Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-01-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 2873/2/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013

Curtea constituită din:

JUDECĂTOR: M. N.

GREFIER: M. G.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. S. P. SERVICES S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect “anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta, prin avocat I. Ș., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtele.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul reclamantei depune la dosar înscrisuri.

Totodată, învederează instanței faptul că nu are de formulat nicio obiecție la raportul de expertiză formulat în cauză.

Arată că a procedat la achitarea, în integralitate, a onorariului de expert stabilit de către instanță, însă, pentru prezentul termen nu deține nicio dovadă în acest sens.

După deliberare, instanța încuviințează în parte cererea de suplimentare a onorariului de expert, mai exact, suma de 7000 lei, urmând ca reclamanta sa depună la dosarul cauzei dovada achitării acestei sume.

Reprezentantul reclamantei învederează instanței faptul că deși societatea pe care o reprezintă prestează în continuare servicii, nu a găsit nicio modalitatea prin care să dovedească organelor fiscale faptul că aceste servicii sunt reale.

Având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu consecința anulării deciziei de impunere nr. 6/28.01.2011, a raportului de inspecție fiscală nr._/27.01.2011, precum și a deciziei nr. 387/04.10.2011.

Totodată, solicită obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în sumă de 6.345.500 lei și la restituirea sumei stabilite ca obligație suplimentară de plată în sarcina societății reclamante prin decizia de impunere nr. 6/28.01.2011, în cuantum de 1.574.409 lei, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

CURTEA

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea reclamantei de a depune la dosarul cauzei dovada achitării în integralitate a onorariului de expert, în sumă de 7000 lei,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 16 ianuarie 2013.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 ianuarie 2013.

Judecător Grefier

N. M. G. M.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 181

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013

Curtea constituită din:

JUDECĂTOR: M. N.

GREFIER: M. G.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. S. P. SERVICES S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect “anulare act administrativ”.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședință publică la data de 9 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, Curtea a amânat pronunțarea la data de 16 ianuarie 2013.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2012, reclamanta . SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR,

- anularea Deciziei de impunere nr. 6/28.01.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr._/27.01.2011 ambele emise de ANAF – DGAMC,

- anularea Deciziei nr. 387/04.10.2011 emisă de ANAF – DGSC

- obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în sumă de 6.345.500 lei și la restituirea sumei stabilită ca obligație suplimentară de plată în sarcina sa prin decizia de impunere, în cuantum de 1.574.409 lei,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, prin decizia de impunere contestată, o parte din TVA solicitată la rambursare, în cuantum de 6.345.500 lei, a fost respinsă; totodată, ca urmare a extinderii bazei de impozitare, a fost stabilit TVA suplimentar la plată în cuantum de 1.205.645 lei, precum și accesorii în sumă 368.764 lei.

Actele administrative contestate sunt afectate, în aprecierea reclamantei, de următoarele aspectele de nelegalitate și netemeinicie:

I.Natura raporturilor juridice dintre societate și partenerii săi contractuali

Societatea nu desfășoară nicio activitate de distribuție/vânzare. Motivul înființării Societății este unul de natură operațională, respectiv asigurarea separării funcțiilor de producție și distribuție (aceasta fiind organizată printr-o entitate juridică distinctă - ..) de activitatea de marketing și promovare (realizată de către Societate). Prin urmare, Societatea nu desfășoară operațiuni de producție și distribuție, ci exclusiv operațiunile de promovare și marketing.

1. În beneficiul societăților din grupul S., reclamanta prestează o . servicii în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, capitolul VIII "Publicitatea". Astfel, serviciile prestate de către Societate către celelalte societăți din grupul S., așa cum reiese din obiectul Contractelor din 30.06.2008. respectiv 01.01.2008 6. constau în:

  • Serviciile de promovare și marketing a produselor, respectiv:

- publicitate în mass-media, inclusiv TV, radio, Internet, presă și afișe, planificarea și desfășurarea campaniilor de publicitate inclusiv distribuirea materialelor publicitare (reclame, broșuri, cataloage, foi autoadezive, articole și mostre promoționale);

- întocmirea de îndrumări, estimări și aspecte procedurale ale campaniilor publicitare privind produsele;

- publicitatea la vânzătorii de produse cu amănuntul și întocmirea studiilor de marketing;

- vizite la medici pentru a-i informa despre produse;

- acordarea de mostre, pliante informative, documentație specializată privind produsele;

- menținerea relației cu pacienții care utilizează produsele;

- organizarea întâlnirilor legate de produse, pregătirea răspunsurilor la întrebările doctorilor și farmaciștilor privind siguranța produselor;

-PR și corporate advertising pentru client și menținerea unei relații bune cu comunitatea medicală;

- activități auxiliare cum ar fi studiul de piață, activități de supraveghere și sondare a opiniei publice, activitățile de pregătire a campaniilor publicitare.

  • Servicii de consultanță publicitară, cum ar fi consultarea cu clientul și transmiterea către acesta a unui feedback în ceea ce privește sfaturile și opiniile liderilor români și ale comunității medicale, transmiterea unui feedback de pe piață în ceea ce privește activitățile promoționale;
  • Consultanță privind reglementările din România legate de prețuri, precum și alte prevederi legale și îndeplinirea oricărei sau a tuturor obligațiilor în vederea acceptului oficial de comercializare a produsului în România;
  • Consultanță și activități conexe privind înregistrarea produselor în România.

2. În vederea realizării obiectelor contractelor încheiate cu clienții săi (societățile din grupul S.), reclamanta avea dreptul de a subcontracta anumite servicii. Societatea a subcontractat o parte din serviciile de promovare, reclamă și publicitate către diverși prestatori, printre aceștia numărându-se și societăți de distribuție de medicamente ce acționau în mod independent față de relația contractuală de distribuție medicamente avută cu societățile de producție din grupul S..

La încheierea acestor contracte s-a avut în vedere îndeplinirea obiectivelor S. P. Services S.R.L., și anume promovarea produselor fabricate și comercializate de către societățile din grupul S.. De asemenea, la selectarea prestatorilor s-a avut În vedere acoperirea unei game largi de medii și canale de promovare, astfel Încât produsele grupului S. să fie cunoscute pe o scară largă și diversificată.

3. Motivul alegerii societăților de distribuție de medicamente ca prestatori ai activităților de merchandising și informare/convingere a prescriptorilor cu privire la calitățile medicale ale produselor S. se datorează faptului că angajații societăților de distribuție de medicamente sunt prezenți în mod regulat în farmacii, au o relație profesională cu prescriptorii, cunosc locațiile farmaciilor și vizibilitatea lor.

Prin urmare, modelul operațional descris nu este de natură a genera suspiciunile sesizate în cuprinsul actelor de control, ci unul perfect explicabil din perspectivă comercială, reprezentând o măsură logică în succesiunea operațiunilor desfășurate la nivelul întregului grup. Motivul alegerii unor astfel de prestatori este unul pur operațional, impus de nivelul cunoștințelor accesibile acestora la nivelul pieței.

4. Serviciile de promovare prestate de către societățile de distribuție

Independent de relația dezvoltată cu societatea ce produce/comercializează produsele S. (societatea S. S.R.L.), societățile de distribuție de medicamente au fost contractate de către societatea S. P. Services S.R.L. să presteze în favoarea acesteia (exclusiv) următoarele tipuri de servicii promoționale:

- promovarea produselor adresate publicului (pentru produse pentru care acest lucru este permis de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv medicamente care se eliberează fără prescripție medicală);

- promovarea produselor către persoane calificate să prescrie sau să furnizeze produse farmaceutice (atât pentru medicamente cu prescripție medicală, cât și pentru medicamente fără prescripție medicală), cu ajutorul unor unelte promoționale, de marketing și nu numai, cum ar fi vizite efectuate de către reprezentanții medicali ai prestatorului (societăți ce distribuie și medicamente) și de vânzări, prezentarea produselor, prezentarea și oferirea de materiale promoționale despre produse etc.;

- oferirea de mostre ale produselor către persoane calificate în a prescrie și furniza produse farmaceutice, în vederea familiarizării acestora cu produsele;

- management integral, inclusiv coordonarea și supravegherea executării tuturor activităților promoționale și de publicitate, inclusiv întocmirea materialelor promoționale și de publicitate acceptate, încheierea contractelor relevante cu terții și verificarea facturilor emise de aceștia; supravegherea utilizării eficiente a bugetului alocat pentru efectuarea campaniilor publicitare.

- informări privind situația de pe piață.

Între Societate și societățile de distribuție de medicamente au fost încheiate Contracte de prestări servicii" prin care sunt stabilite criteriile de performanță În realizarea unor activități de promovare a produselor S. prin merchandising (adică modul de aranjare a produselor în farmacii), distribuirea de materiale promoționale, instruirea farmaciștilor pentru cunoașterea corespunzătoare a produselor S., furnizarea către Societate de date detaliate privind vânzările, precum și alte informații detaliate care stau la baza strategiilor ulterioare de marketing și vânzări ale grupului.

Remunerația serviciilor prestate de către societățile de distribuție de medicamente în perioada relevantă a fost achitată de către reclamantă pe baza unei verificări interne a îndeplinirii condițiilor contractuale agreate prin anexe la Contractul de prestări servicii", respectiv:

- confirmarea de către departamentele de reprezentanți medicali și comerciali a îndeplinirii obligațiilor contractuale (fotografii atestând conformitatea cu politicile de merchandising"":

- furnizarea de rapoarte operative privind vânzările

- realizarea unui nivel de achiziții de către farmacii care să justifice eficiența comercială a cheltuielilor de marketing".

Raportat la gradul de îndeplinire a acestor criterii, reprezentanții Societății aveau posibilitatea să aprobe sau să respingă serviciile prestate de societățile de distribuție de medicamente. Întrucât toate condițiile contractuale au fost îndeplinite, serviciile au fost aprobate, Societatea confirmând astfel executarea efectivă a serviciilor de marketing prestate de către distribuitori.

În consecință, societățile de distribuție de medicamente au emis facturi în care a fost evidențiată contravaloarea serviciilor prestate conform contractului de prestări servicii și anexelor, Societatea a achitat această sumă și a procedat la înscrierea TVA-ului aferent în decontul de TVA. Mai departe, suma a fost inclusă în valoarea facturată societăților din grupul S., beneficiari ai serviciilor de promovare, ca și cost al serviciilor de promovare.

II.În speță sunt îndeplinite condițiile deductibilității TVA

1. Problema de drept care urmează a fi rezolvată de către instanță este următoarea: poate fi considerată nedeductibilă TVA aferentă serviciilor de promovare prestate de către parteneri contractuali care au și calitatea de distribuitori ai produselor promovate, în condițiile in care această din urmă calitate (de distribuitori) este stabilită în temeiul unor raporturi juridice încheiate cu o altă entitate juridică?

În opinia organelor de control răspunsul ar fi pozitiv, pe motiv că, în realitate, o astfel de cheltuială ar reprezenta un bonus de volum (reducere) acordat(ă} distribuitorului de către producător.

De fapt, numai greșita calificare a naturii juridice a operațiunii care a generat aceste cheltuieli precum și ignorarea prevederilor legale care impun deductibilitatea a fost de natură a permite o astfel de concluzie, condițiile legale privind deductibilitatea acestor sume fiind în realitate îndeplinite.

2. În raport de prevederile legale în materie, cu precădere art. 126 alin. 1, 9, art. 137 alin. 3, art. 145 alin. 2, art. 146 alin. 1, art. 155 alin. 5 lit. k Cod fiscal, deductibilitatea TVA este condiționată de următoarele aspecte:

- Achizițiile generatoare de TVA sunt destinate realizării operațiunilor taxabile;

- Persoana impozabilă deține o factură în cuprinsul căreia sunt indicate serviciile prestate;

- Sumele în discuție reprezintă remunerarea unui serviciu și nu reprezintă reduceri de preț.

3.În cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale anterior enunțate pentru deductibilitatea TVA aferentă facturilor emise de către societățile de distribuție. Astfel,

a.Suma achitată de către Societate nu putea reprezenta reducere

Suma achitată către societățile de distribuție de medicamente reprezintă contravaloarea serviciilor de promovare; suma în discuție nu poate fi calificată drept "bonus de volum" sau "reducere comercială" Societatea neavând niciun fel de atribuții de vânzare a acestor produse.

Art. 137 alin. (3) Cod fiscal trebuie corelat cu pct. 19 (1) din Normele de aplicare a Codului fiscal, care constituie temeiul deciziei organelor de control privind pretinsa ne-deductibilitate a TVA-ului aferentă cheltuielilor de promovare; sub pretextul calificării lor drept bonus de volum (reducere), organele de control apreciază că aceste cheltuieli nu ar fi incluse În baza de impozitare.

În fapt, reducerile comerciale conform art. 137 din Codul fiscal pot fi doar de două feluri:

- acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării, fără însă a constitui remunerarea unui serviciu sau a unei livrări; ori

- acordate consumatorului final de către un comerciant, chiar daca în circuitul acestor bunuri s-au interpus unul sau mai mulți intermediari care au achiziționat și vândut bunuri.

Ordinul nr. 305s!2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene menționează la art. 51, alin. 3 că "reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează În sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor". De asemenea, în cadrul alin. 4 al aceluiași articol se precizează că "reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct În contabilitate, pe seama conturilor de terți".

Niciuna dintre situațiile de mai sus nu s-a aplicat în relația societății reclamante cu societățile de distribuție, sumele nefiind înregistrate în contabilitate în acest mod. Astfel, nu poate fi vorba despre o reducere directă sau În lanț acordată de Societate prestatorului său.

Concluzia care se impune este, așadar, aceea că, în condițiile actualei reglementări legale, suma achitată către societățile de distribuție nu putea fi calificată drept reducere și nici nu a fost înregistrată ca atare în evidențele Societății.

b.Achiziția serviciilor de promovare s-a efectuat În scopul desfășurării unor operațiuni taxabile

(i) Includerea prețului serviciilor de promovare în prețul refacturat de către societatea reclamantă

Activitatea de promovare necesară construirii imaginii întregului grup S. (și a produselor acestuia) a reprezentat unul dintre motivele înființării Societății și este subsumată obiectului său principal de activitate. Externalizarea acestui serviciu către societățile de distribuție a reprezentat o măsură extrem de eficientă din perspectiva posibilității de a culege informații din piață referitoare la clientelă și concurență, iar sistemul de remunerare (corelat cu volumul de vânzări/achiziții) a permis verificarea eficienței unor astfel de cheltuieli de promovare.

De altfel, afirmația că serviciile de promovare nu ar fi destinate operațiunilor taxabile nu are la bază constatări concrete și nu reiese din niciun document sau notă a rapoartelor de inspecție fiscală. O astfel de afirmație ar fi trebuit dovedită de către organele de control cu indicarea atât a faptelor, cât și a temeiului legal care conduce la o astfel de concluzie.

Toate serviciile contractate de Societate sunt parte integrantă din serviciul complex pe care aceasta îl prestează către clienții săi, celelalte societăți din grup. Serviciile achiziționate de Societate au o legătură directă cu operațiunile taxabile desfășurate (prestarea de servicii către clienții Societății), acestea fiind incluse în costul serviciilor facturate către clienții Societății. Conform art. 145 alin. 1 din Codul Fiscal, Societatea are dreptul de deducere a taxei aferente achiziții lor destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.

Dreptul de deducere prevăzut de Directiva de TVA_/CE nu poate fi limitat, ci el trebuie exercitat imediat pentru toate achizițiile efectuate.

(ii) Pretinsa inexistență a operațiunii de promovare ar fi trebuit să genereze și anularea TVA-ului colectat

În cazul în care serviciile în cauză nu ar fi fost prestate, pentru a respecta principiul neutralității TVA, inspectorii fiscali ar fi trebuit să diminueze și baza impozabilă aferentă serviciilor facturate către clienții Societății, ce includea cheltuielile aferente acestor servicii. Dacă serviciile achiziționate de la societățile distribuitoare nu ar fi fost prestate, ar rezulta că nici nu puteau fi incluse în baza de impozitare aferentă serviciilor prestate către clienții Societății. Prin urmare. constatările inspectorilor nu au fost echitabile, aceștia urmărind doar să creeze o situație defavorabilă pentru Societate și nu să reflecte natura operațiunilor desfășurate de Societate în maniera pe care o considerau a fi reală/corectă.

În cazul tranzacțiilor domestice neutralitatea TVA este obținută printr-un sistem de plăți în cascadă: fiecare persoană impozabilă plătește TVA către furnizorii/prestatorii săi pentru achizițiile taxabile efectuate și încasează TVA de la clienții săi pentru livrările/prestările taxabile realizate. Pentru a determina taxa de plată/de rambursat aferentă unei perioade, furnizorul/prestatorul scade din totalul taxei deductibile taxa colectată. Astfel, impactul TVA asupra persoanei impozabile ar trebui să fie unul neutru, taxa fiind suportată doar de către consumatorul final. Prin urmare, pentru a se menține neutralitatea TVA, este foarte important ca în fiecare etapă a lanțului de producție și distribuție, furnizorul/prestatorul să beneficieze de dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor sale.

(iii). Inexistența unui folos material al Societății

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție în cazurile C-255/t02 Halifax, C-425/06 Part Service. o practică abuzivă este evidențiată de următoarele elemente: (a) Tranzacțiile avute în vedere dau naștere unui avantaj fiscal, care altfel nu ar putea fi obținut și (b) Principalul scop al tranzacției este obținerea unui avantaj fiscal.

De asemenea, Curtea a precizat că dacă o practică abuzivă a fost dovedită, tranzacția trebuie redefinită pentru a restabili situația care ar fi prevalat în absența tranzacției ce constituie practică abuzivă. Nu se poate considera că Societatea a obținut vreun avantaj fiscal prin realizarea tranzacțiilor cu societățile distribuitoare de medicamente atâta timp cât nu s-a adus niciun prejudiciu bugetului de stat. Atât Societatea, cât și societățile de distribuție medicamente au raportat În mod corect în declarațiile de TVA tranzacțiile realizate, iar în cazul în care a rezultat TVA de plată, suma aferentă a fost plătită la timp către bugetul statului, eliminându-se astfel riscul unei neîncasări fiscale. Realitatea acestor afirmații a fost constatată de inspectorii fiscali în cadrul proceselor verbale încheiate ca urmare a controalelor încrucișate realizate la distribuitori.

c. Serviciile a căror achiziție fost plătită au fost efectiv prestate

(i). Mijloacele de probă administrate În scopul demonstrării serviciilor, permise pentru deductibilitatea TVA

Documentul prevăzut de legislația de TVA pentru deducere este exclusiv factura.

Art. 145 și 146 Cod fiscal stabilesc clar condițiile de exercitare a dreptului de deducere, acestea fiind în legătură cu activitatea economică a persoanei impozabile (achiziții destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile sau a celor ce au locul prestării în afara României, dacă ar fi taxabile în România) și existența unei facturi.

Acestea sunt singurele condiții necesare pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, existența altor documente (cum ar fi contractul, situații de lucrări, procese-verbale de recepție etc.) fiind prevăzute doar pentru deducerea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit și doar pentru anumite categorii de cheltuieli, altele decât cele de promovare (ex. cheltuieli de management). - Anexa nr. 12 - Extrase din procesele-verbale de control încrucișat încheiate la S.c. D. Import-Export S.R.L., pagina 5 și anexa nr. 9, lit. b, c, g; S.c. Mediplus Exim S.R.L., pagina 6; S.c. Farmexim S.A., pagina 6; S.c. Pharmafarm S.A., pagina 5

Societatea a dat dovadă de cooperare și bună-credință În relația cu autoritățile fiscale, punând la dispoziția acestora chiar și documente suplimentare față de cele prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.

(ii). Inexistența unei solicitări exprese a autorităților fiscale privind suplimentarea probatoriului, în pofida disponibilității exprimate de către subscrisa În acest sens

Practic, subliniază reclamantă, se află în situația în care organele de control au refuzat să recunoască efectul probant al documentelor prezentate de către Societate (factura - care din perspectiva Codului fiscal este considerată suficientă În măsura În care face referire la servicii, rapoartele de activitate și toate celelalte materiale prezentate), fără însă a indica în mod concret în ce ar putea consta probatoriul de natură a convinge în legătură cu prestarea efectivă a serviciilor În discuție.

Or, conform art. 7 din Codul de Procedură Fiscală, organele de inspecție fiscală au obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilul pentru depunerea declarațiilor si a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.

Mai mult, conform art. 94 paragraful (2) lit. a) din Codul de Procedură Fiscală inspectorii fiscali au obligația investigării tuturor actelor și faptelor ce rezultă din activitatea contribuabilului privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru corecta aplicare a legii fiscale. Această obligație este completată de lit. e) a aceluiași articol, conform căruia inspectorii fiscali au obligația ca în timpul inspecției fiscale să stabilească corect baza de impunere și diferențele în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită.

(iii). Existența dovezilor efective privind prestarea serviciilor de promovare

Societatea a remunerat prestatorii pentru că aceștia și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în contractele de promovare, fapt atestat prin semnarea raportului de activitate de către ambele părți și prin realizarea scopului contractului - orientarea activităților de promovare a produselor S. cu scopul creșterii vânzărilor către farmacii.

Nu poate fi corectă interpretarea organelor de control în sensul acordării unui discount de volum pentru medicamentele pe care, de altfel, Societatea nu le produce și nu le comercializează. Astfel cum am arătat și anterior, dacă raționamentul organelor de control ar fi corect ar conduce la concluzia paradoxală că, deși distribuția o face o anumită entitate juridică, pretinsul discount aferent acesteia ar fi acordat de către o altă entitate juridică.

Or, o astfel de concluzie este atât ilogică, din perspectivă pur comercială, cât și incorectă din perspectivă fiscală, reglementarea acordării unor reduceri fiind strictă și clară. De altfel, reclamanta nu crede că este nici măcar necesar să explice de ce discountul s-ar acorda, în mod firesc, de către entitatea care face distribuția (adică, eventual, S. S.R.L.), iar nu de către o entitate juridică distinctă, fără atribuții de distribuție, cum este reclamanta (S. P. Services S.R.L.), acest mecanism fiind unul pur imaginat de către organele de control.

În cazul în care inspectorii fiscali ar fi considerat că serviciile facturate de societățile de distribuție către subscrisa reprezintă un discount de volum acordat de S. S.R.L. acestor societăți, ar fi putut dispune măsurile necesare pentru a reflecta acest fapt, ceea ce nu s-a întâmplat. Verificări suplimentare s-ar fi impus într-o astfel de situație pentru clarificarea ei.

Împrejurarea că unele dintre serviciile menționate în contract nu au fost continuu prestate și în decursul perioadei analizate nu poate conduce la concluzia că respectivul contract nu a fost executat în integralitatea lui sau că s-ar fi impus refuzul de plată.

Societatea a constatat îndeplinirea obligațiilor contractuale de promovare a produselor prin mijloace proprii, fapt atestat și În scris prin acceptarea raportului de activitate.

Chiar și organele de inspecție au notat, în procesele-verbale de verificare realizate la sediul prestatorilor (firme de distribuție medicamente), faptul că serviciile prestate au constat în acțiuni promoționale specifice, respectiv plasarea produselor S. în farmacii, informarea clienților (farmaciștilor) cu privire la produsele S., organizarea de evenimente documentate cu rapoarte de activitate și alte probe materiale. Mai mult, îndeplinirea obligației contractuale principale de a determina un volum minim de vânzări de produse S. (ca urmare a eficienței serviciilor de promovare) nu a fost contestată de către inspectori. Stocul de produse S. în farmacii a fost monitorizat în permanență de către reprezentanții societății pentru a asigura veridicitatea creșterilor de vânzări raportate, garantând astfel că scopul principal al contractului (promovarea vânzărilor) a fost realizat.

Raportarea exclusiv la aspecte referitoare la forma și conținutul rapoartelor de activitate ori la ipoteze neconfirmate de controalele încrucișate (care nu au semnalat vreo încălcare a dispozițiilor legale) arată că organele de control au ignorat cu bună-știință rapoartele și au lansat ipoteze nesusținute de probe necesare pentru a justifica respingerea deducerii TVA.

Documentele suport (contracte, rapoarte de activitate etc.) pot îmbrăca diverse forme, însă scopul întocmirii acestora este acela de a asigura îndeplinirea scopului contractului - creșterea vânzărilor ca urmare a eforturilor de promovare. Realizarea scopului contractului nu a fost contestată de către organele fiscale.

Orice document sau informație suplimentară s-ar fi dovedit necesară trebuia indicate cu exactitate și solicitate de către organele de control. Totodată, în măsura în care s-ar fi considerat că procedura de facturare nu ar fi fost corectă sau, mai exact, nu ar fi fost completă (Iipsind anumite documente justificative), organele de control aveau obligația solicitării unor documente și informații suplimentare. Niciun astfel de document suplimentar nu a fost solicitat.

Concret, Codul fiscal prevede drept condiție pentru deductibilitatea TVA simpla deținere a unei facturi întocmite în conformitate cu legea. Or, modul de facturare aplicat de către societățile de distribuție de medicamente este unul corect, inteligibil, părțile putând identifica cu exactitate serviciile la care aceasta se referă. prin referire la Contractele de prestări servicii și anexele acestora.

(iv). Confirmarea prestării serviciilor atât de către societățile de distribuție cât și, mai ales, de către autoritățile fiscale, cu prilejul unor controale anterioare

Constatările inspecțiilor fiscale anterioare, desfășurate tot pentru rambursarea TVA solicitată de Societate, au reținut prestarea serviciilor. Astfel, Societatea a făcut obiectul a trei inspecții fiscale acoperind perioada decembrie 2007 - august 2009, pentru care s-au emis rapoartele fiscale nr._/22.01.2009, nr._/31.03.2009 și nr._/06.11._, ce au avut ca obiect soluționarea deconturilor cu sume negative și cu opțiune de rambursare depuse de Societate.

În condițiile în care modelul operațional utilizat de Societate era același, Societatea a beneficiat de rambursarea integrală a sumelor solicitate, niciun moment autoritățile nepunând în discuție veridicitatea serviciilor prestate de către societățile de distribuție. Prin urmare, se constată inconsecvența în aprecierea stării de fapt, ceea ce duce la denaturarea rezultatelor inspecției fiscale.

Mai mult, societățile de distribuție au confirmat prestarea serviciilor către Societate, fapt consemnat în procesele verbale încheiate în urma controalelor încrucișate desfășurate la societățile de distribuție de medicamente".

Chiar și organele de inspecție au notat, în procesele-verbale de verificare realizate la societățile de distribuție medicamente, faptul că serviciile au fost prestate. Mai mult, societățile de distribuție au în obiectul de activitate codurile CAEN 7311 "Activități ale agențiilor de publicitate", 7320 - "Activități de studiere a pieței și de sondare a opiniei publice", ceea ce oferă un argument în plus în ceea ce privește posibilitatea și legalitatea prestării de servicii de promovare, marketing și publicitate către Societate.

Astfel, s-a admis faptul că societățile de distribuție au prezentat rapoarte lunare de activitate cuprinzând informații privind achizițiile efectuate, vânzările către farmacii, detaliate pe tipuri de medicamente și zone de distribuție. Mai mult, documente justificative (menționate în cuprinsul raportului de inspecție fiscală) au fost prezentate și organelor de control (ex: rapoarte privind vânzările de produse S., fotografii realizate în farmacii dovedind prestarea serviciilor de merchandising (aranjarea pe raft) aprovizionate de către acest distribuitor).

În mod surprinzător, însă, deși organele de control fac referire la acestea, concluzia finală este În sensul că ele n-ar fi fost prezentate și analizate.

4.Alte considerații cu privire la constatările inspectorilor fiscali

Suplimentar aspectelor anterior expuse, în considerentele actelor contestate se rețin și o . aspecte care, deși exced sferei controlului și competenței organelor fiscale, sunt indicate drept pretinse premise ale nedeductibilității.

Astfel de considerente susțin că (a) serviciile de promovare nu ar fi putut fi contractate decât de către agenții de publicitate și că (b) publicitatea produselor de acel gen ar contraveni unor prevederi legale.

Niciuna dintre aceste afirmații nu corespunde realității:

  • În mod legal serviciile de promovare au fost contractate de către societățile de distribuție

La pagina 33 din raportul de inspecție fiscală nr._•01.2011, echipa de inspecție fiscală a constatat că serviciile de publicitate efectuate către partenerii externi pot fi subcontractate numai unei agenții de publicitate.

Totuși, în ceea ce privește subcontractarea serviciilor către societățile de distribuție, contractele încheiate între Societate și S. AG și S. S.R.L. precizează la art. 4.2 că, pe întreaga perioadă a derulării contractului, prestatorul (Societatea) va avea dreptul de a subcontracta anumite servicii, indicând exemplificativ agențiile de publicitate.

Prin urmare, nu există niciun temei legal sau contractual pentru această restricționare reținută/dedusă de către organele de control din analiza textului contractului, agențiile de publicitate fiind doar un exemplu.

Mai mult decât atât, serviciile prestate de către societățile de distribuție nu pot fi încadrate drept servicii de publicitate în sens strict, obiectul contractului fiind mult mai larg, cuprinzând spre exemplu activități de merchandising și informare prescriptori. Denumirea contractului "Contract de publicitate" nu poate excede natura serviciilor prestate de societățile de distribuție și anume servicii de promovare a produselor S., natură ce derivă din obiectul contractului, dar și din documentele ce atestă realizarea acestui obiect.

De asemenea, tratamentul de TVA aplicat serviciilor prestate de societățile de distribuție nu poate fi influențat de denumirea contractului.

  • Activitatea de promovare desfășurată este legală

Echipa de inspecție fiscală a constatat de asemenea că, deși reclama și publicitatea se pot efectua doar la alte categorii de medicamente decât cele cu prescripție medicală, totuși contractele încheiate cu societățile de distribuție ar include medicamente cu prescripție medicală.

O astfel de supoziție conduce la concluzia că serviciile nu puteau fi prestate din moment ce aceste activități de promovare erau interzise în cazul medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală.

În realitate, inspectorii fiscali confundă noțiunile de publicitate destinată publicului larg (pentru produse care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală - OTC) cu publicitatea pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală, care este destinată persoanelor calificate să prescrie sau să distribuie medicamente.

Pentru corecta apreciere a situației analizate, organele de control ar fi urmat să realizeze o aplicare corectă a dispozițiilor legale relevante (Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), respectiv art. 797 și 799.

Interdicția instituită de lege funcționează în ceea ce privește publicitatea adresată publicului larg pentru medicamentele care se eliberează numai cu prescripție medicală; totuși, în cazul medicamentelor care se eliberează numai cu prescripție medicală este permisă publicitatea destinată persoanelor calificate să prescrie sau să distribuie medicamente (profesioniști in domeniul sănătății). În categoria persoanelor calificate să prescrie sau să distribuie medicamente se includ medicii, medicii dentiști, farmaciștii și asistenții medicali sau de farmacie.

Or, activitatea reclamantei respectă în totalitate aceste reguli, astfel:

- mesajele promoționale difuzate prin afișare sau alte mijloace în farmacii se referă exclusiv la medicamente OTC eliberate fără rețetă. În acest sens, reclamanta solicită a se avea în vedere fotografiile cu mesajele promoționale afișate în farmaciile în care societățile de distribuție au realizat promovarea produselor S.. Toate aceste mesaje se adresează publicului larg și fac referire la produse care se eliberează fără prescripție medicală;

- promovarea produselor eliberate pe bază de prescripție medicală a fost adresată exclusiv prescriptorilor (farmaciști și medici), iar nu publicului larg.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 30 mai 2012, pârâta AGEȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În susținerea poziției sale procesuale, pârâta ANAF a arătat următoarele:

1. Primul capăt de cerere referitor la suma de 7.545.950 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată

Pârâta ANAF susține că reclamanta nu poate beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferenta unor servicii de publicitate, în condițiile în care nu justifica cu documente că aceste servicii au fost efectiv prestate și destinate realizării de operațiuni taxabile.

În fapt, în perioada octombrie 2009 - iulie 2010, reclamanta a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 7.545.950 lei înscrisă în facturile emise de ., ., . FILDAS TRADING SA, . SRL, . SRL, ., ., ., SC FARMEXPERT DCI SA, ., în baza unor contracte de servicii de publicitate încheiate cu fiecare societate În parte.

Potrivit acestor contracte,societățile mai sus menționate, în calitate de prestatori, se obligă să efectueze pentru reclamantă, în calitate de beneficiar, servicii de promovare a produselor beneficiarului.

În urma verificării, organele de inspecție au constatat că reclamanta nu a făcut dovada realizării efective a serviciilor prevăzute în contractele mai sus menționate și că aceste servicii au fost destinate realizării de operațiuni taxabile, astfel că nu au acordat societății dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise de cele 11 societăți anterior precizate.

În raport de prevederile art. 145 alin. (2) lit. a, art. 146 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru servicii care au fost prestate sau urmează să fie prestate, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură întocmită conform prevederilor legale.

Din analiza documentelor anexate la dosarul cauzei, respectiv a Raportului de inspecție fiscală nr._/27.01.2011, rezulta ca facturile fiscale în baza cărora societatea contestatoare și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată În sumă de 7.545.950 lei au fost emise de ., ., . FILDAS TRADING SA, . SRL, . SRL, ., ., ., SC FARMEXPERT DCI SA, ., distribuitorii, în baza unor contracte de servicii de publicitate încheiate cu fiecare societate în parte, respectiv contractele nr. 51/06.03.2008, nr. 53/06.03.2008, nr. 29/08.02.2008, nr. 22/04.02.2008, nr. 42/20.02.2008, nr. 33/06.03.2008, nr. 54/2008, nr. 21/04.02.2008, nr. 30/08.02.2008, nr. 57/06.03.2008 și nr. FN/06.03.2008.

Organele de inspecție fiscală au constatat că, referitor la contractele de servicii de publicitate, denumite la art. 8 pct. 4 "Contract de distribuție", acestea sunt identice ca formă pentru toți "distribuitorii" și au ca obiect prestarea de către societățile menționate, a următoarelor servicii:

•promovarea produselor adresate publicului;

•promovarea produselor adresate persoanelor calificate să prescrie sau să furnizeze produse farmaceutice, cu ajutorul unor unelte promoționale, de marketing și nu numai, cum ar fi vizite efectuate de către reprezentanții medicali și de vânzări, prezentarea produselor, prezentarea și oferirea de materiale promoționale și beneficii comerciale;

•oferirea de mostre ale produselor, persoanelor calificate În a prescrie și furniza produse farmaceutice;

•management integral, inclusiv coordonarea și supravegherea executării tuturor activităților promoționale și de publicitate, la cererea societății, inclusiv Întocmirea materialelor promoționale și de publicitate acceptate, Încheierea contractelor relevante cu terții și verificarea facturilor emise de aceștia;

•supravegherea utilizării eficiente a bugetului S., alocat pentru efectuarea campaniilor de publicitate

La art. 5 din contractele anterior precizate, denumit "Bugetul serviciilor" se prevede că "Părțile sunt de acord ca bugetul pentru serviciile menționate mai sus să fie calculate astfel:

a) Bugetul calculat pe baza achizițiilor lunare ale contractantului de produse de la producătorul și importatorul S. SRL, pentru anul 2008; [ ... ]

b) Bugetul calculat pe baza vânzărilor contractantului către farmacii și lanțuri de farmacii de produse achiziționate de la producătorul și importatorul S. SRL, pentru anul 2008; [ ... ]

c) Bugetul calculat pe baza achizițiilor de produse ale contractantului de la producătorul și importatorul S. SRL, pentru anul 2008 [ ... ]",

iar la art. 6 "Contravaloarea serviciilor" se stipulează următoarele:

•"serviciile efectuate conform art. 5 lit. a se vor factura în termen de 5 zile de la transmiterea raportului privind serviciile furnizate;

•serviciile efectuate conform art. 5 Iit. b se vor factura în termen de 5 zile de la transmiterea către S. a raportului scris privind vânzările contractantului în farmacii și lanțuri de farmacii;

•serviciile efectuate conform art. 5 Iit. c se vor factura în termen de 5 zile de la transmiterea către S. a raportului scris privind achizițiile contractantului în perioada agreată."

De asemenea, la același articol se precizează: "Contractantul se angajează să transmită S. un raport detaliat privind serviciile executate și situația de pe piață În fiecare lună".

Periodic, clauzele contractelor au fost revizuite cu privire la procentul aplicat asupra achizițiilor de produse farmaceutice de la . pentru stabilirea bugetului, în funcție de acordul părților așa cum rezultă din anexele trimestriale la contracte, anexe încheiate ulterior datei semnării contractelor.

Pentru contractele în discuție au fost încheiate în fiecare trimestru anexe care stabilesc procentele acordate distribuitorilor din valoarea medicamentelor cu prescripție medicală achiziționate de la ..

Având în vedere cele menționate mai sus, se reține că plata serviciilor care ar trebui prestate de "distribuitori" este condiționată de achiziția produselor S..

În ceea ce privește cataloagele de produse Farmexim - ,,20 de ani de performanță", ADM Farm - nr. 42 - "oferta de produse august - septembrie 2009", ADM Farm - "oferta de produse februarie - martie 2010 - Constanta", așa cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală nr._/27.01.2011, în nici unul din cele trei cataloage prezentate organelor de inspecție fiscală, din care unul este catalog aniversar care prezintă doar partenerii și societatea FARMEXIM în cei 20 de ani de la înființare nu apare vreo reclamă sau vreun alt mijloc de promovare a produselor S..

În ceea ce privește lista cu farmaciile în care societatea susține că au fost prestate serviciile de asigurare a prezenței produselor S., se reține că lista prezentată cuprinde în ordine alfabetică toate farmaciile autorizate din România, numărul farmaciilor din listă fiind de 7.788. Or, așa cum au constatat și organele de inspecție fiscală, la data întocmirii Raportului de inspecție fiscală nr._/27.01.2011 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată, conform Ministerului Sănătății în România erau acreditate un număr de 6708 farmacii cu circuit deschis.

Totodată, se reține că promovarea produselor S. nu se putea efectua decât în farmaciile cu circuit deschis, majoritatea fiind private, în cele cu circuit închis, care eliberează medicamente pentru spital, ambulanță și programe - proiect, farmacistul nu lucrează direct cu pacientul. Relația cu acesta este indirectă prin intermediul medicilor și al asistenților medicali.

Pe cale de consecință, prezentarea acestei liste nu demonstrează prestarea serviciilor în cauză întrucât reprezentanții reclamantei chiar dacă ar verifica toate farmaciile acreditate în România, nu ar cunoaște distribuitorul care a prestat "serviciile de asigurare a prezenței produselor S.".

În ceea ce privește rapoartele interne cu farmaciile în care s-au efectuat vizite de către angajații reclamantei, din documentele prezentate organelor de inspecție fiscală nu rezultă dacă angajații reclamantei au vizitat farmaciile în scopul îndeplinirii sarcinilor din fișa postului sau pentru a verifica activitatea desfășurată de distribuitori, având în vedere și faptul că prin aceste rapoarte nu se prezintă care este distribuitorul și care sunt constatările verificărilor, documentele prezentate neavând legătură cu activitatea de promovare.

În ceea ce privește exemplele de informații furnizate de prestatorii de servicii privind vânzările în piață pe produse și zone/regiuni, se reține că din documentele prezentate rezultă că angajații . SRL au efectuat anumite sondaje în unele farmacii din diferite județe ale țării, dar nu este prezentată nici o legătură cu "distribuitorii".

În ceea ce privește rapoartele de activitate emise de prestatori, care au stat la baza acceptării la plată, din documentele prezentate de societate rezultă că toate rapoartele de activitate sunt identice ca rubrici, serviciile de promovare a vânzărilor enumerate a fi efectuate de "distribuitori" fiind:

- suport pentru merchandising la produsele OTC, dovada prestării: fotografii din farmaciile deservite și rapoartele reprezentanților S.;

- lista rea produselor S. în cataloagele de prezentare, dovada prestării: fotografii din farmaciile deservite;

- servicii pentru activități comerciale, distribuția în fiecare farmacie a produselor nou lansate, dovada prestării fiind: fotografii din farmaciile deservite, rapoartele reprezentanților S. - neprezentate organelor de inspecție fiscală, numărul de farmacii în care au fost introduse produsele S., de asemenea neprezentate organelor de inspecție fiscală;

- informarea clienților (farmacii sau spitale) despre activitățile desfășurate în această perioadă de către reprezentanții S., dovada prestării: rapoartele reprezentanților S., informare privind numărul de farmacii în care a avut loc activitatea - neprezentate echipei de inspecție fiscală ca dovadă;

- informații privind vânzările pe farmacii, zone geografice și alte criterii disponibile, dovada prestării: acceptarea raportului privind vânzările, furnizat de Key Accounts manager - neprezentat echipei de inspecție fiscală;

- organizarea periodică de mese rotunde și simpozioane cu clienții și cu beneficiarii serviciilor, dovada prestării: minute ale întâlnirilor periodice (ședințe) - neprezentate echipei de inspecție fiscală;

- ședințe lunare de analiză a activităților desfășurate de prestator, ședințe ce se desfășoară zonal, cu participarea reprezentanților regionali ai S., dovada prestării: minute ale întâlnirilor periodice (ședințe) - neprezentate echipei de inspecție fiscală.

Pârâta ANAF subliniază că simpla întocmire a rapoartelor de activitate mai sus menționate nu dovedește faptul că serviciile în cauză au fost efectuate, așa cum susține reclamanta, întrucât nu sunt însoțite și de alte documente care să dovedească prin ce modalități au fost efectuate acestea, documente care să ateste ca aceste servicii au fost efectiv prestate.

În ceea ce privește fotografiile efectuate în locațiile farmacii/puncte de vânzare, prezentate de societate pentru dovedirea prestării serviciilor de merchandising, din analiza constatărilor organelor de inspecție fiscală, se reține faptul că "distribuitorii" au prezentat ca dovadă a prestării serviciilor de merchandising fotografii cu așezarea medicamentelor pe rafturile farmaciilor, dar spațiile din cadrul farmaciilor nu sunt proprii și nici nu există vreun contract de închiriere sau de marketing - publicitate cu aceste farmacii.

Pe cale de consecință, documentele prezentate de societate organelor de inspecție fiscală și în parte în susținerea contestației pentru justificarea prestării serviciilor care au făcut obiectul contractelor de publicitate încheiate cu "distribuitorii" au caracter general și nu fac dovada prestării serviciilor în cauză.

Mai mult decât atât, pe baza documentelor prezentate organelor de inspecție fiscală și a proceselor verbale de control încrucișat încheiate la "distribuitori", se reține că, în perioada verificată, aceștia au achiziționat de la ., în calitate de producător și importator, medicamente S., din categoria celor care se eliberează în farmacii numai pe bază de prescripție medicală (RX - uri).

În concluzie, reclamanta nu a prezentat documente justificative din care să rezulte natura serviciilor prestate, respectiv studii, analize, planuri de concepere a strategiei de promovare a produselor, prin ce modalități au fost efectuate acestea, documente care să ateste ca aceste servicii au fost efectiv prestate, și nici documente care să ateste faptul că serviciile în cauză au fost destinate realizării de operațiuni taxabile, societatea reclamanta invocând faptul că pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă unor prestări de servicii, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură fiscală emisă și Întocmită În conformitate cu prevederile art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Prin urmare, pentru a deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor de publicitate, anterior menționate, societatea trebuia sa facă dovada prestării efective a acestora și că serviciile în cauză au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.

2. Referitor la suma de 628 lei reprezentând TVA (pct. 2 din decizie), pârâta învederează instanței faptul că în mod legal a fost respinsă ca nemotivată contestația societății, în situația în care reclamanta nu a adus argumente în fapt și în drept cu privire la aceasta sumă, nesocotind astfel prevederile art. 206 alin. 1 lit. c și d din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind astfel incident prevederile pct.11.1 Iit. b din OPANAF nr.2137/2011 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:

1. Prin Decizia de impunere nr. 6/28.01.2011 privind obligații suplimentare de plată, emisă de ANAF – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (f. 42 vol. I), întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/27.01.2011, s-a stabilit în sarcina reclamantei TVA în sumă de 1.205.645 lei, cu majorări de întârziere în sumă de 368.764 lei.

2. Potrivit Raportului de inspecție fiscală nr._/27.01.2011, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere mai sus menționate, organele de inspecție fiscală ale Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, au constatat - în ceea ce privește soluționarea deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare aferent perioadei martie – iulie 2010, față de TVA solicitată la rambursare în perioada martie-iulie 2010, organele de inspecție fiscală - o diferență suplimentară de plată în sumă de 6.340.933 lei.

Astfel, s-a constatat că reclamanta a dedus TVA aferentă achizițiilor de materiale publicitare, obiecte de inventar, prestări servicii, etc., efectuate în baza unor contracte denumite de publicitate, încheiate cu 11 distribuitori de medicamente, respectiv S.C. ADM FARM SRL, ., S.C. FARMEXIM SA, S.C. FILDAS TRADING SA, S.C. D. IMPORT EXPORT SRL, . SRL, ., ., ., SC FARMEXPERT DOI SA, ., numiți în continuare distribuitori.

De asemenea s-a constat că reclamanta a înregistrat în perioada octombrie –noiembrie 2009 o taxă pe valoarea adăugată deductibilă în sumă de 1.675.743 lei din care TVA aferentă facturilor primite de la distribuitori, emise în baza contractelor de publicitate încheiate cu aceștia în sumă de 1.205.631 lei.

Pentru a ajunge la o atare concluzie, organele fiscale au reținut următoarele:

2.1.Referitor la contractele comerciale, care sunt identice ca formă pentru toți distribuitorii, denumite la art. 8 pct. 4 „contract de distribuție”.

Organele fiscale au analizat prevederile art. 2 conform cărora reclamanta a fost împuternicită de deținătorul Autorizație de punere pe piață în teritoriu să promoveze produsele farmaceutice din portofoliul S. și să subcontracteze activitățile promoționale și de publicitate, ale art. 4 care precizează că serviciile pe care contractantul se obligă să le presteze, ale art. 5 potrivit căruia părțile au convenit ca reclamanta să acorde contractantului pentru serviciile prestate, un buget stabilit atât pe baza contravalorii medicamentelor achiziționate de la . producător și importator, cât și pe baza contravalorii medicamentelor vândute către farmacii stabilindu-se un procent din valoarea achizițiilor efectuate de distribuitor din portofoliul S. (produse pe bază de prescripție medicală), procent revizuit periodic, ale. art. 6 referitor la facturarea serviciilor efectuate, respectiv în termen de 5 zile de la transmiterea către S. a raportului scris privind achizițiile contractului în perioada agreată și ale art. 8 – alte prevederi, respectiv art. 3 lit. a, referitor la încetarea de către părți a contractului în situația în care cealaltă parte intră sub controlul direct sau indirect al unei autorități guvernamentale sau de stat, a anexelor trimestriale care stabilesc procentele acordate distribuitorului din valoarea medicamentelor cu prescripție medicală achiziționate de la ..

De asemenea, din analiza facturilor emise de distribuitori, la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor", a reieșit că aceștia au înscris drept explicații "prestări servicii cf. Ctr.", fără să detalieze natura/tipul serviciilor prestate și valoarea acestora.

2.2.Referitor la cataloagele de produse

În aceste cataloage sunt incluse toate produsele farmaceutice care sunt comercializate de fiecare distribuitor. În nici unul din cele trei cataloage prezentate, din care unul este catalog aniversar care prezintă doar partenerii și societatea FARMEXIM în cei 20 de ani de la înființare, nu apare vreo reclamă sau alt mijloc de promovare a produselor S. cum au alte societăți producătoare de medicamente. Aceste cataloage cuprind pe lângă reclama efectuată pentru unele societăți producătoare de medicamente, În ordine alfabetică, toate produsele farmaceutice comercializate de societatea care editează catalogul.

2.3.Referitor la lista cu farmaciile în care s-au prestat serviciile de asigurare a prezenței produselor S.:

Lista prezentată cuprinde în ordine alfabetică toate farmaciile autorizate din România, numărul de farmacii din listă fiind de 7.788. În prezent, conform Ministerului Sănătății, sunt acreditate în România un număr de 6.708 farmacii cu circuit deschis.

Promovarea nu s-ar putea efectua decât în farmaciile cu circuit deschis, în cele cu circuit închis (care se adresează numai spitalelor), farmacistul nu lucrează direct cu pacientul, relaționează numai indirect cu acesta prin intermediul medicilor și al asistenților medicali din spital.

În consecință, organele de inspecție fiscală au constatat că această listă nu este relevantă, deoarece reprezentanții reclamantei chiar dacă ar verifica toate farmaciile acreditate în România, nu ar cunoaște distribuitorul care a prestat "serviciile de asigurare a prezenței produselor S.".

2.4.Referitor la rapoartele interne cu farmaciile în care s-au efectuat vizite de către angajații reclamantei:

Din documentele prezentate nu rezultă dacă angajații societății au vizitat farmaciile în scopul îndeplinirii sarcinilor din fișa postului sau pentru a verifica activitatea desfășurată de distribuitori, mai ales că acestea nu prezintă care este distribuitorul și care sunt constatările acestor verificări, documentele anexate neavând nicio relevanță din punct de vedere al activității de promovare.

2.5.Referitor la exemple de informații furnizate de prestatorii de servicii privind vânzările în piață pe produse și zone/regiuni:

Lista prezentată arată că angajații reclamantei au efectuat anumite sondaje în unele farmacii din diferite județe ale țării, dar nu este prezentată vreo legătură cu distribuitorii, astfel că această listă nu face dovada prestării efective a serviciilor de publicitate de către distribuitori în favoarea S..

2.6.Referitor la rapoartele de activitate emise de prestatori:

În rapoartele de activitate emise de prestatori prezentate sunt menționate rapoartele reprezentanților S..

Prin neprezentarea rapoartelor reprezentanților S. ca dovadă a prestării serviciilor de publicitate de către distribuitori, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea consideră că aceste rapoarte au doar rol de justificare a activității desfășurate de angajații proprii.

Așa cum rezultă din cele prezentate mai sus, dovezile referitoare la rapoartele de activitate emise de prestatori se rezumă la fotografii din farmaciile deservite, cataloage produse, lista cu farmaciile în care s-au prestat serviciile de asigurare a prezenței produselor S..

2.7.Referitor la pozele efectuate în locațiile farmacii/puncte de vânzare ca dovadă a prestării serviciilor de merchandising:

Distribuitorii au prezentat ca dovadă a prestării serviciilor de merchandising poze cu așezarea medicamentelor pe rafturile farmaciilor, dar spațiile din cadrul farmaciilor nu sunt proprii și nici nu există vreun contract de închiriere sau de marketing-publicitate cu acestea.

Mai mult, unele poze prezentate ca dovadă sunt aceleași la mai mulți distribuitori.

În consecință, organele de inspecție fiscală, analizând documentele prezentate de societate au constatat că acestea nu pot fi considerate a fi dovadă a prestării serviciilor de publicitate-promovate de către distribuitori în favoarea reclamantei.

De asemenea, organele de inspecție fiscală au constatat că din procesele verbale încheiate la distribuitori a rezultat că materialele promoționale utilizate în promovarea produselor S. au fost transmise de către producător odată cu medicamentele livrate, aceștia nu au deținut și nu dețin mostre ale produselor S. valoarea facturată a fost calculată conform contractului, prin aplicarea procentului precizat la volumul achizițiilor dar în același timp se aduce ca dovadă a prestării serviciilor de publicitate raportul de activitate lunar, model unic întâlnit la toate contractele în discuție, care cuprinde serviciul de promovare a vânzărilor, număr agenți implicați, timp consumat (număr ore), onorariu pe oră, dovada prestării serviciilor, (fotografii în farmacii, rapoarte reprezentanți S., respectiv angajați ai reclamantei, număr farmacii în care s-au introdus produsele S., minute întâlniri ale reprezentanților S. cu reprezentanți medicali). Astfel, prețul serviciilor a fost stabilit în ore timp consumat.

Din cele prezentate mai sus, organele de inspecție fiscală au constatat că volumul achizițiilor înmulțit cu procentul buget conform contract este întotdeauna egal cu numărul de ore timp consumat de agenții de vânzări ai distribuitorului înmulțit cu onorariul pe oră la toate societățile de distribuție care au astfel de contracte de publicitate, ceea ce practic și nici chiar teoretic nu este posibil, având În vedere că ambele se petrec în același timp.

Totodată, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea are încheiate o . contracte de prestări servicii cu farmacii sau lanțuri de farmacii, obiectul acestor contracte reprezentându-l serviciile de reclamă și publicitate a numelui firmei, precum și a produselor, prin care se asigură în cadrul acestor farmacii un spațiu destinat special produselor S. și afișarea unor inscripții promoționale cu numele beneficiarului și numele produselor în cazul medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală.

2.8. Având în vedere prevederile art. 797 alin. (1) și art. 799 alin. (1) - alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, organele de inspecție fiscală au constatat că art. 4 al contractelor încheiate cu distribuitorii prevede desfășurarea unor servicii definite ca fiind exclusiv de publicitate conform art. 797 din legea mai sus menționată, la medicamente acordate cu prescripție medicală.

Totodată din analiza declarațiilor informative 394 s-a constatat că o parte din distribuitori nu au raportat livrările de aceste servicii de publicitate către reclamantă în semestrul II 2009 și în semestrul I 2010.

Faptul că societățile distribuitoare nu au contracte de publicitate sau marketing cu farmaciile (acestea având personalitate juridică distinctă) demonstrează că nu se pot efectua activități de merchandising în spațiile farmaciilor decât de proprietarii acestora.

Organele de inspecție fiscală au constatat că existența unor contracte de prestări servicii publicitate încheiate de către reclamantă direct cu farmaciile, în cadrul cărora se specifică în mod clar că obiectul contractului îl reprezintă "Servicii de reclamă și publicitate a numelui firmei precum și a produselor, în cazul medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală, în farmacii proprii", duce la concluzia că distribuitorii nu aveau unde să desfășoare același tip de serviciu.

Prin urmare, organele de inspecție fiscală au constatat că în perioada verificată, distribuitorii au achiziționat de la ., în calitate de producător și importator, medicamente S. din categoria celor care se eliberează în farmacii numai pe bază de prescripție medicală (RX -uri), precum și faptul că sumele facturate de aceste societăți, prin raportarea la volumul achizițiilor, reprezintă un bonus de volum acordat de producător comercianților săi se califică astfel ca o reducere comercială acordată de reclamantă care este și deținătoarea autorizațiilor de punere pe piață în România sau de la aceasta în numele societăților din grupul S. care au sediul în Uniunea Europeană sau în Elveția, reducere care trebuie evidențiată în factura emisă de vânzător.

Organele de inspecție fiscală au constatat că o astfel de modalitate greșită de facturare atrage respingerea dreptului de deducere a TVA la nivelul reclamantei pentru suma de 1.205.631 lei aferentă perioadei octombrie –noiembrie 2009 și care în fapt reprezintă contravaloarea reducerilor comerciale acordate de reclamantă sau celelalte societăți din grupul S., în calitate de vânzător, societăților distribuitoare de medicamente.

În considerarea celor de mai sus, organele de inspecție fiscală au constatat faptul că reclamanta a înregistrat fără justificare legală TVA deductibilă aferentă unor servicii pentru care societatea nu poate dovedi că sunt reale și efectiv prestate.

Mai mult, organele de inspecție fiscală au constatat că nu se justifică emiterea facturilor de către contractanți reducerea comercială acordată de reclamantă clienților săi pentru realizarea unui anumit volum de achiziții de medicamente neavând nicio legătură cu activitatea desfășurată de reclamantă.

3. Prin Decizia nr. 387/04.10.2011 emisă de ANAF – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor (f. 155 și urm. vol.I) a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 6/28.01.2011 pentru suma totală de 7.914.714 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 7.545.950 lei și accesorii în sumă de 368.764 lei aferentă TVA, respectiv ca nemotivată contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 6/28.01.2011 pentru TVA în sumă de 628 lei, decizie pe care instanța o apreciază ca nelegală în parte, pentru cele ce urmează.

4. În ceea ce privește punctul 1 al deciziei, relativ la respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 6/28.01.2011 pentru suma totală de 7.914.714 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 7.545.950 lei și accesorii în sumă de 368.764 lei aferentă TVA

Condițiile de deductibilitate impuse de legislația fiscală, aplicabile în ce privește achizițiile de servicii ale reclamantei sunt:

- îndeplinirea condițiilor prev. de art. 145 Cod fiscal, relativ la sfera de aplicare a dreptului de deducere,

- îndeplinirea condițiilor prev. de art. 146 Cod fiscal, privind condițiile de exercitare a dreptului de deducere.

4.1. Regimul juridic al situației din speță este conturat de următoarele reglementări:

  • Potrivit disp. art. 145 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

„(1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.

(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:

a) operațiuni taxabile;

…”.

  • Potrivit disp. art. 1341 alin. 1 din codul fiscal, ”Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, /…/”.
  • Potrivit art. 146 alin. 1 lit. a din Codul fiscal,

„Condiții de exercitare a dreptului de deducere

(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5);

…….”.

A.. 2 al aceluiași text prevede că „Prin norme se vor preciza cazurile în care documentele sau obligațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei”.

  • Potrivit pct. 46.1 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

„(1) Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal care să conțină cel puțin informațiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal și cu dovada plății în cazul achizițiilor prevăzute la art. 145 alin. (1^2) din Codul fiscal efectuate de către persoanele impozabile obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziționează bunuri/servicii prevăzute la art. 145 alin. (1^1) din Codul fiscal de la persoane impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare. Facturile emise în condițiile prevăzute la art. 155 alin. (11), (12) și (20) din Codul fiscal constituie documente justificative în vederea deducerii taxei numai în situația în care au înscris și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului. /…/”.

4.2. Principala problemă de drept supusă dezlegării instanței este aceea necesității dovedirii de către reclamantă, pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA, a realității prestării serviciilor achiziționate, iar subsecvent, pendinte de concluzia la problema de drept, evaluarea situației de fapt, adică a caracterului justificativ al documentelor puse la dispoziția organelor fiscale de către reclamantă.

4.2.1. Problema se impune lămurită cu atât mai mult cu opiniile consultantului fiscal desemnat de instanța, respectiv ale celui propus de reclamantă, sunt divergente cu privire la necesitatea dovedirii prestării efective a serviciilor.

Astfel, consultantul fiscal desemnat de instanță, dl. G. V. (f. 565, vol. II) precizează „Cu toate acestea, în situația în care un agent economic dorește să își exercite dreptul de deducere, trebuie să dovedească faptul că serviciile pe care le-a primit au fost efectiv prestate”, pe când consultantul parte, dl. I. C. (f. 573, vol. II) susține următoarele: „Din analiza coroborată a prevederilor precizate anterior cât și a celorlalte prevederi legale care reglementează TVA se reține că factura fiscală completată conform prevederilor alin. 5 al art. 155 din Codul fiscal este documentul în baza căruia se poate exercita dreptul de deducere, astfel încât critica formulată de către organele fiscale asupra celorlalte documente prezentate de societate în dovedirea realității serviciilor achiziționate este nerelevantă în cauză, motiv pentru care apreciez că societatea beneficiază de exercitarea dreptului de deducere”.

4.2.2. Întru lămurirea acestei chestiuni, Curtea reține astfel că, potrivit art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată, pentru livrări sau prestări de servicii de către o altă persoană impozabilă, „dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile”.

Așa cum reiese din jurisprudența constantă a instanței supreme (a se vedea Decizia nr. 581/07.02.2012 a Secție de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ, pronunțată în dosar nr._ ), „Pentru a beneficia de deductibilitate, serviciile nu trebuie să figureze numai generic înscrise în facturi fiscale, ci să se dovedească realitatea și efectivitatea prestării lor cu documente valabil încheiate/întocmite, respectiv contracte încheiate cu prestatorii, situații de lucrări, procese-verbale, rapoarte de lucru sau de activitate, fiind obligatoriu ca respectivele servicii să servească operațiunilor taxabile desfășurate de beneficiarul lor”. Concluzia instanței supreme în cauza pomenită s-a conturat astfel: „În urma analizei judicioase a tuturor împrejurărilor de fapt dovedite și necontestate, judecătorul fondului a concluzionat corect că de fapt serviciile de intermediere au fost prestate de salariații calificați ai recurentei care au primit atât salariul de la recurentă, cât și comision de la societățile prestatoare, nefiind dovedită realitatea executării prestațiilor facturate de acestea din urmă, astfel încât s-a stabilit că recurenta-reclamantă nu beneficiază de deductibilitatea TVA aferent acestora”.

În același sens neechivoc este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care – în Hotărârea din 29 aprilie 2004, Terra Baubedarf-Handel GmbH, C-152/02 – a statuat următoarele:

„Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut în art. 17(2)(a) din A Șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, primul subparagraf al art. 18(2) din A Șasea Directivă trebuie interpretat în sensul că dreptul de deducere trebuie exercitat dacă cele două condiții impuse de această prevedere sunt îndeplinite, anume ca bunurile să fi fost livrate sau serviciile prestate, respectiv ca persoana taxabilă să dețină o factură sau un document care, potrivit criteriile stabilite de statul membru în cauză, servește drept factură”.

De asemenea, în Hotărârea din 26 mai 2005, António Jorge, C‑536/03, punctele 24-25, Curtea a reiterat o atare cerință pentru deducerea TVA, astfel:

„24. Art. 17(1) din a șasea Directivă privind TVA prevede că dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă. Art. 10 alin. 2 al directivei prevede că taxa devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile (Case C-400/98 Breitsohl [2000] ECR I-4321, paragraf 36). Trebuie menționat că potrivit art. 10 (1)(b) din a Șasea Directivă, taxa devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală dobândește în temeiul legii, la un moment dat, dreptul de a solicita plata taxei de la persoana obligată la plată.

25. Rezultă că, în sistemul celei de-a Șasea Directive, evenimentul generator al taxei, al exigibilității și al posibilității de deducere a acesteia este legat de efectiva livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, cu excepția plăților în avans, când taxa devine exigibilă la efectuarea plății /…/”.

Jurisprudența CJUE în acest sens, îndelungată și constantă, și-a păstrat aplicabilitatea și în raport de reglementările identice în materie de TVA ale noii directive, în vigoare în perioada de referință a cauzei, respectiv Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

4.3. Reținând, prin urmare, ca fiind justă și în acord cu interpretarea teleologică a prevederilor legale în materie de TVA concluzia consultantului fiscal desemnat de instanță, dl. G. V., instanța va reține, de asemenea, în raționamentul juridic al cauzei, concluzia acestuia – fundamentată pe studiul întregii documentații pusă la dispoziția organelor fiscale și a instanței de către reclamantă (f. 565-566, vol. II) – cu privire la prestarea efectivă a serviciilor.

Astfel, consultantul fiscal a conchis următoarele:

„În astfel de situații, având în vedere faptul că legislația fiscală nu prevede obligativitatea întocmirii vreunor documente, fiecare agent economic se organizează și emite documente în funcție de specificul activității pe care o desfășoară, fără a fi obligat să urmărească o anumită structură sau tipologie.

Documentele puse la dispoziție de către . SRL, în vederea exercitării dreptului de deducere au fost următoarele:

- contracte de achiziție servicii publicitate

- rapoarte de activitate, anexe la facturi

- facturi fiscale

- fotografii.

Având în vedere cele prezentate, opinia mea este că nu, legislația fiscală nu prevede obligativitatea existenței altor documente în afara celor pe care le deține . SRL pentru exercitarea dreptului de deducere”.

De asemenea, în ce privește îndeplinirea, de către facturile în cauză, a condițiilor formale pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, prev. de 155 alin. 5 Cod fiscal, analizând toate facturile în discuție, consultantul fiscal a conchis că acestea îndeplinesc condițiile formale pentru exercitarea dreptului de deducere (f. 552 vol. II).

Prin urmare, în condițiile în care organul fiscal nu a fost în măsură a indica nici tipul/natura/tipologia documentelor care să probeze prestarea efectivă a serviciilor de natura celor ce fac obiectul prezentei cauze, nici să indice de ce acestea ar fi neîndestulătoare sau necorespunzătoare în raport de vreun temeiul legal care să impună o anumită modalitate/anumite documente pentru dovedirea prestării efective a acestor servicii, curtea reține ca validă concluzia consultantului fiscal în ce privește întrunirea de către reclamantă a condițiilor pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.

5.În ceea ce privește soluția adoptată la punctul 2 al deciziei de soluționare a contestației, relativ la respingerea ca nemotivată a contestației reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 6/28.01.2011 pentru TVA în sumă de 628 lei, curtea o apreciază ca întemeiată.

Astfel, cu privire la această sumă reclamanta nu a respectat prevederile art. 206 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, privind menționarea motivelor de fapt și de drept ale contestației sale, după cum nici în cererea de chemare în judecată nu se aduce nici critică soluției adoptată la punctul 2 al deciziei de soluționare a contestației.

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, curtea apreciază ca întemeiată în parte prezenta acțiune, în măsura ce se desprinde din cele ce preced, astfel că – în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 – va anula punctul 1 al Deciziei nr. 387/04.10.2011 emisă de ANAF – DGSC.

D. urmare, va anula parțial Decizia de impunere nr. 6/28.01.2011 emisă de ANAF – DGAMC, precum și raportul de inspecție fiscală nr._/27.01.2011 întocmit de ANAF – DGAMC, în privința sumei de 7.914.714 lei, compusă din TVA de 7.545.950 lei și accesorii de 368.764 lei.

Totodată, va obliga pârâta DGAMC la restituirea către reclamantă a sumei de 1.574.395 lei reprezentând TVA și accesorii, precum și la rambursarea TVA în sumă de 6.340.319 lei.

Restul pretențiilor reclamantei se vor respinge.

Fiind părțile care au căzut în pretenții, aflându-se în culpă procesuală, pârâtele vor fi obligate – în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. – să achite reclamantei suma de 7017,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. P. SERVICES S.R.L., cu sediul procesual ales la SCA Ț. Z. și Asociații, în mun. București, Șoseaua N. T. nr. 4-8, clădirea America House, Aripa de Vest, etaj 8, sector 1, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în mun. București, .>nr. 88, sector 5, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în mun. București, ., sector 5, și, în consecință:

Anulează punctul 1 al Deciziei nr. 387/04.10.2011 emisă de ANAF – DGSC.

Anulează parțial Decizia de impunere nr. 6/28.01.2011 emisă de ANAF – DGAMC, precum și raportul de inspecție fiscală nr._/27.01.2011 întocmit de ANAF – DGAMC, în privința sumei de 7.914.714 lei, compusă din TVA de 7.545.950 lei și accesorii de 368.764 lei.

Obligă pârâta DGAMC la restituirea către reclamantă a sumei de 1.574.395 lei reprezentând TVA și accesorii, precum și la rambursarea TVA în sumă de 6.340.319 lei.

Respinge restul pretențiilor reclamantei.

Obligă pârâtele să achite reclamantei suma de 7017,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2013.

JUDECĂTOR GREFIER

N. M. G. M.

Red./dact. 5 ex.MN/MN

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3804/2013. Curtea de Apel...  Anulare act administrativ. Sentința nr. 330/2013. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-01-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI