului minorilor la plimbare, s-au reținut în privința reclamantului următoarele împrejurări:
La data de 14.09.2010 membrii CPT au constatat că acest minor cazat în camera 715 nu avea cazarmament, iar din raportul de activitate al agentului șef adjunct D. V.-A., supraveghetor pe secție, s-ar reținut că mutarea minorului din camera nr. 718 de către agent P. A., supraveghetor curți plimbare, s-a realizat în intervalul orar 14.00-15.00 în data de 14.09.2010, fără cazarmament.
Deși minorul nu a informat supraveghetorul cu privire la acest aspect, la apelul de seară agent șef Rozsdas Iozsef nu a observat această lipsă și nu a informat personalul despre acest lucru, deși obligația asigurării cazarmamentului revenea agentului gospodar, în timpul programului de lucru, iar după program supraveghetorilor care au acces la magazia aflată pe secția de minori.
S-a mai reținut că, în perioada cuprinsă între 30.08._10, atribuțiile funcției de șef serviciu regim penitenciar au fost îndeplinite de către reclamant, având ca atribuții, conform fișei postului acestuia, executarea pregătirii personalului din serviciul de zi și de verificare a modului în care acesta își îndeplinește atribuțiile generale și specifice, precum și respectarea ordinii interioare în cadrul penitenciarului, precum și de elaborare periodică a informării și elaborării unor sinteze referitoare la principalele evenimente negative în domeniul de activitate.
Astfel reclamantul a declarat că în urma informării de către directorul penitenciarului despre vizita CPT cu ocazia ședințelor de lucru a dispus șefilor de secție să verifice starea administrativ-gospodărească a sectorului de deținere, a sectorului vizite și a punctului de primire deținuți.
Cu privire la secția a VII – minori - s-a constatat că lucrările de reparații erau de complexitate deosebită, astfel încât i s-a adus la cunoștință reclamantului de către directorul penitenciarului că l-a responsabilizat în mod direct pe comisar șef A. S., șef serviciu logistică pentru remedierea deficiențelor constatate, precum și faptul că lucrările vor fi efectuate de către punctul de lucru „reparații curente” aflat sub coordonarea agentului șef principal I. D. și comisar șef A. S..
De asemenea prin aceeași notă de constatare s-a reținut că au fost insuficiente controale din partea factorilor decizionali pe linie operativă a camerelor de deținere, în ceea ce privește starea administrativ-gospodărească, lipsind informările scrise către factorii responsabili cu privire la remedierea acestei stări și întreținerea instalațiilor, la momentul constatării disfuncționalităților, propunându-se printre alte măsuri și retragerea împuternicirii acordate anterior reclamantului și totodată sesizarea organelor de cercetare penală inclusiv cu privire la reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 267 C.penal.
Ulterior prin nota de constatare întocmită la data de 08.10.2010 s-a reținut că în îndeplinirea sarcinilor de serviciu a manifestat superficialitate, lipsind instrumentele manageriale care să conducă la o responsabilizare eficientă și încadrată în timp a personalului din subordine, controlul și îndrumarea efectivă a acestuia, propunându-se sesizarea comisiei de disciplină în privința reclamantului pentru cercetarea acestei abateri disciplinare.
În cadrul acestor verificări au fost efectuate fotografii atașate în fotocopie la dosarul cauzei din care rezultă starea administrativă a camerelor de deținere a minorilor.
Cu privire la criticile de nelegalitate invocate de către reclamant Curtea a reținut nu este întemeiată susținerea privind nerespectarea art. 22 alin. 1 din OMJ nr. 2856/2004 privind competența persoanei care avea dreptul de a formula o sesizare adresată comisiei de disciplină, având în vedere că sesizarea în cauză referitoare la abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului a fost întocmită de către domnul comisar șef I. I., director general adjunct al ANP, funcție menționată în mod expres în cadrul acestui text de lege, nefiind relevantă menționarea și a literei din cadrul primului alineat al art. 22, omisiunea fiind complinită prin menționarea funcției deținută de către persoana care a efectuat această sesizare în scris.
Pe de altă parte, împrejurarea că în cadrul sesizării astfel întocmită nu a fost menționată corect funcția deținută la data respectivă de către reclamant, respectiv aceea de comisar șef nu poate conduce la nelegalitatea sesizării, având în vedere că a fost menționat numele corect al reclamantului, precum și funcția deținută la data sesizării și care a atras reținerea abaterii disciplinare în sarcina acestuia, fiind identificată persoana reclamantului astfel încât ulterior să poată fi demarată procedura cercetării disciplinare în privința acestuia.
Împrejurarea că în cadrul sesizării au fost menționate ca temei al abaterii dispozițiile art. 61 lit. b din legea nr. 293/2004, iar nu art. 69 lit. b din același act normativ nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate a actului atacat și a sesizării care a stat la baza procedurii disciplinare împotriva reclamantului, rezultând în fapt conținutul abaterii astfel cum aceasta este descrisă de prevederile anterior menționate, fiind vorba despre o simplă eroare materială, nefiind dovedită vătămarea reclamantului în contextul în care ulterior acestuia i-au fost comunicate atât conținutul sesizării, cât și referatele întocmite de comisia de disciplină și a avut astfel posibilitatea să își exercite în mod corespunzător dreptul la apărare în fața comisiei de disciplină.
Nu poate fi reținută nici critica vizând nelegalitatea sesizării decurgând din pretinsa nedescriere în fapt a abaterii, având în vedere că sesizarea în cauză a avut la bază aspectele consemnate în notele de constatare prezentate anterior și care se refereau la faptele care au condus la reținerea abaterii disciplinare, cu referire concretă la constatarea CPT și omisiunea îndeplinirii atribuțiilor conținute în fișa postului în care reclamantului fusese anterior împuternicit pe o perioadă restrânsă.
De asemenea se constată că toate înscrisurile care au stat la baza efectuării cercetării disciplinare și au condus la emiterea actului administrativ de sancționare a reclamantului au fost atașate în fotocopie la dosarul cauzei, din dispoziția instanței, astfel încât reclamantul a avut posibilitatea de a combate această documentație avută în vedere la reținerea în sarcina acestuia a abaterii disciplinare în cadrul comisiei de disciplină, fiindu-i respectat în mod corespunzător dreptul la apărare în fața instanței de judecată, prin invocarea de către reclamant a neîntrunirii elementelor constitutive ale acestei abateri și supunerea acestor apărări analizei instanței de judecată.
Sunt neîntemeiate și criticile aduse cu privire la referatul întocmit de către comisia de disciplină din data de 23.12.2010 fiind evidențiate, astfel cum au fost expuse anterior faptele care au condus la reținerea abaterii disciplinare în sarcina reclamantului, cu referire concretă la deficiențele constatate cu ocazia vizitei CPT și neîndeplinirea obligațiilor din fișa postului aferente funcției în care fusese numit în perioada respectivă reclamantul.
Curtea constată că susținerile reclamantului în sensul că în cadrul comisiei de disciplină nu au fost luate în considerare mai multe aspecte care ar fi condus la constatarea inexistenței unei vinovății în sarcina acestuia, având în vedere că reclamantului i-a fost adus la cunoștință în mod direct de către directorul penitenciarului obligația de supraveghere a modului în care personalul din subordine vor remedia deficiențele constatate la secția de deținere minori, prin verificare directă și efectivă a acestor aspecte, astfel încât la data efectuării vizitei de către CPT aceste deficiențe să fie înlăturate în integralitate, fiind nerelevantă susținerea că atribuțiile din fișa postului erau generale și cu caracter orientativ, împrejurare nedovedită de către reclamant, aceste atribuții fiind obligatorii potrivit naturii funcției deținută de către reclamant și a experienței acestuia în funcțiile de conducere la nivelul acestui penitenciar.
Pe de altă parte Curtea a reținut că reclamantul nu a dovedit că și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu astfel cum acestea rezultau din fișa postului aferent acestei funcții, prin administrarea unor probe care să conducă la concluzia că s-a preocupat în mod direct și constant, anterior vizitei efectuată de CPT, de remedierea tuturor acestor deficiențe constatate în privința camerelor de deținere în secția a VII-a, simplele informări prealabile a personalului cu privire la necesitatea remedierii deficiențelor nefiind suficiente, fiind vorba despre asumarea unor obligații de rezultat astfel încât starea acestor camere de deținere să corespundă standardelor precizate de CPT, cunoscute anterior de către conducerea penitenciarului, inclusiv de către reclamant.
De asemenea Curtea a reținut că reclamantul nu a solicitat punctual, nici în fața comisiei de disciplină, nici în fața instanței, audierea altor persoane din cadrul penitenciarului cu privire la faptele reținute în sarcina sa, iar simpla contestare a raportului întocmit cu ocazia vizitei efectuat în cadrul penitenciarului de CPT, fără a dovedit contrariul, nu poate fi apreciată ca relevantă în înlăturarea vinovăției reclamantului.
În plus cu privire la pretinsa neconcordanță între referatele întocmite anterior sesizării comisiei de disciplină Curtea a constatat că au fost reținute aceleași deficiențe în privința stării administrativ-materiale a camerelor de deținere pe secția de minori, ajungându-se astfel la concluzia că se impune sesizarea acestor aspecte conducerii ANP în vederea declanșării procedurii de cercetare disciplinară a reclamantului și a personalului din subordinea acestuia.
Cu privire la pretinsa încălcare de către comisia de disciplină a dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. b din regulamentul aprobat prin OMJ nr. 2856/2004, în sensul că d-na comisar de penitenciare B. C. a făcut parte atât din colectivul de control din data de 16.09.2010, semnând în această calitate și notele de constatare ulterior întocmite și care au fost avute în vedere la întocmirea sesizării, iar pe de altă parte, ca membru în cadrul comisiei de disciplină, Curtea a constatat că această comisie a fost compusă dintr-un președinte și patru membrii, iar propunerea finală în vederea sancționării reclamantului a fost adoptată cu unanimitate, astfel încât orice vătămare adusă reclamantului prin pronunțarea în orice mod cu privire la fapta sesizată, anterior soluționării cauzei, prin propunerea declanșării procedurii disciplinare inclusiv în privința reclamantului și ulterior prin desemnarea în cadrul comisiei de disciplină care a propus sancționarea disciplinară a acestuia a fost acoperită, având în vedere că propunerea privind sancțiunea ce urma a fi aplicată reclamantului a fost adoptată de către toți membrii comisiei, iar prin suspendarea acestui membru nu s-ar fi ajuns în final la o altă concluzie.
Este neîntemeiată și susținerea privind nerespectarea principiului efectuării cu celeritate a procedurii de cercetare disciplinară în cazul reclamantului, având în vedere complexitatea abaterilor constatate cu ocazia efectuării verificărilor și natura deficiențelor reținute, precum și perioada cuprinsă între data sesizării-28.10.2010 și data finalizării procedurii prin emiterea actului atacat, respectiv 18.01.2011, fiind respectate dispozițiile art. 17 alin. 2 lit. c din regulamentul aprobat prin OMJ nr. 2856/2004, reclamantul nedovedind o vătămare în sensul prelungirii excesive a duratei procedurii de cercetare disciplinară.
Cu privire la proporționalitatea aplicării sancțiunii disciplinare reclamantului Curtea a constatat că acest principiu a fost respectat de către pârâtă, fiind aplicată acestuia sancțiunea mustrării scrise prevăzută de art. 70 lit. a din Legea nr. 293/2004, ținându-se seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a autorului abaterii, precum și de existența altor sancțiuni disciplinare.
Neîntemeiate sunt și susținerile reclamantului privind nemotivarea propunerii comisiei de disciplină din data de 11.01.2011 rezultând că acest referat conține referiri în fapt și în drept cu privire la abaterile reținute în sarcina reclamantului, precum și propunerea de sancționare a acestuia cu mustrare scrisă, menționată în mod expres în conținutul acestui referat care a stat la baza luării deciziei atacate.
Cu privire la cererea vizând suspendarea executării deciziei Curtea a reținut potrivit celor anterior menționate că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14-15 din legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă-nefiind dovedit prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate si pe fond admiterea acțiunii.
Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25.04.2012.
Prin încheierea de ședință nr. 1860 din data de 26.02.2013, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată, în recurs, pe rolul Curții de Apel București, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, in mod greșit instanța de fond a considerat neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate in cererea de chemare in judecata. Deși a arătat ca nu au fost respectate dispozițiile legii privind competenta persoanei care avea dreptul de a formula o sesizare adresata comisiei de disciplina, instanța arata ca omisiunea a fost complinita prin menționarea funcției deținute de către persoana care a efectuat sesizarea in scris. A considerat ca sesizarea este nelegala, întrucât nu a fost precizata in concret calitatea in care persoana face sesizarea.
De asemenea, a apreciat ca nu este suficient faptul ca a fost identificata persoana sa, atât timp cat a arătat ca sesizarea se refera la faptele săvârșite de in calitate de funcționar public cu statut special, deși de mai mult de doi ani deține gradul profesional de comisar sef.
Cu privire la faptul ca a fost menționat ca temei al abaterii art. 61 lit. b din Legea nr. 293/2004, iar nu art. 69 lit. b din același act normativ, instanța in mod greșit a apreciat ca este vorba doar de o simpla eroare materiala si de asemenea, nu a reținut nici critica referitoare la faptul ca sesizarea nu cuprinde o descriere in fapt a abaterii, deși sesizarea se formulează in scris si trebuie sa cuprindă descrierea faptei si dovezile pe care se sprijină.
F. de aceasta situație, este evident ca nu a avut posibilitatea de a-și exercita in mod corespunzător dreptul la apărare la momentul prezentării in fata Comisiei de Disciplina in aceste condiții, cu atât mai mult cu cat i-a fost comunicata doar sesizarea, fără a fi însoțită si de documentele relevante, mai exact 397 file la primele note si 42 de file la ultima nota care constituiau parte integranta si care au stat la baza sesizării, fiind astfel incalcate dispozițiile art. 24 alin. 5 din OMJ 2856/C/2004.
Mai mult decât atât, deși a formulat cerere de chemare in judecata in luna martie 2011, documentele la care a făcut referire mai sus au fost comunicate la dosarul cauzei abia in anul 2012, după nenumărate termene de judecata acordate in acest sens. De altfel, parata a fost sancționata de către instanța de judecata cu amenda pentru aceste motive.
Referitor la referatul Comisiei de Disciplină nr._/23.12.2010, a arătat ca, potrivit art. 30 alin. 2 lit. d si e din OMJ 2856/C/2004, acesta trebuia sa cuprindă prezentarea faptei sesizate si a circumstanțelor in care aceasta a fost săvârșită, precum si probele care au condus la identificarea acesteia ca abatere disciplinara. Din redactarea referatului nu sunt evidențiate aceste aspecte, comisia precizând doar ca fapta constituie abatere disciplinara prevăzuta de art. 61 lit. b din Legea nr. 293/2004 republicata.
Se apreciază de către instanța de fond ca atribuțiile prevăzute in fisa postului titularului, respectiv ale dl. subcomisar V. L. sunt obligatorii potrivit naturii funcției deținute de către reclamant si a experienței sale in funcțiile de conducere la nivelul penitenciarului.
A arătat că, atâta timp cat nu i s-a întocmit o fișă a postului nominală, în care sa se precizeze gradul său de implicare in exercitarea atribuțiilor de serviciu ca înlocuitor al sefului Serviciului aplicare Regimuri, atribuțiile prevăzute in fisa postului titularului nu pot avea pentru sine decât un caracter general si orientativ, astfel ca motivarea instanței de fond nu poate fi reținuta.
A precizat ca a fost cercetat în funcție de fisa titularului postului. Așa cum a arătat, a fost desemnat prin decizia directorului unității, ca in perioada 30.08._10, sa preia pe langa atribuțiile sale de serviciu si pe cele ale subcomisarului V. L. - sef serviciu aplicare regim in Penitenciarul București.
A reținut instanța de fond, in mod greșit, ca nu s-a dovedit ca și-a îndeplinit in mod corespunzător atribuțiile de serviciu, simplele informări prealabile ale personalului cu privire la necesitatea remedierii deficiențelor nefiind suficiente.
A arătat că, din declarațiile martorilor audiați rezulta o cu totul alta situație decât cea reținuta in notele de constatare întocmite. Astfel, D. D. menționează ca reclamantul este cel mai performant, fiind responsabil de Secția a 4-a, Secția unde sunt cazate persoanele private de libertate care prezintă un grad de risc deosebit.
Probleme in speța au fost identificate la Secția a VII-a de deținere. Pe aceasta Secție destinata minorilor s-au efectuat lucrări de reparație si igienizare la toate camerele de deținere. Se retine in nota de constatare din 22 septembrie 2010, faptul ca instalațiile sanitare din camera nu prezentau defecțiuni vizibile, saltelele prezentau un grad de uzura nefiind rupte, iar in camera se executau simultan lucrări de zugrăvire, igienizare, reparare si înlocuire a instalațiilor sanitare.
De asemenea, există referate de necesitate întocmite pentru achiziționarea de materiale de instalații de alimentare cu apa, canalizare si electrice. In luna august 2010, au fost realizate lucrări de reabilitare a clubului pentru deținuți aflați pe aceasta secție.
In legătura cu lipsa cazarmamentului pentru minorul G. R. A., in data de 13 septembrie, la dispoziția directorului adjunct Comisar sef M. M., minorul a fost mutat de la camera 718 la camera 715. S-a procedat la aceasta mutare, in vederea asigurării protecției, ca urmare a cererii unchiului acestuia.
Mutarea minorului s-a realizat in intervalul orar 14.00-15.00, de către agent Pirlitu A., fără cazarmament. P. la sfârșitul programului de lucru al ag. șef adjunct D. V. minorul nu a înștiințat aceasta situație, la apelul de seara agent sef Rozsdas Jozsef nu a observat lipsa cazarmamentului, iar nici in ziua următoare, agent sef M. nu a observat ca minorul nu a avut cazarmament.
De reținut ca, obligativitatea asigurării cazarmamentului minorilor revine agentului gospodar, in timpul programului de lucru, iar după program supraveghetorilor secției, care au acces la magazia aflata pe secție. Este total incorect sa i se impute aceasta situație, atâta timp cat alte persoane aveau aceasta sarcina de a asigura cazarmamentul minorilor.
O alta problema se refera la cazarea a 4 minori sosiți prin transfer de la C.R. Găești, de la ora 21.45 pana la ora 2.45, când au fost transferați la Penitenciarul Poarta A.. Membrii Comisiei au constatat, in grupul sanitar, pe pardoseala, apa in exces provenita din instalația sanitara deteriorata. Referitor la aceasta camera, la acel moment era in curs de zugrăvire, instalația sanitara era reparata, iar prin tavanul de la baie se infiltra apa de la etajul superior, situație care era in curs de remediere, având in vedere ca avariile la instalația sanitara apăruseră in acea dimineața.
In cursul anului 2010 camerele in care sunt cazați minori au fost zugrăvite de doua ori, insa reparațiile efectuate se păstrează o scurta perioada de timp.
Așa cum rezulta din raportul de activitate al ASP P. C., responsabilitatea verificării camerelor de deținere din cadrul secției a VII-a, precum si a sectoarelor interioare si exterioare in vederea remedierii, aparținea acesteia.
De asemenea, minorul G. R. a fost scos la raport la comandantul de secție, acesta fiind si cel care a aprobat mutarea de la camera 718 la camera 715.
Comisarul sef M. M. a declarat la data de 17 septembrie 2010, faptul ca anterior vizitei Comisiei a fost informat de către reclamant ca starea administrativ-gospodăreasca la nivelul secției a VII a nu este corespunzătoare si ca despre aceasta situație fusese informat si directorul unității.
A apreciat ca a existat o preocupare permanenta a personalului penitenciarului in ceea ce privește asigurarea condițiilor de cazare si a unei stări de curățenie corespunzătoare, personalul fiind instruit in permanenta cu privire la necesitatea asigurării acestor condiții si prin purtarea unui dialog permanent cu efectivele de deținuți din penitenciar.
A apreciat ca raportul CPT a fost formulat tendențios si, deși unele aspecte reținute aveau un suport real, au fost denaturate in mod intenționat pentru a crea o imagine nefavorabila unității si conducerii acesteia.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat privind incalcarea de către Comisia de Disciplina a dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. b din Regulamentul aprobat prin OMJ nr. 2856/2004, Curtea a apreciat ca într-adevăr dna. comisar B. a făcut parte atât din Colectivul de Control cat si din Comisie, insa atâta timp cat Comisia a fost alcătuita din patru membri, indiferent de propunerea d-nei comisar rezultatul ar fi fost același.
A apreciat ca nu poate fi reținuta o asemenea motivare, fiind evidenta o încălcare a dispozițiile legale invocate.
In drept, a invocat dispozițiile art. 3041 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat respingerea recursului.
A menționat că recurentul nu invocă în cererea de recurs niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă. Este adevărat că potrivit art.3041, recurentul nu este ținut strict de motivele de casare prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, însă motivele din cererea de recurs sunt aceleași pe care le-a invocat și în acțiunea pe fond. Toate motivele invocate la fond pentru care solicita anularea deciziei nr. 317/18.01.2011 a Directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor au fost reluate și în cererea de recurs.
Motivele invocate au fost corect și legal analizate de prima instanță, care a dispus în consecință. Astfel, s-a stabilit că sesizarea a fost legală și nu există motive pentru a se dispune anularea sa.
Reluarea chestiunii cu actele care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare, acte care s-au aflat la dispoziția celui sancționat și ale instanței de judecată, este irelevantă și nu aduce nimic nou în privința modului în care a fost tranșată problema în fața instanței de fond.
Faptul că o parte din actele care au fost solicitate de instanță au fost depuse mai târziu la dosarul cauzei nu conduc la concluzia că hotărârea dată poate fi casată.
Așa după cum a stabilit și instanța de fond, "sunt neîntemeiate și criticile aduse cu privire la referatul întocmit de către comisia de disciplină din data de 23.12.2010".
Numirea într-o funcție pe perioadă determinată a presupus îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale titularului postului, iar încălcarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului pe care a fost numit a condus la sancționarea sa disciplinară.
Recurentul nu neagă faptul că au existat deficiențe pe secția a VII-a de deținere, secție pe care, în perioada 30.08._10, a avut-o sub coordonare. Deficiențele constatate de reprezentanții CPT în România privind asigurarea condițiilor de cazare pe această secție de minori s-au datorat modului defectuos în care a organizat activitatea pe această secție.
Faptele reținute în sarcina sa au fost dovedite și nu există dubii în privința săvârșirii lor. Acest lucru a fost cercetat și constatat de comisia de cercetare administrativă și confirmat de prima instanță.
Prima instanță în mod corect a stabilit că participarea d-nei comisar B. C. în activitățile care au condus în final la sancționarea reclamantului nu a fost de natură a influența decizia de sancționare a acestuia. Oricum, ținând seama de principiul proporționalității prevăzut de art. 17 lit. e) din Ordinul M.J. nr. 2856/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, apreciază că sancțiunea a fost aplicată în mod corect, dată fiind importanța și consecințele vizitei Comitetului pentru Prevenirea Torturii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 Cod procedura civilă.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 28.10.2010, directorul general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor a formulat o sesizare adresată Comisiei de Disciplină din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, în temeiul art. 22 alin. (1) (2) din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, aprobat prin Ordinul ministrului Justiției nr. 2856/C/2004, cu modificările și completările ulterioare, în vederea cercetării aspectelor constatate la Penitenciarul București Rahova, consemnate în notele nr._/_/22.09.2010 și nr._/8.10.2010, referitoare la faptele săvârșite de comisarul D. S., împuternicit șef secție deținere interioară, care, prin decizia zilnică a directorului unității a preluat atribuțiile de șef serviciu aplicarea regimurilor, pentru ineficiență managerială, având drept consecință starea administrativă din cadrul secției minori, constatată de observatorii C.P.T. și surprinsă de conducerea A.N.P. în data de 14.09.2010, caracterizată ca fiind dezastruoasă, care au constat în: superficialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa instrumentelor manageriale care să conducă la o responsabilizare eficientă și încadrată în timp a personalului din subordine, controlul și îndrumarea acestora; neimplicare în executarea pregătirii personalului din subordine cu privire la anunțata vizită a C.P.T.
În conținut sesizării s-a menționat că au fost anexate, în fotocopie, notele nr._/_/22.09.2010 și nr._/8.10.2010.
În cuprinsul referatului nr._/23.12.2010, emis de Comisia de Disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor, s-a precizat că, din cuprinsul sesizării, reiese faptul că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, comisarul șef D. S. se face vinovat de: superficialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa instrumentelor manageriale care să conducă la o responsabilizare eficientă și încadrată în timp a personalului din subordine, controlul și îndrumarea acestora; neimplicare în executarea pregătirii personalului din subordine cu privire la anunțata vizită a C.P.T.
S-a menționat că, în sarcina comisarului șef D. S., comisia a reținut lipsă de implicare în informarea și pregătirea personalului din subordine cu privire la măsurile care se impun în legătură cu anunțata vizită a C.P.T.
S-a arătat că, în aceste condiții, membrii comisiei de disciplină au constatat în unanimitate faptul că aspectele reținute fac obiectul abaterii disciplinare prevăzută de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, constând în „neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege.”
Conform procesului-verbal din 10.01.2011, comisia de disciplină a respins obiecțiunile formulate de către S. D. ca fiind neîntemeiate și în unanimitate a propus aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 70 lit. a) și anume, mustrare scrisă.
În cuprinsul referatului nr._/11.01.2011 emis de Comisia de Disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor, se menționează că, potrivit referatului privind rezultatul activității de cercetare nr._/23.12.2010, comisia a reținut în sarcina comisarului șef D. S. lipsă de implicare în informarea și pregătirea personalului din subordine cu privire la măsurile care se impun în legătură cu anunțata vizită a C.P.T.
S-a precizat că, din cuprinsul sesizării, reiese faptul că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, comisarul șef D. S. se face vinovat de: superficialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa instrumentelor manageriale care să conducă la o responsabilizare eficientă și încadrată în timp a personalului din subordine, controlul și îndrumarea acestora; neimplicare în executarea pregătirii personalului din subordine cu privire la anunțata vizită a C.P.T.
Membrii comisiei de disciplină au constatat în unanimitate faptul că aspectele reținute fac obiectul abaterii disciplinare prevăzută de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, constând în „neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege.”
La data de 18.01.2011, Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor a emis decizia nr. 317/18.01.2011 prin care comisarul șef de penitenciare D. I. S., în calitate de șef serviciu (aplicarea regimurilor) în cadrul Penitenciarului București Rahova, a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă pentru neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege.
S-a menționat în cuprinsul deciziei că, prin actul de sesizare, celui în cauză i s-au imputat „neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege” conduită ce constituie abatere disciplinară în conformitate cu art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, pentru: superficialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa instrumentelor manageriale care să conducă la o responsabilizare eficientă și încadrată în timp a personalului din subordine, controlul și îndrumarea acestora; neimplicare în executarea pregătirii personalului din subordine cu privire la anunțata vizită a C.P.T.
S-a mai arătat că, din referatul comisiei de disciplină nr._/11.01.2011 reiese faptul că funcționarul public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se face vinovat de lipsă de implicare în informarea și pregătirea personalului din subordine cu privire la măsurile care se impun în legătură cu anunțata vizită a C.P.T.
S-a precizat, în cuprinsul deciziei de sancționare, că aceasta a fost emisă în temeiul art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare, art. 68 alin. (1), art. 69 lit. b, art. 70 lit. a, art. 72 și art. 73 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, art. 33 din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, aprobat prin Ordinul ministrului Justiției nr. 2856/C/2004, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere referatul Comisiei de Disciplină nr._/11.01.2011 privind propunerea de sancționare a comisarului șef de penitenciare D. S..
Criticile recurentului-reclamant, referitoare la înlăturarea ca neîntemeiate de către instanța de fond a aspectelor de nelegalitate privind lipsa descrierii în fapt a abaterii disciplinare, încălcarea dreptului său la apărare și încălcarea de către comisia de disciplină a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004, sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004, „sesizarea se formulează în scris și trebuie să cuprindă: (…); c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării; d) dovezile pe care se sprijină sesizarea”.
Iar în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (2) din același act normativ, în cazul în care comisia de disciplină constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 22 alin. (2), sesizarea se clasează.
Sesizarea din data de 28.10.2010 nu cuprinde descrierea faptelor care constituie obiectul său ci doar enumerarea acestora și mențiunea că reprezintă abatere disciplinară, fiind prevăzute de art. 61 lit. b) din Legea nr. 293/2004.
De asemenea, sesizarea nu cuprinde vreo mențiune cu privire la dovezile pe care se sprijină ci doar la notele de constatare nr._/_/22.09.2010 și nr._/8.10.2010.
Referirea din cuprinsul sesizării la notele nr._/_/22.09.2010 și nr._/8.10.2010, nu este de natură să acopere omisiunea descrierii faptelor din cuprinsul sesizării și a dovezilor pe care se sprijină aceasta, prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 22 alin. (2) și art. 23 alin. (2) din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004.
Împrejurarea că sesizarea a fost întocmită pe baza unor note de constatare în cuprinsul cărora faptele au fost descrise, astfel cum se reține în hotărârea instanței de fond, nu înlătură nelegalitatea proprie a actului de sesizare, pentru încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2856/2004.
În plus, conform art. 30 alin. (2) lit. d) și e) din acest regulament, referatul comisiei de disciplină cu privire la cauza cu care a fost sesizată trebuie să conțină prezentarea faptei sesizate și a circumstanțelor în care aceasta a fost săvârșită.
Referatele comisiei de disciplină din datele de 23.12.2010 și 11.01.2011 nu cuprind descrierea faptelor sesizate și a circumstanțelor în care acestea au fost săvârșite, ci doar prezentarea conținutului sesizării și menționarea faptei reținute de către comisie, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 30 alin. (2) lit. d) și e) din regulament.
Prin urmare, având în vedere conținutul referatelor sus-menționate, concluzia instanței de fond, în sensul că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului privind nemotivarea propunerii comisiei de disciplină din 11.01.2011, nu poate fi reținută.
Nici decizia nr. 317/18.01.2011, prin care i s-a aplicat recurentului-reclamant sancțiunea mustrării scrise, nu cuprinde în motivare descrierea faptelor reținute, ci doar indicarea acestora, a abaterii disciplinare și a textelor de lege aplicabile, făcând trimitere la referatul comisiei de disciplină nr._/11.01.2011.
Nemotivarea sau insuficiența motivării atrag nulitatea actului administrativ.
Unul dintre principiile dreptului la o bună administrație este cel al motivării actului administrativ unilateral individual emis de o autoritate publică.
Pentru a putea exercita controlul legalității unui act administrativ, inclusiv a unei decizii de sancționare, este necesar ca instanța să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului a ales soluția contestată.
Motivarea constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate ale actului administrativ, constituind o garanție împotriva arbitrariului și excesului de putere al autorităților publice.
Motivarea deciziei trebuie să cuprindă, așadar, nu doar indicarea faptei, a abaterii disciplinare și a textului legal care o prevede ci și suficiente elemente de fapt care să permită controlul jurisdicțional al măsurii dispuse.
Conform art. 24 alin. (5) din regulament „funcționarului public a cărui faptă constituie obiectul sesizării i se comunică, sub sancțiunea nulității, o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa și de pe înscrisurile pe care se sprijină aceasta.”
Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, se menționează că, din confirmarea de fax (pagina 25 din dosarul de cercetare anexat), rezultă că au fost transmise un număr de 32 de pagini.
În cuprinsul notei de constatare nr._/8.10.2010 se menționează că dosarul cu documentele justificative cuprinde 42 de pagini.
De asemenea, în nota de constatare nr._/22.09.2010 se precizează că dosarul cuprinde ca documente relevante constituite ca anexe 397 file (din care 24 fotografii realizate în data de 17.09.2010 pe secția de minori”.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă dacă recurentului-reclamant i-au fost comunicate, în integralitate, înscrisurile pe care s-a sprijinit sesizarea.
Împrejurarea, reținută de instanța de fond, că înscrisurile care au stat la baza efectuării cercetării disciplinare și au condus la emiterea actului administrativ de sancționare au fost atașate în fotocopie la dosarul cauzei, din dispoziția instanței, nu poate înlătura sancțiunea nulității exprese, necondiționate de existența unei vătămări, prevăzută de art. 24 alin. (5) din regulament.
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul aprobat prin ordinul ministrului justiției nr. 2856/C/2004, mandatul de membru al comisiei de disciplină se suspendă, la cerere, în cazul în care s-a pronunțat în orice mod cu privire la fapta sesizată, anterior soluționării cauzei.
Prin obiecțiunile formulate de către recurentul-reclamant cu privire la referatul comisiei de disciplină nr._/23.12.2010, acesta a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din regulament.
În cauză însă, unul dintre membrii colectivului de control care a întocmit și semnat nota de constatare nr._/22.09.2010, exprimându-și punctul de vedere cu privire la faptele constatate, comisar C. B., a făcut parte din comisia de disciplină care a soluționat sesizarea.
Curtea reține că nerespectarea dispozițiilor privind motivarea actului administrativ și a dreptului la apărare, atrage sancțiunea nulității actului.
În raport de această constatare, analiza celorlalte motive de recurs nu se mai impune.
În ceea ce privește susținerile intimatei-pârâte, din cuprinsul întâmpinării, în sensul că recurentul nu invocă în cererea de recurs niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ., Curtea constată, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C.proc.civ. că dezvoltarea acestor motive face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea și va anula decizia nr. 317/18.01.2011 contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – reclamant S. D. împotriva sentinței civile nr.2690 din 23.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
Modifică sentința în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează decizia nr.317/18.01.2011 emisă de intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
S. Ș.
Red./tehn. C.R.I.
2 ex./2013
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3631/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4442/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
