Obligaţia de a face. Decizia nr. 4252/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4252/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 42385/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4252
Ședința publică de la 17.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – J. A.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - C. R. I.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă D. I. D. M., împotriva sentinței civile nr. 1435/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă D. I. D. M. reprezentată de avocat P. B. cu împuternicire avocațială depusă la dosar și intimata-pârâtă U. S. Haret București reprezentată de avocat N. S. C. cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, intimații-pârâți USH și MEN au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinări, după care:
Curtea comunică recurentei-reclamante, prin apărător, un exemplar al întâmpinărilor formulate de intimații-pârâți USH și MEN, iar intimatei-pârâte USH comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-pârât MEN, acordând cuvântul părților pe probe.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Intimata-pârâtă USH, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi pe care le administrează la acest termen, un exemplar comunicându-i părții adverse.
Curtea după deliberare încuviințează părților proba cu înscrisuri, constatând că acestea au fost administrate la acest termen. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul părților pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și obligarea Ministerului Educației Naționale prin Ministru să recunoască și să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Intimata-pârâtă USH, prin apărător, solicită ca, în cazul admiterii recursului, să se admită și cererea USH de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, iar pe fond să fie obligat chematul în garanție MEN să aprobe tipărirea formularelor cu regim special, conform argumentelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1435/19.03.2013 Tribunalul București a respins acțiunea formulată de reclamanta D. I. D. M. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MECTS), respingând și cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a urmat cursurile Facultatii de D. si Administratie Publica – Specializarea D. din cadrul Universitatii S. Haret, sustinand si promovand examenul de licenta in sesiunea iulie 2009, la proba de evaluare a cunostintelor fundamentale si de specialitate obtinand rezultatul 9,60.
Din cuprinsul adeverintei nr. 3399/9.07.2009 rezulta aspectele sus mentionate, respectiv imprejurarea ca reclamanta este licentiata in D. - studiile universitare de licenta urmate fiind sistem Bologna, forma de invatamant I.D.
Tribunalul a constatat, din cuprinsul actelor de studii depuse in probatoriu ca nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la specializarea - forma de învățămînt I.D.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt I.D. pentru specializarea D. a Facultatii de D. si Administratie Publica –din cadrul Universitatii S. Haret în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – H.G. nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, H.G. nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, H.G. nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
Nu poate fi primita susținerea reclamatei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate, avand in vedere ca universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat, pentru aceea că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi. Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă in specializarea respectivă există și cursuri de zi. Nu era suficient însă, pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt, ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, prevăzută de art. 60 din L. 84/1995
Modalitatea de acreditare si autorizare a institutiiilor de invatamant superior a fost reglementata prin L. 88/1993 si ulterior prin O.U.G.75/2005, modificata, precum si de H.G. 1011/2001.
De altfel, insasi I.C.C.J. –Sectia C. Administrativ si Fiscal a statuat aceste aspecte prin decizia nr. 4726/29.10.2009 in dosar_ si prin decizia nr.3306/8.06.2011.
A reținut instanța de fond că în conformitate cu dispozițiile art.103 alin.2 din Legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
De asemenea, prin Legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Forma de învățămînt autorizată provizoriu pentru Facultatea de D. și Administratie Publica, anterior prin HG nr.410/2002, era numai ZI.
Reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ – I.D., care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea D..
Instanțade fond a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei conform cărora este îndreptătita să ii fie eliberate diploma de licență întrucît după susținerea examenului de licență a primit adeverinta în acest sens, adeverinta care nu a fost anulata.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin O. MECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Avand in vedere ca forma de învățămînt urmată de către reclamanta nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverinta invocata de reclamanta are termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea acesteia.
In consecinta, a apreciat prima instanta că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul paratelor de eliberare a diplomei de licență / respectiv de recunoastere a diplomelor si de aprobare a tipizatelor, nefiind îndeplinite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, ca o consecință a recunoașterii dreptului reclamantei de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă.
De altfel, reclamanta nu se încadrează în noțiunea de ,,persoana vatamata” in sensul art 1 din Legea 554/2004, prin refuzul paratei de a emite actul administrativ solicitat, intrucat, formele de invatamant de la distanta si cu frecventa redusa pot fi organizate doar daca s-a parcurs procedura de evaluare academica, ori aceste forme de invatamant pot fi organizate doar la facultatile care au si invatamant de zi, iar normele in vigoare nu exonereaza institutia de invatamant superior de obligatia de a se supune procedurii de evaluare academica in vederea autorizarii/ acreditarii si acestor forme de invatamant.
In speta, universitatea nu a parcurs in ce priveste aceste forme de invatamant etapa obligatorie, a evaluarii de catre Agentia R. de asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior. Sustinerea ca U. are un program de studii de licenta acreditat, care se desfasoara pentru forma de invatamant la zi, nu conduce la concluzia ca pentru acelasi program, poate fi organizata de aceeasi universitate o alta forma de invatamant, in lipsa verificarii de catre autoritatea abilitata a indeplinirii standardelor de performanta, prin procedura de evaluare prevazuta de lege.
Aceste aspecte sunt remarcate de I.C.C.J. in deciziile de speta evocate, caci, la formele de invatamant F.R. si ID, U. S. Haret avea obligatia sa parcurga procedura de autorizare provizorie si ulterior, de acreditare, conform prevederilor legale, O.U.G.75/2005 si L. 87/2006. In consecinta, parata nu poate fi obligata sa elibereze o astfel de diploma de licenta, intrucat activitatea de invatamant superior este reglementata pentru ocrotirea unui interes major, asigurarea unui invatamant superior de calitate, iar U. si-a asumat fara acordul MECTS o obligatie care nu putea fi dusa la indeplinire in mod legal, atata vreme cat studiile sunt organizate nelegal.
Pentru aceste aspecte de drept sus analizate, prima instanta a respins actiunea formulata, ca neintemeiata, respingând si cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care parata nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat reclamanta D. I. D. M., solicitând admiterea recursului, modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și obligarea Ministerului Educației Naționale prin Ministru să recunoască și să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ.
În motivarea recursului, recurenta arată că reclamanta a urmat cursurile Facultății de D. si Administrație Publica, specializarea D., autorizata sau acreditata 4 ani, forma de invatamanț ID, a susținut si promovat Examenul de licența în sesiunea iulie 2009. In urma promovării acestui examen li s-a eliberat adeverința de licența. Arată că adeverința de licența a recurentei exista, este in ființa, si constituie act administrativ nerevocat sau anulat in vreun mod de către instanțele de judecata, atat M. Educației Naționale, cat si U. S. Haret, trebuia sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta l-a încadrat în prevederile art. 304, teza I C., si anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța în sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat considera ca este îndreptățită la recunoașterea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul ca a absolvit cursurile organizate de facultățile Universității S. Haret, a susținut si promovat examenele de licența in sesiunea iulie 2009 astfel cum rezulta din adeverințele eliberate de intimata U. S. Haret.
Al doilea motiv de recurs, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ se referă la faptul că instanța a dat o hotărâre „lipsita de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".
Arată recurenta că a urmat cursurile Universității S. Haret si a promovat examenul de licența fiindu-i eliberata adeverința care atesta faptul ca este absolventa a acestei facultăți si licențiata. În acest context, reclamanta a făcut demersurile necesare in fata paraților pentru eliberarea diplomelor, parata U. S. Haret comunicând acestora ca pana la data solicitării reclamanților, comanda de formulare de diplome nu a fost onorata decât parțial.
Parata U. S. Haret a fost înființata prin Legea 443/5.07.2002 ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, iar prin HG nr 693/2003 si HG nr 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de invatamant la zi, domeniile de licența drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatica si altele.
In aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la 7.03.2006 Ordinul nr 3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art 2 ca „Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate" iar la art 8 se prevede ca „Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate"
Specializarea urmata de reclamanta respectiv Facultatea de D. si Administrație Publica la forma de invatamant ID, au fost confirmate de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea acestora.
Prin urmare, prevederile legale in vigoare in acea perioada permiteau paratei U. S. Haret sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru specializarea urmata de reclamanți, aceasta tinand de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție si de lege.
Arată recurenta că i-a fost eliberata adeverința care atesta faptul ca a obținut titlul de licențiata, adeverința care a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de instanța de judecata sau de o autoritate administrativa.
Mai mult, în ipoteza in care specializarea reclamantei nu ar fi fost recunoscuta, acesta a fost de buna-credinta, necunoscand acest aspect iar eroarea .-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept „error communis facit ius," in sensul validității adeverințelor de licența care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.
În continuare, recurenta a invocat neconstatarea unor nereguli semnificative in procesul educațional privind pe parata universitatea S. Haret.
Astfel, OUG nr 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării sa transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare interna. M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
A subliniat recurenta că nici dupa încheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art 8 din Legea nr 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr 676/2007 si a HG nr 635/2008, precum si nici dupa . OUG nr 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii de decizie din sistemul de invatamant nu au sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul paratei, nu a fost demarata si finalizata vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca universitatea a acționat in afara cadrului legal, cu precizarea ca in conformitate cu prevederile art 6 din Legea 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv drepul de a propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a acestei instituții de invatamant superior.
In nici un caz . drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului național de educație sa persiste in refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de reclamanți prin adresa 769/25.08.2009 si ulterior, din moment ce art 8. din Ordinul 3404/2006 leagă posibilitatea organizării acestei forme de invatamant doar de condiția acreditării cursurilor de zi. Simplul refuz nu poate inlocui lipsa de acțiune si nefinalizare a vreunui demers legal, menit a constata pretinsa incalcare de către reclamanta,organizatoare a examenului de licența a regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul infiintarii Universității S. Haret prin lege.
Recurenta a făcut referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul în care in considerentele Deciziei nr.2874/1 iunie 2010 aceasta a reținut ca finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret, în cadrul formei de invatamant la distanta prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome ,,presupune in fapt recunoașterea formei de invatamant de către M. Educației Cercetării si Inovării, menționatul refuz neputand acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atributiuni in domeniul asigurării calității educației, în condițiile in care OUG nr.75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.A.C.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.
A arătat recurenta că refuzul de rcunoaștere a dreptului Universității de a organiza cursuri în forma ID este nejustificat, in sensul art 2 alin (1) lit i) din Legea nr 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, intrucat Ordinul nr 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate la forma de invatamant „la distanta", pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru domeniile urmate de reclamanți. Acest refuz constituie un exces de putere, in condițiile in care in perioada 2005-2009 M. Educației sau Agenția R. de Asigurare a Calității in învățământul Superior (ARACIS) nu au derulat nicio procedura administrativa in urma căreia sa se constate funcționarea in afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputand fi imputata reclamanților care au acționat cu buna-credinta.
Tot prin cererea de recurs recurenta a invocat faptul că a fost discriminată în raport de alte persoane aflate în sitiații identice, care au solicitat și au obținut diplome de studii. Potrivit art 20 din Ordinul ministrului educației si cercetării nr 2284/2007, „ Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, dupa termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de doua luni de la confirmarea titlului științific de doctor".
Cata vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamanților la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept.
Pe de alta parte, nu se pot face discriminări intre reclamanți si alti absolvenți, cata vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de invatamant urmate. Nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atat vreme cat pentru alti absolvenți MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma. Finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București, in cadrul formei de invatamant la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplome, este o consecința a recunoașterii formei de invatamant urmata, de catre M. Educație, Cercetării, Tineretului si Sportului.
Tot prin cererea de recurs s-a invocat faptul că MECTS își invocă prin apărare propria culpă, in sensul ca subit in anul 2009 a refuzat eliberarea de formulare tipizate, a beinevoit sa adopte OG nr.10/2009, pe care insa prin legea nr.1/2011-Legea Educației Naționale a abogat-o si care oricum nu putea sa retroactiveze.
Prin urmare, apare evident ca MECTS nu are argumente de natura legala sa împiedice USH sa-si valorifice dreptul derivat din „Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant "aprobat prin Ordinul nr.2284/2007 M.Of._, art 7, si ca atare trebuie sa aprobe formularele.
Poziția instabila legal a MECTS. nu poate sa fie generatoare de consecințe in planul nerecunoașterii parcurgerii unei forme de invatamant prin promovarea unui examen de licența, făcând loc la crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cat pentru alti absolvenți MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma, pentru ca in fata domniilor voastre sa sa puna la adăpost invocându-si propria culpa si sa adopte o poziție diferita. Poziția de refuz in parte a MECTS vine in totala contradicție cu conduita abordata pana in anul 2009, cand absolvenții aflați in aceeași situație cu reclamanta (care au absovit anterior acestui an).sunt beneficiarii eliberării formularelor de diplome,ele producandu-si efecte juridice pentru ca au intrat in circuitul civil în timp ce absolvenților din anul 2008 si 2009 li se creează o situație discriminatorie.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat ca, în cazul admiterii recursului promovat de recurenta-reclamantă să fie admisă și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, arătând că U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantului la cursurile USH obligau la obținerea acreditării numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
Arată intimata că în baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamantului) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior.care au cursuri la zi.
Singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanță era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi, legiuitorul a avut în vedere ca evaluarea și acreditarea să se facă doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitară distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii este cea care susține calificarea distinctă, indiferent de forma de învățământ absolvită (zi, seral, frecvență redusă sau învățământ la distanță).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației. Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de „program de studii” a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea dispozițiilor art. 29 din OUG nr. 75/2005 și art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licență), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Mai mult, art. 4 din HG nr. 535/1999 arată că autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare distinctă de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare, instituțiilor de învățământ superior.
Potrivit prevederilor art. 6 din HG nr. 676/2007 „specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adoptate la nomenclatorul aprobat prin HG nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență și prin HG nr. 1175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licență și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul I, 2005 – 2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre își continua activitatea”.
Prin art. 1 din HG nr. 1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, aprobarea de către USH a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire din cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamanților dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13.05.2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr. 1405/21.05.2009.
Asa cum a remarcat si subliniat înalta Curte de Casație si Justiție acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat în fapt sau în drept de divergentele ce au aparțin de cursul timpului, intre U. "S. Haret" si M. Educației, pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de invatamant la distanta, pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate,atâta timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), infiintata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrative care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal, în condițiile în care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".
Arată intimata că și-a îndeplinit obligațiile legale fata de reclamant, in sensul ca, dupa finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acestuia, i-a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.
În vederea eliberării diplomei de licența au fost făcute demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, în sensul în care intimata a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007, in vigoare la data cand reclamanta a parcurs studiile superioare si a susținut licența, "M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, invatamant, tineret si cercetare exercitând si atribuțiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate"..iar conform art.3 si 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,..."evaluează si controlează realizarea politicilor si programelor in domeniu si stabilește sau propune, dupa caz,masuri de corectare si monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si Instituțiilor de invatamant particular”
Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli dupa incheierea perioadei de monitorizare prevazuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005 - privind asigurarea calității educației.
Prin urmare, chematul in garanție MECTS, în baza atribuțiilor legale care ii revin, trebuia sa avertizeze USH daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, sa elaboreze si sa promoveze hotărâre de guvern sau lege.
Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS că USH a funcționat într-un cadru legal, care a permis organizarea formelor de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta.
În privința adeverinței emise, intimata arată că aceasta exista, este in ființa si constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod de către instanțele de judecata. In încercarea de a-si justifica poziția MECTS isi circumscrie apărările pe aspecte legate de acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ, apărări ce nu se circumscriu obiectului acțiunii reclamantului.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât M. Educației Naționale solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
De asemenea, în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Intre M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant.
Arată intimatul chemat în garanție că adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
În privința organizării și coordonării sistemului național de învățământ superior, arată că acestea sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale, iar în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare. După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, U. S. Haret -constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
In art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează ca in componenta Universității S. Haret, intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretării speculative a prevederilor art. 60 din Legea 84/1995 respectiv interpretarea fara a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005 U. "S. Haret" organizează formele de învățământ „DO" si „FR". Organizarea formelor . unele specializări, deși exista si forma ZI, nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare formă și locație de învățământ în mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea în Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007.
Cu rea credința si cu vădita intenție de neconformare legala, U. "S. Haret" ataca H.G. nr. 676/2007 in fata instanței fara succes. Astfel, conform Deciziei I.C.CJ. nr.4726/29.10.20093, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectand condițiile de acreditare impretiv prevăzute de legislația in domeniu.
Arată că în urma creșterii numărului de solicitări din partea intimatei USH cu privire la eliberarea de formulare titizate, în anul 2009, M. a organizat un control având printre obiective si verificarea situației școlarizării studenților la specializări autorizate provizoriu sau acreditate si verificarea situației studenților școlarizați la specializări neautorizate
In urma sesizărilor ARACIS, MEN a înaintat către Guvernul României propunerea de a emite o ordonanța care sa reglementeze in mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de invatamant, de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor. Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității "S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Arată intimata că deși prin adresa nr. 630/2010 U. S. Haret afirma ca „exista un număr de_ absolvenți la forma de invatamant ID pentru care nu s-au solicitat diplome de licența, situația acestora urmând a fi clarificata prin OG 10/2009, in nici un moment nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor respectivei Ordonanțe. U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel „cursuri" fără respectarea prevederilor legale - cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți".
Coniventa dintre studenți si U. "S. Haret" - dovedita prin stăruința si a studenților si a universitatii de continuare a studiilor tot la U. "S. Haret in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat
În privința eliberării actelor solicitate, Ministarul arată că acest fapt implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate,fiind vorba despre ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.
Se mai arată prin întâmpinare că în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același act normativ prevede în mod expres că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
În ceea ce privește faptul că U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități. Eventuala amendare/cenzurare de către MEN a acestor adeverințe se manifesta în limitele legale, nerecunoscându-se efectele eliberării adeverințelor respective.
Potrivit legii, beneficiarii adeverințelor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni devenea nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamanți.
Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art. 304, teza I C., si anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța Curtea va reține că recurenta nu a arătat în mod clar în ce constă această contradicție.
Astfel, din considerentele sentinței recurate se desprinde cu evidență care este situația de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii, respectiv că reclamanta a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică București din cadrul Universității „S. Haret” – forma de învățământ ID în intervalul 2005 -2009, a susținut examenul de licență în sesiunea 2009 și, în urma acestuia i-a fost eliberată de intimata S. Haret adeverința nr. 3399/09.07.2009 prin care s-a atestat susținerea și promovarea acestui examen.
În mod corect a constatat instanța de fond că atât în anul 2005 cât și la momentul promovării examenului de licență și, ulterior, la momentul introducerii cererii, forma de învățământ ID din cadrul Universității nu era autorizată sau acreditată provizoriu.
În această privință, Curtea va avea în vedere că intimata U. S. Haret a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică parte a sistemului național de învățământ și acreditată să funcționeze pentru forma de învățământ de zi la Facultatea de D. și Administrație Publică.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995 a fost emis Ordinul nr. 3404/2006 al Ministrului Educației, prin care s-a stabilit la art.8 că „formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departament specializate”.
Curtea va reține că în mod eronat intimata USH a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că ele reprezintă în fapt o autorizare a organizării cursurilor la forma de învățământ ID „dacă există organizate cursuri de zi în aceeași specializare”.
În realitate, legiuitorul a instituit doar o vocație a univestităților de a organiza și aceste forme de învățământ și nu un drept al acestora în sensul arătat, pentru a putea organiza în mod efectiv cursuri în forma de învățământ ID acestea fiind nevoite să fie autorizate/ acreditate în mod expres.
În acest sens stau dispozițiile OUG nr. 75/2005 și ale HGR nr. 535/1999, conform cărora „învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”. Coroborând acest text inserat în art. 5 din HGR nr. 535/1999 cu art. 4 al aceluiași act normativ, care menționează expres faptul că doar „formele de învățământ seral și fără frecvență funcționează fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”, Curtea va reține că în mod corect instanța de fond a concluzionat că forma de învățământ ID necesita autorizare/ acreditare separată de acreditarea pentru forma de învățământ „zi”.
Pe cale de consecință, se constată că este corectă concluzia primei instanțe conform căreia recurenta a urmat o formă de învățământ șa U. S. Haret care nu a fost și nu este acreditată/ autorizată.
2/ În ceea ce privește susținerile recurentei cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a legii de prima instanță, ceea ce se încadrează în prevederile art.304 pct. 9 C., Curtea le va înlătura ca nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la textele de lege incidente cu privire la necesitatea acreditării/autorizării formei de învățământ ID, se vor avea în vedere considerentele expuse anterior, fără a mai fi necesară reluarea acestora, precum și concluzia că pentru a fi în mod legal organizate, cursurile Facultății de D. ale Universității de D. – forma ID trebuiau acreditate/autorizate în prealabil.
Suplimentar, Curtea va mai reține că anterior prezentei cereri de chemare în judecată între intimata U. și intimata M. Educației au mai avut loc litigii prin care s-a încercat reformarea HGR 676/2007, HGR nr. 635/2008 și HGR nr. 749/2009 în sensul introducerii în anexele privitoare la această instituție a unor specializări cum este cea urmată de reclamantă, care nu fusese inclusă în structura de învățământ.
Deloc lipsit de importanță, se va reține că toate aceste cereri promovate de Universitate au fost respinse în mod irevocabil, instanța de judecată reținând cu putere de lucru judecat că Guvernul posedă competența exclusivă de a adopta reglementări referitoare la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale. Tot cu putere de lucru judecat s-a mai reținut că U. nu poate opune unui act normativ emis de Guvern un act intern cum este Carta universitară care reglementează drepturile și obligațiile comunității universitare.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că intimata U. S. Haret avea cunoștință despre faptul că forma de învățământ ID nu fusese supusă autorizării/acreditării pentru Facultatea de D., iar recurenta-reclamantă, la rândul său, trebuia și putea să cunoască acest aspect, textele de lege invocate fiind publicate în Monitorul Oficial, iar necunoașterea legii neputând fi invocată și acceptată ca apărare în favoarea sa. În acest sens se au în vedere anexele din H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 1175/2006 nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, prin care U. „S. Haret" a fost autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ „zi” a specializării urmate de recurenta, nu și pentru forma de învățământ urmate, FR respectiv ID.
În același sens, Curtea va respinge așadar alegațiile recurentei cu privire la aplicarea principiului error communis facit jus, invocat în legătură cu eliberarea adeverinței de către intimata U..
Aplicarea principiului enunțat se referă la înlăturarea nulității actului juridic încheiat într-o situație de eroare comună, obștească. Ori, în speță, nu se poate vorbi despre existența unei erori comune ci despre necunoașterea legii, simpla consultare a hotărârilor de Guvern privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea de către recurentă putând asigura acesteia o informare eficientă cu privire la neacreditarea formei de învățământ ID.
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la aceea că în perioada 2005 -2009 nu s-au constatat nereguli din partea Ministerului Educației cu privire la organizarea cursurilor la forma de învățământ ID, Curtea va constata că aceste aspecte nu sunt de natură să confere legalitate activității organizate de Universitate în contradicție cu litera și spiritul legii.
Referitor la discriminarea recurentei prin raportare la situația altor absolvenți, cărora le-a fost eliberată diploma de studii în anii anteriori, ca urmare a eliberării formularelor tipizate de către Minister, Curtea va constata că situațiile nu sunt identice atâta timp cât, în anul 2009, nelegalitatea acestei operațiuni a fost constatată în urma unui control care nu putea produce însă efecte cu caracter retroactiv, asupra documentelor deja eliberate și intrate în circuitul civil.
Altfel spus, principiul nediscriminării nu se opune revocării unor acte administrative nelegale și, implicit, refuzului justificat de emitere a unor acte administrative, cu condiția ca acest refuz, act asimilat, să producă efecte pentru viitor, nu și pentru trecut.
Situația diferită în care se află recurenta rezidă din chiar rezultatul controlului intern al Ministerului, care s-a sesizat în anul 2009 în urma numărului neobișnuit de mare de cereri de formulare tipizate solicitate de intimata U., analizând legalitatea organizării formei de învățământ la distanță la Facultate de D. S. Haret și constatând nelegala emitere a diplomelor de studii.
În ceea ce privește faptul că U. „S. Haret" a eliberat reclamanților adeverințele ce atestă promovarea examenului de licență, acte ce nu au fost anulate sau desființate, Curtea va constata că aceste argumente nu sunt de natură a da naștere în sarcina Ministerului a obligației de a aproba imprimarea tipizatelor necesare eliberării diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea.
Adeverința de licență atestă exclusiv promovarea de către absolvent a examenului de licență și nicidecum nu face dovada faptului că forma de învățământ urmată de absolvent a fost desfășurată în condiții legale.
Așa cum a reținut și instanța fondului, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Ca atare, împrejurarea că instituția de învățământ a emis adeverințe de licență, în urma absolvirii unei forme de învățământ nelegal desfășurată și a promovării examenului de licență de către absolvenții aflați într-o astfel de situație, nu obligă nicidecum M. Educației să aprobe imprimarea tipizatelor necesare completării actelor de studii reprezentate de diploma de licență, cât timp o atare obligație nu este necondiționată, avizarea presupunând verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru eliberarea actelor de studii.
În mod întemeiat s-a reținut în jurisprudență că practica administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea constatării desfășurării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență fără autorizare sau acreditare și nici nu poate susține concluzia reclamanților, în sensul că un atare context de împrejurări dovedește că ministerul ar fi recunoscut legalitatea desfășurării acestor forme de învățământ, din moment ce o atare aprobare se dispune, așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărâre de guvern, și trebuie să fie precedată de parcurgerea etapei evaluării academice.
În egală măsură, jurisprudența instanțelor în cauze similare nu reprezintă un argument valabil pentru susținerea temeiniciei acțiunii reclamantei, cât timp caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești asupra dezlegărilor date problemelor de drept interpretate diferit este recunoscut de codul de procedură civilă numai în privința deciziilor pronunțate în recursul în interesul legii, iar o interpretare a unor instanțe, dată problemelor de drept ridicate într-un număr foarte mare de cauze similare, în contextul existenței unei practici judiciare contradictorii, nu este de natură să confere legitimitate demersului reclamanților, care are la bază o încălcare a unor dispoziții cu caracter normativ de către intimata instituție de învățământ superior, singura responsabilă pentru crearea și întreținerea speranței legitime a reclamanților, de a li se recunoaște cursurile universitare urmate.
În final, Curtea va avea în vedere și dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, potrivit căruia:
„(1) Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Este evidentă așadar intenția legiuitorului de a reconfirma necesitatea acreditării/autorizării specializării sau programelor de studii în mod separat, pentru fircare formă de învățământ, necontestându-se că pârâta U. „S. Haret" avea, pentru unitatea funcțională în cauză, acreditată specializarea și programele de studii pentru forma de învățământ ZI.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, impunându-sea fi menținută în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă D. I. D. M., împotriva sentinței civile nr. 1435/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
J. A. P. A. C. R. I.
GREFIER
S. I.
Red. ..11.2013
Jud. fond – G. L.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4442/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1513/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
