Pretentii. Decizia nr. 201/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 706/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.201
Ședința publică de la 17.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - V. H.
JUDECĂTOR - I. M.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanațelor Publice Slobozia, împotriva sentinței civile nr.1353/F/24.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant care se legitimează cu C.I. . nr._/SPCEP Slobozia/30.11.2008, lipsind recurenta reclamantă și intimata chemată în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură la data de 26.11.2013, intimatul reclamant a depus întâmpinare, recurenta pârâtă solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Intimatul reclamant arată că nu are de formulat alte cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 1353/F/24.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ , s-a admis cererea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâta A.F.P. SLOBOZIA și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a fost obligată pârâta A.F.P. Slobozia către reclamant la restituirea sumei de 10.537 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data de 26.10.2010 și până la data restituirii efective. Totodată, a fost obligată chemata în garanție să vireze către pârâtă suma la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TribunalulUI Ialomița – Secția Civilă la data de 06.03.2012, sub nr._, reclamantul M. A., cu domiciliul în Slobozia, .. A2-P, . jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA cu sediul în Slobozia, .. 14 jud. Ialomița, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 10.537 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicul, încasată necuvenit, achitată cu chitanța . nr._/26.10.2010, cu dobânda legală de la data achitării sumei și până la data restituirii efective.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehicul second-hand dintr-un stat comunitar, și că, pentru a fi înmatriculat în România i s-a calculat și perceput taxa auto de poluare în sumă totală de 10.537 lei, potrivit deciziei emisă de pârâta A.F.P. Slobozia, taxă achitată cu documentul susmenționat.
Procedând astfel, consideră reclamantul, se încalcă Tratatul Comunității Europene, care interzice instituirea unor taxe discriminatorii asupra unor mărfuri aparținând unor state ale comunității europene fără ca aceste taxe să fie aplicate și mărfurilor naționale, situație în raport de care norma europeană, fiind prioritară față de norma națională potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, urmează a fi aplicată cu consecința constatării nelegalității taxei percepute.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, și-a întemeiat cererea sa pe disp. O.U.G. nr.50/2008, disp. Codului Fiscal, ale Cod procedură civilă, Dec. 24/2011 a I.C.C.J. și Tratatului de aderare a României la U.E.
Cererea a fost legal timbrată,documentele de plată fiind anulate la dosar (fila 11).
Prin întâmpinare, parata A.F.P.Slobozia solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nelegală și netemeinică, susținând că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, modificate prin O.U.G. nr.117/2009 sunt în concordanță cu dreptul comunitar, lucru recunoscut de Uniunea Europeană, potrivit Comunicatului transmis de Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European cât și de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Totodată, a chemat în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU motivat de faptul că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de această instituție.
Chematul în garanție nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a considerat că cererea reclamantului se dovedește a fi întemeiată pe considerentele de mai jos:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a achiziționat dintr-un stat comunitar, Bulgaria, un autovehicul second hand marca VOLKSWAGEN nr. identificare - . WVWZZZ3BZXPO33451 pentru care a fost condiționat să achite suma de 10.537 lei, potrivit chitanței . nr._/26.10.2010, cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma respectivă fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule emise de pârâtă.
Instanța de fond a constatat că prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul a ajuns la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă polare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.
Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr.24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă.
Fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repararea integrală a prejudiciului astfel suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii fiscale, calculată potrivit art. 124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data plății efective .
Potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Așa cum rezultă din aceste prevederi legale, soluția care se va da asupra cererii de chemare în garanție depinde de soluția care se va pronunța cu privire la cererea principală.
Întrucât în cauza de față cererea de chemare în judecată urmează să fie admisă ca fondată, aceeași va fi soluția și cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice (AFP) Slobozia, prin reprezentanții sai legali, în temeiul art.299 s.u., 304 alin. (1) pct.9, 3041 coroborat cu art.101 alin.(1) C.pr.civ, criticând-o că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, solicitând să se admită recursul așa cum a fost formulat, să se dispună anularea Sentinței civile nr. 1353/24.05.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, și în consecință să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantul M. A. ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeana, concludentă în acest sens fiind Comunicarea către membrii transmisa de Comisia pentru Petiții din C. Parlamentului European, potrivit căreia dispozițiile O.U.G. Nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, și care completează dispozițiile O.U.G.nr.50/2008, sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de încălcare au încetat sa existe și cazul a fost inchis.
Învederează că, mai mult decât atât, taxa de poluare este stabilită prin emiterea unei decizii, care reprezintă un act administrativ al organului fiscal unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul, în speța M. A.. În aceste condiții, consideră că încasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal și nu un act normativ, ca în cazul taxei de prima inmatriculare, situație în care consideră inutilă referirea la Tratatele Europene, făcuta atat de reclamant cat și de instanța de fond.
Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra în regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual și starea generala standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și 304 pct.9 Cod Procedura Civila, și dispozițiile OUG nr.50/2008.
În caz de neprezentare, în baza art.242 alin.2 Cod Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul M. A., în temeiul art.115 Cod Procedură Civilă, a formulat întâmpinare la recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Slobozia împotriva sentinței civile nr.1353F/24.05.2012, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
În motivare a arătat că potrivit art.110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicate direct sau indirect produselor naționale similare.
În acest sens Constituția României, la art. 148 prevede ca tratatele Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrara art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, intrucat este destinată sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
Art.90 alin.l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice taxarea interna discriminatorie, mai exact, asa cum a arătat Curtea Europeana de Justiție în cauza C-393/04 și C-41/05 Dir Industries Belgium, par.55 " art.90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a amasurilor cu efect echivalent. Scopul acestiua este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor intre statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite sin alte statemembre"
Aceasta nu înseamna ca statele membre trebuie sa adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, aceasta sa se aplice fara discriminare produselor similare importate.
Totodată, în cazul Simmenthal, Curtea de Justiție Europeana a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, în mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fara a solicitasau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau unei alte proceduri constituționale.
Precizează faptul că însuși Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr.50/2008, cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudenta CJUE prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (Hot. Din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (Hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10).
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.115 Cod Procedură Civilă.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ,dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. În esență, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant, act normativ incident în cauză în conformitate cu principiul tempus regit actum) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. (răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”), precum în speță (aspect necontestat în cauză și dovedit cu înscrisurile de la filele 23-31 dosar fond), în condițiile în care legiuitorul român nu a intervenit corespunzător pentru a reglementa proporția în care regimul acestei măsuri fiscale nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, astfel că în virtutea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 148 din Constituția României, plata acestei taxe nu mai poate reprezenta o cerință legală pentru înmatricularea unor astfel de autovehicule.
Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimata reclamantă) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autoturismului second-hand, marca VOLKSWAGEN nr. identificare - . WVWZZZ3BZXPO33451, înmatriculat anterior în Bulgaria (filele 23- 30 dosar fond).
Totodată, în raport de forța juridică superioară a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, urmează a fi înlăturată comunicarea Comisiei de petiții din cadrul Parlamentului European privind aplicarea O.U.G. nr.117/2009.
Nu mai puțin, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că criticile sunt neîntemeiate și sub acest aspect. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
2. De asemenea, Curtea observă că prin Decizia în interesul legii nr.24 din 14.11.2011 din dosarul nr. 9/2011, obligatorie pentru instanțe potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, s-a statuat de către instanța supremă, admițându-se recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj că: „2. Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”.
3. Întrucât cererea de restituire formulată de către intimată vizează în mod clar, cazul de restituire prevăzut de dispozițiile art. 117 al.1 lit. d din Codul de Procedură Fiscală (Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale), în mod eronat recurentul apreciază că în privința intimatei, nu ar fi incidentă nici una dintre situațiile de restituire reglementate de textul de lege în discuție.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate și constatând că s-a efectuat o plată nedatorată, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanațelor Publice Slobozia împotriva sentinței civile nr.1353/F/24.05.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, G. D. V. H. I. M.
GREFIER
C. A.
Red./Tehnodact. H.V./2ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1636/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3399/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
