Anulare act administrativ. Sentința nr. 1636/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1636/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 9265/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1636
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. D. A.
GREFIER - A. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâtul consiliul Național de Combatere a Discriminării, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal, care se identifică cu CI valabil, datele de identificare fiind consemnate în caietul greierului de ședință, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, personal depune la dosar un set de înscrisuri și precizează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de chemare în judecată.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciind că în mod nelegal petiția sa a fost respinsă.
Solicită instanței să constate discriminarea comisă de către Primăria Sectorului 6 București la repartizarea locuințelor sociale, apreciind că au avut prioritate cei care aveau domiciliul în București.
Pentru aceste motive solicită admiterea acțiunii astfel cu a fost formulată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea cererii de chemare în judecată.
CURTEA,
Deliberând în condițiile art. 256 Cod proc. civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 12.12.2012, reclamantul D. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. Național de Combatere a Discriminării, anularea Hotărârii nr. 92 din data de 26.03.2012 pronunțată de pârât în dosarul nr. 379/2011, dosar întocmit pentru soluționarea petiției nr. 5941/18.10.2011.
Totodată a solicitat admiterea petiției nr. 5941/18.10.2011 astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamantul a arătat în esență că la data de 19.10.2009, pârâta i-a comunicat cu adresa nr._/13.10.2009 o invitație pentru data de 20.0.2009 ora: 11:00, pentru a se prezenta la Serviciul Spațiu Locativ din cadrul Primăriei Sectorului 6 București pentru a completa dosarul cu o . înscrisuri în dovedirea condițiilor prevăzute de lege pentru atribuirea unei locuințe sociale.
Susține reclamantul că funcționarul cu care a luat legătura nu a precizat în concret ce acte trebuia acesta să prezinte, totodată învederează instanței că a semnat o declarație pe propria răspundere prin care și-a asumat obligația de a depune în terme de 3 zile actele necesare dosarului, deși a precizat că nu le poate depune și cartea de identitate, aceasta fiind la Secția de Poliție nr. 20 în vederea aplicării vizei de flotant.
Mai arată reclamantul că la data de 03.12.2009 i-a fost repartizată o garsonieră la mansarda nr. 50 din Blocul I deși precizează că alți solicitanți aveau punctaje mai mici.
Cu privire la calculul nelegal al punctajului de vechime susține reclamantul că la data de 30.06.2009 sa adresat cu o cerere prin care a solicitat informații în scris despre modul în care i-a fost calculat punctajul pentru lista de prioritate și câte puncte pentru vechime i-au fost acordate.
Învederează instanței că a primit un răspuns prin adresa nr._/_/24.07.2009 în care s-a precizat data de 10.05.2007 drept dată de raportare pentru calculul vechimii, apreciind că s-au încălcat prevederile art. 15, alin. 2 și art. 14 alin. 8 lit. b) din HG nr. 962/27.09.2001 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe cu modificările și completările ulterioare.
Susține că s-au încălcat prevederile art. 14 alin. 9 din HG nr. 962/27.09.2001, art. 64 din Legea nr. 152/1998, Hotărârile CLS6 nr. 159/18.08.2009, HCLS6 242/12.11.2009, HCLS6 nr. 253/15.12.2009, HCLS6 nr. 92/29.04.2010, HCLS6 nr. 74/31.05.2011 și HCLS6 nr. 115/30.08.2011 apreciază reclamantul că sunt lovite de nulitate absolută.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile O.G nr. 137/31 august 2000 cu modificările și completările ulterioare și pe dispozițiile OUG nr. 40 din 08.04.1999 cu modificările și completările ulterioare.
Legal citat pârâtul a formulat și depus la data de 16.04.2013, întâmpinare (fila 102 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la capătul de cerere privind solicitarea reclamantului de anulare a Hotărârii nr. 92/26.03.2012, susține că potrivit art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000, republicată, persoana care se consideră discriminată poate sesiza C. în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Precizează pârâtul că toate faptele invocate în petiție privesc fapte petrecute înainte de data de 18.10.2010, raportat la data de 18.10.2011 când reclamantul a depus petiția la C.N.C.D.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat admiterea petiției sale, petentul susține că OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede la definiția de discriminării, că tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței la lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege.
Învederează instanței că potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, criteriile de discriminare sunt: rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap. Boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu.
Menționează pârâtul că în cauza de față, reclamantul nu a indicat în concret criteriul interzis în baza căruia să fi suferit un tratament diferit față de cel al altor persoane aflate în aceeași situație.
Susține că deși reclamantul a solicitat Comisiei Sociale schimbarea repartizării locuinței, reclamantul nu a făcut dovada handicapului grav ori încadrării în grad I de infirmitate, pentru a putea beneficia de altă locuință decât cea repartizată.
Apreciază pârâtul că faptele sesizate de reclamant nu pot constitui o faptă de discriminare, lipsind elementul constitutiv al criteriului „persoană cu handicap” în baza căruia se putea acorda o locuință.
Pentru aceste motive, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând probatoriul în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin petiția nr. 5941/18.10.2011 reclamantul a sesizat C. Național de Combatere a Discriminării o posibilă faptă de discriminare în ceea ce privește cerințele de acordare a locuințelor sociale și anume repartizarea unei garsoniere la mansardă față de alți solicitanți, care deși obținuseră un punctaj mai mic au primit repartiție într-o garsonieră situată la un etaj intermediar.
A mai sesizat reclamantul existența unei fapte de discriminare continuă, constând în împrejurarea că deși are un certificat medical a primit repartiție într-o garsonieră situată la mansardă, în timp ce alți solicitanți, ce nu aveau certificat medical au fost repartizați în apartamente de 2 camere situate la etajele intermediare.
Prin Hotărârea nr. 92/26.03.2012 C. Național de Combatere a Discriminării a admis excepția tardivității invocată din oficiu, raportat la capătul de cerere privind constatarea existenței actului de discriminare constând în repartizarea unei garsoniere la mansardă față de alți solicitanți, care cu un punctaj mai mic au primit repartiție într-o garsonieră situată la un etaj intermediar.
Prin aceeași hotărâre, s-a decis că raportat la capătul de cerere privind existența actului de discriminare continuă, nu există fapta întrucât, petentul nu a făcut dovada în sensul că îndeplinea condițiile solicitate, respectiv că este persoană cu handicap.
Împotriva Hotărârii CNCD, reclamantul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată solicitând anularea acesteia.
Hotărârea CNCD nr. 92/26.03.2012 este legală și temeinică.
Petentul susține existența unei fapte de discriminare prin repartizarea unei garsoniere la mansardă față de alți solicitanți care aveau un punctaj mai mic și au primit repartiție într-o garsonieră situată la un etaj intermediar.
Petentul a solicitat să i se schimbe garsoniera repartizată, cu o alta situată la un etaj inferior. Astfel, la data de 30.06.2009, reclamantul a adresat o cerere prin care a solicitat informații în scris despre modul în care i-a fost calculat punctajul pentru lista de prioritate și anume, punctajul obținut pentru vechimea cererii, însă nu a primit răspuns favorabil. În aceste condiții, reclamantul a încheiat contractul de închiriere nr._/15.12.2009 cu Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 București devenind chiriaș al locuinței situată în Aleea Poarta Sărutului, ., sector 6, București.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare, republicată, persoana care se consideră discriminată poate sesiza C. în termen de 1 an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Astfel, în raport de data întocmirii contractului de închiriere nr._, respectiv 15.12.2009, când reclamantul a dobândit calitatea de chiriaș formularea sesizării nr. 5941 la data de 18.10.2011 apare ca tardivă, conform dispozițiilor art. 20 din OG nr. 137/2000.
Așadar, în mod corect C. Național de Combatere a Discriminării a admis excepția tardivității capătului de cerere ce viza existența actului de discriminare prin repartizarea unei garsoniere la mansardă, față de ceilalți solicitanți ce obținuseră un punctaj mai mic și au primit repartiție într-o garsonieră situată la un etaj intermediar.
În ceea ce privește capătul doi al sesizării, C. Național de Combatere a Discriminării a analizat în ce măsură faptelor petrecute după data de 18.10.2010 le sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 137/2000, constatând că în fapt acestea nu reprezintă fapte de discriminări.
Curtea reține că petentul se plânge de existența unei discriminări continue întrucât, deși a avut certificat medical a primit repartiție într-o garsonieră la mansardă, în timp ce alte persoane ce nu aveau certificat medical au primit prin repartiție apartamente cu 2 camere la etaje intermediare, actele de discriminare fiind înfăptuite de Primăria Sector 6 București, C. Local Sector 6 București, funcționarii acestora și Comisia Socială de analiză a cererilor de locuință și repartizare a locuințelor.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 al OG nr. 137/2000 republicată, pentru a fi în prezența unei fapte de discriminare trebuie să existe o încălcare a unui drept fundamental prin existența unui tratament diferit aplicat reclamantului în comparație cu alte persoane aflate în situații comparabile, similare, pe baza unui criteriu interzis ca: „rasă, sex, naționalitate, etnic, categorie socială, boală contagioasă, vârstă, orientare sexuală etc.”.
Criteriile enumerate de dispozițiile art. 2 din OG nr. 37/2000 au caracter exemplificativ și nu limitativ.
Curtea reține că reclamantul nu a indicat un astfel de criteriu interzis, în baza căruia să-i fi fost aplicat un tratament diferit în raport cu ceilalți solicitanți aflați în situații similare. De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada că a depus la Comisia Socială certificatul medical de care face vorbire (certificatul de handicap) pentru a obține o schimbare a repartiției locuinței inițiale.
Așadar, reținând că faptele expuse de reclamant în petiția înregistrată la C.N.C.D nu constituie fapte de discriminare în sensul dispozițiilor OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Curtea apreciază ca Hotărârea CNCD nr. 92/2012 este legală și temeinică sub acest aspect.
Urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 9 din OG nr. 137/2000, Curtea urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. A. cu domiciliul în București, sector 6, Aleea Poarta Sărutului, ., etaj 4, .>și precizată la data de 16.04.2013 în contradictoriu cu pârâtul consiliul Național de Combatere a Discriminării cu sediul în București, sector 1, .. 1-3, etaj 2 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. D. A. A. C.
Red. jud.S.D.A.
Tehnored. A.C /2 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3601/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
