Anulare act administrativ. Decizia nr. 5305/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5305/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 1384/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5305
Ședința publică de la 28 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.35/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. O., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 07.11.2013, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 14.11.2013, 21.11.2013 și 28.11.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea, așa cum a fost precizată la fila 117 din dosar, înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._, reclamantul P. O., domiciliat în Oltenița, ., nr.1C, jud.Călărași, a formulat contestație împotriva deciziilor nr.134/13.04.2012 și nr.135/13.04.2012 și a proceselor verbale care au stat la baza emiterii lor nr._/25.11.2011 și nr.1530/27.01.2012, solicitând anularea lor. Fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată în esență, că la data formulării cererilor pentru acordarea sprijinului financiar pentru bovine, acesta nu înregistra datorii la bugetul local, cum greșit a reținut pârâta în actele fiscale emise, așa cum dovedește cu actele depuse la dosar.
În drept, a invocat OG nr.14/2010 și OG nr.92/2003.
În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând în esență că organul fiscal local a comunicat oficial că acesta înregistra datorii fiscale restante la data formulării cererii în anul 2007, motiv pentru care declarația pe proprie răspundere nu coincide cu constatările sale, motiv pentru care apreciază că actele fiscale sunt emise legal, urmând să restituie sprijinul financiar încasat în perioada 2007-2010.
În drept, a invocat art.115-118 C.., OUG nr.125/2006, Legea nr.139/2007, OMADR nr.295/2007, OG nr.14/2010, OG nr.92/2003, art.242 alin.2 C...
Prin sentința civilă nr. 35/16.01.2013, Tribunalul Călărași a admis acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul P. O. împotriva A.P.I.A. Călărași și a dispus anularea deciziilor nr. 134/13.04.2012 și nr.135/13.04.2012 și a proceselor verbale de constatare care au stat la baza emiterii lor, acte emise de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul este crescător de bovine și, în această calitate, a formulat în anul 2007 o cerere de acordare a sprijinului financiar înregistrată la pârâtă sub nr.1004/654/30.05.2007, care a fost aprobată, fiind îndeplinite condițiile de eligibilitate prevăzute de lege. Se mai reține că reclamantul a înregistrat și în anii 2008-2010 câte o cerere de acordare a sprijinului financiar deoarece îndeplinea condițiile legale, motiv pentru care, urmare a aprobării pârâtei, a încasat suma totală de 19.188 lei aferentă celor 3 ani.
Se mai reține că la sediul pârâtei a fost efectuat un control, în urma căruia au fost stabilite în activitatea pârâtei anumite deficiențe, sens în care s-a recomandat efectuarea unui control amănunțit privind modul de acordare a sprijinului financiar către fermieri, în urma căruia s-a stabilit că cererea reclamantului din anul 2007, nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pe motiv că înregistra datorii restante la bugetul local, în valoare de 0,75 lei, iar pentru anii 2006, 2008 și 2009, câte 1 leu pe fiecare an, deși a făcut dovada că obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa de organul fiscale la nivelul anului 2007, în valoare totală de 311 lei, au fost achitate anterior datei de 30.05.2007, conform chitanței de plată anexată în copie la dosar.
Urmare a relațiilor comunicate de organul fiscal, la cererea pârâtei, s-a constatat că reclamantul înregistrează la nivelul anului 2007, o rămășiță modică de plată, dar care a fost stabilită după introducerea programului informatizat în anul 2008, după ce s-a înființat serviciul Urmărire - Încasare, însă acest aspect nu a fost adus la cunoștința pârâtei, fiind omisă precizarea.
De asemenea, la solicitarea instanței, organul fiscal a comunicat că nu a înștiințat contribuabilii care figurau cu restanțe de plată cu privire la sumele stabilite suplimentar în sarcina lor, motiv pentru care nici reclamantul nu a avut cunoștință că datorează vreo rămășiță de plată, decât după emiterea actelor fiscale de pârâtă.
În raport de situația de fapt reținută, tribunalul constată că a fost investit de reclamant să efectueze controlul judecătoresc al actelor fiscale emise de pârâtă, prin care a fost obligat să restituie sprijinul financiar acordat pe anii 2007-2010, dar și accesoriile aferente, urmând să stabilească dacă la data de 30.05.2007, când a înregistrat la sediul pârâtei cererea pentru acordarea sprijinului financiar pentru creșterea bovinelor, declarația dată pe proprie răspundere, în sensul că nu înregistrează datorii fiscale la bugetul local, corespundea sau nu realității, iar în raport de această constatare, să stabilească dacă trebuie să restituie sau nu, sumele stabilite prin procesele verbale de constatare emise de pârâtă.
Pârâta a emis actele fiscale sus arătate, urmare a constatării faptului că cererea reclamantului înregistrată în anul 2007, prin care a solicitat acordarea sprijinului financiar pentru creșterea bovinelor, nu îndeplinea condițiile de eligibilitate, condiții reverificate în anul 2011 prin prisma declarației pe proprie răspundere dată în anul 2007, prin care arăta că nu înregistrează datorii la bugetul local.
În al doilea rând, s-a reținut că s-a stabilit de pârâtă faptul că sprijinul financiar acordat reclamantului în perioada 2008-2010, a fost încasat necuvenit urmare a interdicției legale de a nu mai beneficia pe următorii 3 ani de sprijin financiar, dacă declarația dată de acesta pe proprie răspundere în anul 2007, nu corespundea realității, motiv pentru care a emis și actul fiscal de recuperare a sumei încasată pe anii 2008, 2009 și 2010.
Referitor la condițiile de eligibilitate a cererii reclamantului pe anul 2007.
Se constată că pârâta a reanalizat în anul 2011 cererea reclamantului înregistrată în anul 2007 și a stabilit că nu îndeplinea una din condițiile de eligibilitate, respectiv cea prevăzută de art.3 alin.1 lit.d din OMADR nr.295/2007, prin care se impunea ca fermierul să nu aibă datorii la bugetul de stat și la bugetul local.
Tribunalul constată că pârâta nu a avut în vedere faptul că verificarea condițiilor de eligibilitate ale unei cereri de acordare a sprijinului financiar se efectuează o singură dată, anterior aprobării cererii, iar ulterior nu se mai poate reveni asupra deciziei luate, nefiind posibilă revocarea deciziei de aprobare a sumei decât în condițiile prevăzute de OG nr.92/2003, ci doar se stabilește dacă suma a fost sau nu încasată legal.
Se mai constată că în realitate, pârâta a efectuat o . verificări urmare deficiențelor constate prin sondaj, în urma unui control tematic efectuat de Camera de Conturi a jud. Călărași, cu privire la modul de acordare a sprijinului financiar solicitat de fermieri, fiind recomandată extinderea controlului de către pârâtă. Printre solicitanții verificați de aceasta s-a regăsit și reclamantul, iar în urma controlului intern, s-a constatat că nu corespundea realității declarația dată de acesta proprie răspundere în anul 2007, cu relațiile comunicate de organul fiscal local în anul 2011, conform adresei depusă în copie la dosar, prin care s-a arătat că înregistrează o rămășiță de plată aferentă anului 2007, după ce au fost achitate creanțele fiscale calculate în sarcina reclamantului chiar de primărie.
Așadar, se poate observa că pârâta nu a analizat condițiile de eligibilitate ale cererii reclamantului înregistrată în anul 2007, deoarece fusese declarată eligibilă la data aprobării și a încasat sprijinul acordat de stat, ci a constatat că suma nu a fost încasată legal, deoarece declarația dată pe proprie răspundere a acestuia nu corespundea realității, caz în care s-a constatat că este dată în fals.
Această constatare nu a condus la sesizarea organelor de urmărire penală, ci pârâta a aplicat sancțiunea declarării cererii din anului 2007 ca fiind neeligibilă, cu consecința recuperării prejudiciului stabilit prin procesele verbale de constatare contestate în prezenta cauză.
Referitor la prejudiciul constatat de pârâtă.
În cazul de față, se constată de tribunal că, independent de stabilirea existenței unei fapte penale săvârșită de reclamant, în baza dispozițiilor legii civile incidente, pârâta a constatat totuși existența unui prejudiciu în cuantumul arătat în cele două procese verbale de constatare sus indicate, reținându-se că a fost cauzat prin înregistrarea declarației pe proprie răspundere dată în fals, în urma căreia a încasat necuvenit sprijinul financiar pe anul 2007.
În raport de această constatare, tribunalul a analizat legalitatea actelor fiscale contestate în prezentul dosar, în sensul de a stabili în baza dispozițiilor art.998-999 din vechiul Cciv. incidente situației de fapt, dacă reclamantul a cauzat prejudiciul reținut de pârâtă, dacă fapta a fost săvârșită cu vinovăție și dacă există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul constatat de pârâtă.
Așa cum rezultă din susținerile părților, tribunalul a stabilit dacă declarația dată de reclamant pe proprie răspundere în anul 2007, corespundea realității la data de 30.05.2012. În acest sens, la cererea părților, a solicitat lămuriri organului fiscal local, care a comunicat cu adresele depuse la dosar, că rămășița de plată la bugetul local, stabilită în sarcina reclamantului pentru anul 2007 în cuantum de 0,75 lei, a fost calculată după înființarea în anul 2008 a serviciului specializat în colectarea creanțelor fiscale și după introducerea sistemului informatizat de evidență.
Cum reclamantul a achitat în anul 2007 impozitul total calculat și impus de organul fiscal, în sumă totală de 311 lei, se poate observa că rămășița de plată stabilită în anul 2008 nu se datorează reclamantului, ci funcționarului care a stabilit suma totală datorată.
Pe cale de consecință, nu se poate susține și dovedi de pârâtă, că există o faptă săvârșită de reclamant cu vinovăție, după cum nu se poate dovedi că a fost produs un prejudiciu, care trebuie acoperit de acesta prin restituirea sumelor încasate, dar și accesoriilor calculate.
Cum pârâta a luat în calcul datoria restantă stabilită în sarcina reclamantului după acordarea sprijinului financiar, este evident că suntem în prezența unor disfuncționalități de comunicare, deoarece aceasta trebuia să solicite organului fiscal relații privind impozitul stabilit și perceput în anul 2007 și nu datorii restante stabilite ulterior declarării cererii ca fiind eligibilă.
Se poate observa că nu exista nici o prevedere legală care să oblige fermierul să facă dovada realității declarației date pe proprie răspundere, mai ales că își asuma conținutul ei, urmând să răspundă penal și civil, dacă se stabilea contrariul celor declarate. Această verificare a fost impusă urmare a deficiențelor constate de Camera de Conturi a jud. Călărași în activitatea pârâtei, care avea obligația să verifice declarația dată de fermier până la momentul aprobării cererii, așa cum a făcut-o în anul 2011, iar dacă nu a făcut-o, nu își poate invoca propria culpă, mai ales că ar fi trebuit să antreneze răspunderea propriilor angajați, anterior emiterii actelor de constatare a prejudiciului stabilit în sarcina reclamantului.
Pe cale de consecință, fapta unui funcționar al primăriei, care nu a calculat corect datoria fiscală a reclamantului, dar și fapta funcționarului, angajat al pârâtei, care nu a verificat realitatea declarației dată de reclamant pe proprie răspundere, nu poate fi imputată acestuia, mai ales că tribunalul a constatat că își achitase impozitul stabilit la nivelul anului 2007.
Cum declarația dată pe proprie răspundere de către reclamant la data de 30.05.2007, s-a constatat că a fost corectă și reală, este evident că a încasat în mod legal sprijinul financiar acordat în baza cererii înregistrată, astfel că nu mai subzistă nici sancțiunea aplicată pe următorii 3 ani, caz în care actele fiscale emise de pârâtă sunt nelegale, urmând a fi anulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„În mod greșit instanța de fond a anulat actele administrative atacate. Astfel: Stabilirea corectitudinii autorizării la plată pentru beneficiarul P. O., în ceea ce privește cererile de plată cerile de plată bovine/ovine/caprine nr. 1004/654/30.05.2007, 3034/685/14.06.2008, B313516/26.05.2009, B133318/18.10.2010, s-a efectuat de către o echipă de control a instituției noastre și a avut drept scop verificarea aspectelor menționate în actul de control a Curții de Conturi - Camera de Conturi a județului Călărași, nr. 4545 din 29.04.2011 și a Deciziei nr. 15 din 25.05.2011, conținând constatări cu implicații financiare.
Actele administrative constituie titluri de creanță pentru suma plătită cu titlu necuvenit domnului P. O., urmare cererilor depuse în cadrul schemei de sprijin (PNDC) în sectorul zootehnic - campaniile 2007-2010.
Reglementări aplicabile schemelor de în sectorul zootehnic și care au fost avute în vedere la emiterea proceselor verbale contestate sunt:
a)Legea nr. 1/2004 privind înființarea și organizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare;
b)Prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
c)Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăti directe si plăti naționale directe complementare, care se acorda in agricultura începând cu anul 2007, si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole si alte forme de asociere in agricultura;
d)Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007 pentru stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic, cu modificările și completările aduse de Ordinul M.A.D.R. nr. 381/2007 și Ordinul M.A.D.R. nr. 806/2007;
e)Angajamentele legale încheiate între părți respectiv cererile de plată bovine nr. 1004/654/30.05.2007, 3034/685/14.06.2008, B313516/26.05.2009, B133318/18.10.2010
Potrivit art.9 alin 3 din O.U.G. nr. 125/2006 "Se acordă plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, care dețin, cresc și exploatează animale de producție, identificate și înregistrate în sistemul național. "
De asemenea, conform art. 1 din Ordinul M.A.D.R. 295/2007 "/« cadrul plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic (PNDC), primele se acordă producătorilor agricoli definiți la art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.
Potrivit dispozițiilor art.2 din același act normativ
Art. 2 - (1) Prima pe exploatație se acordă producătorilor agricoli menționați la ari. 1 o singură dată pe an, în funcție de efectivul de bovine înregistrat în Registrul național al exploataților sau atestat prin documente de identificare și înregistrare eliberate de medicul veterinar de liberă practică împuternicit până la data de 31 ianuarie 2007, după caz, care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
a)exploatația să fie de minimum 3 capete de bovine;
b)vârsta bovinelor să fie de minimum 6 luni;
c)exploatația să fie înregistrată în Registrul național al exploatațiilor la data solicitării primei/eliberării adeverinței prevăzute la alin. (I1), după caz;
d)să nu aibă datorii la bugetul de stat și la bugetul local.
(11) Pentru a beneficia de prima prevăzută la alin. (1), producătorii agricoli care au depus cererea în termen, în anul 2007, și care au efectivul de bovine atestat prin documente de identificare și înregistrare eliberate de medicul veterinar de liberă practică împuternicit până la data de 31 ianuarie 2007 trebuie să depună o adeverință eliberată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 21 care face parte integrantă din prezentul ordin, împreună cu copii de pe documentele de identificare și înregistrare.
(2) Pentru a beneficia de prima prevăzută la alin. (1), solicitanții trebuie să depună o cerere la centrul județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, respectiv a municipiului București, după caz, sau la centrul local al centrului județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, respectiv a municipiului București, după caz, pe raza localității unde au înscrise exploatațiile, până la data de 15 iunie a fiecărui an, cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1, însoțită de următoarele documente:
a)copie de pe buletinul de identitate/carte de identitate/cod unic de înregistrare/certificat de înregistrare;
b)declarație pe propria răspundere că nu au datorii la bugetul de stat si la bugetul local.
Sprijinul financiar de care a beneficiat reclamantul, în baza cererilor de plată unică bovine, a fost în sumă totală de_ lei. In urma controlului realizat de echipa de verificare din cadrul A.P.I.A.- Centrul Județean Călărași s-au emis Procesele verbale de constatare nr. nr._/25.11.2011 și 1530/27.01.2012, prin care s-a stabilit în sarcina recurentului un debit total în cuantum de_ lei, debit aferent campaniilor 2007, 2008, 2009 și 2010, deoarece acesta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate stabilite de actele normative în virtutea cărora se acordă plățile respective.
Conform prevederilor art. 12 din O.U.G. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură: ,,(1) Sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor si penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
(2) Persoanele care, prin înscrierea sau atestarea de date ori de situații nereale pe documentele de decontare aferente sprijinului financiar prevăzut în prezenta ordonanță de urgență, au încasat sume de la bugetul de stat în mod necuvenit nu mai beneficiază de sprijin financiar pentru o perioadă de 3 ani.
Pentru campania aferentă anului 2007 a fost emis procesul verbal de constatare nr._/25.11.2011, prin care s-a constatat un debit în cuantum de 2450 lei, care a fost contestat și acesta pe cale administrativă, iar contestația acestuia a fost respinsă de instituția noastră prin Decizia nr. 134/13.04.2012.
Pe cale de consecință, a fost emis Procesul verbal de constatare nr. 1530/27.01.2012 prin care s-a constatat un debit în cuantum de_ lei reprezentând sprijin financiar acordat recurentului pentru campaniile 2008 -2010.
Echipa de control a procedat în mod corect, neexistând motive pentru anularea actelor administrative atacate, prevederile legale precum și documentele probante fiind corect interpretate.
Din adresa nr._/26.09.2011, emisă de Primăria mun. Oltenița, jud. Călărași rezultă că la data depunerii cererii de sprijin pentru campania 2007, domnul P. O., figura cu datorii la bugetul de stat. Echipa de verificare, având în vedere adresa menționată, din care rezultă că intimatul înregistrează datorii restante la bugetul local, a constat, așa cum am mai precizat, că aceasta nu a respectat condițiile stabilite prin OAMPDE NR. 295/2007, cu privire la lipsa datoriilor la bugetul de stat/bugetul local, respectiv nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 12 indice 1 alin. 1 și alin. 2 din OUG 125/2006, pentru aprobarea schemelor de plăți naționale directe complementare, aprobată prin Legea 139/2007.
Tribunalul Călărași a procedat în mod eronat la anularea proceselor verbale și nu a avut în vedere faptul că, în faza contestației administrative, intimatul nu a dovedit cu înscrisuri faptul că la data de formulării cererii de plată pentru campania 2007, respectiv 30.05.2007, nu figura cu datorii la bugetul local. Din chitanța nr._/23.02.2007 emisă de Primăria mun. Oltenița, jud. Călărași, nu reiese decât că s-a plătit o anumită sumă de bani nu și faptul că acesta și-a plătit în totalitate debitele către bugetul local. In lipsa unui asemenea înscris, care să ateste plata totală a debitelor, comisia de soluționare a contestațiilor a procedat conform prevederilor legale și nu se poate reține o culpă a instituției noastre în acest sens.
De asemenea precizăm că nu există nici un fel de prevedere legală care să oblige funcționarii din cadrul A.P.I.A să procedeze la verificarea declarațiilor pe propria răspundere cu privire la datoriile solicitanților la bugetul local sau bugetul general consolidat.
In concluzie instanța de fond a procedat în mod greșit la admiterea acțiunii, reținând că au nu fost încălcate prevederile art. 2 alin 1, lit d) art. 3 alin 1, lit d) din Ordinul M.A.D.R nr. 295/2007, referitoare la condiția neexistenței datoriilor la bugetul local.”
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că soluția pronunțată prin sentința recurată este legală și temeinică, însă considerentele acesteia vor fi substituite în sensul celor ce urmează:
Curtea constată că prin procesele verbale de constatare nr._/25.11.2011 și nr. 1530/27.01.2012, emise de recurenta pârâtă, s-a dispus recuperarea de la intimatul reclamant a sumei de 2450 lei pentru anul 2007 și a sumei de_ lei pentru anii 2008-2010, reprezentând plăți directe sub formă de sprijin, ce au fost acordate necuvenit.
În motivarea proceselor verbale s-a reținut, în esență, încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit d) din Ordinul MADR nr. 295/03.04.2007 conform cărora una dintre condițiile impuse pentru acordarea sprijinului sub formă de plăți directe, în sectorul zootehnic, o constituie lipsa datoriilor solicitantului la bugetul de stat și la bugetul local. S-a făcut și aplicarea prevederilor art. 12.1 alin. 2 din OUG nr. 125/2006 potrivit cărora persoanele care au încasat sume de la bugetul de stat în mod necuvenit nu mai beneficiază de sprijin pentru o perioadă de 3 ani.
Prin deciziile nr. 134 și 135/13.04.2012, pârâta a respins contestațiile formulate de reclamant împotriva proceselor verbale sus menționate.
Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut nelegalitatea proceselor verbale de constatare nr._/25.11.2011 și nr. 1530/27.01.2012 și a deciziilor de soluționare a contestațiilor, în condițiile în care la dosar nu există dovezi care să ateste că la data la care reclamantul a dat o declarație pe proprie răspundere conform căreia nu avea datorii la bugetul de stat și bugetul local (30.05.2007), acesta figura în evidențele organelor fiscale cu asemenea datorii. Aceasta întrucât, este evident că, față de principiul tempus regit actum, legalitatea acordării sprijinului financiar trebuie apreciată în raport de data solicitării acestuia.
În opinia Curții, nu sunt relevante relațiile comunicate de Serviciul Impozite și Taxe Locale al Municipiului Oltenița potrivit cărora la data de 30.05.2007, reclamantul ar fi avut un sold de 3,73 lei la impozitul pe teren extravilan, dat fiind că această verificare a fost efectuată la data de 14.02.2012 (fila 110). Curtea constată că la dosar nu există o decizie de impunere și nici chiar o înștiințare de plată pe numele reclamantului pentru această sumă. Ca urmare, având în vedere principiul certitudinii impunerii, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal și dispozițiile art. 83 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, cu excepția situațiilor în care legea impune contribuabilului întocmirea unei declarații fiscale, sumele datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizie emisă de organul fiscal, Curtea apreciază drept nedovedită susținerea conform căreia la data de 30.05.2007 reclamantul datora bugetului local suma de 3,73 lei.
De asemenea, Curtea nu poate reține că reclamantul a atestat date ori situații nereale pentru încasarea unor sume de la bugetul de stat în mod necuvenit – condiție impusă de art. 12.1 alin. 2 din OUG nr. 125/2006 pentru recuperarea unor asemenea sume. Aceasta, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a probat că la data declarației pe proprie răspundere, reclamantul figura în evidențele autorităților fiscale cu datorii la bugetul de stat sau bugetul local.
Față de considerentele mai sus expuse, apar ca vădit neîntemeiate susținerile recurentei pârâte din cuprinsul motivelor de recurs conform cărora nu există motive pentru anularea actelor administrative atacate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefundat, iar în temeiul art. 274 alin. 1 c.p.c. va obliga recurenta la 620 lei cheltuieli de judecată către intimat, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat achitat de acesta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.35/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. O., ca nefondat.
Obligă recurenta la 620 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.11.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. S. I. R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DV, tehnored.EC/2 ex.
Tribunalul Călărași/jud. N. M. T.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-01-2013, Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 5439/2013.... → |
|---|
