Anulare act administrativ. Decizia nr. 5400/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5400/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 2739/122/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5400
Ședința publică de la 29.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. împotriva sentinței civile nr. 505 pronunțată de Tribunalul G. la data de 25.07.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – reclamant – prin avocat P. I. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul – pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, la prima strigare a cauzei, în cadrul listei de amânări fără discuții, că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 25.11.2013, din partea intimatului – reclamant, întâmpinare la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății, transmisă prin e-mail la instanță.
Apărătorul intimatului – reclamant depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat, precum și dovada că a comunicat întâmpinarea recurentului – pârât. Precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată. Solicită ca, în situația în care, la momentul strigării cauzei la ordine, nu va fi în sala de ședință, judecata pricinii să se facă în lipsa sa.
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile de formulat, lasă cauza la a II-a strigare, la ordine.
La a II-a strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței, apărătorul intimatului – reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, cu obligarea recurentului – pârât la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat și taxa de custodie armă, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 25.10.2012, înregistrată sub nr._, petentul I. C. a solicitat anularea dispoziției nr._/13.08.2012 prin care s-a dispus anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor și de asemenea suspendarea măsurii dispuse prin dispoziția anterior menționată.
În motivarea cererii reclamantul arată că în mod nelegal s-a dispus anularea dreptului acestuia de deținere, port și folosire a armelor, având în vedere că avea asupra sa pe timpul zilei, în timp ce se deplasa la balta pe care o deține în . asemenea că înainte de pensionare a fost pădurar, neavând nici un fel de abatere.
La data de 07.02.2013 petentul și-a preciza acțiunea prin faptul că a indicat cu cine înțelege să se judece și anume cu I. Județean de Poliție G..
La data de 04.04.2012 intimatul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii petentului și menținerea dispoziției nr._/13.08.2012.
Prin sentința civilă nr. 505/25.07.2013 Tribunalul a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziția nr._/13.08.2012 emisă de IPJ G., a dispus restituirea armei de vânătoare cu alice marca_ ., cal. 12 de către pârât și l-a obligat pe acesta din urmă să plătească suma de 859 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, ce reprezintă 59 lei taxe judiciare de timbru și 800 lei taxe custodie.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut instanța următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1764/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria G., irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă plângerea contravențională formulată de contestatorul I. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. și s-a anulat procesul verbal . nr._/30.07.2012 emis de IPJ G..
Cum la baza emiterii dispoziției nr._/13.08.2012 încheiat de IPJ G. a stat acest proces verbal anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dispoziția atacată de reclamant este rămasă fără temei și va fi anulată ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului G..
În motivare, a arătat acesta că nu se poate confunda sancțiunea contraventionala cu măsura complementara care nu se dispune pe baza unui proces verbal de contravenție, ci numai in baza unui act administrativ, respectiv dispoziția șefului inspectoratului.
Astfel, plângerea contravenționala este supusa controlului judecătoresc, având ca temei OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar actul administrativ, precum si operațiunile administrative care il preced este supus unui alt regim legislativ - Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Din aceste considerente, instanța de fond a inteles in mod eronat sa dispună anularea unui act administrativ ca urmare a faptului ca s-a dispus admiterea unei plângeri contravenționale.
Cu privire la cheltuielile de judecata, in cuantum de 859 lei, menționează recurentul că onorariul de avocat poate fi cenzurat de către instanța de judecata in măsura in care acesta este vădit disproportional cu activitățile efectuate in baza mandatului de reprezentare, motiv pentru care solicită a nu fi acordate.
În sfârșit, privitor la taxa de custodie in cuantum de 800 lei, apreciază recurentul că nu poate fi primita o asemenea suma extrem de mare.
Pentru aceste considerente a solicitat casarea in tot a sentinței recurate si judecând cauza sa fie admisă cererea de recurs, astfel cum a fost formulata.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304, ind. 1. și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant I. C., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
In drept, a invocat disp. art.l 18 cod proc. Civ.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat doar în ceea ce privește soluția asupra petitului vizând cheltuielile de judecată, după cum urmează:
Potrivit art. 274 alin. 1 C. proc. civ., ”partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
În cauză, prin admiterea cererii, pârâta a căzut în „pretențiuni”, fiind astfel în culpă procesuală pentru declanșarea și desfășurarea unui litigiu finalizat prin infirmarea apărărilor emise. Pe cale de consecință, este ținută în cond. art. 274 C.pr.civ. să despăgubească partea adversă pentru prejudiciul suferit ca urmare a desfășurării procesului, adică să plătească echivalentul cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu litigiul purtat la Tribunalul G..
În ceea ce privește alcătuirea și cuantumul acestora, Curtea observă că nu se pot circumscrie acestei noțiuni decât sumele achitate cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar pentru legala învestire a primei instanțe, astfel cum erau impuse de Legea nr. 146/1997 și OG nr. 32/1995, iar nu și suma pretinsă de reclamant cu titlul de taxă de custodie pentru arma confiscată.
Respectivele sume, care, în orice caz, potrivit înscrisurilor depuse, nu se ridică decât la 450 lei (f. 51 dosar fond), iar nu la 800 lei, cum a reținut instanța de fond, pot fi pretinse de reclamant doar printr-o cerere separată, cu titlul de dezdăunare, ca urmare a constatării caracterului nelegal al actului administrativ, dispoziția nr._/13.08.2012, în condițiile în care nu a înțeles să învestească instanța și cu o astfel de solicitare accesorie.
Pentru aceste considerente, se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtului doar la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată, în loc de 859 lei.
Sunt, însă nefondate celelalte susțineri ale recurentului privitoare la dispoziția nr._/13.08.2012.
Astfel, chiar acesta afirmă că actul administrativ respectiv este supus regimului legislativ instituit de Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Or, reclamantul a învestit prima instanță tocmai cu o acțiune în contencios administrativ și corect a reținut aceasta că, fiind anulat actul (procesul verbal de contravenție) ce a stat la baza emiterii respectivei dispoziții, se impune ca și aceasta să fie anulată, în virtutea relației de interdependență dintre cele două.
Mai mult, chiar art. 41 din OG nr. 2/2001 prevede faptul că ”în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept”.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de recurentul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată în fond. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. civ. va fi obligată recurenta - pârâtă la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, cu aplicarea prevederilor alin. 3, respectiv cu reducerea cuantumului onorariului avocat, corespunzător complexității cauzei și activității desfășurate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. împotriva Sentinței civile nr. 505 pronunțată de Tribunalul G. la data de 25.07.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. C..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată în fond.
Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER,
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – R.V./2 ex/18.12.2013
JUD. FOND - M. C. - Tribunalul G.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2443/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3557/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
